PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la cea de a 22-a Sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
4.2.2013 - (2013/2533(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Richard Howitt, Véronique De Keyser, Ana Gomes, Raimon Obiols, Pino Arlacchi, Joanna Senyszyn în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0055/2013
B7‑0055/2013
Rezoluția Parlamentului European referitoare la cea de a 22-a Sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, convențiile ONU și protocoalele opționale ale acestora,
– având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și Carta europeană a drepturilor omului,
– având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, astfel cum a fost adoptat la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 iunie 2012,
– având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 adresată Consiliului, cu privire la Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului[1],
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), cuprinzând prioritățile Parlamentului European în acest context; având în vedere în special Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de-a 19-a Sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului[2],
– având în vedere raportul delegației Subcomisiei pentru drepturile omului privind vizita sa la cea de-a 19-a Sesiune a UNHRC, precum și raportul delegației comune din partea Comisiei pentru afaceri externe, Subcomisiei pentru drepturile omului și Subcomisiei pentru securitate și apărare, care a participat la cea de-a 67-a Sesiune a Adunări generale a ONU,
– având în vedere rezoluțiile sale de urgență referitoare la chestiuni legate de drepturile omului,
– având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual referitor la drepturile omului și democrație în lume 2011 și politica Uniunii Europene în domeniu[4],
– având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea, promovarea și salvgardarea universalității și indivizibilității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unității și integrității europene[5];
B. întrucât implementarea cu succes a recentelor revizuiri operate de UE în ceea ce privește strategia sa în materie de drepturile omului ar trebui să crească credibilitatea UE în cadrul UNHRC, prin mărirea gradului de coerență dintre politica sa internă și cea externă;
C. întrucât UE ar trebui să protesteze ferm împotriva încălcării drepturilor omului, adoptând poziții comune la unison, pentru a avea rezultate de maximă eficacitate și, în acest context, ar trebui să intensifice în continuare activitățile de cooperare și organizare la nivelul statelor membre;
D. întrucât Consiliul Uniunii Europene a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația și un Plan de acțiune pentru implementarea sa, cu scopul de a realiza o politică mai eficace, mai vizibilă și mai consecventă în acest domeniu;
E. întrucât a fost desemnat un Reprezentant special al UE pentru drepturile omului, al cărui rol este acela de a mări eficacitatea și vizibilitatea politicii UE în materia drepturilor omului și de a contribui la transpunerea în practică a Cadrului strategic și a Pkanului de acțiune privind drepturile omului și democrația;
F. întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului se va deplasa la Geneva pentru cea de a 22-a Sesiune a UNHRC, la fel ca și în anii anteriori, pentru celelalte sesiuni ale UNHRC,
1. ia act de procesul în curs de confirmare a priorităților UE pentru ce-a de-a 22-a Sesiune a UNHRC; salută accentul pus de UE asupra situației din Siria, Burma/Myanmar, Coreea de Nord și Mali și sprijinul UE pentru prelungirea mandatului Raportorului special cu privire la drepturile omului în Iran; aprobă, de asemenea, accentul pus pe chestiuni tematice ca libertatea de gândire, religioasă și de credință, abolirea pedepsei cu moartea, drepturile copilului, violența împotriva femeilor, drepturile întreprinderilor și ale omului și drepturile LGBT;
2. salută faptul că agenda celei de a 22-a sesiuni ordinare include, printre altele, dezbateri între experți cu privire la integrarea drepturilor omului în centrul preocupărilor, la efectele negative ale crizei financiare și economice și ale corupției asupra situației drepturilor omului, la comemorarea celei de a 20-a aniversări a adoptării Declarației de la Viena și a Programului de acțiune, dezbateri interactive, cum ar fi cele asupra drepturilor persoanelor cu dizabilități și reuniuni lărgite pe diverse teme, cum ar fi dreptul copiilor de a se bucura de cele mai ridicate standarde de sănătate cu putință; solicită statelor membre să contribuie activ la aceste dezbateri și afirmă clar că drepturile omului sunt universale, indivizibile și interdependente;
