Propunere de rezoluţie - B7-0427/2013Propunere de rezoluţie
B7-0427/2013

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Siria

    10.9.2013 - (2013/2819(RSP))

    depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
    în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    Guy Verhofstadt, Ramon Tremosa i Balcells, Graham Watson, Marietje Schaake, Johannes Cornelis van Baalen, Edward McMillan-Scott, Jelko Kacin, Charles Goerens, Hannu Takkula, Louis Michel, Philippe De Backer, Phil Bennion în numele Grupului ALDE
    Hélène Flautre

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0413/2013

    Procedură : 2013/2819(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0427/2013
    Texte depuse :
    B7-0427/2013
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B7‑0427/2013

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Siria

    (2013/2819(RSP))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Siria, în special cea din 16 februarie 2012 privind situația din Siria[1], cea din 13 septembrie 2012 privind Siria[2] și cea din 23 mai 2013 privind situația refugiaților sirieni din țările învecinate[3],

    –   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie, 22 aprilie, 27 mai, 24 iunie, 9 iulie, 22 iulie și 7 septembrie 2013, având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Siria,

    –   având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, din 9 mai, 14 și 24 iunie, 21 și 23 august 2013; având în vedere declarațiile Comisarului european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză, în special cea din 3 septembrie 2013,

    –   având în vedere Rezoluția 1540 din 28 aprilie 2004 a Consiliului de Securitate al ONU și numeroasele declarații ale Secretarului General al ONU și ale purtătorului său de cuvânt, în speciale cele din 25, 26 și 28 august și 2 și 3 septembrie 2013,

    –   având în vedere raportul din 18 iulie 2013 al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria,

    –   având în vedere declarația formulată de Președintele SUA, Barack Obama, la 31 august 2013,

    –   având în vedere declarațiile formulate la 3 septembrie 2013 de ICNUR cu privire la numărul refugiaților sirieni,

    –   având în vedere Comunicatul final al Grupului de acțiune pentru Siria („Comunicatul de la Geneva”) din 30 iunie 2012,

    –   având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea, îndeosebi Protocolul de la Geneva la Convenția de la Haga privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor sau a altor tipuri de gaz și a mijloacelor bacteriologice de purtare a războiului, precum și standardele stabilite în Convenția privind armele chimice,

    –   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât, în mai 2013, ONU a estimat că cel puțin 100 000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața în ultimii doi ani ca urmare a violențelor din Siria; întrucât, conform OCHA (Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare), 4,25 de milioane de persoane sunt strămutate în interiorul țării și se înregistrează peste 2 milioane de refugiați sirieni, aflați în principal în Turcia, Iordania, Liban, Irak, dintre care peste jumătate sunt copii cu vârste sub 17 ani, ceea ce a provocat o criză regională și o instabilitate fără precedent;

    B.  întrucât Rezoluția 1540 din 28 aprilie 2004 a Consiliului de Securitate al ONU declară că proliferarea armelor nucleare, chimice și biologice constituie o amenințare la adresa păcii și a securității internaționale;

    C. întrucât recurgerea la arme chimice în Siria, modul în care a acționat regimul și măsurile acestuia împotriva populației civile trebuie considerate drept o crimă împotriva umanității, pentru care regimul trebuie tras la răspundere, și constituie o gravă amenințare la adresa stabilității regionale și a păcii mondiale; întrucât există o gamă largă de presiuni, represalii și sancțiuni, precum și un tribunal internațional în fața căruia Bachar Al Assad trebuie să răspundă pentru violențele comise, dacă acestea sunt dovedite, în condițiile în care nu se ridică nicio voce care să propună achitarea sa de răspunderea pe care o poartă;

    D. întrucât incapacitatea regimului Assad de a asigura protecția stocurilor sale de arme chimice constituie o amenințare la fel de gravă la adresa securității și a stabilității, atât în Siria, cât și în regiune;

    E.  întrucât Președintele SUA a decis să solicite Congresului SUA să-l autorizeze să recurgă la forță; întrucât Parlamentul britanic a respins, la 29 august, moțiunea depusă de Prim-ministrul David Cameron, care se pronunța în favoarea principiului unei intervenții în Siria;

    F.  întrucât, potrivit SUA, atacurile militare urmăresc să reacționeze la recurgerea la arme chimice, să descurajeze utilizarea în viitor a acestor arme de către Guvernul Siriei și să reducă posibilitățile acestuia de a folosi acest tip de armament;

    G. întrucât recurgerea la arme chimice nu poate rămâne fără răspuns din partea UE și a comunității internaționale, întrucât acestea din urmă au datoria de a reacționa pentru a proteja populația civilă și a evita orice risc ca armele chimice să fie din nou folosite;

    H. întrucât la 21 august 2013 a fost comis un atac chimic pe scară largă la periferia Damascului, în cursul căruia au fost ucise sute de persoane, printre care multe femei și copii; întrucât atacul menționat mai sus a constituit o încălcare flagrantă a dreptului internațional, o crimă de război și o crimă împotriva umanității; întrucât informațiile provenind din numeroase surse diferite confirmă existența unui astfel de atac și par să constituie dovezi clare conform cărora regimul sirian este răspunzător de aceste atacuri, întrucât este singurul care posedă agenți folosiți în producția de arme chimice și care dispune de mijloacele necesare pentru a se aproviziona în suficientă cantitate;

    I.   întrucât atitudinea adoptată de Rusia și China și vetoul exprimat de acestea au împiedicat Consiliul de Securitate al ONU să adopte o poziție comună cu privire la criza din Siria;

    J.   întrucât, la 1 septembrie 2013, Liga Statelor Arabe a solicitat în mod insistent ONU și comunității internaționale „să-și asume responsabilitățile care le revin în conformitate cu Carta ONU și cu dreptul internațional luând măsurile disuasive necesare” împotriva regimului sirian; întrucât Liga Statelor Arabe a suspendat calitatea de membru a Siriei în 2011 și, la 26 martie 2013, a recunoscut Coaliția națională siriană a forțelor de opoziție și a forțelor revoluționare drept reprezentantă a Siriei;

    K. întrucât, înainte de atacul comis la 21 august 2013 într-o suburbie a localității Ghouta, o echipă de investigatori ai ONU condusă de omul de știință suedez dr. Åke Sellström a primit autorizația de acces pe teritoriul sirian pentru a desfășura investigații cu privire la utilizarea armelor chimice; întrucât s-au scurs câteva zile până când regimul sirian a acordat echipei permisiunea de a vizita locurile în care a avut loc atacul de la Ghouta; întrucât echipa de investigatori a prelevat eșantioane care vor fi analizate în afara granițelor Siriei pe parcursul următoarelor săptămâni; întrucât echipa ONU a părăsit Siria la 31 august 2013;

    L.  întrucât, la 27 mai 2013, Consiliul Afaceri Externe a ajuns la un acord cu privire la prelungirea valabilității măsurilor îndreptate împotriva Siriei și, mai ales, a ridicat embargoul asupra armelor, permițând operațiunile de „vânzare, furnizare, transfer sau export” efectuate de statele membre ale UE și având drept obiect „echipamente militare sau echipamente care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă”, cu condiția ca acestea să fie destinate Coaliției naționale siriene a forțelor de opoziție și a forțelor revoluționare” și „să aibă drept scop protecția civililor”;

    M. întrucât numărul refugiaților sirieni și al persoanelor care au nevoie de ajutor crește dramatic în condițiile în care situația politică și umanitară se deteriorează în fiecare zi și conflictul armat continuă; întrucât UE a contribuit, în total, cu 1,3 miliarde EUR la asistența umanitară destinată Siriei și țărilor învecinate care adăpostesc peste 2 milioane de refugiați sirieni;

    N. întrucât rolul tot mai important exercitat de grupările și milițiile extremiste suscită o deosebită îngrijorare și trebuie să facă obiectul unei evaluări complete, care să se raporteze la contextul acțiunilor întreprinse de UE în direcția Siriei și a regiunii în care se află această țară,

