PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Egipt
2.7.2013 - (2013/2697(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Willy Meyer, Marie-Christine Vergiat, Jacky Hénin, Paul Murphy, Marisa Matias
în numele Grupului GUE/NGL
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cele din 16 februarie 2012[1], 15 martie 2012[2] și 14 martie 2013[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) și la Uniunea pentru Mediterana[4],
– având în vedere Planul de acțiune UE-Egipt din 2007 și Acordul de asociere UE-Egipt care a intrat în vigoare la 1 iunie 2004,
– având în vedere pachetul PEV, creat în 2004 și, în special, raportul intermediar al Comisiei privind punerea sa în aplicare din 20 martie 2013,
– având în vedere declarația Președintelui Martin Schulz privind condamnarea în Egipt a 43 de persoane care lucrau pentru ONG-uri, la 5 iunie 2013,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante a UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, din 1 februarie 2012, privind represiunea continuă a societății civile în Egipt; având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al ÎR/VP privind noua lege privind ONG-urile din 2 iunie 2013; având în vedere declarația comună a ÎR/VP și a Comisarului european pentru politica de extindere și de vecinătate, Štefan Füle, privind sentințele egiptene din procesele ONG-urilor, din 5 iunie 2013,
– având în vedere concluziile Consiliului din 27 februarie 2012, 25 iunie 2012, 19 noiembrie 2012 și 10 decembrie 2012 cu privire Egipt, cele din 31 ianuarie 2013 privind sprijinul UE pentru schimbări viabile în societățile aflate în tranziție și cele din 8 februarie 2013 privind Primăvara arabă,
– având în vedere declarațiile Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, după întâlnirile sale cu Președintele Egiptului, Mohamed Morsi, din 13 septembrie 2012 și 13 ianuarie 2013,
– având în vedere reuniunile Grupului operativ UE-Egipt din 13 și 14 noiembrie 2012 și concluziile acestuia,
– având în vedere memorandumul Comisiei intitulat „Reacția UE la Primăvara arabă: situația după doi ani”, din 8 februarie 2013,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a ÎR/VP adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, intitulată „Rezultatele noii politici europene de vecinătate”, din 15 mai 2012,
– având în vedere declarația privind Egiptul a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, din 5 iunie 2013, având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, din 8 mai 2013, având în vedere notele către presă privind Egiptul al purtătorului său de cuvânt din 7 iunie 2013,
– având în vedere declarația urgentă a Rețelei euro-mediteraneene pentru drepturile omului (REMDO) și Observatorului pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului, un program comun al Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDO) și al Organizației Mondiale împotriva Torturii (OMCT) cu privire la situația din Egipt și, în special, cu privire la restricțiile alarmante și incriminarea activităților societății civile, din 5 iunie 2013,
– având în vedere declarația a 40 de organizații ale societății civile din Egipt din 30 mai 2013,
– având în vedere Constituția Egiptului, în special articolul 51, care prevede că asociațiile se formează prin notificare,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 30 iunie 2013, milioane de protestatari, în întreaga țară, au cerut demisia lui Mohamed Morsi, în cea mai mare demonstrație de la revoluția din 2011 care l-a răsturnat pe Hosni Mubarak; întrucât, în ciuda faptului că demonstrațiile au fost în general pașnice, cel puțin șapte persoane au murit și sute au fost rănite în întreaga țară;
B. întrucât cel puțin 16 persoane au fost ucise în cursul protestelor; întrucât cei care protestau împotriva guvernului au luat cu asalt sediul național al Fraților Musulmani din Cairo și șase miniștri din guvern au demisionat în timpul protestelor de masă împotriva guvernului Fraților Musulmani, ceea ce este o dovadă a fragilității interne a guvernului Morsi;
C. întrucât armata egipteană a anunțat că acordă partidelor rivale din țară un termen de 48 de ore pentru soluționarea crizei politice și că altminteri va interveni, în cazul în care președintele Morsi și opozanții săi nu urmează „voința poporului”, indicând posibilitatea unei lovituri militare în Egipt;
D. întrucât mișcarea de opoziție Frontul Salvării Naționale (FSN) a lansat așa-numita „Declarație a Revoluției 1”, cerând protestatarilor din întregul Egipt „să-și continue manifestările pașnice în toate piețele, străzile și satele din țară până la căderea totală a acestui regim dictatorial”; întrucât ministrul apărării a avertizat că armata egipteană poate interveni dacă situația devine neguvernabilă;
E. întrucât FSN este unul dintre cele mai progresive, liberale și seculare grupuri de opoziție, care a aprobat o petiție inițiată de mișcarea (rebelă) Tamarod, prin care se solicită noi alegeri; întrucât opoziția a declarat că peste 22 milioane de persoane au semnat petiția; întrucât Morsi a fost ales cu 13 milioane de voturi;
F. întrucât se protestează în continuare pentru aceleași scopuri ca și în timpul revoluției din 25 ianuarie, legate de libertate, demnitate umană și dreptate socială; întrucât demonstranții cer majorarea salariilor pentru a face față creșterii prețurilor, locuințe, servicii de sănătate, locuri de muncă, retragerea Constituției denaturate, formarea unui guvern de salvare națională și alegeri prezidențiale anticipate;
G. întrucât s-au împlinit doi ani de când Hosni Mubarak a demisionat, ca urmare a demonstrațiilor din Piața Tahrir și a revoltelor de pe tot teritoriul Egiptului, prin care se cerea reformarea fundamentală a sistemului politic, economic și social al țării, eliminarea corupției, libertate totală, democrație reală, respectarea drepturilor omului, condiții de viață mai bune și un stat laic;
H. întrucât, în noiembrie 2012, președintele nou ales al Egiptului, Mohamed Morsi, și-a atribuit unilateral o mai mare autoritate, acordând imunitate deciziilor sale împotriva revizuirii judiciare și împiedicând instanțele să dizolve adunarea constituentă și camera superioară a parlamentului; întrucât, ca urmare a acestui decret, aproximativ 200 000 de persoane ai ieșit în Piața Tahrir, cerând demisia sa; întrucât adunarea constituentă a finalizat rapid proiectul de Constituție, iar Morsi a stabilit data referendumului la 15 decembrie 2012;
I. întrucât, în decembrie 2012, peste 100 000 de protestatari s-au îndreptat către palatul prezidențial, cerând anulara referendumului și redactarea unei noi Constituții; întrucât, într-un referendum de două runde, egipteni au aprobat Constituția, cu 63,8% din voturi pentru, însă cu o participare de doar 32,9%;
J. întrucât în 2012 au avut loc pe întreg teritoriul Egiptului peste 3 400 de proteste privind probleme economice și sociale, majoritatea dintre ele greve și ocupări ale spațiilor publice; întrucât numărul acestor proteste este de cinci ori mai mare decât în oricare alt an din secolul XXI; întrucât peste două treimi dintre aceste proteste au avut loc după ce Președintele Morsi și-a început mandatul la 30 iunie;
K. întrucât după alegerea Președintelui Morsi a crescut numărul atacurilor fizice și de natură juridică asupra activiștilor sindicali; întrucât, în septembrie 2012, cinci lideri sindicali de la Compania de containere portuare din Alexandria au fost condamnați la trei ani de închisoare pentru că au condus o grevă de 600 de lucrători în octombrie 2011;
L. întrucât, în ianuarie 2013, sute de mii de oameni au protestat împotriva lui Morsi, atât în Piața Tahrir, cât și în întreaga țară; întrucât în timpul comemorării a doi ani de la revoluția din 25 ianuarie, utilizarea nejustificată a forței letale de către forțele de securitate pe parcursul a două zile de ciocniri cu demonstranții a dus la cel puțin 45 de morți și 1 000 de răniți;
M. întrucât, la 7 mai 2013 Președintele Morsi a remaniat cabinetul, aducând mai mulți miniștri din Frăția Musulmană; întrucât aceste modificări ar putea fi legate de finalizarea îndelungilor negocieri cu Fondul Monetar Internațional (FMI), pentru garantarea unui împrumut de 4,8 miliarde USD;
N. întrucât Egiptul este blocat de o criză politică și economică de luni de zile; întrucât se înregistrează în continuare valuri de proteste împotriva Președintelui Morsi, proteste care s-au transformat în repetate rânduri în ciocniri mortale și lupte de stradă; întrucât Președintele Morsi și Frăția Musulmană își asumă efectiv același rol ca Președintele Hosni Mubarak, care a fost forțat să demisioneze, și nu realizează reforme, ci încearcă să instituie un sistem religios mai conservator;
O. întrucât demonstranții protestează de luni întregi împotriva Președintelui Morsi; întrucât populația a ieșit în stradă să protesteze deoarece, sub guvernarea Frăției Musulmane, situația din țară nu s-a îmbunătățit, ci s-a înrăutățit; întrucât în timpul mandatului lui Morsi de președinte al Egiptului inflația și șomajul au crescut; întrucât represiunea de către guvern a acestor demonstrații amintește de represiunile regimului Mubarak; întrucât demonstranții denunță comiterea torturii, hărțuirii, detenției, linșajului și violului în rândul populației egiptene și vor aducerea în instanță a celor responsabili; întrucât crește sentimentul de frustrare generat de ritmul lent al reformelor și de abuzurile permanente comise de poliție și alte forțe de securitate, care continuă să acționeze în condiții de impunitate; întrucât climatul de impunitate a favorizat hărțuirea și agresarea sexuală a femeilor în Piața Tahrir;
P. întrucât noua constituție elaborată de partidul Președintelui Morsi, Frăția Musulmană, a deschis calea către un stat religios și nu garantează libertatea de exprimare, deoarece legalizează confiscarea ziarelor și detenția jurnaliștilor; întrucât constituția împiedică educația liberă, permite discriminarea religioasă, reduce drepturile femeilor și copiilor și nu prevede dreptul la servicii de sănătate și locuință, nici drepturi pentru lucrători; întrucât această constituție îl plasează pe Președintele Morsi deasupra legii și permite judecarea civililor de către instanțe militare;
Q. întrucât Consiliul Shura (camera superioară a Parlamentului) pregătește o lege de restricționare a grevelor și demonstrațiilor și întrucât această lege se bazează pe Legea 14 din 1923, extrem de restrictivă, care reprezintă o moștenire a perioadei de represiune colonială britanică ca urmare a revoltei din 1919 împotriva ocupației britanice;
R. întrucât ONG-urile sunt din ce în ce mai mult obiectul legislației represive în Egipt, ceea ce face funcționarea lor, inclusiv înregistrarea, finanțarea și documentarea foarte dificile; întrucât i s-a solicitat Băncii Centrale a Egiptului să monitorizeze toate transferurile bancare ale ONG-urilor și întrucât au fost percheziționate și anchetate 10 de birouri ale unor ONG-uri finanțate internațional, iar ulterior au fost interzise de Consiliul Suprem al Forțelor armate (SCAF), iar 43 de lucrători au fost judecați și găsiți vinovați de către Curtea penală din Cairo-Nord la 4 iunie 2013 și au fost condamnați la pedepse între unul și cinci ani de închisoare în temeiul Legii 84/2002, din era Mubarak;
S. întrucât Egiptul încă negociază un împrumut de la FMI de 4,8 miliarde euro care ar implica austeritate economică; întrucât aceste reforme de austeritate legate de controlul deficitului vor înrăutăți condițiile sociale, de muncă și de viață ale populației egiptene,
1. își reafirmă sprijinul pentru cererile poporului egiptean vizând libertatea, demnitatea umană, dreptatea socială, libertatea deplină, democrația veritabilă, respectarea drepturilor omului, condiții de viață mai bune și un stat laic, mai ales pentru cererile lor de majorare a salariilor pentru a face față creșterii prețurilor, locuințe, servicii de sănătate, locuri de muncă, retragerea Constituției denaturate, formarea a unui guvern de salvare națională și alegeri prezidențiale anticipate;
2. sprijină cererile societății civile egiptene care a demonstrat la sfârșitul săptămânii trecute pentru a cere noi alegeri vizând formarea un nou guvern, care să înceapă un proces constituțional pentru a rescrie o nouă constituție;
3. crede cu fermitate că liderii și generalii din armata egipteană nu vor oferi nicio soluție pentru rezolvarea cererilor întemeiate ale protestatarilor, deoarece conducerea armatei deține poziții economice puternice în Egipt și reprezintă, astfel, interese economice și politice diferite de cele ale lucrătorilor, oamenilor săraci și tinerilor care cer justiție socială și creșterea a standardelor de viață;
4. este extrem de îngrijorat cu privire la represiunea și atacurile crescânde asupra sindicatelor și a membrilor acestora și solicită reangajarea lucrătorilor care au fost concediați deoarece au exercitat activități sindicale;
5. susține dreptul lucrătorilor de a forma sindicate și de a exercita activități sindicale fără să se teamă de represiuni;
6. solicită înființarea unui comitet independent și imparțial de anchetă pentru investigarea încălcărilor drepturilor omului comise în timpul președinției Morsi, precum și în timpul regimului Mubarak, inclusiv în cazurile de executare extrajudiciare și arestări arbitrare, precum și identificarea celor responsabili - inclusiv Consiliul Suprem de Forțele Armate - și, dacă este cazul, aducerea lor în fața justiției și acordarea de compensații pentru victime și familiile lor;
7. se opune ferm condițiilor aferente împrumutului din partea FMI, deoarece ele vor contribui la înrăutățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor și ale categoriilor celor mai vulnerabile ale populației egiptene;
8. insistă asupra faptului că viitorul Egiptului trebuie să rămână sub controlul poporului egiptean, fără nicio ingerință din exterior; se opune oricărei interferențe extern, imperialiste; este convins că nici intervenția forțelor militare egiptene și nici întoarcerea vechilor elemente ale regimului Mubarak nu reprezintă un progres în soluționarea aspirațiilor maselor egiptene;
9. solicită autorităților egiptene să asigure că legislația care va înlocui legea privind ONG-urile este conformă cu dreptul internațional, că respectă dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere și că se bazează pe consultări transparente cu organizațiile pentru drepturile omului și alte ONG-uri;
10. solicită autorităților egiptene să pună capăt impunității și să ia măsuri drastice pentru a pune capăt violurilor, hărțuirii sexuale și tuturor tipurilor de discriminare pe motive de gen;
11. reafirmă că relațiile economice, politice, sociale, culturale și orice alt tip de relații dintre UE și țările din cadrul PEV trebuie să se bazeze pe egalitatea de tratament, neingerință, solidaritate, dialog și respectarea asimetriilor specifice și a caracteristicilor fiecărei țări;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Uniunii Africane, precum și Guvernului și Parlamentului Egiptului.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2012)0064.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2012)0092.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0095.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.