3. salută rapoartele ce urmează să fie prezentate de către Raportorii speciali, printre altele pe tema situației drepturilor omului din Iran, Myanmar și teritoriile palestiniene ocupate din 1967, precum și un raport scris al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului referitor la situația drepturilor omului în Mali, în special în partea de Nord a țării, la condițiile locative ca componentă a dreptului la un standard de viață corespunzător, la dreptul la nediscriminare în acest context, la libertatea de gândire, religioasă și de credință și la promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale concomitent cu contracararea terorismului; este în așteptarea raportului oral al Înaltului Comisar referitor la Libia;
Activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
4. ia act de faptul că în septembrie 2012 au fost aleși 18 noi membri în UNHRC, aceștia accedând la calitatea de membru la 1 ianuarie 2013, și anume Argentina, Brazilia, Coasta de Fildeș, Estonia, Etiopia, Gabon, Germania, Irlanda, Japonia, Kazahstan, Kenia, Muntenegru, Pakistan, Republica Coreea, Sierra Leone, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii și Republica Bolivară a Venezuelei și că nouă state membre ale UE sunt, în prezent, membre ale UNHRC;
5. ia act de alegerea unui nou Președinte al UNHRC, în persoana lui Remigiusz A. Henczel, din Polonia, și a patru vicepreședinți pe 2013, Cheikh Ahmed Ould Zahaf (Mauritania), Iruthisham Adam (Maldive), Luis Gallegos Chiriboga (Ecuador) și Alexandre Fasel (Confederația Elvețiană);
6. subliniază că alegerile pentru UNHCR trebuie să fie competitive și își exprimă dezacordul față de aranjarea unor alegeri neconcurențiale de către grupurile regionale; reiterează importanța standardelor pentru statutul de membru al UNHRC în ceea ce privește angajamentul și activitatea în domeniul drepturilor omului; subliniază că membrii UNHRC trebuie să respecte cele mai înalte standarde de promovare și protecție a drepturilor omului; reiterează importanța unor criterii stricte și transparente pentru reintegrarea membrilor suspendați;
7. este în continuare îngrijorat din cauza fenomenului „politicii de bloc” și a efectelor acesteia asupra credibilității UNHRC și a eficienței acțiunilor sale;
8. repetă, o dată mai mult, că este important ca statele membre ale UE să acționeze în sensul împlinirii indivizibilității și universalității drepturilor omului și ca acestea să sprijine activitatea UNHRC în această privință, în special prin ratificarea instrumentelor internaționale de drept umanitar pe care le-a instituit acest organism; își exprimă încă o dată regretul pentru faptul că niciun stat membru al UE nu a ratificat încă Convenția privind protecția drepturilor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora; își exprimă, de asemenea, din nou regretul că mai multe state membre nu au adoptat încă și/sau nu au ratificat Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate și că numai două state membre au ratificat Protocolul opțional la Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și culturale; își reiterează apelul adresat tuturor statelor membre ale UE de a ratifica aceste convenții și protocoale și încurajează statele membre să semneze și să ratifice recentul Protocol opțional la Convenția cu privire la drepturile copilului referitor la o procedură de comunicare, deschisă spre semnare la Geneva, Confederația Elvețiană, la 28 februarie 2012;
9. salută numirea de către Adunarea Generală a ONU a dnei Navanethem Pillay pentru un al doilea mandat ca Înalt Comisar pentru Drepturile Omului; își reiterează sprijinul ferm pentru Oficiul Înaltului Comisar și pentru independența și integritatea acestuia;
10. felicită Înaltul Comisar pentru drepturile omului pentru eforturile sale din cadrul procesului de consolidare a organismelor instituite prin tratate și salută raportul său referitor la acest subiect publicat la 22 iunie 2012; reafirmă natura multipartită a organismelor instituite prin tratate și subliniază că societatea civilă trebuie să fie inclusă în permanență în aceste procese; subliniază, de asemenea, că independența și eficacitatea organismelor create prin tratate trebuie să fie păstrată și consolidată; subliniază că trebuie asigurate fonduri suficiente pentru a acoperi volumul de muncă în creștere al organismelor instituite prin tratate; solicită UE să-și asume un rol de lider în asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de organisme instituite prin tratate, inclusiv în privința unei finanțări adecvate;
Țările Primăverii arabe
11. condamnă în termenii cei mai fermi utilizarea din ce în ce mai frecventă și fără discernământ de către regimul Assad a violenței împotriva populației siriene, inclusiv utilizarea artileriei grele și bombardarea zonelor populate; condamnă fără echivoc continuarea încălcărilor sistematice ale drepturilor omului de către regim, forțele de securitate și armată, care ar putea constitui crime împotriva umanității; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația în continuă deteriorare a populației civile; condamnă, de asemenea, încălcările drepturilor omului comise de către forțele și grupările din opoziție; cere tuturor factorilor înarmați să pună neîntârziat capăt violențelor din Siria și își reiterează apelul adresat regimului Assad de a pleca imediat de la putere;
12. își exprimă îngrijorarea cu privire la efectul de contagiere a țărilor vecine și la impactul acesteia asupra securității și stabilității din regiune; solicită statelor membre să acorde asistență țărilor din regiune, în eforturile acestora de a oferi ajutor umanitar pentru refugiații din Siria;
13. salută atenția continuă pe care UNHRC o acordă situației dezastruoase a drepturilor omului și a celei umanitare din Siria, după cum reiese din rezoluțiile ONU privind situația din această țară, adoptate la sesiunea a 19-a, a 20-a și a 21-a a UNHRC și la Sesiunea specială a UNHRC privind Siria din 1 iunie 2012; reiterează importanța tragerii la răspundere pentru încălcările dreptului internațional din domeniul drepturilor omului, comise în timpul conflictului;
14. își exprimă sprijinul fără rezerve pentru Comisia internațională independentă de anchetă privind Siria, precum și pentru prelungirea de către UNHRC a mandatului acesteia; salută numirea Carlei del Ponte și a lui Muntarbhorn Vitit ca noi membri, precum și numirea lui Paolo Pinheiro ca Raportor Special pentru Siria, care își va începe activitatea imediat după încheierea mandatului Comisiei de anchetă; salută raportul Comisiei, în care sunt expuse atrocitățile comise în Siria;
15. regretă faptul că nu s-a ajuns încă la un acord cu privire la adoptarea unei rezoluții în Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) privind situația din Siria și, în special, că aceasta restrânge mult capacitatea de a exercita presiuni efective pentru a pune capăt violenței în această țară; solicită membrilor CS al ONU să nu uite răspunderea pe care o au față de poporul sirian; salută acțiunile diplomatice ale VP/ÎR și ale statelor membre UE pentru a implica China și Rusia în această problemă; le solicită să-și continue eforturile; reamintește tuturor membrilor ONU și principiul „responsabilității de a proteja” adoptat de Adunarea Generală a ONU; solicită Consiliului pentru Drepturile Omului să îndemne Consiliul de Securitate să sesizeze Curtea Penală Internațională cu privire la situația din Siria; îndeamnă Înaltul Reprezentant al UE să se angajeze personal în edificarea unei largi și integratoare coaliții internaționale având drept scop să-i determine pe toți membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU să sprijine această acțiune;
16. salută raportul final scris al Comisiei independente de anchetă (CIAn) privind Libia, prezentat la cea de a 19-a Sesiune a UNHRC, în care sunt evidențiate încălcările drepturilor omului comise în această țară; îndeamnă UNHRC să-și exprime preocuparea în ceea ce privește încălcările în curs, să monitorizeze în continuare situația și să-i ceară Înaltului Comisar să raporteze în legătură cu situația drepturilor omului din Libia;
17. își exprimă îngrijorarea cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor politici din opoziție din Bahrain; își reiterează solicitarea ca statele membre UE să ia măsuri în vederea adoptării unei rezoluții a UNHRC privind situația drepturilor omului din Bahrain;
18. își reiterează apelul către UNHRC pentru a adopta o rezoluție în timpul celei de-a 22-a Sesiuni, care să instituie un mecanism internațional de monitorizare a implementării evaluării periodice universale (EPU) în Bahrain, precum și recomandările Comisiei independente de anchetă Bahrain (CoIAB), inclusiv cele privind apărătorii drepturilor omului;
19. salută rezoluția referitoare la asistența tehnică și edificarea capacităților în Yemen din domeniul drepturilor omului, adoptată în octombrie 2012 și înființarea unui Birou de țară al OHCHR în Yemen; solicită insistent UNHRC să continue monitorizarea situației din Yemen;
20. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrudescența violenței în Egipt; cere guvernului egiptean să se abțină de la oricărei forme de forță excesivă împotriva demonstranților și reamintește că starea de urgență este o măsură de ultimă instanță care ar trebui, și ea, să respecte statul de drept și să concorde cu standardele internaționale, pentru a prezerva dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică; reiterează opoziția UE în privința pedepsei cu moartea și cere, în acest sens, un moratoriu asupra executării pedepselor capitale în Egipt, inclusiv în cazul celor 21 de persoane recent condamnate la moarte pentru dezastrul survenit anul trecut pe stadionul de fotbal din Port Said;
21. își exprimă îngrijorarea în legătură cu încălcarea în continuare a drepturilor omului în Sahara Occidentală; solicită protejarea drepturilor fundamentale ale populației din Sahara Occidentală, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de a manifesta; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; salută numirea unui Trimis special pentru Sahel și subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în Sahara Occidentală; sprijină o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului, bazată pe dreptul la autodeterminare al populației din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;
Alte aspecte
22 salută decizia luată de UNHRC cu ocazia celei de a 20-a sesiuni de a numi un Raportor special privind situația drepturilor omului din Belarus și ia act de sprijinul transregional pentru rezoluția prin care se instituie mandatul acestuia, ceea ce ilustrează faptul că situația dezastruoasă a drepturilor omului în această țară este recunoscută de state din toată lumea;
23. salută rezoluția adoptată cu ocazia celei de a 20 Sesiuni a UNHRC de numire a unui Raportor special privind situația drepturilor omului din Eritreea; ia act de faptul că UNHRC se ocupă pentru prima dată de această problemă și felicită țările africane pentru rolul conducător pe care și l-au asumat în această privință;
24. salută prelungirea mandatelor experților independenți pentru Coasta de Fildeș, Haiti și Somalia; solicită insistent autorităților din aceste țări să coopereze fără rezerve cu titularii mandatelor;
25. solicită extinderea mandatului raportorului special privind situația drepturilor omului în Iran;
26. solicită extinderea cu încă un an a mandatului raportorului special privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC); salută faptul că rezoluția referitoare la RPDC a fost adoptată prin consens, ceea ce demonstrează sprijinul puternic acordat acestui mandat; îndeamnă guvernul RPDC să coopereze pe deplin cu raportorul și să faciliteze vizitele sale în țară; îndeamnă Consiliul pentru Drepturile Omului să ia măsuri în sensul cererii Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului de a se institui o comisie internațională de anchetă pentru infracțiunile grave care au avut loc în această țară de zeci de ani;
27. deplânge execuțiile care au survenit în Japonia în 2012 după moratoriul acestei practici în 2011; condamnă, de asemenea, în acest context, recentele execuții în masă din Iran; își reafirmă poziția fermă împotriva pedepsei cu moartea, în toate situațiile și împrejurările; își reafirmă convingerea fermă de a acționa în vederea abolirii definitive a acestora;
28. salută faptul că situația din Mali este urmărită îndeaproape de UNHRC și salută inițiativa demonstrată de statele din Africa care au adus chestiunea în atenția UNHRC; îndeamnă UNHRC să sprijine desfășurarea rapidă a unor capacități de monitorizare în Mali și solicită ca Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului să continue să prezinte informații cu privire la situația din țară;
29. a fost încântat să ia act de adoptarea Rezoluției referitoare la republica Democratică Congo (RDC), dar rămâne foarte preocupat de încălcările drepturilor omului din țară, în special în provincia Kivu de Nord, în partea de est a țării; condamnă cu vehemență atacurile forțelor rebele din estul țării îndreptate împotriva populației civile, inclusiv a femeilor și copiilor, în special de M23; condamnă cu fermitate utilizarea sistematică a violului ca armă de război; salută eforturile depuse de statele membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (CIRML), de Uniunea Africană și de ONU pentru a găsi o soluție politică pașnică la această criză; solicită din nou reintroducerea unui expert independent al ONU pentru situația drepturilor omului în RDC pentru a institui un mecanism fiabil care să se concentreze asupra îmbunătățirii situației în ceea ce privește problemele de durată din domeniul drepturilor omului din țară; de asemenea, solicită un raport redactat de reprezentantul special al ONU privind violența sexuală în cadrul conflictelor, Margot Wallstrom;
30. ia act cu satisfacție de adoptarea rezoluției UNHRC privind libertatea de religie sau credință; subliniază însemnătatea pe care UE o acordă acestei chestiuni; solicită statelor sale membre să continue să lucreze pe marginea acestei chestiuni și așteaptă cu interes noile orientări care se preconizează să apară la începutul acestui an; salută munca depusă de Raportorul special al ONU pentru libertatea de religie sau credință; subliniază importanța reînnoirii mandatului acestuia cu ocazia celei de-a 22-a sesiuni a UNHRC;
31. salută Rezoluția UNHRC referitoare la Burma/Myanmar și solicită extinderea mandatului raportorului special privind situația drepturilor omului în Myanmar; ia act de măsurile luate de Guvernul din Myanmar de la începutul anului 2011 pentru a restabili libertățile civile în țară; își exprimă, totuși, adânca îngrijorare cu privire la explozia de violență populară în statul Rakhine, precum și decesele, rănirile, cazurile de distrugere a proprietății și cele de relocare a populației locale care au rezultat, consideră că motivul care stă la baza situației poate fi găsit în politicile discriminatorii îndreptate de mult timp împotriva populației Rohingya; subliniază că este nevoie de eforturi îmbunătățite pentru a soluționa cauza principală a problemei; îndeamnă guvernul din Myanmar să accelereze punerea în aplicare a angajamentului său de a institui un birou de țară al OHCHR în Myanmar și subliniază că, în contextul actual, este necesar ca raportorul special să asigure o monitorizare continuă, cu rapoarte constante;
32. salută, de asemenea, Rezoluția referitoare la Sri Lanka, care pune accentul pe reconciliere și pe asumarea responsabilității în țară; își reiterează sprijinul pentru recomandarea făcută de grupul de experți al Secretarului General al ONU privind Sri Lanka de a se institui o comisie de anchetă a ONU pentru toate infracțiunile comise; îndeamnă Consiliul pentru Drepturile Omului să-și exprime îngrijorarea cu privire la încălcările legii care continuă să aibă loc în momentul de față în Sri Lanka și la incapacitatea guvernului din Sri Lanka să ancheteze cu adevărat și cu seriozitate infracțiunile comise de toate părțile în cadrul conflictului și să asigure tragerea la răspundere a făptașilor pentru încălcările grave, precum și să adopte măsuri de implementare a recomandărilor făcute Secretarului General de grupul de experți; este adânc îngrijorat de „influența excesivă” asupra aparatului judiciar , dat fiind că îndepărtarea președintelui Curții Supreme ar putea pune în pericol eforturile de a urmări penal crimele de război;
33. își exprimă preocupările privind situația din Republica Centrafricană, unde grupuri înarmate au atacat și ocupat mai multe orașe în nord-estul țării; salută acordurile semnate în Libreville la 11 ianuarie 2013, inclusiv acordul de încetare a focului și acordul politic privind soluționarea crizei din țară; subliniază importanța punerii rapide în aplicare a acestor acorduri; salută declarația VP/ÎR al UE din 11 ianuarie care solicită tuturor semnatarilor să respecte aceste acorduri; îndeamnă statele membre să prezinte această chestiune în fața UNHRC pentru ca situația din Republica Centrafricană să rămână pe lista de priorități la nivel internațional;
34. își exprimă îngrijorarea față de situația din Israel și Gaza după escaladarea conflictului la sfârșitul lui 2012 și condamnă actele de violență comise de ambele părți la conflict; își reiterează apelul pentru ridicarea blocadei impuse în Fâșia Gaza, ținând cont de preocupările legitime de securitate ale Israelului, și solicită depunerea de eforturi pentru reconstrucția și redresarea economică a Fâșiei Gaza;
35. condamnă decizia luată de guvernul israelian la 2 decembrie 2012 de a construi 3 000 de noi locuințe în Cisiordania și în Ierusalimul de Est, îndeosebi în zona E1, care, dacă s-ar realiza, ar tăia Cisiordania în două; subliniază faptul că această decizie ar putea submina soluția cu două state; salută misiunea internațională de informare în legătură cu coloniile israeliene din teritoriile palestiniene ocupate instituită cu ocazia celei de-a 19a sesiuni a UNHRC; regretă faptul că, de atunci, Israelul și-a sistat cooperarea cu UNHRC; de asemenea, regretă faptul că Israelul nu a acceptat anunțul creării unei noi comisii de constatare a faptelor referitoare la coloniile israeliene, precum și faptul că Israelul nu a acceptat să se supună evaluării periodice universale;
36. salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU la 29 noiembrie 2012 a rezoluției prin care Palestina devine un stat nemembru al ONU cu statut de observator; ia act de majoritatea covârșitoare cu care a fost adoptată rezoluția pe această temă, cu 138 voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri; ia act, de asemenea, de faptul că numai un singur stat membru al UE a votat împotrivă; își afirmă din nou susținerea pentru această realizare; relevă sprijinul exprimat de UE în favoarea dobândirii de către Palestina a statutului de membru cu drepturi depline al ONU ca parte a soluției politice la conflictul israelo-palestinian; reafirmă că UE nu va accepta nicio altă modificare adusă frontierelor anterioare anului 1967, inclusiv în privința Ierusalimului, în afara celor convenite între părți;
37. salută procesul aflat în desfășurare de a lua măsuri în urma raportului A/HRC/19/41 al Înaltului Comisar privind legile și practicile discriminatorii și actele de violență împotriva persoanelor determinate de orientarea sexuală și identitatea de gen a acestora; încurajează luarea de măsuri suplimentare, inclusiv prin intermediul reuniunilor regionale, și participarea activă a statelor membre ale UE, a Consiliului și a Serviciului European de Acțiune Externă;
38. salută spiritul de conducere de care dau dovadă Secretarul General și Înaltul Comisar, atât în cadrul, cât și în afara UNHRC, cu privire la discriminarea și violența îndreptate împotriva oamenilor pe baza orientării sexuale și a identității de gen ale acestora; regretă încercările din prezent de a submina caracterul universal și indivizibil al drepturilor omului, îndeosebi printr-o rezoluție privind „valorile tradiționale”;
39. ia act de primul Forum anual privind comerțul și drepturile omului organizat la Geneva la 4-6 decembrie 2012, care a reunit un spectru larg de părți implicate pentru a discuta implementarea Principiilor directoare ale ONU în acest domeniu; susține consultațiile inițiale ale forumului în legătură cu modul în care guvernele și întreprinderile pot fi determinate să adopte cadre normative, de politică și de aplicare pentru a contracara abuzurile împotriva drepturilor omului comise în contextul comerțului internațional; sprijină eforturile depuse de Comisie pentru a continua dezvoltarea „noii politici privind responsabilitate socială a întreprinderilor”; subliniază faptul că această politică trebuie să devină și mai ambițioasă;
40. salută lucrările grupului de lucru interguvernamental deschis privind societățile militare și de securitate private (SMSP) constituit pentru a examina posibilitatea de a elabora un cadru normativ internațional; recunoaște atenția mare acordată opțiunii de a elabora un instrument cu caracter juridic obligatoriu privind reglementarea, monitorizarea și supravegherea activităților SMSP și își exprimă sprijinul pentru un asemenea cadru de reglementare cu caracter juridic obligatoriu; subliniază nevoia să existe o componentă solidă privind responsabilitatea și invită SMSP-urile care încă nu au semnat Codul de conduită pentru furnizorii de servicii de securitate privată să o facă; este în așteptarea prezentării raportului grupului de lucru;
Evaluarea periodică universală
41. subliniază importanța aspectului universal al evaluării periodice universale (EPU) și menționează din nou rolul important al acesteia în ceea ce privește facilitarea înțelegerii și evaluării pe deplin a situației drepturilor omului de la fața locului în toate statele membre ale ONU;
42. salută începerea celui de-al doilea ciclu al EPU și adoptarea primelor rezultate ale acestuia; reamintește importanța celui de-al doilea ciclu, care se axează pe implementarea recomandărilor acceptate în perioada primului ciclu; solicită din nou, cu toate acestea, ca recomandările care nu au fost acceptate de unele state pe perioada primului ciclu să fie din nou avute în vedere în cadrul continuării procesului EPU;
