Procedură : 2013/2612(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0191/2013

Texte depuse :

B7-0191/2013

Dezbateri :

Voturi :

PV 23/05/2013 - 13.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 141kWORD 84k
15.5.2013
PE509.819v01-00
 
B7-0191/2013

depusă pe baza declaraţiei Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate

depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la recuperarea activelor de ţările Primăverii arabe aflate în tranziţie (2013/2612(RSP))


Willy Meyer, Patrick Le Hyaric, Marie-Christine Vergiat, Jacky Hénin, Sabine Lösing, Younous Omarjee, Alda Sousa, Marisa Matias, Paul Murphy în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la recuperarea activelor de ţările Primăverii arabe aflate în tranziţie (2013/2612(RSP))  
B7‑0191/2013

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind politica europeană de vecinătate, Uniunea pentru Mediterana şi ţările vecinătăţii sudice, precum Tunisia, Egipt, Libia şi Maroc,

–   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2003 împotriva corupţiei, care a intrat în vigoare în 2005 şi a fost aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia Consiliului 2008/801/CE din 25 septembrie 2008,

–   având în vedere Rezoluţia Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU 19/38 din 19 aprilie 2012 privind impactul negativ al nerepatrierii fondurilor de origine ilicită către ţările de origine, privind exercitarea drepturilor omului şi importanţa îmbunătăţirii cooperării internaţionale,

–   având în vedere raportul final al Forumului arab privind recuperarea activelor din 13 septembrie 2012,

–   având în vedere principiile juridice referitoare la anularea datoriilor ilegitime şi odioase, în conformitate cu dreptul internaţional;

–   având în vedere rezoluţia sa din 10 mai 2012 referitoare la comerţ pentru schimbare: strategia comercială şi de investiţii a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean, în urma revoluţiilor din lumea arabă(1), în special considerentul 6 al acesteia,

–   având în vedere Planul de acţiune UE-Egipt din 2007 şi Acordul de asociere UE-Egipt care a intrat în vigoare la 1 iunie 2004,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt şi Regulamentul Consiliului (UE) nr.1099/2012 de modificare a acestuia,

–   având în vedere concluziile copreşedinţilor ca urmare a reuniunii grupului operativ UE-Egipt din 14 noiembrie 2012,

–   având în vedere Acordul de asociere euro-mediteranean dintre UE şi Tunisia, care a intrat în vigoare la 1 martie 1998, precum şi Planul de acţiune UE-Tunisia, care a intrat în vigoare la 4 iulie 2005,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia şi Regulamentul Consiliului (UE) nr.1100/2012 de modificare a acestuia,

–   având în vedere concluziile copreşedinţilor ca urmare a reuniunii grupului operativ UE-Tunisia din 28 şi 29 septembrie 2011,

–   având în vedere negocierea în curs a unui acord de liber-schimb între UE şi Tunisia,

–   având în vedere negocierile privind un acord de asociere UE-Libia în timpul regimului lui Muammar Gaddafi, care au fost întrerupte în 2011,

–   având în vedere Decizia 2011/137/PESC a Consiliului din 28 februarie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia şi Deciziile Consiliului 2011/625/PESC și 2011/178/PESC de modificare a acesteia, Regulamentul (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia şi Regulamentul Consiliului (UE) nr.965/2011 de modificare a acestuia, precum şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 364/2013 al Consiliului şi nr. 50/2013 privind punerea în aplicare a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 204/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situaţia din Libia,

–   având în vedere Acordul euro-mediteranean de stabilire a unei asocieri între UE şi statele membre, pe de o parte, şi Regatul Maroc, pe de altă parte, în special articolul 2,

–   având în vedere statutul avansat acordat Marocului în octombrie 2008,

–   având în vedere negocierile actuale privind crearea unei zone de liber-schimb consolidate şi globale între UE şi Maroc, începute la 1 martie 2013,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A. întrucât în urma Procesului de la Barcelona, lansat în 1995, Uniunea Europeană a încheiat acorduri de asociere cu aproximativ douăsprezece ţări din sudul bazinului mediteranean; întrucât foaia de parcurs de la Rabat, stabilită în 2005, s-a concentrat pe stimularea adoptării de acorduri de liber-schimb şi pe continuarea liberalizării, în dauna dezvoltării echilibrate a regiunii, care ar fi fost în interesul lucrătorilor şi al persoanelor sărace;

