Propunere de rezoluţie - B7-0232/2013Propunere de rezoluţie
B7-0232/2013

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în contextul incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh

20.5.2013 - (2013/2638(RSP))

depusă pe baza declarației Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Jean Lambert, Franziska Keller, Barbara Lochbihler, Marije Cornelissen, Karima Delli, Yannick Jadot, Malika Benarab-Attou, Elisabeth Schroedter, Nicole Kiil-Nielsen, Raül Romeva i Rueda, Franziska Katharina Brantner, Ulrike Lunacek, Ana Miranda, Sven Giegold, Claude Turmes, Judith Sargentini, Helga Trüpel, Nikos Chrysogelos în numele Grupului Verts/ALE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0223/2013

Procedură : 2013/2638(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0232/2013
Texte depuse :
B7-0232/2013
Dezbateri :
Texte adoptate :

B7‑0232/2013

Rezoluția Parlamentului European referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în contextul incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh

(2013/2638(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special cele din 17 ianuarie 2013[1], 6 septembrie 2007[2] și 10 iulie 2008[3],

–   având în vedere Rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale[4] și la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale[5],

–   având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea[6],

–   având în vedere declarația comună din 30 aprilie 2013 a VP/ÎR, Catherine Ashton, și a comisarului pentru comerț al UE, Karel De Gucht, în urma prăbușirii recente a unei clădiri în Bangladesh,

–   având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru siguranță și sănătate la locul de muncă (2006, C-187) și Convenția privind securitatea și sănătatea lucrătorilor (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh și Pakistan, precum și recomandările conexe acestor documente (R-197), având în vedere, de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladeshul este parte semnatară, și recomandările conexe (R-164),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă”[7] și Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare[8],

–   având în vedere principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, care au stabilit un cadru atât pentru guverne, cât și pentru companii în sensul respectării drepturilor omului și care au fost aprobate de Consiliul Drepturile Omului din iunie 2011,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât UE întreține relații bune și de lungă durată cu Bangladeshul, inclusiv prin Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea;

B.  întrucât Bangladeshul a devenit al doilea exportator mondial de articole de îmbrăcăminte, după China, cu cele mai mici salarii din acest sector; întrucât sectorul textilelor reprezintă aproape 80% din exporturile țării, Europa fiind principala piață destinatară; întrucât presiunea asupra producției de pe piața internațională a textilelor, caracterizată de costurile reduse și rata de rotație rapidă, a făcut din forța de muncă din Bangladesh o țintă deosebit de vulnerabilă;

C. întrucât la 24 aprilie 2013 clădirea Rana Plaza din Savar, de la marginea orașului Dhaka, care adăpostea mai multe fabrici de confecții, s-a prăbușit, cauzând moartea a peste 1 000 de persoane și rănirea a circa 2 500;

D. întrucât clădirea prăbușită a fost construită ilegal și nu îndeplinea standardele de siguranță; întrucât proprietarii fabricii au insistat ca muncitorii să se întoarcă la muncă, în ciuda fisurilor care fuseseră descoperite cu o zi înainte, iar inginerul consultat avertizase că nu ar trebui permis accesul în clădire;

E.  întrucât acest accident a fost precedat de un incendiu la fabrica Tazreen Fashion din Ashulia în noiembrie 2012, în care au murit peste 100 de lucrători, mulți alții fiind răniți; întrucât, la câteva zile după drama din Savar, la 8 mai 2013, a avut loc un incendiu la fabrica de îmbrăcăminte din cartierul Mirpur din Dhaka, incendiu în care și-au pierdut viața opt persoane;

F.  întrucât proprietarul fabricii Tazreen nu a fost arestat, în ciuda faptului că o comisie de anchetă guvernamentală constituită de Ministerul Afacerilor Interne și de Comisia parlamentară permanentă pentru Ministerul Muncii a ajuns la concluzia că proprietarul ar trebui pus sub urmărire penală pentru neglijență flagrantă; întrucât, la 28 aprilie 2013, la Înalta Curte din Bangladesh a fost depusă o petiție în care autoritățile erau acuzate de lipsă de acțiune și se cerea arestarea proprietarului; întrucât, în cazul Rana Plaza, proprietarii fabricii și ai clădirii au fost arestați și puși sub urmărire penală;

G. întrucât, la 16 mai 2013, cel puțin două persoane și-au pierdut viața în urma prăbușirii acoperișului unei fabrici de încălțăminte din provincia Kampong Speu din Cambodgia;

H. întrucât numărul mare de victime din toate aceste cazuri a fost pus în principal pe seama inexistenței unor măsuri minime de siguranță, a construirii ilegale și defectuoase a clădirilor și a lipsei drepturilor lucrătorilor de a-și apăra interesele;

I.   întrucât, potrivit relatărilor din ziarele din Bangladesh, în această țară există doar 51 de inspectori care trebuie să controleze circa 5 000 de fabrici de confecții și alte instalații industriale din țară;

J.   întrucât, în conformitate cu informațiile publicate de International Labour Rights Forum, din 2005, în incendiile din fabricile din Bangladesh au murit peste 600 de lucrători din industria confecțiilor și, cu toate acestea, potrivit relatărilor organizațiilor pentru drepturile omului, niciunul dintre proprietarii sau cadrele de conducere ale fabricilor nu a fost vreodată adus în fața justiției;

K. întrucât reticența anumitor distribuitori occidentali de a recunoaște că articolele lor de îmbrăcăminte sunt produse de fabricile în cauză demonstrează lipsa de transparență și răspundere din lanțul de aprovizionare al industriei textile internaționale;

L.  întrucât concurența din cadrul economiei globalizate – cu cicluri din ce în ce mai scurte, cu volume ale producției și niveluri de consum din ce în ce mai ridicate în sectorul îmbrăcămintei și încălțămintei – duce la o presiune nesustenabilă asupra producției și a costurilor cu forța de muncă și are consecințe nefaste inacceptabile asupra siguranței și sănătății lucrătorilor; întrucât, potrivit informațiilor furnizate de guvernul din Bangladesh, prețurile confecțiilor din Regatul Unit au scăzut cu 20 % din 2005;

M. întrucât textilele și confecțiile reprezintă în prezent a doua activitate economică mondială din punctul de vedere al intensității schimburilor comerciale și întrucât industria textilă este considerată unul dintre sectoarele industriale cele mai poluante; întrucât torsul, țesutul și producerea fibrelor industriale afectează calitatea aerului, iar vopsitul și imprimatul consumă cantități uriașe de apă și de produse chimice și eliberează în atmosferă numeroși agenți volatili care sunt deosebit de nocivi pentru lucrători, consumatori și mediu;

N. întrucât, potrivit Consorțiului pentru drepturile lucrătorilor, măsurile de aliniere a celor 5 000 de fabrici de confecții din Bangladesh la standardele de siguranță occidentale în termen de 5 ani ar adăuga mai puțin de 10 cenți la prețul de fabrică al fiecăruia dintre cele 7 miliarde de articole de îmbrăcăminte vândute anual de Bangladesh mărcilor occidentale;

O. întrucât consumatorii finali din Europa, distribuitorii, conducerea fabricilor și autoritățile competente de la toate nivelurile lanțului de producție și de aprovizionare au responsabilitatea comună de a face eforturi pentru îmbunătățirea standardelor de muncă și de siguranță din sectorul confecțiilor în beneficiul lucrătorilor;

P.  întrucât condițiile inumane de lucru, exploatarea lucrătorilor și devastarea mediului nu se limitează la anumite regiuni ale lumii sau la anumite sectoare industriale, ci trebuie combătute peste tot în lume, așa cum a demonstrat recenta dramă petrecută în Manolada, Grecia, unde, la 17 aprilie 2013, 28 de culegători de căpșuni, majoritatea din Bangladesh, au fost răniți cu focuri de armă de supraveghetorii de la fermă atunci când și-au cerut salariile neplătite de șase luni,

