PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la creșterea taxelor vamale norvegiene aplicate produselor agricole
26.6.2013 - (2013/2547(RSP))
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
Vital Moreira, Christofer Fjellner în numele Comisiei pentru comerț internațional
B7‑0327/2013
Rezoluția Parlamentului European referitoare la creșterea taxelor vamale norvegiene aplicate produselor agricole
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE),
– având în vedere Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind acordarea de preferințe comerciale suplimentare pentru produsele agricole, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul bilateral)[1],
– având în vedere rezoluția sa legislativă din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei cu privire la acordarea de preferințe comerciale suplimentare pentru produsele agricole, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European[2],
– având în vedere scrisoarea din 9 martie 2011 a ministrului norvegian al comerțului și industriei adresată comisarului pentru piața internă și servicii cu privire la Actul privind piața unică,
– având în vedere concluziile celei de a 38-a reuniuni a Consiliului SEE din 26 noiembrie 2012,
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind „Creșterea semnificativă a taxelor vamale norvegiene aplicate produselor agricole” (O-000048/2013 – B7‑0210/2013),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, conform articolului 19 din Acordul privind SEE, „părțile contractante s-au angajat să își continue eforturile în scopul realizării unei liberalizări progresive a comerțului cu produse agricole”;
B. întrucât Acordul privind SEE constituie baza pentru un acces egal al Norvegiei la piața internă și întrucât părțile la acord consideră că acordul este reciproc avantajos;
C. întrucât relațiile economice și politice dintre UE și Norvegia sunt, în general, excelente; întrucât diferențele care pot apărea în rândul partenerilor ar trebui abordate sub forma unui dialog;
D. întrucât Acordul bilateral, aflat în vigoare din ianuarie 2012, a reînnoit cadrul juridic preferențial, reciproc și în beneficiul ambelor părți privind preferințele comerciale pentru produsele agricole, inclusiv carnea și produsele lactate;
E. întrucât, prin intermediul acestui acord, UE și Regatul Norvegiei au extins liberalizarea reciprocă a comerțului cu produse agricole, acordând acces liber de taxe vamale, instituind contingente tarifare și reducând taxele la import pentru o gamă largă de produse agricole;
F. întrucât, începând cu 1 ianuarie 2013, exportatorii europeni de anumite brânzeturi și de carne de miel și de vită se confruntă cu taxe vamale ad valorem de 277%, 429% și, respectiv, 344% pe piața norvegiană; întrucât această măsură a fost precedată de impunerea unei noi taxe la import de 72% pe hortensii;
G. întrucât aceste măsuri, deși permise în cadrul listei OMC norvegiene, sunt contrare literei și spiritului Acordului bilateral, în special articolului 10, potrivit căruia „părțile vor lua măsuri pentru a se asigura că avantajele pe care și le acordă reciproc nu vor fi periclitate de alte măsuri de import restrictive”;
H. întrucât indicatorii privind creșterea economică, ocuparea locurilor de muncă și inflația nu evidențiază niciun impact negativ al crizei economice mondiale sau al crizei financiare asupra economiei norvegiene,
1. regretă recentele măsuri impuse de guvernul norvegian, pe care le consideră protecționiste și prohibitive pentru comerț, încălcând în mod clar litera și spiritul Acordului bilateral;
2. subliniază că aceste măsuri au fost propuse de guvernul norvegian fără o consultare prealabilă a partenerilor săi din UE, așa cum ar fi fost potrivit în contextul actualelor relații bilaterale puternice dintre UE și Norvegia;
3. pune sub semnul întrebării logica din spatele acestor măsuri, care ar putea determina o reducere a comerțului, aducând prejudicii tuturor părților implicate și în special consumatorilor norvegieni, iar, pe termen lung, și agricultorilor norvegieni; invită Comisia să evalueze potențialele efecte negative pe care le-ar avea tarifele majorate asupra exportatorilor și agricultorilor din UE;
4. solicită guvernului și parlamentului norvegian să revoce aceste măsuri;
5. invită guvernul norvegian și Comisia să ia act de măsurile recente și ambițioase adoptate de Islanda, care vizează liberalizarea comerțului cu produse agricole dintre această țară și Uniune; îndeamnă guvernul norvegian să urmeze acest exemplu;
6. invită guvernul norvegian să accepte revizuirea Protocolului nr. 3 la Acordul privind SEE, cu privire la comerțul cu produse agricole prelucrate, pentru a hotărî dacă taxele vamale aplicate produselor susmenționate pot fi considerate ca fiind echitabile și justificate;
7. invită Comisia să înceapă imediat negocierile cu autoritățile norvegiene în vederea găsirii unei soluții reciproc satisfăcătoare în ceea ce privește importurile/exporturile de produse agricole;
8. solicită Comisiei să precizeze ce măsuri intenționează să ia în cazul în care Norvegia refuză să revină asupra deciziei sale, în special în vederea protejării locurilor de muncă și a producției în sectorul agricol al Uniunii, în situația în care acest lucru se dovedește a fi necesar;
9. invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a propune întreprinderea unor acțiuni suplimentare în cazul unei lipse de cooperare, având ca scop revocarea măsurilor;
10. reamintește angajamentul expres al Norvegiei cu privire la piața internă, în special în contextul inițiativelor recente, cum ar fi Actul privind piața unică I și II; subliniază că guvernul norvegian a recunoscut că o piață unică eficientă constituie baza pentru o viitoare creștere economică și creare de locuri de muncă și că actuala criză nu ar trebui folosită drept scuză pentru a trece la măsuri protecționiste și care denaturează schimburile comerciale;
11. speră că Norvegia va rămâne o parte integrantă a pieței interne și că nu va recurge la alte măsuri unilaterale de dezintegrare;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Guvernului și Parlamentului Norvegiei, precum și instituțiilor Spațiului Economic European.