B.  întrucât în mai multe ţări din Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Peninsula Arabă s-au înregistrat şi încă se înregistrează mişcări importante ale muncitorilor şi cetăţenilor care revendică condiţii mai bune de trai şi măsuri împotriva injustiţiei, şomajului şi corupţiei, solicitând mai multă democraţie şi drepturi, justiţie socială şi încetarea exploatării, a oprimării şi a războiului;

C. întrucât diferitele politice structurale de adaptare (dereglementarea preţurilor alimentelor, măsurile de privatizare şi austeritate) impuse de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi organizaţiile internaţionale timp de decenii reprezintă un aspect important în ansamblul problemelor sociale şi economice, cum ar fi şomajul şi sărăcia, care au condus la revoltele populare din aceste ţări;

D. întrucât recuperarea activelor de către ţările Primăverii arabe este un imperativ moral şi o miză politică importantă în relaţiile UE cu vecinătatea sa sudică; întrucât este, de asemenea, o chestiune importantă de ordin economic pentru vecinii sudici în cauză, având în vedere potenţialul acestor active, dacă sunt redate şi utilizate într-un mod transparent şi eficient, de a contribui la redresarea lor economică; întrucât recuperarea activelor are un efect preventiv, deoarece transmite un mesaj puternic contra impunităţii celor implicaţi în acte de corupţie;

E.  întrucât UE, în special guvernele unor state membre, precum şi Statele Unite ale Americii, care au sprijinit timp de decenii regimuri nedemocratice, au o responsabilitate deosebită în ceea ce priveşte situaţia socială şi economică care a condus la izbucnirea revoltelor; întrucât, începând cu 2011, evoluţiile din nordul Africii, Orientul Mijlociu şi Peninsula Arabă au arătat eşecul fundamental al politicii UE faţă de ţările din sudul bazinului mediteranean; întrucât principiile noii politici europene de vecinătate (PEV) sunt aceleaşi cu cele care au condus la eşecul politicii europene de vecinătate anterioare, precum negocierea acordurilor de liber-schimb consolidate şi globale şi liberalizarea economiilor ţărilor terţe;

F.  întrucât datoria este o pârghie esenţială care permite intervenţia puterilor externe şi financiare, în complicitate cu elitele guvernamentale locale, care antrenează încălcarea suveranităţii naţionale, sărăcirea generală a populaţiei şi degradarea brutală a drepturilor economice şi sociale ale persoanelor; întrucât datoria ilegitimă şi odioasă a fost utilizată în dictatură ca un instrument de supunere politică şi ca un mecanism pentru transferarea veniturilor din muncă către capitalul mondial, înainte de toate; întrucât aceasta serveşte, în prezent, la menţinerea dominaţiei neocolonialiste asupra economiilor ţările din sudul Mediteranei;

G. întrucât dreptul internaţional defineşte datoria odioasă în funcţie de trei criterii: lipsa asentimentului poporului statului îndatorat; lipsa de avantaje pentru poporul statului îndatorat; creditorii sunt conştienţi de faptul că împrumuturile acordate nu sunt nici în interesul poporului, nici nu au fost aprobate de acesta; întrucât datoria întregului sud a fost deja plătită de câteva ori; întrucât, în sud, ca şi în nord, aceasta constituie un instrument puternic de transferare a bogăţiei productive către capital;

H. întrucât Egiptul este blocat de o criză politică şi economică de luni de zile; întrucât în 2012 au avut loc pe tot teritoriul Egiptului peste 3 400 de proteste privind problemele economice şi sociale, majoritatea dintre ele greve şi ocupări; întrucât Egiptul a plătit peste 80 de miliarde de dolari SUA ca datorie externă şi dobânzi, între 1981 şi 2012; întrucât Egiptul a fost supus presiunilor pentru a adopta reforme de austeritate economică necesare pentru a primi un pachet de împrumuturi de la FMI de 4,8 de miliarde de dolari; întrucât aceste reforme de austeritate legate de controlul deficitului vor înrăutăţi condiţiile de muncă, sociale şi de viaţă ale populaţiei egiptene;

I.   întrucât, atunci când dictatorul tunisian Zine El Abidine Ben Ali a fost înlăturat de la putere, ţara purta povara unei datorii publice externe de 14,4 de miliarde de dolari SUA, ceea ce constituie un obstacol major în calea dezvoltării poporului tunisian; întrucât, în conformitate cu datele Băncii Centrale a Tunisiei, din 1970 până în 2009, Tunisia a plătit cu 2,47 de miliarde de dolari SUA mai mult decât a împrumutat; întrucât acest grad de îndatorare nu a îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale oamenilor şi întrucât bogăţia acumulată de clanul Ben Ali în cei peste 23 de ani la putere este dovada complicităţii unor creditori;

J.   întrucât guvernele care au venit la putere în Tunisia şi Egipt, în urma înlăturării dictatorilor Ben Ali şi Hosni Mubarak au acumulat şi ele noi datorii, ceea ce este mai mult în avantajul creditorilor decât al populaţiei, pentru a plăti datoriile odioase moştenite de la regimurile dictatoriale anterioare; întrucât Tunisia şi Egiptul negociază în prezent noi acorduri cu FMI, care sunt utilizate pentru a continua plăţile la datoria odioasă moştenită;

K. întrucât economia libiană nu şi-a revenit după război, cu excepţia sectorului petrolului; întrucât divizarea politică şi economică a ţării a fost stabilită în mare parte în beneficiul investitorilor străini; întrucât noul guvern a reluat procesul de liberalizare a ţării, care a început în 2003;

L.  întrucât Marocul este cel mai mare beneficiar al fondurilor UE dintre ţările din sudul Mediteranei; întrucât regele Marocului, Mohammed VI, deţine majoritatea acţiunilor la Société Nationale d’Investissement (SNI, Societatea naţională de investiţii), cea mai mare societate privată din Maroc; întrucât peste 50% din întreprinderile listate la bursa din Casablanca au legături cu familia regală marocană; întrucât în 2012, datoria publică a Marocului a ajuns la 71% din PIB-ul său; întrucât între 1983 şi 2011, Maroc a plătit peste 115 de miliarde de dolari SUA ca datorie externă, de 8 ori mai mult ca datoria iniţială şi trebuie să mai plătească încă 23 de miliarde de dolari SUA; întrucât Marocul ocupă ilegal Sahara de vest;

M. întrucât, deşi în Maroc sau Bahrein nu s-a înregistrat încă o schimbare a regimului, ambele ţări sunt exemple privind modul în care UE împrumută bani regimurilor autoritare şi oprimante care elimină în mod brutal protestatarii,

1.  subliniază faptul că, pe lângă semnificaţia sa economică, returnarea activelor însuşite în mod necuvenit, furate de foşti şi actuali dictatori şi de regimurile acestora este un imperativ moral şi o miză politică importantă, având în vedere faptul că simbolizează reinstaurarea justiţiei şi a responsabilităţii, în spiritul democraţiei şi al statului de drept; consideră totuşi că problema datoriei acestor ţări este crucială, iar că recuperarea activelor face parte din problema datoriei odioase şi ilegitime;

2.  este de părere că comunitatea internaţională ar trebui să stabilească un sistem solid de acorduri şi norme internaţionale cu privire la corupţie, spălarea de bani şi aplicarea legii, în special în ceea ce priveşte Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2003 împotriva corupţiei; invită comunitatea internaţională să ia toate măsurile necesare pentru a identifica şi elibera activele care provin din corupţie în Tunisia, Egipt, Libia şi Maroc;

3.  condamnă sprijinul acordat acestor regimuri timp de decenii de către UE, în special de guvernele anumitor state membre; atrage atenţia că aceste regimuri au profitat de complicitatea şi sprijinul Statelor Unite ale Americii şi al UE, sub pretextul protecţiei împotriva islamismului;

4.  reaminteşte considerentul 6 din rezoluţia sa din 10 mai 2021, în care afirmă că este de opinie că datoria externă publică a ţărilor din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu reprezintă o datorie odioasă, având în vedere faptul că a fost acumulată de regimuri dictatoriale, în principal prin îmbogăţirea personală a elitelor politice şi economice şi cumpărarea armelor, iar, în numeroase cazuri, a fost utilizată pentru a oprima chiar populaţiile acestor ţări; solicită, prin urmare, reanalizarea acestei datorii, în special în măsura în care aceasta este legată de cheltuielile pentru arme;

