Procedură : 2012/2522(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0055/2012

Texte depuse :

B7-0055/2012

Dezbateri :

PV 14/02/2012 - 13
CRE 14/02/2012 - 13

Voturi :

PV 16/02/2012 - 8.7
CRE 16/02/2012 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 130kWORD 93k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0047/2012
8.2.2012
PE479.481v01-00
 
B7-0055/2012

depusă pe baza declarației Comisiei

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la Acordul dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produsele agricole și la produsele pescărești (2012/2522(RSP))


Paul Murphy, Willy Meyer, Patrick Le Hyaric, Nikolaos Chountis, João Ferreira, Jacky Hénin, Sabine Wils, Søren Bo Søndergaard, Younous Omarjee, Sabine Lösing, Marie-Christine Vergiat în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Acordul dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produsele agricole și la produsele pescărești (2012/2522(RSP))  
B7‑0055/2012

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15975/2010),

–   având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești, privind înlocuirea protocoalelor nr. 1, 2 și 3 și a anexelor la acestea, precum și privind modificările la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (15974/2010),

–   având în vedere Rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite 1754, 1783, 1813, 1920, precum și toate rezoluțiile anterioare ale ONU în care conflictul din Sahara Occidentală este considerat o chestiune de decolonizare a cărei soluție trebuie să aibă la bază dreptul la autodeterminare al populației din Sahara Occidentală,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât în urma Procesului de la Barcelona, lansat în 1995, Uniunea Europeană a încheiat acorduri de asociere cu aproximativ douăsprezece țări din sudul bazinului mediteranean;

B.  întrucât Procesul de la Barcelona urmărea consolidarea dialogului și a cooperării, stabilind astfel o zonă de pace, securitate și stabilitate;

C. întrucât foaia de parcurs de la Rabat, stabilită în 2005, s-a concentrat pe stimularea încheierii de acorduri de liber schimb și pe continuarea liberalizării în dauna dezvoltării echilibrate a regiunii în interesul lucrătorilor, al micilor agricultori și al persoanelor sărace;

D. întrucât, în conformitate cu dreptul internațional și cu mai multe rezoluții ONU, Sahara Occidentală nu face parte din Maroc deci nu trebuie nici exclusă, însă nici inclusă implicit în orice acord semnat de UE cu Regatul Maroc; întrucât CJUE a afirmat că toate acțiunile Uniunii trebuie să respecte dreptul internațional, iar includerea Saharei Occidentale într-un acord ar reprezenta o încălcare a dreptului internațional;

E.  întrucât recentele evoluții din nordul Africii și din Orientul Mijlociu au arătat eșecul fundamental al politicii UE față de țările din sudul bazinului mediteranean;

F.  întrucât orientările esențiale ale politicii comerciale a UE față de sudul bazinului mediteranean trebuie să promoveze pacea, securitatea socială și stabilitatea socială prin integrarea regională, dezvoltarea durabilă și diversificarea economiilor țărilor din sudul bazinului mediteranean pentru a ameliora standardul de viață al populației sale;

G. întrucât revoluțiile Primăverii arabe au arătat că neajunsurile democratice trebuie să constituie o prioritate în orice domeniu de politică în relațiile dintre UE și țările din sudul bazinului mediteranean;

H. întrucât suveranitatea și securitatea alimentară, conservarea ecosistemelor și consolidarea structurii economice și sociale din sectorul primar, atât în țările UE, cât și în țările terțe, necesită îndepărtarea comerțului internațional de logica concurenței care duce la dominația economică a companiilor multinaționale și la concentrarea bogăției în mâinile acestora;

I.   întrucât relațiile comerciale cu Marocul ar trebui să aibă în vedere necesitățile economice și de dezvoltare rurală ale țării, în special nevoile producătorilor mici și mijlocii atât în Maroc, cât și în UE; prin urmare, recunoaște rolul important al exploatațiilor agricole familiale și al pescuitului la scară mică, nevoia de a promova activități agricole și de pescuit sustenabile, conservarea resurselor naturale, a mediului rural, a mediului marin și a stocurilor de pește, în special prin buna gestionare a apei și evitarea marilor plantații de monoculturi;

J.   întrucât ar trebui încurajată crearea de locuri de muncă sustenabile în sectoarele agricol, piscicol și cele conexe acestora, punând accentul pe rolul important al agriculturii țărănești și familiale, respectând drepturile în domeniul muncii și contribuind la extinderea industriei de prelucrare a alimentelor, sporind astfel posibilitățile de ocupare a forței de muncă, care s-ar concretiza în locuri de muncă calificate, sigure, bine plătite și sindicalizate;

K. întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită aspectelor de gen și creării de locuri de muncă decente pentru femei și promovând soluții de îmbinare a vieții profesionale și de familie pentru bărbați și femei;

L.  întrucât sectorul fructelor și legumelor are o importanță considerabilă în multe regiuni rurale ale țărilor din sudul Uniunii Europene, în special în Spania, Portugalia și Franța, unde criza economică și socială a atins dimensiuni alarmante;

M. întrucât o evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile (SIA), comandată de DG Comerț Universității din Manchester pentru a analiza crearea unei zone de liber schimb pe deplin funcționale în bazinul Mediteranei, preconizează accentuarea dificultăților sociale și o presiune nesustenabilă asupra mediului;

N. întrucât prelungirea protocolului la acordul în domeniul pescuitului dintre UE și Maroc a fost respinsă de Parlamentul European la 14 decembrie 2011,

1.  se opune acordului dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole și produse pescărești, precum și oricăror măsuri în vederea încheierii de acorduri de liber schimb cu țările din bazinul mediteranean; consideră că încheierea de acorduri de liber schimb va avea efecte negative asupra micilor agricultori, a lucrătorilor și a tinerilor, precum și asupra mediului atât în sudul bazinului mediteranean, cât și în UE;

2.  îndeamnă Comisia să revoce acordul în cauză și să inițieze noi negocieri pentru a satisface nevoile legate de dezvoltarea economică și socială durabilă, suveranitatea alimentară și securitatea alimentară, atât în Maroc, cât și în țările UE, asigurând avantaje reciproce și evitând concurența dintre producătorii de pe ambele țărmuri ale Mării Mediterane;

3.  insistă în privința concentrării eforturilor asupra consolidării cooperării pentru dezvoltare nord-sud și sud-sud, atunci când se iau deciziile economice și comerciale; insistă asupra îmbunătățirii lanțurilor de valoare adăugată în cadrul diferitelor țări, permițând crearea unor modele de producție și consum decente;

4.  consideră că negocierile pe picior de egalitate și cu implicarea tuturor părților interesate majore, a sindicatelor, a organizațiilor de agricultori mici și mijlocii și a organizațiilor pescuitului la scară mică, sunt elemente esențiale pentru relații comerciale de succes în interesul lucrătorilor, al micilor fermieri, al pescarilor și al tinerilor; prin urmare, insistă asupra faptului că protejarea resurselor naturale, remunerarea adecvată a producătorilor, salarii decente, crearea de locuri de muncă sustenabile care aduc stabilitate pe piețele locale și protejează mediul sunt elemente esențiale în funcție de care trebuie evaluate rezultatele oricăror negocieri comerciale;

5.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că, potrivit ultimelor rapoarte ale UNICEF, unui număr de 1,5 milioane de copii care au vârsta de a merge la școală li se refuză dreptul la educație, copii continuând să muncească, în special în zonele rurale, iar creșterea producției orientate către export ar putea submina orice efort de a stopa această practică ilegală;

6.  subliniază nevoia de a efectua noi evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile realizate în mod atent și independent și care implică toate părțile interesate majore, sindicatele, organizațiile de agricultori mici și mijlocii și organizațiile pescuitului la scară mică, pentru a evita orice efecte negative asupra populației din sudul bazinului mediteranean și asupra populației din cele mai fragile economii ale UE;

7.  își exprimă convingerea că, în conformitate cu dreptul internațional, Sahara Occidentală trebuie să fie exclusă în mod explicit din domeniul de aplicare al oricărui acord încheiat de UE cu Regatul Maroc, oferind, în același timp, posibilitatea unor acorduri separate cu poporul din Sahara Occidentală, prin intermediul reprezentanților săi legitimi, dacă acesta dorește încheierea unor astfel de acorduri;

8.  reiterează faptul că suveranitatea Marocului asupra Saharei Occidentale nu a fost niciodată recunoscută de legislația internațională, așa cum se menționează în avizul Curții Internaționale de Justiție de la Haga din octombrie 1975; afirmă că Marocul ocupă în mod ilegal teritoriul Saharei Occidentale și, prin urmare, nu are suveranitate asupra resurselor sale naturale; solicită UE să ceară Regatului Marocului să respecte dreptul internațional cu privire la exploatarea resurselor naturale ale Saharei Occidentale;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, statelor membre, guvernului Marocului, precum și guvernului Republicii Arabe Democrate Sahariene.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate