PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Sudan și Sudanul de Sud
6.6.2012 - (2012/2659(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Sabine Lösing, Willy Meyer, Marie-Christine Vergiat, Patrick Le Hyaric, Jacky Hénin, Younous Omarjee, João Ferreira în numele Grupului GUE/NGL
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0281/2012
Parlamentul European,
– având în vedere foaia de parcurs adoptată de Consiliul de securitate al Uniunii Africane (UA) la 24 aprilie 2012,
– având în vedere Rezoluția 2046 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere declarația Înaltei Reprezentante a UE/Vicepreședintă a Comisiei din 5 mai 2012,
– având în vedere Acordul global de pace (AGP) semnat în Sudan, în 2005,
– având în vedere Misiunea ONU din Sudanul de Sud (UNMISS) și Forța interimară de securitate a ONU pentru Abyei (UNISFA),
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Sudanul este un stat independent din iulie 2011, ca urmare a Acordului global de pace (AGP) din 2005 și a unui referendum organizat doar în sudul Sudanului;
B. întrucât Sudanul de Sud este una dintre țările cele mai sărace și mai puțin dezvoltate din lume, având una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile și cei mai scăzuți indicatori ai educației din lume;
C. întrucât majoritatea rezervelor de petrol din regiune se află în regiunile Kordofanul de Sud și Abyei; întrucât peste 80% din bugetul Sudanului de Sud i aproximativ 50% din bugetul Sudanului provine din exploatarea și exportul petrolului;
D. întrucât Acordul global de pace (AGP) a pus capăt îndelungatului război civil din Sudan, însă nu a fost încă aplicat în întregime, numeroase chestiuni importante rămânând nerezolvate, cum ar fi stabilirea frontierei și a unei zone demilitarizate de-a lungul frontierei dintre Sudan și Sudanul de Sud, cetățenia, distribuirea veniturilor petroliere și utilizarea conductelor;
E. întrucât mandatul Misiunii ONU din Sudan (UNMIS) s-a încheiat la 9 iulie, când Sudanul de Sud și-a declarat oficial independența, iar Consiliul de Securitate al ONU a creat o altă misiunea, UNMISS, cu un personal militar de 7000 de persoane; întrucât, la 27 iunie 2011, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat Forța interimară de securitate a ONU pentru Abyei (UNISFA),
1. condamnă violențele frontaliere repetate dintre Sudan și Sudanul de Sud, incluzând ocuparea teritoriului părții adverse, susținerea milițiilor și bombardamente aeriene, care au provocat noi valuri de refugiați;
2. își exprimă profunda îngrijorare pentru situația umanitară creată în urma luptelor dintre Sudan și Sudanul de Sud, precum și a ciocnirilor armate continue din provinciile sudaneze Kordofanul de Sud și Nilului Albastru; condamnă ferm toate actele de violență comise împotriva civililor, prin încălcarea dreptului umanitar internațional și a legislației internaționale privind drepturile omului;
3. își exprimă convingerea că soluția la conflictul dintre Sudan și Sudanul de Sud, în special din Kordofanul de Sud și Nilul Albastru, nu poate fi militară; subliniază necesitatea imperioasă a unei soluții politice și diplomatice acceptate de ambele părți;
4. solicită încetarea imediată a furnizărilor de armament către Sudan și Sudanul de Sud, în special către zonele de conflict din regiunile Abyei, Nilul Albastru și Kordofanul de Sud;
5. solicită insistent ambelor părți să finalizeze implementarea Acordului global de pace și solicită forțelor armate sudaneze și sud-sudaneze să se retragă din Abyei, în conformitate cu acordul din 20 iunie 2011, și să se angajeze într-un dialog pentru soluționarea pașnică a problemei statutului provinciei Abyei, în cadrul AGP;
6. reamintește acordul dintre Sudan și Sudanul de Sud, din iunie 2011, privind securitatea frontierelor și Mecanismul politic și de securitate comun: la punctul 2 al acestuia părțile își iau angajamentul de a crea o zonă de frontieră demilitarizată și sigură (ZFDS); reamintește acordul din iulie 2011 privind Misiunea de susținere a monitorizării frontierelor, care se referă la crearea unui Mecanism comun de verificare și monitorizare la frontiere; subliniază necesitatea stringentă ca Sudanul și Sudanul de Sud să înceapă procesul demilitarizării frontierelor;
7. solicită tuturor părților să respecte în special punctele 7 și 16 din Decizia din 24 aprilie 2012 a Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane, reafirmând că frontierele statelor nu se modifică prin forță și că orice conflict teritorial trebuie soluționat exclusiv prin mijloace politice pașnice, care să întrunească acordul reciproc, precum și că nu poate exista o soluție militară la conflictul din provinciile Kordofanul de Sud și Nilul Albastru;
8. solicită atât Sudanului, cât și Sudanului de Sud, să înceteze ostilitățile și să-și respecte acordurile, să permită tranzitarea, accesul și circulația populațiilor izolate de ambele părți ale frontierei;
9. subliniază importanța principiilor soluționării pașnice a conflictelor internaționale, în conformitate cu Carta ONU, și solicită comunității internaționale să-și mențină rolul neutru de conciliator-mediator, să evite intervențiile militare și să nu acorde sprijin militar niciuneia dintre părți, pentru a se putea ajunge la o pace stabilă între Sudan și Sudanul de Sud, precum și să se concentreze asupra proceselor de reconciliere și dezarmare;
10. solicită UE și statelor sale membre să-și concentreze asistența nu în domeniul militar, ci în proiecte civile de dezvoltare, în special în domeniul sănătății și educației, precum și în agricultură, pentru a asigura securitatea și suveranitatea alimentară; solicită, în această privință, șefului Misiunii ONU în Sudanul de Sud (UNMISS), care dispune actualmente (martie 2012) de un efectiv militar total de 5 533 de persoane (4 913 combatanți), să tragă concluziile care se impun în urma misiunii în R.D. Congo, unde membri ai misiunii au comis încălcări grave ale drepturilor omului; insistă asupra încheierii misiunilor de antrenament militar și a oricărei forme de cooperare civilo-militară;
11. insistă asupra faptului că trebuie respectată suveranitatea popoarelor din Sudanul și Sudanul de Sud asupra resurselor naturale de care dispun; subliniază că guvernarea democratică și accesul echitabil al resursele naturale sunt esențiale pentru prosperitatea viitoare și pentru dezvoltarea socială și economică a regiunii în favoarea populației; subliniază că exploatarea resurselor naturale trebuie reglementată de stat și că statul trebuie să dea dovadă de transparență în această privință; solicită inițierea unor negocieri cu privire la distribuirea echitabilă și acceptată ambele părți a veniturilor provenite din exploatarea petrolului;
12. solicită creditorilor internaționali să suspende imediat și complet rambursarea datoriilor de către Sudan și Sudanul de Sud;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE în Sudanul de Sud, guvernului Sudanului, guvernului Sudanului de Sud, instituțiilor Uniunii Africane și președintelui Grupului la nivel înalt al Uniunii Africane pentru Sudan.