Procedură : 2013/2819(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0423/2013

Texte depuse :

B7-0423/2013

Dezbateri :

Voturi :

PV 12/09/2013 - 13.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0378

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 142kWORD 96k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0413/2013
10.9.2013
PE519.263v01-00
 
B7-0423/2013

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Siria (2013/2819(RSP))


Ulrike Lunacek, Malika Benarab-Attou, Iñaki Irazabalbeitia Fernández, Rebecca Harms, Barbara Lochbihler, Raül Romeva i Rueda, Judith Sargentini, Bart Staes, Tarja Cronberg în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Siria (2013/2819(RSP))  
B7‑0423/2013

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Siria, în special cea din 16 februarie 2012 privind situația din Siria(1), cea din 13 septembrie 2012 privind Siria(2) și cea din 23 mai 2013 privind situația refugiaților sirieni din țările învecinate(3),

 

 

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă(4),

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe și, respectiv, ale Consiliului European referitoare la Siria, prezentate după momentul izbucnirii crizei în această țară la începutul anului 2011,

–   având în vedere observațiile Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, prezentate înaintea Summitului G20 la 5 septembrie 2013,

–   având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, din 21 și 23 august 2013,

–   având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, care au fost făcute după atacul de la Ghutah din 21 august 2013,

–   având în vedere Rezoluțiile nr. 2059 din 20 iulie 2012, nr. 2043 din 21 aprilie 2012 și nr. 2042 din 14 aprilie 2012 ale Consiliului de Securitate al ONU,

–   având în vedere Rezoluția 377 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 1950 („Uniți pentru pace”) și Rezoluția 67/183 privind situația drepturilor omului din Siria,

–   având în vedere rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Siria, inclusiv cea din 22 martie 2013,

–   având în vedere Declarația ICNUR din 3 septembrie 2013,

–   având în vedere raportul din 4 iunie 2013 al Comisiei internaționale independente de anchetă a ONU cu privire la Siria,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și drepturile internaționale ale omului, precum și instrumentele de drept umanitar internațional la care Siria este parte,

–   având în vedere Comunicatul final al Grupului de acțiune pentru Siria („Comunicatul de la Geneva”) din 30 iunie 2012,

–   având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea, Protocolul de la Geneva din 1925 și Convenția privind interzicerea armelor chimice din 1993,

–   având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

–   având în vedere rapoartele declasificate ale serviciilor de informații prezentate de autoritățile franceze, germane, britanice și americane la începutul lunii septembrie 2013,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât sute de civili sirieni au fost uciși și răniți în regiunea Ghutah din partea de est a Damascului la 21 august 2013; întrucât guvernele unor state, inclusiv SUA, anumite state membre ale UE, Turcia și alți actori regionali au acuzat regimul sirian că a folosit agenți chimici împotriva propriei populații; întrucât aceste acuzații au fost respinse de regimul al-Assad și contestate de mai mulți dintre aliații săi, inclusiv Rusia și Iranul;

B.  întrucât o echipă de inspectori ai ONU specializați în arme chimice au fost în măsură să colecteze probe și dovezi de pe teren, dar numai la câteva zile după presupusul atac cu arme chimice, iar între timp zona a fost supusă unor bombardamente intense de către trupele loiale regimului; întrucât se așteaptă ca echipa de investigații a ONU să raporteze în curând Consiliului de Securitate cu privire la rezultate; întrucât mandatul echipei de investigații a ONU este acela de a stabili dacă s-au utilizat arme chimice, nu de a identifica persoanele responsabile; întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a atras atenția în mod repetat asupra faptului că orice acțiune trebuie să se desfășoare în cadrul instituit prin Carta ONU;

C. întrucât, pe baza rapoartelor serviciilor de informații, liderii SUA, Marii Britanii, Franței și Turciei - Barack Obama, David Cameron, François Hollande și Tayyip Erdoğan - au acuzat regimul din Siria că a desfășurat un atac masiv cu arme chimice în regiunea Ghutah și și-au exprimat hotărârea de a recurge la atacuri limitate, cu rol punitiv, prin care regimul al-Assad să fie tras la răspundere pentru utilizarea armelor chimice, să fie împiedicate aceste practici și să fie redusă capacitatea regimului de a comite astfel de atacuri în viitor; întrucât liderii menționați au declarat că sunt pregătiți să desfășoare aceste atacuri în afara cadrului ONU; întrucât moțiunea prim-ministrului Marii Britanii, David Cameron, privind autorizarea acțiunii militare a fost respinsă în Parlamentul britanic, prin urmare acesta a exclus participarea Marii Britanii la o ofensivă condusă de SUA;