    1.  condamnă cu maximă fermitate uciderea în masă a civililor în Siria și atacul cu arme chimice lansat de regimul Assad la Ghouta, o suburbie a Damascului, la 21 august 2013, care, potrivit serviciilor de informații occidentale, s-a soldat cu cel puțin 1 400 de morți, printre care 400 de copii; ia act cu profundă îngrijorare că aceasta este cea mai gravă acțiune de ucidere în masă cu ajutorul armelor chimice de la atacul comis de forțele lui Saddam Hussein împotriva populației civile din nordul Irakului; reamintește Președintelui Assad obligațiile care îi revin în conformitate cu Protocolul de la Geneva privind neutilizarea armelor chimice și solicită autorităților siriene să își respecte cu rigurozitate obligațiile internaționale;

    2.  condamnă execuțiile extrajudiciare sumare și toate celelalte forme de încălcare a drepturilor omului comise de grupările și de forțele extremiste care se opun regimului Assad;

    3.  își exprimă îngrijorarea față de violența care se înregistrează permanent în Siria și solicită tuturor părților implicate să pună capăt imediat acesteia; ia act de rolul diferiților actori regionali, inclusiv al aprovizionării cu arme, și își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele de contaminare ale conflictului sirian în țările învecinate;

    4.  transmite condoleanțe familiilor victimelor; își exprimă din nou solidaritatea cu lupta poporului sirian pentru libertate, demnitate și democrație și salută curajul și hotărârea acestuia, în special în ceea ce privește femeile și copiii;

    5.  subliniază faptul că, confruntată cu folosirea cinică a armelor chimice, comunitatea internațională nu poate rămâne fără reacție; consideră că un răspuns clar și ferm și, dacă aceasta este necesară, recurgerea limitată și controlată la forță, prezintă o importanță determinantă pentru transmiterea clară a mesajului că astfel de crime sunt inacceptabile și nu pot rămâne nepedepsite; consideră că o astfel de strategie este consecventă cu obiectivul asumat de UE de a angaja un proces prin care să se ajungă, pe calea negocierilor, la o soluție politică a conflictului și că trebuie să evităm crearea unui precedent înspăimântător pentru o nouă folosire a armelor chimice în Siria sau oriunde altundeva;

    6.  solicită ONU să finalizeze urgent investigațiile de amploare cu privire la utilizarea armelor chimice în Siria și să-i tragă la răspundere pe cei răspunzători de aceasta; le cere membrilor Consiliului de Securitate al ONU să ia în discuție uciderea în masă din Siria pe baza concluziilor echipei de investigatori a ONU și să evalueze măsurile care trebuie adoptate în consecință pentru a răspunde utilizării armelor chimice în Siria;

    7.  regretă faptul că, până în prezent, Consiliul de Securitate al ONU nu a luat măsuri și nu a căzut de acord asupra unei rezoluții pentru a exercita o presiune mai mare și mai eficace cu scopul de a pune capăt actelor de violență din Siria; solicită, în special, Rusiei și Chinei să-și asume responsabilitățile și să contribuie la adoptarea unei poziții comune; constată că, în pofida eforturilor diplomatice constante, este puțin probabil să se depășească opoziția existentă în cadrul Consiliului de Securitate față de autorizarea unei acțiuni militare împotriva regimului Assad; își afirmă din nou susținerea fermă a solicitării Comisarului ONU pentru drepturile omului conform căreia Consiliul de Securitate ar trebui să sesizeze Curtea Penală Internațională care să investigheze în mod oficial situația din Siria;

    8.  solicită UE să dea dovadă de spirit de lider în reînnoirea eforturilor diplomatice depuse de toate părțile la conflictul din Siria pentru a participa de urgență și într-un spirit constructiv la procesul Geneva II, care ar trebui să conducă la o soluționare pe care politică a crizei siriene;