1.  își exprimă tristețea profundă cauzată de numărul mare de victime și de răniți din tragedia produsă la Rana Plaza, una dintre cele mai devastatoare catastrofe industriale care au avut loc vreodată, își exprimă compasiunea față de persoanele rănite, mutilate sau ucise și transmite condoleanțe familiilor îndoliate;

2.  solicită tuturor distribuitorilor europeni ale căror comenzi erau în curs de executate atunci când s-a prăbușit clădirea să sprijine autoritățile locale și partenerii sociali implicați în constituirea unui mecanism de compensare adecvat și transparent pentru victime și familiile acestora și să contribuie la acest mecanism; observă că un astfel de sistem ar trebui să acopere pierderea veniturilor și daunele suferite de cei răniți și de familiile celor decedați, reabilitarea medicală gratuită a celor răniți, precum și îngrijirea și educația membrilor familiilor lucrătorilor decedați care se aflau în întreținerea acestora;

3.  salută Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh semnat de sindicate, ONG-uri și circa 40 de întreprinderi multinaționale de distribuție a textilelor, care a fost finalizat la 15 mai 2013 și care vizează să amelioreze standardele de siguranță în fabrici (conținând dispoziții privind finanțarea unor asemenea măsuri), îndeosebi prin înființarea unui sistem independent de inspecții, care include rapoarte publice și reparații și renovări obligatorii, precum și prin sprijinirea activă a creării de „comitete pentru sănătate și siguranță” cu participarea reprezentanților lucrătorilor din fiecare fabrică; solicită tuturor celorlalte mărci de textile implicate să susțină acest efort, inclusiv distribuitorilor de textile Walmart și Gap, care resping în continuare acest acord cu caracter juridic obligatoriu;

4.  ia act de planul de acțiune adoptat de guvern, angajatori, lucrători și OIM la 4 mai 2013, prin care părțile se angajează în special să reformeze legislația muncii pentru a permite lucrătorilor să constituie sindicate și să poarte negocieri colective, să evalueze siguranța tuturor fabricilor de confecții pentru export din Bangladesh până la sfârșitul lui 2013, să mute fabricile nesigure și să recruteze sute de inspectori suplimentari;

5.  speră că planul de acțiune va fi pus în aplicare integral; salută, în acest context, decizia guvernului din Bangladesh de a majora salariul minim în următoarele săptămâni, măsură ce va afecta circa 4 milioane de lucrători, majoritatea femei, și îndeamnă guvernul din Bangladesh să sancționeze întreprinderile care plătesc un salariu inferior; încurajează guvernul să revizuiască în continuare salariul minim, astfel încât să ajungă la nivelul unui venit de subzistență; se așteaptă ca asociațiile angajatorilor să își onoreze angajamentul de a redistribui lucrătorii care și-au pierdut locul de muncă în urma accidentelor, precum și lucrătorii reabilitați, și solicită guvernului, de asemenea, să adopte acte legislative prin care să-i protejeze pe membrii de sindicat pentru a nu fi concediați de angajatori din cauza faptului că desfășoară activități sindicale;

6.  salută măsurile luate de guvernul din Bangladesh pentru a sprijini victimele și familiile acestora și pentru a-i aduce în fața justiției pe cei responsabili de numărul mare de victime; solicită autorităților să oblige conducerea întreprinderilor să pună la dispoziția autorităților numele tuturor lucrătorilor afectați de catastrofe și să garanteze accesul deplin al tuturor victimelor la sistemul judiciar, pentru a le permite să solicite compensații;

