PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la poziția Parlamentului privind cea de-a 22-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
5.2.2013 - (2013/2533(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Marie-Christine Vergiat, Willy Meyer în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0061/2013
Rezoluția Parlamentului European referitoare la poziția Parlamentului privind cea de-a 22-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Convenția europeană a drepturilor omului din 1953,
– având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000 (A/Res/55/2) și rezoluțiile Adunării Generale a ONU,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC),
– având în vedere rezoluțiile sale de urgență referitoare la drepturile omului și democrație,
– având în vedere cea de a 22-a sesiune a UNHRC, care va avea loc în perioada 25 februarie – 22 martie 2013 la sediul ONU de la Geneva,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 60 de ani de la proclamarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, lupta împotriva discriminării și în vederea respectării tuturor drepturilor omului – sociale, economice, culturale, civice și politice – rămâne o luptă cotidiană;
B. întrucât drepturile economice, sociale și culturale fac parte integrantă din drepturile omului și respectarea lor presupune cel puțin punerea pe deplin în aplicare a celor opt obiective ale Declarației Mileniului din anul 2000, și anume: eradicarea sărăciei extreme și a foametei, accesul universal la educația primară, promovarea egalității între sexe și emanciparea femeilor, reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea accesului la îngrijire maternă, combaterea HIV, a bolilor cu transmitere sexuală, a malariei și a altor boli, angajamentul pentru dezvoltarea durabilă și instituirea unei cooperări globale pentru dezvoltare; întrucât a fost stabilit un calendar ambițios pentru atingerea acestor obiective până în 2015, care în prezent sunt însă departe de a fi realizate;
C. întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să garanteze respectarea drepturilor omului prin intermediul politicilor lor interne și externe și să asigure coerența acestora cu scopul de a consolida poziția și de a spori credibilitatea Uniunii Europene în cadrul UNHRC;
D. întrucât, în ciuda lacunelor sale, UNHRC reprezintă o platformă importantă pentru discuțiile cu privire la drepturile omului și la lupta împotriva încălcărilor drepturilor omului;
E. întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de-a 22-a sesiune ordinară a Consiliului pentru Drepturile Omului, astfel cum s-a procedat și în anii precedenți cu ocazia sesiunilor UNHRC și, înainte de aceasta, cu ocazia sesiunilor Comisiei ONU pentru Drepturile Omului,
Activitatea și modul de organizare al UNHRC
1. reiterează apelul adresat statelor membre ale Uniunii Europene de a se opune în mod activ oricărei tentative de subminare a conceptelor de universalitate, indivizibilitate și interdependență a drepturilor omului și de a încuraja activ UNHRC să combată în mod egal toate tipurile de discriminare, indiferent de motivele acesteia, în special genul, vârsta, orientarea sexuală, convingerile politice sau religioase;
2. atrage atenția cu privire la instrumentalizarea UNHRC; subliniază importanța rezoluțiilor specifice fiecărei țări pentru abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului; subliniază importanța evaluării situației drepturilor omului în mod obiectiv, transparent, neselectiv, constructiv, neconflictual, pe baza unor informații fiabile și a unui dialog interactiv, cu acoperire universală și cu un tratament egal pentru toate statele; invită statele membre să contribuie activ la punerea în aplicare a principiilor convenite referitoare la UNHRC;