D. întrucât, la 1 septembrie 2013, Liga Arabă a solicitat Națiunilor Unite și comunității internaționale în ansamblu să își exercite responsabilitățile în temeiul legislației internaționale și să „ia măsurile necesare” împotriva guvernului Siriei;

E.  întrucât Carta ONU prevede două excepții de la interdicția de a utiliza forța: autoapărarea și autorizarea de către Consiliul de Securitate al ONU; întrucât principiul intervenției umanitare nu a fost recunoscut în temeiul dreptului internațional general aplicabil; întrucât principiul „responsabilității de a proteja” (R2P) obligă în mod clar comunitatea internațională să acționeze pentru a proteja populația de cele mai grave forme ale criminalității; întrucât acțiunile care presupun utilizarea forței întreprinse pe baza principiului R2P trebuie să fie, de asemenea, autorizate de Consiliul de Securitate al ONU;

F.  întrucât Siria nu este parte semnatară a Convenției privind interzicerea armelor chimice, prin care sunt interzise dezvoltarea, producerea, stocarea, transferul și folosirea armelor chimice; întrucât Siria a aderat la Protocolul de la Geneva din 1925 privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor sau a altor tipuri de gaz și a mijloacelor bacteriologice de purtare a războiului; întrucât, în iulie 2012, Siria recunoștea că posedă un arsenal de arme chimice;

G. întrucât ministrul de externe rus Serghei Lavrov a propus, la 9 septembrie 2013, să se depună eforturi pentru a convinge regimul al-Assad să își supună arsenalul de arme chimice supravegherii internaționale în vederea distrugerii acestuia și să semneze Convenția privind interzicerea armelor chimice; întrucât președintele SUA, Barack Obama, a salutat această propunere, considerând-o drept o posibilă soluție salvatoare;

H. întrucât în ultimele luni situația dramatică din Siria în domeniul umanitar, al securității și al drepturilor omului s-a deteriorat și mai mult, violențele armate crescând în intensitate și extinzându-se pe tot teritoriul țării; întrucât trupele guvernului sirian au continuat să utilizeze în mod sistematic forța împotriva unor cartiere foarte dens populate; întrucât aripa militară a Hezbollah, recunoscută de UE drept o organizație teroristă, oferă sprijin guvernului sirian începând din primăvara anului 2013; întrucât sunt raportate în continuare și încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar de către forțele de opoziție, deși într-o măsură mai mică; întrucât ascensiunea forțelor jihadiste în rândul opoziției militare reprezintă un motiv important de îngrijorare; întrucât sirienii kurzi sunt atrași tot mai mult în conflict datorită unor atacuri lansate de ambele tabere, printre care se numără și cel mai recent conflict, din nordul Siriei, între Partidul Uniunii Democratice (PYD), reprezentând minoritatea kurdă, și grupările islamiste rebele; întrucât Consiliul Național Kurd a semnat, la 28 august 2013, un acord cu Coaliția Națională Siriană, care garantează drepturile cetățenilor kurzi, ceea ce reprezintă un prim pas în direcția aderării organizației kurde la această coaliție;

I.   întrucât, în septembrie 2013, Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a estimat că 110 000 de persoane au fost ucise de la începutul acestui conflict; întrucât majoritatea acestor victime sunt necombatanți;

J.   întrucât conflictul din Siria afectează stabilitatea întregii regiuni, violența răspândindu-se în țările învecinate, în special în Liban, Iordania, Turcia și Irak; întrucât actorii externi sunt tot mai implicați în sprijinirea fiecăreia dintre părțile combatante;

K. întrucât țările învecinate se confruntă, de asemenea, cu o creștere dramatică a numărului de refugiați din Siria, care se ridică în prezent la peste 2 milioane de persoane, iar alte 4,25 de milioane de persoane sunt strămutate intern, potrivit Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului; întrucât peste 97 % din refugiații din Siria sunt găzduiți de țări din imediata vecinătate, ceea ce creează o povară disproporționată pentru infrastructurile, economiile și societățile acestora; întrucât cifrele furnizate de ICNUR la 3 septembrie 2013 arată că există 716 000 de refugiați sirieni în Liban, 515 000 în Iordania, 460 000 în Turcia, 168 000 în Irak și 110 000 în Egipt; întrucât cei 525 000 de refugiați palestinieni din Siria constituie un grup deosebit de vulnerabil care este afectat de conflict; întrucât acest grup are posibilități foarte limitate de a-și găsi un refugiu sigur în afara Siriei; întrucât relocarea acestora în țările învecinate, în special în Iordania, creează un risc suplimentar de destabilizare;