5.  sprijină toate auditurile conduse de cetăţeni în vederea identificării şi anulării necondiţionate a tuturor datoriilor odioase şi ilegitime; respinge în acest scop toate schimburile de creanţe sau conversiunea datoriilor, utilizate pentru a spăla aceste fonduri; consideră că guvernele ar trebui, de asemenea, să solicite creditorilor să răspundă pentru acţiunile lor ilicite şi să ceară daune pentru prejudiciul creat; îndeamnă toate guvernele, atât din sud, cât şi din nord, să se implice în astfel de audituri ale datoriilor, aşa cum au făcut Norvegia şi Ecuador în 2006;

6.  solicită suspendarea imediată a plăţilor datoriilor de Tunisia şi Egipt către UE (cu dobânzi îngheţate) şi auditarea acestor datorii, în care să fie implicată societatea civilă, deoarece acesta este singurul mod în care se poate face lumină asupra scopului împrumutului, circumstanţelor în care au fost semnate contractele de împrumut, condiţiile prevăzute şi consecinţele lor ecologice, sociale şi economice; subliniază importanţa auditării acestor datorii, deoarece aceasta va permite atât identificarea porţiunii ilegitime de datorii tunisiene şi egiptene, cât şi împiedicarea unui nou ciclu de datorii ilegitime şi nesustenabile, subliniind în acelaşi timp responsabilitatea creditorilor europeni şi a instituţiilor financiare internaţionale în care statele membre UE joacă un rol preponderent;

7.  îşi reafirmă solidaritatea cu luptele şi revoltele populare din Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Peninsula Arabă pentru condiţii mai bune de trai, pentru drepturi sociale şi de muncă, precum şi pentru libertate şi democraţie;

8.  subliniază faptul că aceste revolte au subliniat eşecul PEV şi necesitatea urgentă de a revizui politica externă a UE; solicită Uniunii Europene să stabilească un nou cadru de relaţii cu aceste ţări şi regiuni, bazat pe principiul neintervenţiei în afacerile lor interne şi pe respectarea suveranităţii lor şi având drept scop sprijinirea dezvoltării regiunilor limitrofe şi stimularea ocupării forţei de muncă şi a educaţiei, în locul încheierii unor „acorduri de asociere” al căror scop principal este înfiinţarea de zone de liber-schimb, care servesc intereselor corporaţiilor europene;

9.  se opune ferm condiţiilor aferente împrumuturilor FMI, deoarece acestea înrăutăţesc condiţiile de trai ale lucrătorilor şi ale straturilor cele mai vulnerabile ale societăţii, în special ale femeilor, al căror rol a fost decisiv în tranziţia democratică din aceste ţări;

10. condamnă din nou intervenţia militară din Libia, condusă de Franţa, Regatul Unit, Statele Unite şi Canada, sub auspiciile NATO; subliniază faptul că revendicările politice, economice şi sociale care au stat la baza mobilizării populare împotriva regimului lui Muammar Gaddafi sunt departe de a fi rezolvate; este, de asemenea, preocupat de divizarea economică şi politică a ţării, care agravează situaţia fragilă a acesteia şi îşi reafirmă sprijinul pentru dreptul inalienabil al popoarelor de a avea acces la resursele ţării proprii şi control asupra acestora;

11. consideră că regimul din Maroc este corupt şi represiv, precum şi similar regimurilor lui Mubarak şi Ben Ali; sprijină mişcarea femeilor marocane care luptă împotriva organizaţiilor abuzive de microfinanţare finanţate de FMI; reafirmă faptul că suveranitatea Marocului asupra Saharei de vest nu a fost niciodată recunoscută de dreptul internaţional; solicită Comisiei şi Consiliului să suspende acordul de asociere dintre UE şi Regatul Marocului, precum şi statutul avansat acordat Marocului, până când Regatul va respecta dreptul internaţional, în special rezoluţiile ONU care solicită un referendum privind autodeterminarea în Sahara de vest şi completarea procesului de decolonizare, punând astfel capăt ocupaţiei de către Maroc;

12. critică ferm comerţul intens cu arme dintre statele membre UE şi Libia, Egipt şi alte regimuri represive, precum cele ale Marocului, Bahreinului şi Arabiei Saudite;

13. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Uniunii Africane, precum şi guvernelor şi parlamentelor Egiptului, Tunisiei şi Marocului.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0201.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate