Propunere de rezoluţie - B7-0250/2013Propunere de rezoluţie
B7-0250/2013

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM: răspuns la comunicările Comisiei

20.5.2013 - (2013/2609(RSP))

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7‑0204/2013
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Sharon Bowles în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare


Procedură : 2013/2609(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0250/2013

B7‑0250/2013

Rezoluția Parlamentului European referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM: răspuns la comunicările Comisiei

(2013/2609(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicările Comisiei intitulate „Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice” (COM(2013)0166) și „Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate” (COM(2013)0165),

–   având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM (O‑000000/2013 – B7‑0000/2013),

–   având în vedere Tratatul din 12 martie 2012 privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, denumit în continuare „Pactul fiscal”,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012,

–   având în vedere Proiectul Comisiei din 28 noiembrie 2012 pentru o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă,

–   având în vedere raportul președintelui Consiliului European din 5 decembrie 2013 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară” (2012/2151(INI))[1], denumită în continuare „Raportul Thyssen”,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2010 conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro (2010/2099(INI)), denumită în continuare „Raportul Feio”,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 și Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 ale Parlamentului European și ale Consiliului din 16 noiembrie 2011, denumite în continuare „pachetul legislativ de șase acte”,

–   având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice (2011/2071(INI))[2],

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. ... 2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și asigurarea corectării deficitului excesiv al statelor membre din zona euro și având în vedere Regulamentul (UE) nr. ... 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară, denumite în continuare „pachetul legislativ de două acte”,

–   având în vedere declarația comună a Președintelui Barroso și a Vicepreședintelui Rehn din 20 februarie 2013 cu ocazia acordului la care s-a ajuns în cadrul trilogului cu privire la pachetul legislativ de două acte referitor la guvernanța economică din zona euro (referința MEMO/13/126),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, potrivit articolului 11 din Pactul fiscal, statele membre semnatare au convenit să se asigure „de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex-ante și, după caz, coordonate” între acestea, precum și, de asemenea, că această „coordonare implică instituțiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene”;

B.  întrucât, potrivit articolului 16 din Pactul fiscal, tratatul ar trebui integrat în legislația UE în termen de cel mult cinci ani „pe baza unei evaluări a experienței acumulate în punerea sa în aplicare” și întrucât comunicările Comisiei COM(2013)0165 și COM(2013)0166 și propunerile legislative așteptate în consecință pot fi văzute ca măsuri întreprinse în acest sens;

C. întrucât, în Raportul Feio din 2010, Parlamentul formulase deja o recomandare privind introducerea unor „proceduri specifice și a obligației pentru statele membre, în special pentru cele din zona euro, de informare reciprocă și de informare a Comisiei înainte de a lua decizii de politică economică cu potențial efect colateral semnificativ și care ar putea perturba buna funcționare a pieței interne și a uniunii economice și monetare (UEM)”;

D. întrucât în declarația care însoțește pachetul legislativ de două acte se solicita crearea unui cadru mult mai solid pentru supravegherea și controlul politicilor economice și bugetare și dezvoltarea în continuare a capacității bugetare europene în vederea implementării la timp a unor reforme structurale durabile și favorabile creșterii economice, sprijinindu-se principiul conform căruia măsurile de instituire a unei responsabilități sporite și a unei discipline economice mai stricte ar trebui combinate cu un nivel sporit al solidarității și cu integrarea mai sistematică a proceselor decizionale din domenii politice precum fiscalitatea și piețele forței de muncă, acesta fiind un instrument de solidaritate important; întrucât în această declarație se evidențiază principiul conform căruia măsurile de consolidare a coordonării politicilor economice trebuie să fie însoțite de un nivel sporit al solidarității;

E.  întrucât la punctul 11 din Raportul Thyssen se subliniază că „o veritabilă UEM” nu se poate limita la un sistem de norme, ci are nevoie de o capacitate bugetară consolidată, care să se bazeze pe resurse proprii specifice;

F.  întrucât în Raportul Thyssen se menționează că disponibilitatea de date statistice europene fiabile și de înaltă calitate joacă un rol esențial pentru noua guvernanță economică și pentru principalele exerciții decizionale din cadrul acesteia, că independența efectivă a sistemului statistic european atât la nivel național, cât și la nivel european trebuie garantată ca o condiție indispensabilă și că trecerea în mod standardizat, în toate statele membre, la standarde de contabilitate pentru sectorul public va constitui un element esențial al competențelor sporite de punere în aplicare ale Comisiei pentru verificarea calității surselor naționale utilizate pentru calculul cifrelor legate de datorie și deficit în cadrul unei uniuni bugetare deplin dezvoltate,

Evaluarea generală a comunicărilor Comisiei

1.  recunoaște efortul depus de Comisie în vederea realizării de noi progrese în materie de guvernanță macroeconomică a Uniunii pe baza celor două pachete legislative de șase și de două acte; subliniază însă că implementarea integrală a noului cadru trebuie să aibă prioritate față de eventuale propuneri noi;

2.  subliniază că crearea unui mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, al cărui obiectiv este creșterea solidarității, a coeziunii și a competitivității, trebuie să fie însoțită de noi elemente pentru coordonarea politicilor economice, astfel cum se prevede în declarația Comisiei care însoțește pachetul legislativ de două acte, scopul fiind respectarea principiului conform căruia măsurile de instituire a unui grad sporit de responsabilitate și disciplină economică trebuie combinate cu un nivel sporit de solidaritate;

3.  subliniază că toate propunerile noi trebuie să ofere o valoare adăugată clară față de instrumentele existente, precum cele din cadrul politicii de coeziune;

4.  subliniază că eforturile de coordonare nu trebuie să știrbească responsabilitățile ce le revin diferitelor niveluri decizionale;

5.  reafirmă faptul că guvernanța în UE nu trebuie să afecteze prerogativele Parlamentului European și ale parlamentelor naționale, îndeosebi în cazurile în care se preconizează un transfer de suveranitate; subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere impune luarea de decizii democratice și trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”; subliniază că mecanismele pentru coordonarea ex-ante, precum și instrumentele de convergență și competitivitate (ICC) ar trebui să se aplice în toate statele membre care au adoptat moneda euro ca monedă națională, celelalte state membre având posibilitatea de a adera cu titlu permanent; invită Comisia să prevadă în apropiatele propuneri legislative astfel de mecanisme obligatorii de validare de către parlamentele naționale și să asigure participarea mai semnificativă a celor două părți ale industriei în coordonarea economică;

6.  consideră că momentul ales pentru lansarea comunicărilor nu este optim; invită Comisia să prezinte o propunere privind adoptarea unui cod de convergență în cadrul semestrului european, care să se bazeze pe Strategia Europa 2020 și să conțină o componentă socială semnificativă;

7.  repetă faptul că Comisia trebuie să țină seama pe deplin de rolul de colegislator al Parlamentului; este dezamăgit de faptul că recentele comunicări privind UEM nu reflectă poziția adoptată de Parlamentul European în cadrul negocierilor privind aprofundarea UEM și prevăd o supraveghere parlamentară foarte limitată, propunând o structură bazată pe dialog; subliniază că Parlamentul este o autoritate legislativă și bugetară cu aceleași competențe ca ale Consiliului;

8.  este dezamăgit de faptul că domeniile politice vizate în comunicări se axează în principal pe competitivitatea prețurilor și nu includ evitarea plății impozitelor sau dimensiunea socială și cea economică;

9.  subliniază că propunerile legislative legate de cele două comunicări ar trebui să facă obiectul procedurii legislative ordinare;

Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice

10. consideră că coordonarea ex-ante oficială la nivelul UE a reformelor care vizează politicile economice este importantă și ar trebui consolidată pe baza metodei comunitare; consideră, de asemenea, că această coordonare ar trebui să vizeze principalele reforme economice de la nivel național prevăzute în programele naționale de reformă, care pot avea efecte de contaminare demonstrabile; consideră că toate măsurile de coordonare ex-ante în cauză ar trebui aliniate la instrumentele semestrului european pentru coordonarea politicilor economice menționate la articolul 2a din Regulamentul (UE) nr. 1175/2011, iar atunci când este cazul, ar trebui elaborate cu luarea în considerare a noilor instrumente de solidaritate și de stimulare;

11. consideră că integrarea mai sistematică a coordonării ex-ante și a proceselor decizionale din domeniile politice de la nivelul Uniunii trebuie să se bazeze pe date statistice oficiale solide; consideră, în special, că, pentru aprofundarea coordonării bugetare în Uniune, sunt necesare date consolidate referitoare la conturile publice ale Uniunii, ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale; prin urmare, consideră că Comisia ar trebui să includă în următoarele propuneri legislative crearea de astfel de date consolidate;

12. își exprimă regretul cu privire la formulările vagi și definițiile aproximative ale unora dintre filtrele propuse pentru reformele majore ale politicilor economice, cum ar fi „considerentele de economie politică”; solicită să fie incluse filtre noi și specifice, bazate pe semestrul european și pe instrumentele Strategiei Europa 2020, pentru a fi identificate reformele principale, cu luarea în considerare a caracteristicilor specifice naționale și cu respectarea principiului subsidiarității;

13. subliniază că mecanismele care urmează să fie create pentru coordonarea ex-ante ar trebui să se aplice tuturor statelor membre din zona euro și să fie deschise pentru toate statele membre ale Uniunii, ținând totuși seama de dependența reciprocă mai puternică a statelor membre din zona euro; consideră că statele membre care participă la program ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod voluntar;

14. solicită ca proiectele de reformă să fie transparente și incluzive și să fie date publicității; de asemenea, solicită să fie organizat un dialog social la care să participe părțile interesate din societate cărora să le revină un rol central și explicit în discuțiile privind coordonarea ex-ante;

15. solicită ca procesul prin care este informată Comisia să fie elaborat în modul cel mai minuțios, iar aceasta să aibă posibilitatea de a face observații cu privire la reformele planificate înainte de adoptarea lor finală;

16. solicită ca acest nou mecanism de coordonare să fie inclus în procesul semestrului european, iar Parlamentului să i se confere un rol în asigurarea răspunderii democratice;

17. subliniază că coordonarea ex-ante nu ar trebui să ducă la sufocarea eforturilor naționale de reformă, ci ar trebui să asigure faptul că reformele nu sunt desfășurate cu întârziere, cu excepția cazului în care efectul de contaminare pe care acestea l-ar putea avea este suficient de important ca să se justifice o reevaluare a reformelor în cauză;

Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate (ICC)

18. consideră că toate propunerile privind un nou instrument de convergență și competitivitate ar trebui să se bazeze pe condiționalitate, solidaritate și convergență; consideră că acest instrument ar trebui lansat numai după identificarea dezechilibrelor sociale și a nevoii de reforme structurale importante pe termen lung, care să fie de importanță majoră și durabile și să amplifice creșterea economică, identificare realizată pe baza unei evaluări a coerenței dintre codul de convergență și planurile naționale de punere în aplicare, cu implicarea corespunzătoare și oficială a Parlamentului European, a Consiliului și a parlamentelor naționale;

19. subliniază că noul ICC care urmează să fie creat ar trebui să se aplice tuturor statelor membre din zona euro și să fie deschis pentru toate statele membre ale Uniunii, ținând totuși seama de dependența reciprocă mai puternică a statelor membre din zona euro; consideră că statele membre care participă la program ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod voluntar;

20. consideră că este extrem de important ca acest nou instrument să fie adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare, să se bazeze pe metoda comunitară și să prevadă o monitorizare adecvată din partea Parlamentului European, permițând adoptarea de la caz la caz a creditelor bugetare corespunzătoare;

21. subliniază că raportarea anuală cu privire la punerea în aplicare a planurilor naționale și monitorizarea acestora ar trebui să se bazeze pe o versiune consolidată a semestrului european, fără a aduce atingere supravegheri bugetare la nivelul UE;

22. consideră că ICC ar trebui să reprezinte un agent de sporire a capacității bugetare și să vizeze sprijinirea condiționată a reformelor structurale, cu scopul de a spori competitivitatea, creșterea economică și coeziunea socială, de a asigura coordonarea mai strânsă a politicilor economice și convergența susținută a rezultatelor economice ale statelor membre și de a trata dezechilibrele și diferențele structurale; consideră că aceste instrumente reprezintă elementele constitutive ale unei autentice capacități bugetare;

23. subliniază că, în mod firesc, această capacitate bugetară nu ar putea decât aduce beneficii statelor membre care contribuie la ea;

24. este dezamăgit de faptul că în cuprinsul comunicărilor nu se respectă regimul juridic european unic, deoarece acestea prevăd contracte între UE și statele membre; consideră că expresia „înțelegeri contractuale” nu este adecvată, deoarece mecanismul prevăzut în comunicări nu este, în sens strict, un „contract” reglementat de dreptul public sau privat, ci este mai curând un mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, care vizează coordonarea politicilor economice;

25. subliniază că proiectele de reformă trebuie să fie elaborate de statele membre cu participarea corespunzătoare a parlamentelor naționale respective, în conformitate cu regimul constituțional intern și în colaborare cu Comisia, respectându-se totodată pe deplin principiul subsidiarității și nevoia de a asigura un spațiu politic adecvat pentru implementarea la nivel național și pentru procesele democratice din fiecare stat membru;

26. subliniază că posibilele efecte negative pe termen scurt ale punerii în aplicare a reformelor structurale, în special dificultățile sociale și politice, ar putea fi atenuate și acceptate mai ușor de cetățeni dacă ar fi creat un mecanism cu măsuri de stimulare, prin care să se sprijine reformele; subliniază, de asemenea, că acest mecanism ar trebui finanțat prin intermediul unui nou instrument lansat și reglementat în baza metodei comunitare ca parte integrantă a bugetului UE, dar care să se afle în afara plafonului din CFM, astfel încât să se asigure participarea deplină a Parlamentului European în calitate de autoritate legislativă și bugetară;

27. subliniază că măsurile luate nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra incluziunii sociale, drepturilor lucrătorilor, asistenței medicale și a altor aspecte sociale, nici măcar pe termen scurt;

28. subliniază că instrumentul ar trebui să evite problemele legate de hazardul moral; consideră că, pentru aceasta, Comisia ar trebui să asigure faptul că reformele nu sunt amânate până când devin eligibile pentru sprijin financiar și că instrumentul nu prevede măsuri de stimulare pentru reforme care ar fi fost realizate și fără sprijin din partea Uniunii;

29. subliniază că instrumentul ar trebui să evite suprapunerea cu politica de coeziune;

o

o        o

30. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.