7.  solicită tuturor întreprinderilor, în special mărcilor de confecții care au contractanți și subcontractanți în Bangladesh și în alte țări, să adopte integral practicile recunoscute la nivel internațional în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), în special Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, recent actualizate, cele zece principii ale Pactului mondial al ONU, Standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM privind principiile referitoare la întreprinderile multinaționale și politica socială și Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, și să își analizeze critic lanțurile de aprovizionare pentru a asigura fabricarea bunurilor respective exclusiv în fabrici care respectă în totalitate standardele de siguranță și drepturile lucrătorilor;

8.  recunoaște că munca în sectorul confecțiilor a ajutat milioane de femei sărace din mediul rural din Bangladesh și din alte zone să scape de sărăcie și de dependența materială de bărbați; consideră totuși că anumite standarde minime de muncă și de siguranță ar trebui să se aplice în întreaga lume, inclusiv în UE; solicită îndeosebi guvernului din Bangladesh să asigure respectarea de către toți producătorii a Legii muncii (2006);

9.  consideră că printre îmbunătățirile necesare s-ar putea număra și creșterea prețurilor plătite de consumatori pentru produsele finale și că este momentul să se negocieze un salariu minim pentru sectorul confecțiilor din întreaga lume; consideră că propunerile de îmbunătățire a situației lucrătorilor din industria textilă, cum ar fi cea înaintată de Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace de a crea un fond pentru bunăstarea lucrătorilor din industria confecțiilor, merită analizate;

10. solicită Consiliului și Comisiei să includă o clauză obligatorie de RSI în toate acordurile bilaterale comerciale și de investiții semnate de UE, pe baza principiilor definite la nivel internațional în materie de RSI, inclusiv a actualizării din 2010 a Orientărilor OCDE, a standardelor definite de ONU (îndeosebi Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului), OIM și UE; sugerează ca această clauză să armonizeze standardele și conceptele existente pentru a asigura comparabilitatea și echitatea și să prevadă măsuri pentru monitorizarea aplicării efective a acestor principii la nivelul UE;

11. solicită Consiliului și Comisiei să introducă dispoziții legislative care să oblige companiile care doresc să opereze pe piața europeană în conformitate cu legislația UE să furnizeze informații în legătură cu întreg lanțul de aprovizionare al produselor lor, în conformitate cu Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, printre care se numără transparența în lanțul de aprovizionare până la instalațiile de producție, și așteaptă cu interes comunicarea Comisiei pe această temă;

12. salută intenția Comisiei de a ajuta Bangladeshul să îmbunătățească siguranța și sănătatea în muncă, precum și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

13. solicită ca, în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țări terțe, siguranța și sănătatea în muncă să ocupe un loc mai important ca parte a Agendei privind munca decentă și ca UE să ofere sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții;

14. solicită să se înființeze un sistem de cooperare juridică transnațională între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a li se asigura victimelor încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării de către întreprinderile multinaționale sau de către filialele directe ale acestora a angajamentelor în materie de RSI sau a practicilor comerciale loiale accesul efectiv la justiție în țara în care au loc astfel de încălcări și a se acorda sprijin pentru instituirea unor proceduri judiciare internaționale prin care să se asigure sancționarea, dacă este cazul, a încălcărilor legii de către întreprinderi;

15. condamnă cu fermitate atacurile violente împotriva lucrătorilor migranți din Manolada, Grecia, și își exprimă compasiunea față de victime; salută măsurile luate de autoritățile din Grecia pentru a-i deferi justiției pe cei vinovați și a le oferi compensații victimelor; solicită Comisiei să sprijine prin toate mijloacele posibile autoritățile elene în eforturile lor de combatere a valului de rasism și violențe cu care se confruntă Grecia în acest moment;

16. îi încurajează pe VP/ÎR și pe comisarul De Gucht să includă ratificarea standardelor OIM privind inspecția muncii și inspecțiile de siguranță, precum și libertatea de asociere printre temele de discuție cu Bangladeshul în contextul prelungirii accesului la sistemul generalizat de preferințe al UE;

17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Bangladeshului, precum și Directorului general al OIM.