Propunere de rezoluţie - B7-0231/2013Propunere de rezoluţie
B7-0231/2013

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în contextul incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh

    20.5.2013 - (2013/2638(RSP))

    depusă pe baza declarației Comisiei
    în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    Helmut Scholz, Paul Murphy, Thomas Händel, Willy Meyer, Marie-Christine Vergiat, Alda Sousa, Nikolaos Chountis, Patrick Le Hyaric, Marisa Matias în numele Grupului GUE/NGL

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0223/2013

    Procedură : 2013/2638(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0231/2013
    Texte depuse :
    B7-0231/2013
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B7‑0231/2013

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în contextul incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh

    (2013/2638(RSP))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special cele din 17 ianuarie 2013[1], 6 septembrie 2007[2] și 10 iulie 2008[3],

    –   având în vedere Rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale[4] și la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale[5],

    –   având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea[6],

    –   având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru sănătate și securitate în muncă (2006, C-187) și Convenția privind sănătatea și securitatea în muncă (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh și Pakistan, precum și recomandările conexe (R-197), având în vedere, de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladesh este parte semnatară, și recomandările conexe (R-164),

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

    –   având în vedere Rezoluțiile sale din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă[7] și la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare[8],

    –   având în vedere Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, care stabilesc un cadru atât pentru guverne, cât și pentru întreprinderi în sensul protejării și respectării drepturilor omului, care a fost aprobat de Consiliul pentru Drepturile Omului în iunie 2011,

    –   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât Bangladesh este al doilea exportator mondial de confecții, valoarea totală a schimburilor comerciale ridicându-se în 2011 la 19 miliarde USD; întrucât Bangladesh este, de asemenea, al treilea furnizor de confecții al Uniunii Europene, după China și Vietnam; întrucât acest sector reprezintă 13 % din PIB-ul acestei țări și 80 % din exporturile sale;

    B.  întrucât majoritatea covârșitoare a importurilor de bumbac realizate de Bangladesh sunt utilizate pentru producerea de textile și confecții destinate exportului, reprezentând 80 % din toate exporturile de produse și întrucât majoritatea textilelor și a confecțiilor pe care le produce sunt exportate în țări dezvoltate, mai ales în statele membre ale UE, Canada și SUA;

    C. întrucât practica de sablare a jeanșilor și a altor textile este deosebit de larg răspândită în Bangladesh, estimându-se că jumătate din cele 200 de milioane de perechi de jeanși exportate din Bangladesh sunt sablați, și întrucât această practică expune lucrătorii la pericole extreme pentru sănătate, ca urmare a pătrunderii în organism a particulelor de siliciu care provoacă boli mortale precum silicoza;

    D. întrucât, în industria textilă din Bangladesh, costurile cu forța de muncă reprezintă circa 5 % din prețul produsului final; întrucât o creștere a salariului lunar al lucrătorilor din industria textilă din Bangladesh de la nivelul actual de circa 30 EUR la 80 EUR ar duce la o creștere estimată a prețurilor la produsele textile în cazul distribuitorilor germani de circa 28 de cenți pe produs, în cazul în care marjele de profit ale principalilor distribuitori ar rămâne neschimbate;

    E.  întrucât globalizarea capitalistă și în particular dorința corporațiilor multinaționale de a muta producția în țări cu salarii scăzute precum Bangladesh a dus la delocalizarea industriilor textile din țările dezvoltate, inclusiv din statele membre ale UE, lăsând în urmă șomeri și crize socioeconomice grave;

    F.  întrucât 40 % din populația Bangladeshului trăiește sub pragul de sărăcie (cu mai puțin de 1,25 USD/zi), ceea se îl situează pe locul 146 din 182 de țări clasate în funcție de indicele dezvoltării umane (IDU);

    G. întrucât, la 24 aprilie 2013, Rana Plaza, o clădire din Savar, în apropierea orașului Dhaka, în care își aveau sediul mai multe fabrici de confecții, s-a prăbușit, ducând la pierderea a peste 1 000 de vieți omenești și la rănirea a peste 2 500 de persoane;

    H. întrucât clădirea care s-a prăbușit fusese construită ilegal și nu respecta normele de siguranță și întrucât proprietarii fabricii au insistat ca lucrătorii să își reia lucrul deși cu o zi înainte fuseseră descoperite fisuri, iar un consultant în construcții a declarat că clădirea ar trebui să rămână evacuată;

    I.   întrucât această catastrofă a fost precedată de un incendiu la o fabrică a întreprinderii Tazreen Fashion din Ashulia în noiembrie 2012, în care și-au pierdut viața peste 100 de lucrători, iar mult mai mulți au fost răniți și întrucât la 8 mai, la câteva zile după catastrofa din Savar, într-un incendiu la fabrica de confecții Tung Hai din cartierul Mirpur din Dhaka și-au pierdut viața opt persoane;

    J.   întrucât proprietarul fabricii Tazreen nu a fost arestat, în ciuda faptului că o comisie de anchetă guvernamentală constituită de Ministerul Afacerilor Interne și de Comisia parlamentară permanentă pentru Ministerul Muncii a ajuns la concluzia că proprietarul ar trebui urmărit penal pentru neglijență flagrantă; întrucât, la 28 aprilie 2013, la Înalta Curte din Bangladesh a fost depusă o petiție în care se cerea arestarea proprietarului, iar autoritățile erau acuzate de lipsă de acțiune;

    K. întrucât, la 16 mai, în urma prăbușirii acoperișului unei fabrici de încălțăminte din provincia Kampong Speu din Cambodgia, și-au pierdut viața cel puțin două persoane;

    L.  întrucât numărul mare de victime din toate aceste cazuri a fost pus în principal pe seama inexistenței unor măsuri minime de siguranță, construirii ilegale și defectuoase a clădirilor și a lipsei drepturilor lucrătorilor de a-și apăra interesele;

    M. întrucât, potrivit articolelor din presa din Bangladesh, în țară există doar 51 de inspectori care trebuie să verifice peste 200 000 de fabrici;

    N. întrucât, în conformitate cu informațiile publicate de International Labour Rights Forum, din 2005, în incendiile din fabricile din Bangladesh au murit peste 600 de lucrători din industria confecțiilor și, cu toate acestea, potrivit relatărilor organizațiilor pentru drepturile omului, niciunul dintre proprietarii sau cadrele de conducere ale fabricilor nu a fost vreodată adus în fața justiției;

    O. întrucât consumatorii finali din Europa, distribuitorii, conducerea fabricilor și autoritățile competente de la toate nivelurile lanțului de producție și de aprovizionare au responsabilitatea comună de a lua măsuri pentru îmbunătățirea standardelor de muncă și de siguranță din sectorul confecțiilor în beneficiul lucrătorilor;

    P.  întrucât, în ciuda „codurilor de bună conduită” cu care se mândresc anumite întreprinderi occidentale, condițiile de muncă – în special în ceea ce privește timpul de lucru, salariile, munca minorilor și siguranța lucrătorilor – rămân deplorabile;

    Q. întrucât concurența din cadrul economiei globalizate – cu cicluri din ce în ce mai scurte, cu volume ale producției și niveluri de consum din ce în ce mai ridicate în sectorul îmbrăcămintei și încălțămintei – duce la o presiune nesustenabilă asupra producției și a costurilor cu forța de muncă și are consecințe nefaste inacceptabile asupra siguranței și sănătății lucrătorilor;

    R.  întrucât textilele și confecțiile reprezintă în prezent a doua activitate economică mondială din punctul de vedere al intensității schimburilor comerciale și întrucât industria textilă este considerată unul dintre sectoarele industriale cele mai poluante; întrucât torsul, țesutul și producerea fibrelor industriale afectează calitatea aerului, vopsitul și imprimatul consumă cantități uriașe de apă și de produse chimice și eliberează în atmosferă numeroși agenți volatili care sunt deosebit de nocivi pentru lucrători, consumatori și mediu;

    S.  întrucât condițiile inumane de lucru, exploatarea lucrătorilor și devastarea mediului nu se limitează la anumite regiuni ale lumii sau la anumite sectoare industriale, ci trebuie combătute peste tot în lume, inclusiv în UE;

    T.  întrucât, potrivit informațiilor furnizate de Guvernul din Bangladesh, prețurile confecțiilor din Regatul Unit au scăzut cu 20 % din 2005 și întrucât, potrivit Consorțiului pentru drepturile lucrătorilor din Bangladesh, măsurile de aliniere a celor 5 000 de fabrici de confecții din Bangladesh la standardele de siguranță occidentale ar adăuga mai puțin de 10 cenți la prețul de fabrică al fiecăruia dintre cele 7 miliarde de articole de îmbrăcăminte vândute anual de Bangladesh mărcilor occidentale,

    1.  își exprimă tristețea profundă cauzată de numărul mare de victime și de răniți din tragedia produsă la Rana Plaza, una dintre cele mai devastatoare catastrofe industriale care au avut loc vreodată, își exprimă compasiunea față de persoanele rănite sau mutilate și transmite condoleanțe familiilor îndoliate;

