PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la procesul decizional democratic în UEM
10.6.2013 - (2013/2672(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Derk Jan Eppink în numele Grupului ECR
B7‑0272/2013
Rezoluția Parlamentului European referitoare la procesul decizional democratic în UEM
Parlamentul European,
– având în vedere comunicările Comisiei intitulate „Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice” (COM(2013)0166) și „Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate” (COM(2013)0165),
– având în vedere Tratatul din 2 martie 2012 privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, denumit în continuare „Pactul fiscal”,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012,
– având în vedere Proiectul Comisiei din 28 noiembrie 2012 pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă,
– având în vedere raportul Președintelui Consiliului European din 5 decembrie 2013 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 și Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 ale Parlamentului European și ale Consiliului din 16 noiembrie 2011, denumite în continuare „pachetul de șase acte legislative”,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro și Regulamentul (UE) nr. 472/2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară, denumite în continuare „pachetul de două acte legislative”,
– având în vedere articolele 5, 6 și 7 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât o integrare europeană mai profundă ar trebui să implice în mod obligatoriu mecanisme de verificare și echilibrare instituțională eficace pentru a asigura un nivel mai ridicat de legitimitate democratică, răspundere, transparență și susținere din partea cetățenilor;
B. întrucât o integrare europeană mai profundă ar trebui să asigure o implicare parlamentară sporită atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii;
C. întrucât este necesar să se asigure o legitimitate democratică sporită proiectului Comisiei de instituirea a unei uniuni economice și monetare profunde și veritabile, implicând îndeaproape, prin utilizarea procedurii legislative adecvate, atât parlamentele naționale, îndeosebi cele din zona euro, cât și Parlamentul European în procesul legislativ în curs și în elaborarea oricăror modificări viitoare ale tratatelor;
D. întrucât criza a scos la lumină deficite democratice semnificative în politicile economice și financiare, domenii ale politicii europene ce prezintă o importanță deosebită pentru cetățeni; întrucât anumite state membre sunt în prezent supuse unor politici de austeritate pe care parlamentele lor nu le-ar fi adoptat niciodată din proprie inițiativă, în timp ce alte state membre se văd obligate să acorde împrumuturi sau să ofere garanții considerabile pentru a evita destrămarea zonei euro; întrucât, din cauza efectelor de contaminare ale deciziilor naționale de politică economică și fiscală asupra economiilor din alte state membre din zona euro, parlamentele naționale își pierd în realitate autonomia bugetară;
E. întrucât ar trebui să se acorde o atenție adecvată efectelor de contaminare reciprocă dintre UEM și statele din afara zonei euro;
F. întrucât progresul către o UEM profundă și autentică ar trebui să respecte dorința statelor membre care nu doresc să introducă moneda euro pentru a-și păstra monedele naționale proprii;
G. întrucât responsabilii politici de la nivelul Uniunii și de la nivel național și parlamentarii ar trebui să le explice în permanență cetățenilor lor avantajele și posibilele dezavantaje ale unei monede unice, inclusiv costurile și riscurile aferente unei destrămări a zonei euro;
H. întrucât depinde de instituțiile Uniunii și de șefii de stat și de guvern ai statelor membre în general și ai statelor membre ale zonei euro în special să acționeze într-un mod credibil în vederea restabilirii încrederii, atât de necesare, asigurând mai multă transparență și legitimitate democratică deciziilor politice propuse în proiectul Comisiei și un nivel mai ridicat de implicare parlamentară în adoptarea acestora;
I. întrucât, pentru a atenua criza economică și financiară și pentru a soluționa deficiențele de ordin structural ale arhitecturii uniunii economice și monetare, guvernele naționale și instituțiile europene au luat o gamă largă de măsuri destinate să protejeze stabilitatea financiară și să îmbunătățească guvernanța economică;
J. întrucât o parte din aceste eforturi, cum ar fi anumite norme specifice privind sancțiunile financiare din pachetul de șase acte legislative, crearea MES și pachetul de două acte legislative, vizează numai statele membre din zona euro; întrucât statele membre din zona euro și șase state membre din afara zonei euro au adoptat Pactul euro plus, iar statele membre din zona euro și opt state membre din afara zonei euro au încheiat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare; întrucât două state membre au clauze de excludere voluntară de la introducere monedei euro;