L.  întrucât UE este cel mai important donator până în prezent, oferind peste 515 milioane EUR sub formă de asistență umanitară pentru Siria prin intermediul ECHO, iar statele membre ale UE au oferit peste 493 de milioane EUR,

1.  condamnă atacul care s-a soldat cu sute de morți și mii de răniți printre civilii sirieni din suburbia Ghutah a Damascului la 21 august 2013; subliniază că acesta este cel mai recent exemplu de atrocități comise începând din 2011 pe durata acestui masacru neîntrerupt asupra populației din Siria;

2.  consideră că, dacă se confirmă, utilizarea armelor chimice în acest caz de către regimul al-Assad sau de către orice altă parte combatantă necesită o reacție care să fie proporțională cu gravitatea acestei atrocități;

3.  subliniază importanța impunerii la nivel global a unei interdicții privind utilizarea armelor chimice, în temeiul legislației internaționale, precum și că autorii unui astfel de act, care constituie o încălcare gravă a legislației internaționale, mai precis o crimă împotriva umanității, trebuie să fie trași la răspundere;

4.  este ferm convins că, pentru a asigura o reacție coordonată și eficace a comunității internaționale la unul dintre cele mai grave afronturi la adresa umanității din ultimele decenii, este esențial să fie prezentate dovezi concludente privind responsabilitatea în cazul masacrului de la Ghutah;

5.  insistă asupra necesității de a permite inspectorilor ONU în domeniul armamentului să își finalizeze investigația și să raporteze cu privire la constatările lor Consiliului de Securitate al ONU (CSONU); regretă faptul că, până în prezent, CSONU nu și-a asumat responsabilitățile în calitate de principal garant al păcii și securității internaționale; îndeamnă Rusia și China să acționeze în mod constructiv în acest sens, pentru a facilita adoptarea rapidă a unei poziții comune referitoare la Siria, astfel încât să poată fi adoptate măsurile necesare de protecție a civililor;

6.  îndeamnă UE și statele sale membre, în special pe cele care fac parte din Consiliul de Securitate, să depună și să sprijine o rezoluție a CSONU prin care Curtea Penală Internațională este sesizată în legătură cu situația din Siria; insistă asupra faptului că Uniunea Europeană și toate statele sale membre ar trebui să promoveze asumarea responsabilității pentru toate încălcările legislației umanitare și în domeniul drepturilor omului care au fost comise de toți actorii statali și nestatali implicați în conflictul din Siria, inclusiv pentru orice utilizare a armelor chimice și pentru uciderea prizonierilor;

7.  subliniază că orice intervenție militară – cu sau fără autorizația ONU – în Siria va avea, cel mai probabil, consecințe grave și extrem de imprevizibile, iar o înrăutățire a situației de pe teren nu poate fi exclusă, în special în termeni umanitari;

8.  consideră că intervenția militară nu este justificată dacă nu se poate garanta o protecție efectivă sau în cazul în care este probabil că, având în vedere consecințele sale, intervenția ar aduce mai multe prejudicii decât decizia de a nu acționa; subliniază că o intervenție militară care urmărește îndeplinirea unor obiective limitate în materie de protecție a populației nu poate fi justificată dacă declanșează un conflict de mai mari dimensiuni;

9.  este convins că doar prin intermediul intervenției militare, indiferent de tipul acesteia, nu poate fi împiedicată în mod efectiv utilizarea viitoare a armelor chimice și nici nu poate fi aplanat conflictul din Siria; consideră, pe de altă parte, că absența unei reacții internaționale ferme la un caz confirmat de utilizare a armelor chimice creează perspectiva terifiantă a unui război chimic fără restricții în Siria sau în afara acesteia; reiterează faptul că doar o abordare strategică, globală, care să îmbine dimensiunea umanitară cu cea politică poate pune capăt violențelor și încălcărilor în masă ale drepturilor omului și poate promova o tranziție democratică în Siria;