    9.  consideră că comunitatea internațională ar trebui să elaboreze o soluție politică pentru Siria care să permită stoparea violenței, prevenirea utilizării în continuare a armelor chimice și să promoveze o tranziție politică în direcția democrației, desfășurată în mod real sub conducere siriană care să răspundă solicitărilor legitime ale poporului sirian și să se bazeze pe un dialog favorabil incluziunii, cu participarea tuturor forțelor democratice și a componentelor societății siriene, în vederea lansării unui proces de reforme democratice profunde, care să țină seama și de necesitatea de a asigura reconcilierea națională și să se angajeze să asigure respectarea drepturilor și libertăților minorităților, inclusiv a celor etnice, religioase, culturale și de alt tip;

    10. consideră că strategia aplicată pentru a se ajunge, pe calea negocierilor, la o soluție politică a conflictului din Siria ar trebui să includă: (1) acordarea tuturor formelor de asistență Consiliului Militar Suprem Sirian și altor entități siriene care se opun guvernului condus de Bashar Al-Assad și care au fost validate în urma unei examinări exhaustive și adecvate și împărtășesc aceleași valori și interese democratice ca și UE; (2) acordarea tuturor formelor de asistență opoziției politice siriene, inclusiv coaliției forțelor de opoziție; (3) eforturi având drept scop izolarea grupărilor extremiste și teroriste din Siria, astfel încât acestea să nu poată exercita nicio influență asupra viitoarelor guverne siriene de tranziție și permanente; (4) coordonarea cu aliații și partenerii; și (5) eforturi depuse cu scopul de a limita sprijinul acordat de Guvernul Iranului și de alți factori regimului sirian;

    11. subliniază că UE poartă o răspundere deosebită față de stabilitatea și securitatea din vecinătatea sa și atrage atenția asupra faptului că situația din Siria impune o abordare comună coerentă din partea statelor membre ale UE, în cooperare cu NATO; solicită, prin urmare, UE și statelor membre ale acesteia să inițieze eforturi diplomatice intense, să utilizeze în comun datele oferite de serviciile de informații militare, să analizeze în profunzime consecințele politice ale oricărei acțiuni militare, precum și caracterul precis al intervenției militare și țintele și durata acesteia atunci când va adopta o decizie cu privire la măsurile care ar trebui adoptate de UE pentru a reacționa la utilizarea armelor chimice de către regimul Assad; îndeamnă diplomația Uniunii Europene să-și îndrepte atenția către toți actorii regionali relevanți, inclusiv Rusia, Iranul, Israelul și Turcia, și să urmărească să definească diverse opțiuni pentru soluționarea durabilă pe cale politică a conflictului sirian, opțiuni care să se bazeze pe o democrație pluralistă și statul de drept;

    12. își reiterează apelul adresat Președintelui Assad și regimului său de a se retrage imediat pentru a face posibilă cât se poate de repede o tranziție pașnică, favorabilă incluziunii, viabilă și democratică condusă de sirieni;

    13. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară care afectează în prezent Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; reamintește că guvernul Assad este principalul răspunzător în ceea ce privește asigurarea bunăstării poporului sirian; solicită să se acorde o asistență umanitară mai importantă populației din Siria și din țările învecinate, îndeosebi din Liban și Iordania; sprijină și salută contribuția remarcabilă pe care și-au adus-o Comisia și statele membre la programele internaționale de asistență umanitară; solicită VPÎR/SEAE să ia măsurile responsabile necesare în ceea ce privește afluxul de refugiați în statele membre, astfel încât să atenueze presiunea la care sunt supuse țările învecinate; solicită VPÎR/SEAE să exercite presiuni asupra țărilor care au promis ajutoare, fără a vira vreodată fondurile promise;

    14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze, Guvernului și Parlamentului Republicii Turcia, Guvernului și Camerei Reprezentanților Statelor Unite ale Americii, Guvernului și Parlamentului Regatului Hașemit al Iordaniei, Guvernului și Parlamentului Republicii Liban, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Ligii Arabe, Coaliției naționale siriene a forțelor revoluționare și de opoziție, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Arabe Siriene.