PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația din Siria
10.9.2013 - (2013/2819(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Charles Tannock, Geoffrey Van Orden, Nirj Deva, Adam Bielan în numele Grupului ECR
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0413/2013
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului Afaceri externe referitoare la Siria, cea mai recentă fiind cea din 22 iulie 2013,
– având în vedere declarațiile precedente ale Înaltului Reprezentant / Vicepreședintelui Comisiei referitoare la Siria,
– având în vedere rezoluțiile Adunării generale a ONU referitoare la Siria, în special Rezoluțiile 67/262 din 15 mai 2013, 66/253B din 3 august 2012 și 66/253 din 16 februarie 2012,
– având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2013 referitoare la situația refugiaților sirieni din țările învecinate1,
– având în vedere Rezoluția 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării generale a ONU și, în special, punctele 138-140 din aceasta, referitoare la responsabilitatea de a proteja popoarele împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice și a crimelor împotriva umanității;
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,
– având în vedere Protocolul de la Geneva din 1925 privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor sau a altor tipuri de gaz și a mijloacelor bacteriologice de purtare a războiului, semnat la Geneva la 17 iunie 1925,
– având în vedere Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii și a depozitării de arme bacteriologice (biologice) și toxice și privind distrugerea acestora, semnat la Londra, Moscova și Washington la 10 aprilie 1972.
– având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional la aceasta privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,
– având în vedere rapoartele din 4 iunie, 22 martie și 5 februarie 2013 ale Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria, înființată la 22 august 2011 de Consiliul pentru drepturile omului al ONU,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant din 25 mai 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,
– având în vedere raportul de sinteză al Conferinței internaționale la nivel înalt a donatorilor de ajutor umanitar pentru Siria, care a avut loc în Kuwait la 30 ianuarie 2013,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât tulburările și vărsarea de sânge din Siria se află, acum, în cel de al treilea an, fără să apară vreo perspectivă imediată de încetare a luptelor;
B. întrucât tulburările civile și reprimarea brutală a poporului sirian de către autoritățile siriene au târât țara într-un război civil care, la rândul său, riscă să genereze un conflict regional mai amplu,
C. întrucât, de la începutul luptelor, au fost uciși peste 100 000 de sirieni;
D. întrucât numărul total de refugiați sirieni înregistrați este în prezent estimat la peste două milioane, aproximativ patru milioane de sirieni fiind strămutați;
E. întrucât președintele Assad a ignorat în mod repetat nenumăratele apeluri ale comunității internaționale de a pune capăt violențelor abominabile din Siria;
F. întrucât escaladarea violenței, cum ar fi utilizarea artileriei grele și bombardarea unor zone populate, precum și crimele îngrozitoare comise de armata și de forțele de securitate siriene și de Shabiha, ca și de diferite forțe din opoziție, a continuat;
G. întrucât au avut loc mai multe masacre și asasinate în masă cu țină precisă (certă) ale unor bărbați, femei și copii;
H. întrucât numărul actelor de tortură, al arestărilor în masă și al actelor de distrugere la scară largă a zonelor populate a crescut dramatic în ultimele luni;
I. întrucât, potrivit afirmațiilor Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați, conflictul sirian reprezintă mult mai mult decât o criză umanitară și riscă să se propage în regiune și să se transforme într-o catastrofă politică, umanitară și de securitate, care ar depăși complet capacitatea internațională de reacție;
J. întrucât, din cauza luptelor, mii de sirieni se refugiază zilnic în țările vecine, rămânând însă vulnerabili în taberele de refugiați;
K. întrucât țările cele mai grav afectate de conflict și de afluxul de refugiați sunt Libanul, Iordania și Turcia;
L. întrucât la 21 august 2013 a fost bombardată Ghouta de Est, locuitorii raportând imediat simptome incluzând convulsiile, sufocarea și pierderea controlului asupra mușchilor ca rezultat al utilizării armelor chimice;
M. întrucât atacul a lăsat în urmă, conform rapoartelor, 1 300 de morți, printre care aproximativ 400 de copii, precum și mai multe sute de răniți, într-o zonă care fusese deja bombardată zilnic de către forțele regimului, ceea ce a împiedicat cu totul asigurarea celor mai simple necesități pentru traiul a sute de mii de locuitori, după a indicat Centrul pentru documentarea încălcărilor din Siria;
N. întrucât numeroase rapoarte independente confirmă utilizarea armelor chimice în atacul de la Ghouta de Est;
O. întrucât utilizarea armelor chimice este o crimă de război scoasă în afara legii prin Protocolul de la Geneva și Statutul Curții Penale Internaționale;
P. întrucât, chiar dacă Siria este una dintre cele câteva țări care nu au semnat încă Convenția ONU privind interzicerea armelor chimice, se poate argumenta că prevederile convenției se aplică totuși în temeiul dreptului internațional cutumiar;
Q. întrucât o echipă de inspectori în materie de armament a ONU a petrecut patru zile în Siria, investigând folosirea armelor chimice în Ghouta de Est, la 21 august 2013, cu mandatul de a stabili dacă armele chimice au fost utilizate, însă fără a indica cine ar fi putut fi făptașii;
R. întrucât, la 27 august 2013, Liga Arabă a emis o declarație prin care a condamnat regimul sirian și a acuzat Președintele Assad de genocid, afirmând în termeni neobișnuit de severi că regimul este pe deplin răspunzător pentru această crimă oribilă și solicitând ca toți făptașii să fie aduși în fața instanțelor de judecată internaționale;
S. întrucât, la 30 august 2013, Consiliul de securitate al ONU nu s-a putut pune de acord cu privire la măsurile necesare de intervenție împotriva încălcării normelor internaționale de către Președintele Assad, în contextul crizei siriene;
T. întrucât în Rezoluția Parlamentului din 18 decembrie 2008 referitoare la perspectivele de dezvoltare în materie de instaurare a păcii și de reconstrucție națională în situații de postconflict1 se afirmă în mod clar următoarele: „Subliniază că „responsabilitatea de a proteja” ar trebui considerată ca o modalitate de a promova securitatea umană, cu accent pe faptul că responsabilitatea de bază pentru prevenirea genocidelor, crimelor de război, epurării etnice și crimelor împotriva umanității și împotriva unui popor îi revine statului însuși, reafirmă responsabilitatea fiecărui guvern de a-și proteja proprii cetățeni; consideră, totuși, că în cazurile în care guvernele nu pot sau nu doresc să ofere o astfel de protecție, responsabilitatea de a lua măsurile adecvate devine o responsabilitate colectivă a comunității internaționale lărgite; observă, de asemenea, că o astfel de măsură ar trebui să fie atât preventivă, cât și de reacție și că ar trebui să implice uzul de forță armată coercitivă doar ca ultimă soluție;”
1. deploră violența, intimidarea și tortura comise împotriva bărbaților, femeilor și copiilor de cei angajați în conflictul intern din Siria;
2. condamnă cu maximă fermitate uciderea în masă a civililor cu ajutorul armelor chimice, la 21 august 2013; ia act cu profundă îngrijorare că aceasta este cea mai gravă acțiune de ucidere în masă cu ajutorul armelor chimice de la atacul comis în 1988 de forțele lui Saddam Hussein, în cursul căruia la Halabja, în nordul Irakului, au fost uciși aproximativ 5 000 de kurzi irakieni; subliniază că utilizarea armelor chimice este ilicită în conformitate cu dreptul internațional, că încălcările trebuie să atragă consecințe grave și că Siria este una dintre foarte puținele țări care nu sunt parte la Convenția internațională pentru interzicerea armelor chimice, dar este parte la Protocolul de la Geneva din 1925 care interzice folosirea armelor chimice;
3. consideră că utilizarea armelor chimice care, alături de armele atomice și cele biologice, sunt arme de distrugere în masă (ADM), nu poate rămâne fără răspuns și că comunitatea internațională ar trebui, în cel mai bun caz acționând sub auspiciile ONU, să ia în considerare toate opțiunilor în conformitate cu dreptul internațional, ca răspuns la atacul din 21 august;
4. consideră că comunitatea internațională are datoria morală de a reacționa în vederea protejării populației civile și pentru eliminarea oricărui risc ca, în cadrul conflictului, armele chimice sau alte ADM să fie utilizate din nou;
5. solicită ONU să finalizeze, cât mai curând posibil, o investigație completă a acțiunii de ucidere în masă comisă în Siria la 21 august 2013 și să stabilească responsabilitățile;
6. regretă faptul că Consiliul de securitate al ONU nu a întreprins nicio acțiune ca răspuns la criza siriană;
7. îndeamnă Consiliul de securitate al ONU să abordeze acțiunea de ucidere în masă din Siria și încălcarea convențiilor internaționale pe baza concluziilor echipei de experți ai ONU și să răspundă urgent la folosirea armelor chimice în Siria;
8. solicită, în particular, Rusiei și Chinei, ca membri permanenți ai Consiliului de securitate al ONU, să-și asume responsabilitățile ce le revin și să faciliteze realizarea unei poziții comune și a unei soluții a crizei siriene; deploră utilizarea repetată a veto-ului de către Rusia și China, exprimat în calitate de membri permanenți ai Consiliului de securitate al ONU cu privire la situația din Siria, împiedicând astfel comunitatea internațională să impună pacea și securitatea în regiune, conform cerințelor Cartei ONU;
9. ia act de declarația Ligii Arabe din 27 august 2013, care cheamă comunitatea internațională, reprezentată prin Consiliul de securitate al ONU, să depășească disensiunile interne și să acționeze împotriva acelora care au comis această crimă, de care este răspunzător regimul sirian;
10. subliniază că situația din Siria impune o abordare unită, coerentă a aliaților din NATO, a statelor membre ale UE și a comunității internaționale mai largi; solicită, în consecință, UE și statelor sale membre să stabilească ce măsuri ar putea adopta Uniunea pentru a sprijini forțele democratice din cadrul opoziției siriene, a facilita dialogul și o abordare comună alături de ceilalți actori internaționali, inclusiv Liga Arabă, și să ofere în continuare asistență umanitară populației din Siria și din țările vecine;
11. solicită comunității internaționale și tuturor actorilor implicați în conflictul sirian să acționeze pentru convocarea Conferinței Geneva II, cu dorința comună de a ajunge la o soluție politică pentru luptele din Siria; încurajează, de asemenea, comunitatea internațională să se angajeze în planificarea concretă a unei tranziții democratice post-Assad în Siria;
12. solicită instituirea unei comisii internaționale de anchetă, căreia să i se permită accesul, alături de inspectorii ai ONU specializați în armament, nu numai pentru a documenta și verifica folosirea specifică a armelor chimice, ci și pentru a stabili părțile responsabile de utilizarea criminală a armelor chimice;
13. solicită ca cei răspunzători de crime împotriva umanității și de încălcări grave, răspândite și sistematice ale drepturilor omului să fie puși sub urmărire și deferiți procurorilor de către Consiliul de securitate al ONU, pentru a fi inculpați, în urma cercetărilor efectuate de Curtea Penală Internațională de la Haga;
14. exprimă o profunda îngrijorare cu privire la actuala criză umanitară din Siria și la implicațiile asupra țărilor învecinate; este, de asemenea, preocupat de faptul că exodul refugiaților din Siria continuă să se accelereze;
15. regretă faptul că recentul summit G20 de la Sankt Petersburg nu a convenit un răspuns internațional unit la atacul cu arme chimice din Siria din 21 august;
16. salută răspunsul guvernelor țările învecinate, în special al Turciei și Libanului, în legătură cu furnizarea sprijinului umanitar către refugiații sirieni; recunoaște că acordarea acestui sprijin a exercitat presiuni suplimentare asupra serviciilor existente și a bugetelor din aceste țări; invită comunitatea internațională să sprijine țările afectate în acest fel;
17. împărtășește îngrijorarea crescândă exprimată de Subsecretarul General al ONU pentru afaceri umanitare și coordonator pentru situații de urgență, în sensul că oamenii obișnuiți plătesc prețul nereușitei de a pune capăt unui conflict care a avut, până acum, ca rezultat 2 milioane de refugiați și 100 000 de morți;
18. constată că Președintele Assad, în calitatea sa de șef constituțional și legal al statului sirian poartă, în ultimă instanță, răspunderea pentru toate acțiunile întreprinse de forțele armate în Siria; îndeamnă Președintele Assad să recunoască faptul că poporul sirian respinge regimul său și să renunțe la putere, în interesul suprem al țării sale și al unității poporului său;
19. îi cheamă pe toți cei din Siria să subscrie la principiile drepturilor omului și democrației și să se angajeze, împreună cu comunitatea internațională, în sensul încheierii pașnice a conflictului;
20. recunoaște necesitatea imperioasă a concentrării eforturilor internaționale și regionale asupra obiectivului soluționării crizei siriene; continuă să îndemne toate statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU să-și asume responsabilitățile în legătură cu criza siriană; îndeamnă toate țările active în promovarea unei soluții la criză să sprijine aceste eforturi; consideră că acest proces ar trebui să se bazeze pe principiile cuprinse în Comunicatul de la Geneva din 30 iunie 2012 și în Rezoluția 2042 a Consiliului de securitate al ONU;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor învecinate cu Siria.