10. invită toate părțile implicate să își reia eforturile diplomatice în conformitate cu direcția stabilită de așa-numitul „proces Geneva II”, cu scopul de a identifica o soluție care să respecte aspirațiile democratice ale poporului sirian, sub coordonarea și cu implicarea activă a Emisarului Special al Națiunilor Unite și al Ligii Arabe în Siria, Lakhdar Brahimi; subliniază că ambele părți ar trebui să accepte o participare deplină fără impunerea unor condiții prealabile; evidențiază faptul că UE ar trebui să depună eforturi îndeosebi pentru a sensibiliza Rusia și Iranul și pentru a promova un proces de aplanare a conflictului în întreaga regiune;

11. subliniază că situația din Siria impune o reacție rapidă, unitară și fermă din partea UE și a statelor membre; solicită, prin urmare, UE și statelor sale membre să convoace o reuniune extraordinară a Consiliului Afaceri Externe pentru a discuta situația din Siria și pentru a evalua orice măsuri pe care le-ar putea adopta UE cu scopul de a furniza un sprijin mai eficient pentru forțele democratice ale opoziției siriene, de a proteja civilii și de a facilita dialogul cu alți actori internaționali, cum ar fi Rusia, Iranul și Liga Arabă, precum și elaborarea unei abordări comune în colaborare cu aceștia;

12. solicită, în acest sens, Consiliului și ÎR/VP să adopte inițiativa de a solicita organizarea unei reuniuni a Adunării Generale a ONU privind Siria, pentru a depăși actualul blocaj din cadrul Consiliului de Securitate și să depună toate eforturile diplomatice pentru a identifica o soluție politică; ia act cu prudență de recenta propunere din partea Rusiei de a plasa armele chimice ale Siriei sub supraveghere internațională și îndeamnă regimul din Siria să răspundă acestei propuneri în mod pozitiv și onest, întrucât ea oferă o potențială soluție salvatoare pentru criza actuală;

13. își reiterează sprijinul puternic pentru activitatea Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria și salută cel mai recent raport al acesteia;

14. îndeamnă UE și statele sale membre să își onoreze responsabilitățile în domeniul umanitar și să consolideze asistența acordată refugiaților din Siria; invită, în special, toate statele sale membre să înlăture orice bariere care împiedică refugiații să solicite protecție în cadrul UE; își exprimă preocuparea cu privire la relatările referitoare la perioadele de detenție excesive ale refugiaților sirieni în UE; condamnă acele state membre, în special Grecia, care repatriază refugiați, încălcând astfel dreptul internațional și dreptul UE; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape practicile statelor membre și ale Frontex, în special la frontiera UE-Turcia; invită statele membre să pună în aplicare Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate; îndeamnă Comisia să propună de urgență un sistem voluntar și permanent de transfer, pentru a permite repartizarea pe o scară mai largă a responsabilității și o mai mare solidaritate între statele membre; regretă profund faptul că, până în prezent, s-au primit mai puțin de 50% din fondurile în valoare de 3,3 miliarde EUR solicitate de ICNUR pentru a satisface nevoile de bază ale refugiaților; solicită o mai mare diversificare a canalelor utilizate pentru asistența umanitară, cu scopul de a consolida accesul și prezența pe teren a asistenței internaționale în zonele care nu se află sub controlul regimului; regretă suspendarea regimului de scutire de vize aplicat de Egipt în favoarea cetățenilor sirieni și solicită respectarea drepturilor refugiaților de către autoritățile egiptene;

15. are convingerea că UE ar trebui, pe termen lung, să profite de indignarea la nivel global suscitată de situația din Siria pentru a promova reforma în cadrul CSONU în favoarea Adunării Generale a ONU și pentru a adopta inițiative diplomatice ambițioase, cu scopul de a sprijini o agendă de neproliferare, inclusiv prin promovarea unui Orient Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă, organizând, în acest scop, mult-amânata conferință internațională pe această temă, promovând ratificarea și punerea în aplicare a instrumentelor internaționale relevante, abordând tema utilizării în continuare a fosforului alb și a uraniului sărăcit și intensificându-și eforturile pentru a reduce arsenalele de arme chimice din lume;

16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, guvernului și parlamentului Federației Ruse, președintelui și Congresului Statelor Unite ale Americii, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Ligii Arabe, precum și guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0057.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0351.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0223.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0028.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate