PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la naționalizarea YPF (REPSOL) de către Guvernul Argentinei
18.4.2012
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
(2012/2619(RSP))
Gabriele Zimmer, Helmut Scholz, Willy Meyer, Patrick Le Hyaric, Jürgen Klute, Paul Murphy, Marisa Matias, João Ferreira, Jacky Hénin în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0218/2012
Rezoluția Parlamentului European referitoare la naționalizarea YPF (REPSOL) de către Guvernul Argentinei
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 207 din TFUE,
– având în vedere Rezoluția sa din septembrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină (raportul Helmut Scholz),
– având în vedere Declarația de la Madrid cu ocazia Summitului șefilor de stat din UE și America Latină (mai 2010),
– având în vedere Rezoluția sa din martie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Guvernul Republicii Argentina și-a anunțat recent decizia de a prezenta un proiect de lege Congresului său care să valideze naționalizarea a 51% din acțiunile corporației de hidrocarburi YPF. deținute în majoritate de REPSOL;
B. întrucât privatizarea YPF s-a produs în anii '90, ca urmare a aplicării unor politici neoliberale pure care au avut ca efect creșterea sărăciei și colapsul economic; consideră că, în prezent, redresarea economică a Argentinei este posibilă datorită deciziei guvernului său de a nu aplica politicile neoliberale care se aplică încă în UE, care au avut drept rezultat criza actuală profundă și creșterea dramatică a sărăciei în Europa;
C. întrucât intervenția în sfera economică pentru a apăra interesul public este legală și face parte din suveranitatea oricărei țări; întrucât intră în obligația oricărui guvern de a acorda tuturor cetățenilor acces la dreptul fundamental la energie și de a reduce sărăcia; întrucât Tratatul bilateral de investiții (1992) dintre Spania și Argentina prevede în mod clar că naționalizarea sau exproprierea sunt permise în „interes public”, „fără discriminare” și însoțite de „compensații corespunzătoare”;
D. întrucât, în trecut, majoritatea țărilor europene și-au naționalizat unele sectoare economice pentru a apăra interesul public al cetățenilor lor; consideră că statele membre ale Uniunii Europene ar trebui încurajate să se folosească de posibilități similare pentru a face față crizei actuale, în loc să aplice politici neoliberale;
E. întrucât REPSOL nu este o societate spaniolă, având în vedere că jumătate din acțiunile sale sunt deținute de străini și întrucât politicile REPSOL avantajează o elită economică restrânsă de acționari; întrucât profitul REPSOL a crescut cu 11% în perioada 1998 - 2007, în timp ce salariile lucrătorilor au crescut cu numai 1.7%; întrucât REPSOL plătește în mod obișnuit dividende de 7%, în timp ce alte companii petroliere plătesc în medie 3% acționarilor lor;
F. întrucât Guvernul Argentinei susține că REPSOL nu și-a respectat obligația în Argentina, acordând prioritate pieței internaționale și ignorând nevoile naționale; întrucât se pare că REPSOL este responsabilă pentru reducerea cu 54% a producției de petrol brut și cu 97% a producției de gaze, obligând statul să importe combustibil în valoare de până la 9 397 de milioane; întrucât rezervele YPF au scăzut dramatic din cauza lipsei de investiții și explorării;
G. întrucât s-a dovedit că REPSOL nu și-a respectat obligațiile nici în alte țări, provocând dezastre ecologice în Ecuador și Bolivia, creșterea sărăciei populației locale și sprijinind diverse guverne responsabile de încălcări ale drepturilor omului;
H. întrucât REPSOL și-a declarat numai 24.8% din venituri în Spania, 21.41% în Argentina și restul în alte țări, inclusiv paradisuri fiscale; întrucât un control mai mare și chiar o naționalizare a REPSOL de către Guvernul Spaniei și alte guverne ar trebui analizate pentru că ar determina o plată corespunzătoare a taxelor și transferul unei părți a profitului către lucrători și consumatori, în loc să se acorde prioritate intereselor acționarilor;
I. întrucât Rezoluția PE din octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină (raportul Helmut Scholz) reamintește faptul că declarația de la Madrid recunoaște în mod explicit principiul dreptului suveran al statului de a-și gestiona și reglementa resursele naturale, subliniind în același timp că trebuie să se acorde suficientă atenție criteriului sustenabilității;
J. întrucât Argentina a anunțat că va acorda compensații corespunzătoare, care vor fi stabilite de Tribunalul argentinian (Tribunal de Tasaciones de la Nación) responsabil cu naționalizările și evaluarea compensațiilor adecvate fără discriminare, în cazul în care acționarii sunt cetățeni argentinieni sau străini; întrucât investitorii străini nu ar trebui să ceară un tratament nediscriminatoriu în raport cu investitorii locali, ci o instanță specială atunci când se află în litigiu; întrucât majoritatea acționarilor REPSOL s-au bucurat de beneficii enorme în trecut, știind dintotdeauna că o expropriere era posibilă și legală și având posibilitatea să ia decizii în consecință;
K. întrucât Președintele societății, Guvernul Spaniei, Comisia și dna Ashton au acuzat și au amenințat chiar Guvernul Argentinei, chiar înainte de a cunoaște prețul care va fi plătit pentru acțiuni;
L. întrucât, în exersarea noilor competențe ale UE în domeniul investițiilor, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, este necesar să se găsească echilibrul perfect între drepturile și obligațiile investitorilor; întrucât timp de mai bine de 20 de ani acest echilibru a fost distrus în favoarea investitorilor și a corporațiilor, ca rezultat al progreselor înregistrate de politicile neoliberale, și având în vedere tendința instituțiilor europene de a continua și a persevera în direcția greșită;
M. întrucât acest dezechilibru și exploatarea necorespunzătoare a resurselor naturale de către societățile transnaționale a dus la distrugere, conflicte sociale, dezastre ecologice, sărăcie, strămutări ale populației în multe țări, inclusiv în țări din America Latină;
N. întrucât decizia luată de organisme de mediere precum ICSID (Banca Mondială) și UNCITRAL (ONU) nu reflectă necesitatea de a stabili un echilibru între drepturile și obligațiile investitorilor și ale corporațiilor și nici dreptul guvernelor de a apăra interesul public;
O. întrucât din cauza acestor decizii dezechilibrate ale ICSID în favoarea corporațiilor, câteva țări din America Latină (Bolivia în 2007, Ecuador în 2009 și Venezuela în 2012) au decis să nu mai recunoască acest organism pentru că sunt de părere că este incompatibil cu mandatul lor de a controla și organiza exploatarea propriilor resurse naturale în favoarea interesului public, a dezvoltării și a mediului,
1. respectă dreptul suveran al tuturor țărilor de a-și administra propriile resurse naturale și de a-și reglementa economia în funcție de interesul public; sprijină decizia Guvernului Argentinei de a naționaliza YPF, o societate creată de Argentina în 1922 care a fost privatizată în urma aplicării unor politici neoliberale pure în anii '90 cu consecințe foarte negative pentru economie și o creștere dramatică a sărăciei;
2. îndeamnă toată statele membre, în special Spania, Comisia Europeană și pe dna Ashton ca în loc să apere în principal profitul acționarilor corporației REPSOL, să apere mai degrabă interesele tuturor cetățenilor, atât pe cele sociale, cât și pe cele ecologice, să acorde atenție nevoilor lucrătorilor și stabilității locurilor de muncă, nevoilor consumatorilor din Argentina și din UE, creșterii sărăciei și respectării mediului; îi îndeamnă să mențină relații amicale cu Argentina și să se abțină de la acuzații împotriva Guvernului Argentinei și de la anunțarea unor represalii chiar înainte de a cunoaște prețul care va fi plătit pentru acțiuni, pe baza evaluării ce urmează să fie realizată de organismul competent (Tribunal de Tasaciones de la Nación);
3. este de părere că, având în vedere numărul tot mai mare de conflicte dintre investitori și corporații și populația și autoritățile locale din America Latină, Africa și alte părți ale lumii, este nevoie urgent de un dialog constructiv de la egal la egal între UE și țările terțe privind viitorul investițiilor străine pentru a stabili un echilibru adecvat între drepturile și obligațiile investitorilor și corporațiilor și o utilizare corespunzătoare a resurselor naturale, precum și pentru a căuta o alternativă la organismele actuale de mediere ICSID și UNCITRAL;
4. invită Comisia Europeană și statele membre să înceteze aplicarea unor politici neoliberale învechite și dăunătoare, care agravează actuală criză economică în defavoarea cetățenilor europeni, în special a celor mai săraci, și să ia în calcul o strategie mai creativă și mai curajoasă de a rezolva criza, în special inspirându-se din unele soluții economice aplicate de unele țări din America Latină;
5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Congresului Republicii Argentina, precum și membrilor Consiliului MERCOSUR-ULUI.