3. subliniază importanța eradicării cauzelor profunde ale instabilității politice în anumite țări prin elaborarea unor politici de dezvoltare care să aibă în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și luarea altor măsuri socioeconomice, politice și culturale, care pot crea climatul necesar pentru a preveni reizbucnirea conflictelor și care vizează să elimine sărăcia și să promoveze dezvoltarea economică, socială și culturală, să creeze capacități instituționale și administrative, să îmbunătățească calitatea vieții populației și să consolideze statul de drept exclusiv prin mijloace pașnice;
4. ia act de alegerea, în septembrie 2012, cu efect de la 1 ianuarie 2013, a 18 noi membri ai UNHRC: Brazilia, Côte d'Ivoire, Spania, Estonia, Etiopia, Gabon, Germania, Irlanda, Japonia, Kazahstan, Kenya, Muntenegru, Pakistan, Republica Coreea, Sierra Leone, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii și Republica Bolivariană a Venezuelei și de faptul că nouă state membre ale Uniunii vor fi membre ale UNHRC; ia act de faptul că Statul Israel a ales să nu facă parte din UNHRC;
5. ia act de faptul că mandatul de trei ani al Republicii Kazahstan ca membră a UNHRC are efect de la 1 ianuarie 2013; reamintește că, potrivit Rezoluției 60/251 a Adunării generale, membrii UNHRC trebuie să respecte normele cele mai stricte în materie de promovare și protejare a drepturilor omului și subliniază că, în contextul masacrelor care au avut loc în orașul Zhanaozen, în decembrie 2011, situația drepturilor omului în Kazahstan a continuat să se deterioreze, astfel cum o demonstrează și recenta interzicere a mijloacelor de comunicare de opoziție în decembrie 2012; invită UNHRC să ia toate măsurile necesare pentru a remedia această situație cu ocazia următoarei sale reuniuni și să solicite fără întârziere Republicii Kazahstan să elibereze de urgență deținuții politici și să oprească arestările, motivate politic, sub acuzația de „incitare la disensiuni sociale”,
Promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale și culturale – inclusiv a dreptului la dezvoltare
Drepturile economice, sociale și culturale
6. salută importanța acordată cu ocazia celei de a 22-a sesiuni a UNHRC promovării și protejării drepturilor economice și sociale și aspectelor legate de interdependența drepturilor omului; subliniază încă o dată necesitatea de a trata pe picior de egalitate drepturile economice, sociale, culturale, civice și politice; subliniază că ratele ridicate ale șomajului, intensificarea sărăciei și a excluziunii sociale, accesul tot mai dificil la servicii publice accesibile în materie de sănătate, educație, locuințe, transport și cultură, precum și degradarea calității acestor servicii reprezintă aspecte importante; subliniază că privatizarea și liberalizarea au contribuit la scăderea accesului la unele dintre aceste drepturi și că tendința respectivă trebuie inversată, iar o mai bună distribuire a resurselor, salarii corespunzătoare și locuri de muncă de calitate reprezintă mijloace importante de soluționare a acestor probleme; de asemenea, ia act de faptul că planurile de austeritate implementate atât în statele membre ale Uniunii, cât și în alte țări, inclusiv la solicitarea Uniunii, nu au făcut decât să accentueze inegalitățile și sărăcia;
7. salută importanța acordată „condițiilor de locuit adecvate, componentă a dreptului la un nivel de trai adecvat”; invită delegația Uniunii și delegațiile statelor sale membre să promoveze accesul tuturor persoanelor la locuințe de calitate, ceea ce reprezintă un drept fundamental, și să efectueze o evaluare a condițiilor de acces la locuințe în Uniune (îndeosebi a situației de la începutul crizei și de la implementarea măsurilor de austeritate) pentru a începe să soluționeze această problemă endemică care a continuat să se agraveze în ultimii ani;
8. subliniază că statele membre ale ONU ar trebui să promoveze într-o mai mare măsură accesul la resursele naturale și vitale, accesul la terenuri, precum și suveranitatea și securitatea alimentară, ca mijloace de reducere a sărăciei și a șomajului; regretă faptul că un număr considerabil de oameni nu au sau nu mai au acces la anumite resurse, inclusiv la bunuri de bază, cum ar fi apa, din cauza monopolizării resurselor de către întreprinderi sau de entități private, care pot fi sprijinite de către autoritățile politice ale statelor în cauză, ceea ce provoacă în special un deficit de alimente și creșterea prețurilor la alimente; în consecință, solicită delegației Uniunii Europene și delegațiilor statelor membre să ia măsurile necesare pentru a pune capăt acaparării resurselor, în special a terenurilor, îndeosebi de către întreprinderile europene și să promoveze în cadrul forurilor și conferințelor internaționale și regionale (Banca Mondială, OMC, CNUCED, FMI, OCDE etc.) propuneri privind recunoașterea bunurilor publice fundamentale și consemnarea acestora într-o convenție specifică a ONU; de asemenea, solicită Uniunii și statelor sale membre să sprijine Rezoluția nr. 64/292 din 28 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU care recunoaște apa ca drept fundamental și să depună toate eforturile necesare în vederea punerii sale în aplicare în mod obligatoriu;
9. subliniază faptul că atât politicile Uniunii în domeniul migrației, cât și sprijinul acordat regimurilor nedemocratice sub pretextul „bunei guvernări” și al aplicării unor acorduri de parteneriat pur economice aduc atingere drepturilor omului și chiar credibilității Uniunii pe plan internațional; îndeamnă încă o dată statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare clauzele privind „democrația și drepturile omului în cadrul tuturor acordurilor internaționale”, indiferent de natura acestora, și să garanteze respectarea drepturilor omului prin intermediul politicilor lor interne și externe, neîndeplinirea acestui deziderat slăbind poziția UE în cadrul UNHRC și al oricărui alt for internațional ce are drept obiect drepturile omului,
Drepturi civile și politice
10. subliniază importanța continuării lucrărilor privind practicile internaționale legate în special de detenția secretă, în contextul combaterii terorismului; solicită statelor membre ale Uniunii Europene să ia măsuri corespunzătoare în urma rapoartelor existente, în conformitate cu pozițiile anterioare ale Parlamentului cu privire la această chestiune, în special cu rezoluțiile sale referitoare la folosirea unor țări europene de către CIA pentru transportarea, torturarea și deținerea ilegală a prizonierilor;
11. îndeamnă toate statele membre să combată tortura, inclusiv pe propriul teritoriu; solicită delegațiilor Uniunii și statelor sale membre să includă în dezbaterile privind tortura și alte pedepse și tratamente inumane ori degradante chestiunea interzicerii comerțului cu produse care ar putea fi folosite în scopul torturii în UE și în afara sa;
12. invită delegația Uniunii și delegațiile statelor sale membre să-și reafirme opoziția față de pedeapsa cu moartea și sprijinul față de abolirea sa la nivel mondial și față de instaurarea fără întârziere a unui moratoriu în țările unde aceasta încă se aplică; îți exprimă îngrijorarea față de faptul că, în unele dintre țările care suspendaseră pedeapsa cu moartea, au avut loc noi execuții,
Drepturile popoarelor și ale indivizilor
13. evidențiază dreptul inalienabil al popoarelor la autodeterminare și la alegerea propriilor orientări politice, economice și sociale, fără interferențe externe; solicită Uniunii și statelor sale membre ca, cu ocazia celei de a 22-a sesiuni a UNHRC, să promoveze cu fermitate acest drept, mai degrabă decât politicile actuale;
14. îți exprimă îngrijorarea față de deteriorarea situației, în diferite moduri și la diferite niveluri în întreaga lume, a apărătorilor drepturilor omului, a militanților, a organizațiilor și a instituțiilor pentru drepturile omului, precum și a jurnaliștilor;
15. îndeamnă Uniunea și statele sale membre să depună în primul rând eforturi în vederea luării unor măsuri concrete în cadrul UNHRC cu scopul de a pune capăt încălcării drepturilor omului care afectează civilii și, în special, femeile și copiii în situații de război și de conflicte violente; solicită luarea fără întârziere a unor măsuri pentru a opri recrutarea copiilor soldați și pentru a le asigura protecția;
16. salută măsurile luate de Înaltul Comisar în urma Raportului A/HRC/19/41 privind legile și practicile discriminatorii și actele de violență împotriva persoanelor din motive legate de orientarea lor sexuale sau de identitatea de gen a acestora; de asemenea, încurajează continuarea acestui proces în cadrul reuniunilor regionale și participarea activă a statelor membre la acesta; solicită luarea unor măsuri de protecție specifice în acest sens, inclusiv în ceea ce privește azilul politic și protecția consulară;
17. subliniază că definiția dată sclaviei de Organizația Națiunilor Unite corespunde stării sau condiției unei persoane asupra căreia se exercită atributele dreptului de proprietate integral sau parțial; regretă faptul că unele forme de sclavie modernă persistă, inclusiv în cadrul Uniunii Europene; subliniază faptul că persoanele care sunt victimele acesteia sunt populații deosebit de vulnerabile care, ca urmare a acestui fapt, ar trebui să beneficieze de o protecție specifică; prin urmare, solicită delegației Uniunii și delegațiilor statelor membre să ia măsuri în favoarea unei politici mult mai ferme în acest sens, îndeosebi în ceea ce privește lucrătorii domestici – categoria socioprofesională cea mai afectată de aceste forme de sclavie – și să se asigure că protecția diplomatică nu servește drept pretext pentru a împiedica urmărirea celor care încalcă drepturile omului;
Interdependența dintre drepturile omului și aspecte tematice referitoare la drepturile omului
18. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la degradarea drepturilor omului și a libertăților publice sub pretextul combaterii terorismului și, în din ce în ce mai multe cazuri, a infracțiunilor grave, fără ca aceste concepte să fie clar definite, inclusiv în cadrul Uniunii, sau al unor acorduri specifice cu anumite state în care normele în materie de drepturile omului nu sunt aplicate; în acest context, își exprimă deosebita preocupare privind încălcarea normelor referitoare la protecția datelor și respectarea vieții private;
19. regretă faptul că comunitatea internațională nu a demarat încă negocieri în vederea încheierii unui acord internațional privind protecția datelor cu caracter personal, care ar putea să se bazeze pe Convenția 108 a Consiliului Europei și invită delegațiile Uniunii și statelor membre să creeze, în colaborare cu omologii lor la nivel internațional, un astfel de cadru;
20. condamnă recurgerea în numeroase rânduri, în cadrul așa-numitelor politici de securitate, la societăți militare și de securitate private, în cazuri în care la mijloc se află competențe suverane, care pot fi exercitate doar la nivel de stat, și solicită Uniunii și statelor sale membre să-și intensifice eforturile pentru ca astfel de practici să fie eliminate; consideră că societățile militare și de securitate private din acest domeniu trebuie să respecte, sub supravegherea statelor, normele în materie de drepturile omului, în special în ceea ce privește protecția datelor și respectarea vieții private; prin urmare, consideră că, în cazul transferului unor sarcini de interes public, atât statele, cât și societățile trebuie să fie trase la răspundere pentru încălcările drepturilor omului și ale dreptului umanitar comise de personalul întreprinderilor respective,
Situații legate de drepturile omului care necesită atenția Consiliului
21. ia act de solicitarea adresată de UNHRC Înaltului Comisar de a prezenta, cu ocazia celei de a 22-a sesiuni, un raport scris referitor la situația drepturilor omului în Mali, în special în partea de nord a țării; solicită realizarea unei evaluări cuprinzătoare privind atrocitățile și crimele comise în Mali de toate forțele prezente pe teritoriu; solicită delegațiilor Uniunii Europene și statelor sale membre să se angajeze să promoveze soluții pașnice la conflictele în curs, mai degrabă decât intervenții armate unilaterale, cum s-a întâmplat în Mali;
22. constată că situația drepturilor omului din Iran continuă să se deterioreze; constată că măsurile represive îndreptate împotriva manifestanților și a disidenților pașnici (inclusiv studenți, cadre universitare, apărători ai drepturilor omului, militanți/militante pentru drepturile femeilor, juriști, jurnaliști, autori de bloguri, și personalități religioase) sunt curente în această țară; subliniază rolul primordial al comunității internaționale în garantarea păcii; își exprimă preocuparea profundă privind deteriorarea situației drepturilor omului în Iran, numărul din ce în ce mai mare de prizonieri politici și de conștiință, numărul tot mai ridicat al execuțiilor, printre victime aflându-se și minori, tortura, procesele inechitabile și sumele exorbitante solicitate pentru cauțiune, precum și restricțiile severe în ceea ce privește libertatea de informare, de exprimare, de întrunire, de mișcare și libertatea religioasă; consideră că o vizită din partea unui raportor special al ONU poate contribui la evaluarea generală a situației drepturilor omului din Iran; ia act cu îngrijorare de faptul că, din 2005, Iran nu a mai acceptat vizita unor raportori speciali sau din partea Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului; solicită Iranului să își onoreze intenția declarată de a permite efectuarea, în 2013, a unei vizite în Iran a Raportorului Special al ONU pentru situația drepturilor omului, Dr. Ahmed Shaheed;
23. recunoaște continuarea reformelor drepturilor politice și civile din Birmania/Myanmar și îndeamnă autoritățile să-și intensifice eforturile în acest sens, în special prin eliberarea prizonierilor politici și combaterea de urgență a violenței intercomunitare; își exprimă preocupările profunde privind violențele din Rakhin, cauzate de politicile discriminatorii duse față de populația rohingya; solicită prelungirea cu un an a mandatului Raportorului Special al ONU pentru situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar;
24. regretă faptul că situația din America Latină, în special din Honduras și Paraguay, nu a fost înscrisă în programul acestei dezbateri; solicită ca situația drepturilor omului din Honduras și Paraguay după loviturile de stat să facă obiectul unor măsuri reale și să se depună eforturi în vederea restabilirii democrației și statului de drept în țările respective; solicită delegației Uniunii și delegațiilor statelor membre să ia măsuri pentru condamnarea loviturilor de stat, să nu recunoască guvernele de facto și să solicite judecarea vinovaților; solicită, de asemenea, realizarea unei anchete cu privire la tentativele de lovitură de stat din alte țări din America Latină (cum ar fi Ecuador) și clarificarea responsabilității fiecărei părți implicate, inclusiv a țărilor terțe;
25. constată că Columbia este în continuare una dintre cele mai periculoase țări din lume, în special pentru persoanele care desfășoară activități sindicale și politice, iar cazurile de încălcare a drepturilor omului, care vizează și studenți, militanți din partidele de opoziție, agricultori, femei și copii, rămân în cele mai multe rânduri nepedepsite; se opune, prin urmare, ratificării acordului de liber schimb cu această țară; condamnă cu tărie faptul că Departamentul administrativ de securitate (DAS), care depinde direct de președintele republicii, a realizat filări sistematice și acțiuni ilegale al căror scop este discreditarea înalților magistrați, a parlamentarilor opoziției și a apărătorilor drepturilor omului; reamintește că Subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European, persoanele cu reședința în Europa și ONG-urile au fost, de asemenea, ținta acestor acte; cere ca aceste fapte grave să nu rămână nepedepsite; solicită Uniunii Europene să pună în aplicare recomandările cuprinse în raportul referitor la Columbia al Comisiei împotriva torturii;
26. regretă, de asemenea, faptul că chestiunea drepturilor omului în Turcia nu a fost înscrisă pe ordinea de zi; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea situației democrației în această țară și la intensificarea represiunii democraților, aleșilor și militanților politici, sindicaliștilor, jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului și artiștilor; constată că represiunea vizează îndeosebi populația kurdă; solicită delegației Uniunii să se asigure că aceste aspecte sunt abordate în cadrul celei de a 22-a sesiuni a UNHRC și să sprijine în mod explicit reluarea dezbaterii privind procesul de pace;
27. condamnă din nou cazurile repetate de încălcare a drepturilor omului cauzate de ocuparea a 37% din teritoriul Republicii Cipru de către Turcia, fiind preocupat îndeosebi de situația refugiaților, a persoanelor care locuiesc în enclave și a apropiaților persoanelor dispărute; subliniază faptul că ocupația este strâns legată de interzicerea accesului la proprietatea funciară și a utilizării sale; solicită delegațiilor Uniunii și statelor sale membre să denunțe cazurile repetate de încălcare, să condamne prezența trupelor turcești și a coloniștilor, să solicite încetarea ocupației teritoriului cipriot de armata turcă și a politicii ce vizează modificarea situației demografice a Republicii Cipru; subliniază că aceste încălcări reprezintă crime de război; solicită Turciei să autorizeze accesul în zonele militare cu scopul efectuării unei anchete privind persoanele dispărute;
28. invită UNHRC să ia măsuri concrete ca urmare a „raportului de evaluare intern privind activitatea ONU în Sri Lanka”, publicat în noiembrie 2012, care precizează, în special, că „ONU nu și-a îndeplinit obligațiile” în ceea ce privește situația civililor în ultimele luni ale războiului civil; invită UNHRC să condamne atacurile repetate la adresa drepturilor democratice în Sri Lanka, inclusiv a libertății de exprimare și a mass-media, a libertății de asociere și a dreptului la alegeri libere și echitabile și să îndemne la găsirea unei soluții la conflict, care să aibă la bază respectul pentru democrație și drepturile omului, inclusiv dreptul poporului tamil la autodeterminare; solicită UNHRC să analizeze proiectul de abrogare a amendamentului 13 din Constituția statului Sri Lanka, care acordă o anumită autonomie regională părților de nord și de est ale insulei, și să-și exprime preocupările legate de acest subiect;
29. regretă faptul că situația drepturilor omului în Republica Democratică Congo nu face parte din ordinea de zi a conferinței; invită delegația Uniunii și delegațiile statelor membre să abordeze acest aspect în cadrul dezbaterii privind situațiile care necesită atenția UNHRC, să condamne toate actele de violență și cazurile de încălcare a drepturilor omului în estul RDC și în regiunea Marilor Lacuri, precum și să-și exprime solidaritatea cu toate populațiile afectate de război, să îndemne toate forțele care participă la conflictul din estul RDC să respecte drepturile omului și dreptul umanitar internațional și să pună capăt tuturor atacurilor la adresa civililor,
Situația drepturilor omului în Palestina și în alte teritorii arabe ocupate
30. salută atenția deosebită acordată cu ocazia celei de a 22-a sesiuni situației drepturilor omului în Palestina și în alte teritorii arabe ocupate, în special în ceea ce privește dreptul poporului palestinian la autodeterminare; încurajează cu fermitate delegația UE să condamne orice formă de colonialism, îndeosebi în Palestina;
31. amintește Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din Sahara Occidentală; îndeamnă Marocul și Frontul Polisario să inițieze negocieri pentru a găsi o soluție pașnică și durabilă la conflictul din Sahara Occidentală și reafirmă dreptul populației sahrawi la autodeterminare și luarea unei decizii în acest sens, prin intermediul unui referendum democratic; conform rezoluțiilor relevante ale ONU, condamnă continuarea încălcărilor drepturilor omului a căror victimă este poporul sahrawi; solicită eliberarea prizonierilor politici sahrawi, îndeosebi a grupului de 23 de persoane arestate în tabăra din Gdeim Izik și judecate de un tribunal militar;
32. deplânge faptul că recomandările raportului Goldstone nu au fost puse în aplicare de Uniunea Europeană; invită din nou statele membre ale UE să depună eforturi pentru adoptarea unei poziții comune ferme a UE cu privire la măsurile luate în urma raportului Goldstone, solicitând în mod public asumarea responsabilității pentru presupusele crime și îndemnând Israelul să realizeze investigații care să respecte standardele internaționale referitoare la independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficiență, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/64/10; consideră că, deși nu se poate realiza un proces de pace eficient în Orientul Mijlociu fără responsabilitate și justiție, investigațiile demarate până acum nu îndeplinesc aceste cerințe; solicită UE să includă măsurile luate în urma raportului Goldstone în dialogul cu Israelul;
33. sprijină mișcările populare din numeroase state arabe în favoarea justiției sociale, drepturilor sociale, economice și politice din țările respective; regretă că răsturnarea unor dictatori, cum ar fi Ben Ali sau Mubarak nu a atras după sine schimbări profunde și rapide la nivelul politicilor respective și își exprimă preocuparea față de situația drepturilor omului în anumite țări, cum ar fi Egipt,
Asistență tehnică și consolidarea capacităților
34. ia act de aspectele referitoare la cooperarea tehnică în domeniul drepturilor omului în Afganistan; invită delegația UE și delegațiile statelor sale membre să denunțe faptul că ocuparea Afganistanului de către NATO nu a îmbunătățit situația drepturilor omului din această țară; solicită UNHRC să ia măsuri în vederea instituirii unei comisii de anchetă sub egida ONU și a inițierii, în cadrul competențelor Curții Penale Internaționale, a unui proces privind crimele de război, atrocitățile și asasinatele împotriva civililor comise în Irak și Afganistan; condamnă cu fermitate folosirea violenței de către autoritățile irakiene împotriva demonstranților pașnici și regretă numărul mare de morți și răniți; condamnă toate formele de violență împotriva grupurilor sociale, politice sau religioase; condamnă toate asasinatele și execuțiile care au avut loc de la începutul războiului, în 2003; regretă cel mai recent val de atentate teroriste; consideră că unul dintre principalele rezultate ale invaziei americane în Irak este faptul că ordinea publică nu mai poate fi menținută, existând numeroase cazuri de încălcare a drepturilor omului; invită guvernul irakian să abolească pedeapsa cu moartea și să atragă atenția asupra necesității urgente de a rezolva problemele umanitare ale poporului irakian;
35. condamnă, în aceeași măsură, intervenția armată din Libia, desfășurată sub egida NATO, și subliniază că situația este departe de a se stabiliza și, dimpotrivă, continuă să se deterioreze după încheierea „oficială” a războiului; acest fapt a condus la scindarea statului, la imposibilitatea ca acesta să împiedice violențele, la creșterea numărului de crime pe motiv de rasă, la absența justiției și democrației; ar dori ca UNHRC să poată efectua o anchetă independentă și imparțială privind situația drepturilor omului în această țară, evidențiind responsabilitatea tuturor forțelor care au participat la conflict;
36. ia act de discuția privind situația drepturilor omului în Haiti; solicită Uniunii și statelor sale membre să sublinieze necesitatea de a efectua o evaluare a ajutoarelor trimise în Haiti și a punerii în aplicare reale a planului de reconstrucție a țării promovat de ONU;
37. ia act de punctul referitor la asistența acordată statului Côte d'Ivoire; consideră, de asemenea, că este necesară o evaluare obiectivă și imparțială a evoluției drepturilor omului în această țară, în special după ocuparea țării de armata franceză;
o
o o
38. mandatează delegația Parlamentului European la cea de-a șaisprezecea sesiune a UNHRC să transmită preocupările exprimate în prezenta rezoluție, invită delegația să prezinte un raport privind această vizită Subcomisiei pentru drepturile omului și consideră că este necesar ca Parlamentul European să trimită în continuare o delegație la sesiunile relevante ale UNHRC;
39. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 64-a Adunări Generale, Președintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, precum și grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.