PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Egipt
10.9.2013 - (2013/2820(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Véronique De Keyser, Libor Rouček, Pino Arlacchi, Saïd El Khadraoui, Ana Gomes, Maria Eleni Koppa, María Muñiz De Urquiza, Raimon Obiols, Pier Antonio Panzeri, Joanna Senyszyn, Boris Zala în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0411/2013
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 4 iulie 2013 privind criza din Egipt[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție[2],
– având în vedere concluziile Consiliului din 21 august și 22 iulie 2013 referitoare la Egipt,
– având în vedere declarația comună din 18 august 2013 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy și a Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, privind situația din Egipt,
– având în vedere observațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton, în urma reuniunii extraordinare a Consiliului Afaceri Externe privind Egiptul din 21 august 2013, declarațiile Înaltului Reprezentant cu privire la situația și evenimentele din Egipt din 14 și 16 august și din 3, 7, 8, 14, 16, 17, 27 și 30 iulie 2013, precum și declarația comună din 7 august 2013 privind Egiptul a Înaltului Reprezentant și a Secretarului de stat al SUA, John Kerry,
– având în vedere Acordul euro-mediteranean din 2001 de stabilire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte, care a intrat în vigoare în 2004,
– având în vedere concluziile copreședinților ca urmare a reuniunii Grupului operativ UE-Egipt din 14 noiembrie 2012,
– având în vedere Declarația constituțională din Egipt din 8 iulie 2013,
– având în vedere „Programul de consolidare a căii spre democrație” a guvernului interimar egiptean,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Egiptul este un vecin important al Uniunii în regiunea mediteraneană de sud; întrucât, până în prezent, tranziția democratică incipientă din țară a eșuat; întrucât țara este confruntată cu violență la scară largă și provocări fundamentale în domeniul democrației, statului de drept, al respectării drepturilor omului și al libertăților fundamentale; întrucât tensiunile politice au adâncit diviziunile interne din societatea egipteană;
B. întrucât la 30 iunie 2013,milioane de egipteni au protestat în mod pașnic pe străzile din Cairo și în restul țării, cerând plecarea primului președinte ales în mod liber, Mohamed Morsi, care nu a răspuns aspirațiilor lor democratice; întrucât, în timpul demonstrațiilor, un număr mare de oameni au fost uciși și răniți;
C. întrucât la 3 iulie 2013, în urma unei lovituri de stat militare, generalul Abdul Fatah al-Sisi, șeful forțelor armate egiptene, a anunțat destituirea președintelui Morsi; întrucât la 4 iulie, Adly Mansour, președintele Curții supreme constituționale, a fost investit cu funcția de președinte interimar al țării; întrucât la 5 iulie, președintele interimar a dizolvat camera superioară a parlamentului, la 8 iulie a emis o declarație constituțională, iar la 9 iulie l-a numit pe Mohamed El Baradei vicepreședinte și pe Hazem El Beblawi, prim-ministru interimar;
D. întrucât tensiunile politice duc în continuare la confruntări violente în țară, care au avut ca rezultat moartea a mai mult de 1 000 de persoane și a unui număr mult mai mare de răniți de la începutul lunii iulie 2013; întrucât la 14 august, armata egipteană și poliția au evacuat două spații ocupate de susținători ai fostului președinte Morsi și ai Frăției musulmane la intersecția Rabaa și în piața Nahda din Cairo, acțiune care a dus la moartea a sute de manifestanți și a câtorva zeci de polițiști, și l-a determinat pe vicepreședintele El Baradei să demisioneze; întrucât, în aceeași zi, președintele interimar a declarat starea de urgență în țară pentru o lună;
E. întrucât, în programul său intitulat „Program de consolidare a căii spre democrație”, guvernul interimar și-a afirmat angajamentul de a „acționa atât la nivel politic, cât și economic pentru construirea unui sistem democratic, care să garanteze drepturile și libertățile tuturor egiptenilor” și de a „finaliza foaia de parcurs în conformitate cu Declarația constituțională, asigurând participarea tuturor actorilor politici”, cu „un referendum privind noua constituție, urmat de alegeri parlamentare și prezidențiale libere și corecte, care urmează a fi organizate în timp util, respectând toate normele legislative”; întrucât participarea tuturor forțelor și actorilor politici, inclusiv a Frăției musulmane, este esențială în acest proces; întrucât, cu toate acestea, Frăția musulmană a refuzat să se alăture acestui proces și mai mulți dintre liderii săi au făcut declarații de incitare la violență împotriva autorităților statului și a forțelor de securitate;
F. întrucât fostul președinte Morsi a fost deținut din 3 iulie 2013 și a fost deferit pentru judecată de către procurorul general al țării, împreună cu alte 14 persoane, printre care figuri de marcă ale Frăției musulmane, sub acuzarea de incitare la omor și violență; întrucât, la 3 septembrie, un tribunal militar a condamnat un susținător al fostului președinte Morsi la închisoarea pe viață pentru acte de violență împotriva armatei, în timp ce trei susținători ai acestuia au fost trimiși în închisoare pentru 15 ani, iar alți 45 pentru cinci ani pentru utilizarea armelor și a violenței împotriva armatei; întrucât numeroși membri ai Frăției musulmane au fost arestați, inclusiv majoritatea liderilor săi, care așteaptă în prezent să fie judecați; întrucât fostul dictator Hosni Mubarak a fost eliberat din închisoare la 22 august și se află de atunci în arest la domiciliu;
G. întrucât, din cauza instabilității și a lipsei de securitate din țară, acțiunile teroriste ale grupurilor militante se intensifică în Egipt, în special în Sinai, printre care se numără uciderea în nordul Sinaiului la 19 august 2013 a 25 de polițiști în afara serviciului;
H. întrucât un proces politic, bazat pe un dialog național autentic, cu participarea constructivă a tuturor forțelor politice democratice și actorilor politici democratici, constituie singura modalitate de a depăși diviziunile și tensiunile politice și sociale actuale, în vederea creării unei democrații solide și durabile în Egipt;
I. întrucât respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptatea socială și un standard mai ridicat de viață pentru cetățeni sunt elemente esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, liberă, stabilă, democratică și prosperă; întrucât Egiptul se confruntă cu dificultăți economice grave; întrucât prosperitatea economică a țării presupune stabilitate politică, politici economice sănătoase, acțiuni de combatere a corupției, precum și sprijin internațional;
J. întrucât femeile se află într-o situație deosebit de vulnerabilă în actuala perioadă de tranziție din Egipt; întrucât, potrivit relatărilor organizațiilor egiptene și internaționale pentru drepturile omului, protestatarele continuă să fie victime ale violențelor, agresiunilor sexuale și a altor forme de tratament degradant din partea forțelor de securitate;
K. întrucât sindicatele independente și organizațiile societății civile joacă un rol esențial în această perioadă critică de tranziție politică și socială din Egipt; întrucât presa și mass-media libere și independente reprezintă o componentă-cheie a societății într-o democrație adevărată; întrucât tribunalele egiptene au ordonat recent închiderea mai multor canale de televiziune conduse de Frăția musulmană sau solidare cu aceasta, ceea ce contravine libertății mass-mediei și dreptului la informare;
L. întrucât, în concluziile sale privind Egiptul din 22 iulie 2013, Consiliul Afaceri Externe a declarat că „forțele armate nu ar trebui să joace un rol politic într-o democrație” și că „ele trebuie să accepte și să respecte autoritatea constituțională a puterii civile ca principiu fundamental al guvernanței democratice”;
M. întrucât, în perioada financiară 2007-2013, UE a disponibilizat mai mult de un miliard de EUR în favoarea Egiptului în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat; întrucât programele implementate în prezent se ridică la suma de 892 de milioane de EUR cu niveluri descrescătoare de plată (în 2013, numai 16 milioane de EUR au fost plătiți până la sfârșitul lunii august din cauza instabilității actuale și a nerespectării condițiilor convenite); întrucât din 2012, din cauza neimplementării reformelor, nu a fost aprobat niciun nou program de sprijin bugetar în favoarea Egiptului; întrucât la reuniunea Grupului operativ UE-Egipt din noiembrie 2012, Uniunea și instituțiile financiare asociate, și anume BEI și BERD, s-au angajat să plătească suma de aproape 5 miliarde de EUR, ca pachet general suplimentar de asistență pe termen lung în favoarea Egiptului;
N. întrucât, în concluziile sale privind Egiptul din 21 august 2013, Consiliul Afaceri Externe a însărcinat Înaltul Reprezentant, în cooperare cu Comisia, să revizuiască problema asistenței UE acordate Egiptului în cadrul politicii europene de vecinătate și acordului de asociere pe baza angajamentului Egiptului în favoarea principiilor care le susțin; întrucât statele membre au convenit să suspende licențele de export către Egipt pentru toate echipamentele care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă, să reevalueze licențele de export pentru alte echipamente militare și să își revizuiască asistența pentru securitate acordată Egiptului;
O. întrucât parteneriatul cu societățile, o abordare bazată pe stimulente și pe principiul „mai mult pentru mai mult” și eventual „mai puțin pentru mai puțin” sunt elemente fundamentale ale politicii europene de vecinătate revizuite a UE; întrucât articolul 2 din Acordul de asociere UE-Egipt prevede că „relațiile dintre părți, precum și dispozițiile acordului, se bazează pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, astfel cum sunt enunțate în Declarația universală a drepturilor omului, care călăuzesc politica internă și internațională a părților și constituie un element esențial al prezentului acord”;
1. își exprimă preocuparea cu privire la evoluțiile politice din Egipt; regretă lovitura de stat militară din 3 iulie 2013, urmată de transferul puterii către un președinte interimar și un prim-ministru interimar; consideră că singura cale de construire a unei democrații solide și durabile în Egipt o reprezintă reconcilierea națională și un proces politic deschis participării tuturor forțelor și actorilor politici democratici, care ar trebui să ducă în cel mai scurt timp la adoptarea unei noi constituții prin referendum, la alegeri prezidențiale și parlamentare libere și corecte, la desemnarea unui guvern civil ales în mod democratic și la eliberarea tuturor deținuților politici; îndeamnă toate forțele politice democratice și actorii politici democratici din Egipt să se angajeze în acest proces și să joace un rol constructiv în cadrul acestuia;
2. condamnă utilizarea disproporționată a forței de către forțele de securitate împotriva protestatarilor, în special în timpul evacuării spațiilor ocupate în piețele Rabaa și Nahda; îşi exprimă condoleanţele familiilor tuturor celor care şi-au pierdut viaţa în recentele incidente; solicită anchetarea serioasă și imparțială a tuturor acestor incidente și aducerea în fața justiției a celor responsabili; ia act de anunțul recent făcut de prim-ministrul interimar El Beblawy potrivit căruia va fi înființată o comisie independentă alcătuită din personalități publice însărcinată cu anchetarea evacuării piețelor Raaba și Nahda;
3. îndeamnă toți actorii politici și toate forțele de securitate să facă dovadă de cea mai mare reținere și să evite provocările, pentru a evita noi acte de violență în interesul superior al țării; reamintește președintelui interimar și guvernului interimar și armatei egiptene de obligația pe care o au de a garanta siguranța tuturor cetățenilor țării, indiferent de opiniile sau afilierile lor politice; condamnă toate actele de terorism, precum și discursurile de incitare la violență și ură; îndeamnă Frăția musulmană să contribuie la eforturile de reconciliere; solicită ridicarea fără întârziere a stării de urgență;
4. invită guvernul interimar să protejeze și să promoveze respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre care libertatea de asociere și de întrunire pașnică, libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei, libertatea religioasă, de conștiință și de gândire, precum și drepturile femeilor și să asigure dreptul tuturor la un proces echitabil, protejarea minorităților și nediscriminarea din motive de orientare sexuală; consideră că orice interzicere, excludere sau urmărire penală la adresa forțelor sau actorilor politici democratici din Egipt ar fi o repetare a greșelilor din trecut și nu ar duce decât la intensificarea radicalismului;
5. solicită încetarea imediată a tuturor actelor de violență, agresiune sexuală și a altor forme de tratament degradant la care sunt supuse femeile protestatare și activistele pentru drepturile femeilor, anchetarea serioasă și imparțială a tuturor acestor cazuri, precum și urmărirea în justiție a celor responsabili;
6. subliniază încă o dată importanța contribuției societății civile, a sindicatelor și a mass-mediei în construirea unei democrații solide și durabile în Egipt; invită guvernul interimar să garanteze că organizațiile naționale și internaționale ale societății civile, sindicatele independente și jurnaliștii pot să-și desfășoare activitatea în mod liber în țară, fără ingerința guvernului; sprijină decizia Consiliului Afaceri Externe din 21 august 2013 de acorda în continuare asistență din partea UE sectorului socio-economic și societății civile, dat fiind impactul negativ al situației economice asupra celor mai vulnerabile grupuri din societatea egipteană;
7. condamnă actele recente de violență împotriva comunității copte, printre care distrugerea unui număr de biserici și de centre comunitare din țară; îndeamnă guvernul egiptean să garanteze că această comunitate poate continua să fie o parte importantă a structurii sociale egiptene și că coexistența pașnică cu alte comunități religioase este rapid restabilită;
8. îndeamnă Uniunea să ia în considerare atât principiul condiționalității („mai mult pentru mai mult” și eventual „mai puțin pentru mai puțin”), cât și provocările economice serioase cu care se confruntă Egiptul în relațiile lor bilaterale, precum și ceea ce privește sprijinul său financiar acordat acestei țări; salută recenta decizie a Consiliului Afaceri Externe de a suspenda licențele de export către Egipt pentru toate echipamentele care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă;
9. salută și sprijină eforturile Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei, Catherine Ashton, și al Reprezentantului special Bernardino León de mediere între părți în vederea găsirii unei căi de ieșire din actuala criză politică din Egipt și îi încurajează să continue în direcția unui angajament proactiv și constructiv menit să ajute țara în procesul de reconciliere;
10. ia act de concluziile raportului special al Curții de Conturi Europene din 18 iunie 2013 privind „Cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței” și solicită acțiuni pentru asigurarea unei mai bune transparenței și responsabilități privind modul în care fondurile UE sunt cheltuite în Egipt, în special în ceea ce privește proiecte de promovare a societății civile și de protejare a minorităților și a drepturilor femeilor;
11. își reiterează solicitarea de stabilire fără întârziere a unui mecanism UE care să asigure asistență juridică și tehnică țărilor Primăverii arabe în procesul de recuperare a activelor, așa cum a precizat în Rezoluția sa din 23 mai 2013, întârziată din cauza evenimentelor din Egipt; subliniază încă o dată că facilitarea returnării activelor deturnate de foști dictatori și de regimurile lor reprezintă un imperativ moral pentru UE; consideră că recuperarea activelor reprezintă un aspect de mare importanță politică, dată fiind valoarea sa simbolică, și poate constitui o contribuție majoră la restabilirea principiului de responsabilitate, la crearea unui climat de stabilitate și la construirea unor instituții solide în spiritul democrației și al statului de drept în țările partenere în cauză;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și președintelui interimar și guvernului interimar al Republicii Arabe Egipt.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2013)0333.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2013)0224.