    2.  solicită tuturor distribuitorilor europeni ale căror comenzi au fost executate în perioada prăbușirii să sprijine autoritățile locale, conducerea fabricii și organizațiile sindicale implicate pentru a institui un sistem de compensare adecvat și transparent pentru victime și familiile acestora și să contribuie la acest sistem; observă că un astfel de sistem ar trebui să acopere pierderea veniturilor și daunele suferite de cei răniți și de familiile celor decedați, precum și reabilitarea medicală gratuită a celor răniți și îngrijirea și educația membrilor familiilor lucrătorilor decedați aflați în întreținerea acestora;

    3.  își exprimă indignarea cu privire la condițiile de lucru îngrozitoare din industria textilă și a confecțiilor din țările cel mai puțin dezvoltate și din țările în curs de dezvoltare și condamnă persoanele responsabile de această situație; subliniază că întreprinderile multinaționale de distribuție cu sediul în Europa, adesea prin intermediul unor subcontractanți, se numără printre principalii beneficiari ai forței de muncă ieftine și ai încălcărilor drepturilor lucrătorilor și ale standardelor de sănătate și de siguranță din țările cel mai puțin dezvoltate și din țările în curs de dezvoltare; este convins că evenimentele tragice din Bangladesh ilustrează eșecul noțiunii de sistem de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) pe bază voluntară și subliniază că un sistem de RSI obligatoriu din punct de vedere juridic și, astfel, cu caracter executoriu este o măsură necesară pentru a pune capăt acestei exploatări flagrante;

    4.  își exprimă simpatia și solidaritatea cu protestele lucrătorilor din Bangladesh, în special cu protestele organizate ca urmare a recentelor incendii; subliniază că drepturile sociale și ale lucrătorilor sunt drepturi fundamentale ale omului care trebuie să fie respectate și protejate peste tot în lume; regretă profund faptul că ele sunt prea des neglijate în politica UE din domeniul drepturilor omului;

    5.  apără drepturile lucrătorilor din Bangladesh de a constitui și a înregistra sindicate independente și de a deveni membri ai acestora fără să se teamă că vor fi hărțuiți; consideră că existența unor structuri sindicale democratice este un instrument vital în lupta pentru standarde de sănătate și de siguranță și condiții de lucru mai bune, inclusiv pentru salarii mai ridicate; solicită Guvernului din Bangladesh să garanteze aceste drepturi fundamentale;

    6.  sprijină apelul Confederației Europene a Sindicatelor ca toate întreprinderile multinaționale care își desfășoară activitatea în Europa să se angajeze să respecte Declarația OIM privind principiile tripartite referitoare la întreprinderile multinaționale și politica socială;

    7.  sprijină apelul Federației internaționale a lucrătorilor din industria confecțiilor și a prelucrării pielii privind interzicerea sablării confecțiilor pe tot parcursul lanțului de aprovizionare; invită Comisia să prezinte rapid o propunere de punere în aplicare a interdicției la import a textilelor și articolelor de îmbrăcăminte la producerea cărora s-a folosit practica de sablare, care pune în pericol sănătatea muncitorilor și subminează dreptul acestora la un mediu de lucru sigur;

    8.  ia act de Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh semnat de sindicate, ONG-uri și circa 1 000 de distribuitori multinaționali de textile, care a fost finalizat la 15 mai 2013 și care vizează să amelioreze standardele de siguranță la locul de muncă (și conține dispoziții privind finanțarea unor asemenea măsuri), îndeosebi prin înființarea unui sistem independent de inspecții, care include rapoarte publice și reparații și renovări obligatorii, precum și prin sprijinirea activă a creării de comitete pentru sănătate și siguranță cu participarea organizațiilor de reprezentare a lucrătorilor din fiecare fabrică; solicită tuturor mărcilor de textile implicate să susțină acest efort, inclusiv distribuitorilor de textile Walmart și Gap, care resping în continuare acest acord cu forță juridică obligatorie;

    9.  ia act de planul de acțiune stabilit de comun acord de guvern, de angajatori, de lucrători și de OIM la 4 mai 2013, prin care părțile se angajează în special să reformeze legislația muncii pentru a permite lucrătorilor să constituie sindicate și să poarte negocieri colective, să evalueze siguranța tuturor fabricilor de confecții pentru export din Bangladesh până la sfârșitul lui 2013, să mute fabricile nesigure și să recruteze sute de inspectori suplimentari;

    10. speră că planul de acțiune va fi pus în aplicare integral;