43. consideră că punerea în aplicare este un aspect esențial pentru a realiza potențialul procesului EPU; reiterează, prin urmare, importanța de a se acorda asistență tehnică din partea statelor membre ale UE pentru a ajuta statele supuse evaluării să implementeze recomandările; încurajează statele să prezinte informații actualizate la mijlocul perioadei pentru a contribui la îmbunătățirea punerii în aplicare;
44. îndeamnă statele membre ale UE care participă la dialogurile interactive din cadrul EPU să prezinte recomandări mai specifice și mai ușor de măsurat pentru a îmbunătăți calitatea măsurilor de urmărire și a punerii în aplicare a recomandărilor acceptate;
45. recomandă includerea sistematică a recomandărilor EPU în dialogurile și consultările UE pe tema drepturilor omului și în strategiile de țară ale UE în domeniul drepturilor omului pentru a asigura valorificarea rezultatelor EPU; recomandă, de asemenea, ca Parlamentul să ridice problema acestor recomandări în timpul vizitelor propriilor delegații în țările terțe;
46. salută măsurile care permit participarea deplină în cadrul procesului EPU a unui spectru larg de părți implicate; salută, în acest context, schimbările apărute pe lista vorbitorilor, ceea ce oferă tuturor statelor care o doresc ocazia de a-și exprima poziția în timpul procesului EPU; apreciază încă o dată rolul mai important dobândit de instituțiile naționale în domeniul drepturilor omului, în concordanță cu Principiile de la Paris; salută participarea mai susținută din acest sector datorită utilizării mai intense a videoconferințelor;
47. consideră că se poate face mai mult pentru a implica societatea civilă în procesul EPU, inclusiv în implementarea rezultatelor EPU; condamnă folosirea de represalii împotriva persoanelor care participă în procesul EPU și care cooperează cu acesta; subliniază faptul că asemenea acțiuni subminează întregul sistem al ONU în domeniul drepturilor omului; îndeamnă toate statele să ofere protecție adecvată împotriva unor asemenea acte de intimidare;
Proceduri speciale
48. reafirmă rolul crucial pe care îl joacă procedurile speciale în contextul credibilității și eficacității activității UNHRC și poziția centrală a acestuia în cadrul angrenajului ONU în domeniul drepturilor omului; își exprimă din nou susținerea fermă pentru procedurile speciale și subliniază importanța fundamentală a independenței acestor mandate;
49. îndeamnă statele să coopereze pe deplin cu procedurile speciale, inclusiv prin primirea neîntârziată a persoanelor mandatate și care efectuează vizite de țară, răspunzând acțiunilor urgente ale acestora și acuzațiilor de încălcări pe care le primesc din partea lor și asigurând o reacție corespunzătoare la recomandările făcute de aceștia; îndeamnă membrii UNHRC să fie un model de urmat în ceea ce privește aceste chestiuni;
50. salută acțiunile întreprinse de UE pentru a acorda invitație comună permanentă tuturor procedurilor speciale ale ONU în materie de drepturi ale omului, fiind astfel un model de urmat în ceea ce privește această chestiune; încurajează alte state membre ONU să procedeze la fel;
51. condamnă toate formele de represalii împotriva persoanelor care cooperează cu procedurile speciale; subliniază faptul că asemenea acțiuni subminează întregul sistem al ONU în domeniul drepturilor omului; îndeamnă toate statele să ofere protecție adecvată împotriva unor asemenea acte de intimidare;
Implicarea UE
52. pune un accent deosebit pe importanța participării active a UE la mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului, inclusiv UNHRC; încurajează statele membre să participe prin co-sponsorizarea rezoluțiilor, prin participarea activă la dezbateri și dialoguri interactive și prin formularea de declarații;
53. subliniază importanța de a se asigura că munca depusă la Geneva în contextul UNHRC este integrată în activitățile UE în general, inclusiv în cele ale Parlamentului;
54. salută numirea Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, dl Stavros Lambrinidis; încurajează Reprezentantul Special să contribuie la eficacitatea, coerența și vizibilitatea politicii UE în domeniul drepturilor omului în contextul UNHRC și să dezvolte o colaborare strânsă cu OHCHR și procedurile speciale; așteaptă cu interes să colaboreze cu Reprezentantul Special în legătură cu aceste chestiuni;
55. salută participarea Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului la Forumul privind comerțul și drepturile omului ce va avea loc la Geneva în 4 și 5 decembrie 2012;
56. reafirmă că acțiunile UE au eficace maximă atunci când Uniunea și statele sale membre își mobilizează forța colectivă; subliniază importanța de a îmbunătăți în continuare coordonarea și cooperarea între statele membre în această privință pentru a ajunge la un numitor comun în chestiunile legate de drepturile omului; sprijină toate eforturile de a transmite „un singur mesaj, cu multe voci”; face un nou apel pentru acțiuni mai îndrăznețe și mai ambițioase în loc de a se resemna cu acceptarea celui mai mic numitor comun; în acest sens, încurajează SEAE, în special prin delegațiile UE din Geneva și din New York, să devină mai coerent și să se bazeze pe consultări de substanță, efectuate în timp util;
57. subliniază importanța ratificării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, fiind prima oară când UE a ratificat o convenție ONU în calitate de entitate juridică; solicită UE să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind violența împotriva femeilor;
58. reamintește cât de important este ca UE să apere independența OHCHR, având în vedere faptul că este necesar ca acesta să-și exercite sarcinile într-un mod imparțial; reamintește importanța furnizării unor fonduri suficiente pentru a ține deschise birourile regionale ale OHCHR;
59. menționează că protecția apărătorilor drepturilor omului este o prioritate-cheie în cadrul politicii UE în domeniul drepturilor omului; subliniază că există pericolul ca represaliile și acțiunile de intimidare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului (ADU) care colaborează cu mecanismele ONU din domeniul drepturilor omului să submineze acest sistem; prin urmare, apreciază sprijinul practic și financiar alocat în scopul protejării și sprijinirii de urgență a ADU în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO);
60. salută înființarea la Bruxelles a unui grup de lucru al Consiliului în domeniul drepturilor omului (COHOM); salută eforturile acestuia de a îmbunătăți pregătirea și coordonarea pozițiilor UE pentru sesiunile UNHRC, inclusiv organizarea de reuniuni ale COHOM la Geneva; își reafirmă speranța că COHOM va juca un rol important în chestiunea consecvenței între dimensiunea internă și cea externă ale politicii UE în domeniul drepturilor omului;
61. se așteaptă ca dezvoltarea unor strategii de țară ale UE în domeniul drepturilor omului să fie coordonate cum se cuvine cu măsurile luate de UE în forurile ONU; își reiterează recomandarea ca strategiile de țară ale UE în domeniul drepturilor omului să fie făcute publice pentru a conferi vizibilitate angajamentului UE în domeniul drepturilor omului în țările terțe și pentru a permite țărilor care luptă pentru drepturile omului la nivel național să găsească sprijin în aceste documente;
62. subliniază importanța de a evidenția chestiunea reducerii spațiului acordat ONG-urilor în cadrul UNHRC; încurajează statele membre ale UE să depună eforturi concertate pentru a ridica această problemă;
63. solicită din nou ÎR/VP, în lumina noilor rapoarte privind complicitatea companiilor din UE la încălcarea drepturilor omului în țări terțe, să atragă atenția asupra acestei chestiuni; reiterează în acest context importanța de a asigura mai multă coerență între politica internă și cea externă și respectarea pe deplin a drepturilor omului în politicile interne, pentru a evita aplicarea unor standarde duble;
64. încredințează delegației sale la cea de-a 22-a sesiune a UNHRC sarcina de a face cunoscute preocupările și opiniile exprimate în prezenta rezoluție; solicită delegației să transmită Subcomisiei pentru drepturile omului un raport cu privire la vizita realizată; consideră că este indispensabil să se continue practica trimiterii unei delegații a PE la toate sesiunile relevante ale UNHRC și ale Adunării Generale a ONU;
o
o o
65. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 67-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și grupului de lucru UE-ONU înființat de Comisia pentru afaceri externe.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2012)0250.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2012)0058.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2012)0504.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0503.
- [5] Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 6 din TUE.