K. întrucât articolul 123 din TFUE interzice finanțarea monetară a guvernelor; întrucât crearea unui sistem oficial de transferuri fiscale în cadrul uniunii economice și monetare nu se bucură de sprijin public,
1. reafirmă faptul că guvernanța UEM nu trebuie să afecteze prerogativele parlamentelor naționale și ale Parlamentului European, îndeosebi în cazurile în care se preconizează un transfer de suveranitate; subliniază că un grad corespunzător de legitimitate și de răspundere impune luarea de decizii democratice și trebuie asigurat la un nivel adecvat pe plan național și în UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; încurajează organizarea de referendumuri în statele membre în care dispozițiile constituționale permit acest lucru, pentru a consolida legitimitatea democratică;
2. ia act de Comunicarea Comisiei intitulată „Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice” (COM(2013)0166); regretă că Comisia preconizează un nivel foarte redus de control parlamentar asupra deciziilor luate; solicită ca procesul să fie conceput de o manieră diligentă, astfel încât Comisia să își prezinte avizul privind principalele reforme ale politicii economice în fața parlamentului din statul membru vizat, la cererea acestuia din urmă, și să își justifice toate recomandările de ajustări ale reformelor propuse, înainte ca parlamentului statului membru respectiv să procedeze la un vot cu majoritate simplă asupra avizului Comisiei, pentru a-l adopta sau a-l respinge;
3. ia act de Comunicarea Comisiei intitulată „Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate” (COM(2013)0165), care are ca scop să consolideze asumarea responsabilității pentru politica economică și eficacitatea acesteia; subliniază că participarea la un astfel de instrument ar trebui să fie strict opțională, atât pentru statele membre din zona euro, cât și pentru cele din afara ei; sugerează utilizarea articolului 352 din TFUE ca temei juridic pentru orice mecanism de sprijin financiar în cadrul unui astfel de instrument;
4. solicită Comisiei să repertorieze evoluțiile instituționale viitoare pe care le consideră necesare în următoarele douăsprezece luni pentru a crea o arhitectură mai solidă a UEM și să le comunice de îndată legiuitorilor, pentru a se asigura respectarea dreptului consolidat de care beneficiază parlamentele naționale de a verifica conformitatea acestor propuneri cu principiile subsidiarității și proporționalității;
5. subliniază că punerea în aplicare a măsurilor deja aprobate trebuie să prevaleze în fața oricărei noi propuneri; îndeamnă Comisia să justifice, printr-o evaluare de impact externă și independentă, valoarea adăugată a oricărei noi propuneri în domeniul guvernanței economice, în special în cazurile în care se prevede un transfer de suveranitate;
6. ia act de faptul că Eurogrupul format din miniștrii de finanțe și-a pierdut din eficacitate ca forum de coordonare a politicii economice deoarece metodele sale de lucru au fost formalizate prin instituirea unui secretariat permanent și a unei președinții cu mandat fix; se opune, prin urmare, continuării procesului de formalizare, inclusiv propunerii de a crea un președinte permanent cu normă întreagă al Eurogrupului;
7. consideră că UE și UEM nu pot fi sustenabile din punct de vedere democratic în absența unei descentralizări a competențelor în direcția parlamentelor naționale; sugerează, în plus față de sistemul existent de „cartonașe galbene”, un sistem de „cartonașe roșii” prin care parlamentele naționale să determine Comisia Europeană să retragă propunerile legislative nedorite;
8. salută actualul proces de creare a unui mecanism unic de supraveghere care să acopere zona euro și să fie deschis tuturor celorlalte state membre ale UE; consideră că, pentru a depăși deficiențele structurale inerente uniunii economice și monetare și pentru a lupta în mod eficient împotriva hazardului moral omniprezent, „uniunea bancară” propusă ar trebui să se inspire din reformarea anterioară a sectorului serviciilor financiare din Uniune, inclusiv din crearea ABE, AEVMP, AEAPO și CERS, din guvernanța economică consolidată, mai ales în zona euro, și din noul cadru bugetar al semestrului european, pentru a asigura o mai mare rezistență și competitivitate a sectorului bancar european, o încredere mai mare în el și rezerve consolidate de capital destinate să prevină situația în care bugetele publice ale statelor membre să fie nevoite să suporte pe viitor costurile acțiunilor de salvare a băncilor;
9. consideră că, în cazul în care un stat membru din zona euro nu dorește să cedeze în continuare din suveranitatea sa bugetară, acestuia ar trebui să i se ofere opțiunea de a ieși din zona euro; invită Comisia și Eurogrupul ca, în colaborare cu BCE, să ofere asistență statului membru în cauză în etapele practice pentru ca retragerea sa din zona euro să fie fezabilă și cât mai simplă;
10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.