    11. ia act de decizia Guvernului din Bangladesh de a majora salariul minim în următoarele săptămâni, observă că această măsură va afecta circa patru milioane de lucrători, majoritatea femei, și îndeamnă Guvernul din Bangladesh să sancționeze întreprinderile care plătesc un salariu inferior; se așteaptă ca asociațiile angajatorilor să își onoreze angajamentul de a redistribui lucrătorii care și-au pierdut locul de muncă în urma accidentelor, precum și lucrătorii reabilitați, și solicită guvernului, de asemenea, să adopte acte legislative prin care să protejeze membrii sindicatelor împotriva concedierii de către angajatori;

    12. solicită Comisiei să prezinte o propunere privind interzicerea textilelor și confecțiilor manufacturate și produse în țări precum Bangladeshul, care nu respectă convențiile de bază ale OIM privind standardele de sănătate și de siguranță, libertatea de asociere și negocierile colective;

    13. salută măsurile luate de Guvernul din Bangladesh pentru a sprijini victimele și familiile acestora și pentru a-i aduce în fața justiției pe cei responsabili de numărul mare de victime; solicită autorităților să oblige conducerea întreprinderilor să publice numele tuturor lucrătorilor afectați de catastrofe și să garanteze accesul deplin al tuturor victimelor la sistemul judiciar, pentru a le permite să solicite compensații;

    14. condamnă nerespectarea de către întreprinderile europene a drepturilor lucrătorilor și a standardelor de siguranță, în ciuda „codurilor de bună conduită” pe care le-au adoptat; solicită insistent autorităților competente din UE și din statele sale membre să se bazeze pe anchetele existente și să efectueze, împreună cu organismele internaționale competente, o anchetă imparțială în legătură cu aceste practici pentru a lua măsurile necesare care să garanteze că întreprinderile respective nu se fac vinovate de încălcarea drepturilor omului în țări din afara UE;

    15. solicită tuturor întreprinderilor, în special mărcilor de confecții care au contractanți și subcontractanți în Bangladesh și în alte țări să adopte integral practicile recunoscute la nivel internațional în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor și să verifice cu atenție lanțurile lor de aprovizionare pentru a asigura fabricarea bunurilor respective exclusiv în fabrici care respectă în totalitate standardele de siguranță și drepturile muncitorilor;

    16. solicită Guvernului din Bangladesh să asigure respectarea de către toți producătorii a Legii muncii (2006);

    17. solicită să se organizeze negocieri privind stabilirea la nivel mondial a unui salariu minim internațional pentru industria confecțiilor; sprijină întru totul propunerile laureatului Premiului Nobel pentru pace, Muhammad Yunus, privind creșterea prețului de producție cu un mic procentaj cu scopul de a se crea un fond de asistență socială pentru lucrătorii din industria confecțiilor;

    18. solicită Consiliului și Comisiei să includă o clauză obligatorie de RSI în toate acordurile bilaterale comerciale și de investiții semnate de UE, pe baza principiilor RSI definite la nivel internațional, inclusiv a actualizării din 2010 a Orientărilor OCDE, a standardelor definite de ONU (îndeosebi Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului), OIM și UE; sugerează ca această clauză să armonizeze standardele și conceptele existente pentru a asigura comparabilitatea și echitatea și să prevadă măsuri de monitorizare a implementării efective a acestor principii la nivelul UE;

    19. solicită Consiliului și Comisiei să adopte dispoziții legislative care să oblige întreprinderile care doresc să opereze pe piața europeană în conformitate cu legislația UE să furnizeze informații în legătură cu întregul lanț de distribuție al produselor lor, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului;

    20. ia act de intenția Comisiei de a ajuta Bangladeshul să îmbunătățească siguranța și sănătatea în muncă, precum și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

    21. solicită ca, în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țări terțe, siguranța și sănătatea în muncă să ocupe un loc mai important ca parte a Agendei privind munca decentă și ca UE să ofere sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții;

    22. solicită să se înființeze un sistem de cooperare juridică transnațională între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a li se asigura victimelor încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării de către întreprinderile multinaționale sau de către filialele directe ale acestora a angajamentelor în materie de RSI sau a practicilor comerciale loiale accesul efectiv la justiție în țara în care au loc astfel de încălcări și a se acorda sprijin pentru instituirea unor proceduri judiciare internaționale prin care să se asigure sancționarea, dacă este cazul, a încălcărilor legii de către întreprinderi;

    23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, VP/ÎR, precum și Guvernului și Parlamentului din Bangladesh.