Procedură : 2013/2827(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0480/2013

Texte depuse :

B7-0480/2013

Dezbateri :

Voturi :

PV 23/10/2013 - 11.13
CRE 23/10/2013 - 11.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0448

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 139kWORD 105k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0474/2013
16.10.2013
PE519.358v01-00
 
B7-0480/2013

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la fluxurile migratorii din Marea Mediterană, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa (2013/2827(RSP))


Daniel Cohn-Bendit, Hélène Flautre, Franziska Keller, Jean Lambert, Judith Sargentini, Jean-Jacob Bicep, Rebecca Harms în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la fluxurile migratorii din Marea Mediterană, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa (2013/2827(RSP))  
B7‑0480/2013

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–   având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil(1),

–   având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 12 aprilie 2013 de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (COM(2013(0197),

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1168/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului, de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 20 martie 2013 intitulată „Politica europeană de vecinătate: către un parteneriat mai puternic” (JOIN/2013/0004),

–   având în vedere rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea sudică(3),

–   având în vedere întrebarea orală privind „Sistemul permanent de relocare voluntară în interiorul Uniunii” din 20 mai 2013,

–   având în vedere raportul Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne privind vizita delegației sale la Lampedusa în noiembrie 2011,

–   având în vedere articolele 77 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât noua tragedie din 3 octombrie 2013 care a avut loc în apropiere de Lampedusa, a provocat moartea a mai mult de 300 de migranți;

B.  întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, începând cu 1993, cel puțin 20 000 de persoane au murit pe mare, fapt ce evidențiază încă o dată nevoia de a revizui strategia UE în domeniul politicii de migrație și azil pentru a întreprinde tot ce este necesar pentru a salva viețile persoanelor aflate în pericol, precum și nevoia ca statele membre să respecte obligațiile ce le revin în materie de salvare pe mare;

C. întrucât în aprilie 2012 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat rezoluția 1872 (2012) intitulată: „Pierderile de vieți omenești din Marea Mediterană: cine poartă răspunderea?”, care a concluzionat că dacă o zonă de căutare și salvare nu este acoperită din cauză că statul responsabil pentru zona respectivă nu își îndeplinește datoria legală „de a acorda asistență”, atunci statul care a primit apelul inițial de asistență este responsabil pentru coordonarea operațiilor de căutare și salvare;

D. întrucât la nivelul UE repartizarea responsabilităților rămâne neclară între diferitele entități implicate (NATO, Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex), statele membre), cu privire la acordarea de ajutor aflate în dificultate și cu privire la responsabilitatea pentru coordonarea operațiilor de căutare și salvare;

E.  întrucât Directiva Consiliului 2002/90/CE din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitării și șederii neautorizate(4) a provocat incertitudine în rândul pescarilor și altor navigatori în ceea ce privește responsabilitățile lor și imunitatea lor eventuală în cazul în care participă la salvarea de vieți pe mare;

F.  întrucât legislația UE oferă deja o serie de instrumente, cum ar fi Codul vizelor și Codul frontierelor Schengen, făcând posibilă acordarea de vize umanitare;

G. întrucât statele membre ar trebui încurajate să folosească fondurile ce vor fi disponibile în cadrul Fondului pentru azil și migrație și Fondului pentru securitate internă, precum și fondurile disponibile în cadrul acțiunii pregătitoare „Sprijinirea reinstalării refugiaților în situații de urgență”, care cuprinde, printre altele, următoarele măsuri: sprijinirea persoanelor deja recunoscute ca refugiați de către Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR); sprijinirea acțiunilor de urgență în cazul grupurilor de refugiați, identificate ca prioritare, care sunt sub atac armat și care se confruntă cu conjuncturi de vulnerabilitate extremă ce le pun în pericol viața; oferirea, acolo unde este necesar, de sprijin financiar suplimentar în timpul situațiilor de urgență pentru ICNUR și pentru organizațiile sale de legătură din statele membre și de la nivelul UE;

H. întrucât UE negociază în prezent parteneriate de mobilitate cu țări mediteraneene din sud, inclusiv cu privire la gestionarea frontierelor; întrucât Italia și Libia au decis în iulie 2013 să-și consolideze cooperarea privind controlul migrației, în urma acordului semnat în aprilie 2012; întrucât mai multe state membre (Spania, Italia, Franța, Malta, Portugalia, Cipru și Grecia) și Libia au decis în septembrie 2013 să-și unească forțele în cadrul proiectului Seahorse Mediterraneo,

1.  consideră că Lampedusa ar trebui să constituie un adevărat semnal de alarmă pentru Europa și că singura modalitate de a evita o altă tragedie este recunoașterea la nivel politic a faptului că obligația de a salva vieți omenești prevalează asupra tuturor normelor și legilor, precum și adoptarea unei abordări coordonate bazată pe solidaritate și responsabilitate, cu sprijinul instrumentelor comune;

2.  solicită UE și statelor membre, în termeni de acțiuni externă, să nu coopereze cu țările vecine în probleme de control al migrației până când acestea nu au demonstrat că respectă drepturile omului în cazul migranților, refugiaților și solicitanților de azil, inclusiv prin crearea unui sistem efectiv pentru evaluarea solicitărilor de azil și pentru protecția refugiaților; solicită mărirea asistenței financiare acordată ICNUR; recomandă ca Libia și ICNUR să stabilească un acord privind sediul; solicită îmbunătățirea asistenței tehnice, inclusiv a resurselor umane, pentru selecta mai bine refugiații și pentru a facilita reinstalarea lor;

3.  solicită, în ceea ce privește măsurile interne ale UE, un buget sporit pentru Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA);

4.  subliniază faptul că relocarea beneficiarilor de protecției internațională și solicitanții de azil este una dintre formele cele mai concrete de solidaritate și de responsabilitate comună; subliniază importanța unor proiecte precum proiectul-pilot intra-UE de transfer din Malta (EUREMA) și prelungirea acestuia, care a transferat și transferă beneficiarii de protecție internațională din Malta către alte state membre, și susține dezvoltarea mai multor inițiative de acest gen; regretă faptul că acest proiect nu a cunoscut succesul preconizat din cauza reticenței statelor membre de a participa la acesta; invită statele membre să participe în mod activ la proiectul EUREMA în spirit de solidaritate și responsabilitate comună; invită Comisia să propună un mecanism permanent și efectiv de relocare în interiorul UE;

5.  solicită Frontex să ajute statele membre în situații care cer mai multă asistență tehnică și operațională la frontierele externe ale Uniunii Europene, dat fiind faptul că astfel de situații pot avea un caracter urgent din punct de vedere umanitar și pot implica salvări pe mare (articolul 2 din Regulamentul Frontex menționat mai sus); îndeamnă Frontex să exploateze pe deplin instrumentele aflate la dispoziția sa pentru a pune în aplicare strategia sa în Mediterană, în special cerând ofițerului pentru drepturi fundamentale să evalueze operațiunea Hermes, cu accent pe evenimentele tragice survenite recent în Canalul Sicilian;

6.  subliniază în special importanța partajării responsabilității în domeniul azilului și recomandă crearea unui mecanism bine finanțat bazat pe criterii obiective și pe dreptul solicitanților de azil și beneficiarilor de protecție internațională de a alege unde depun solicitarea, pentru a reduce presiunea exercitată asupra statelor membre care primesc un număr mare de solicitanți de azil și beneficiari de protecție internațională, în valoare absolută sau proporțională;

7.  reamintește că solidaritatea UE ar trebui să fie dublată de responsabilitate; reamintește că statele membre au obligația juridică de a acorda asistență migranților de pe mare; solicită statelor membre care nu și-au respectat obligațiile internaționale să nu mai returneze ambarcațiunile cu migranți la bord;

8.  solicită UE și statelor membre să elimine sau să revoce întreaga legislație care incriminează persoanele care acordă asistență migranților pe mare; solicită Consiliului să revizuiască Directiva 2002/90/CE pentru a clarifica faptul că trebuie salutată acordarea de asistență umanitară migranților pe mare aflați în dificultate și că aceasta constituie o acțiune care în niciun fel nu ar trebui să ducă la sancțiuni; invită statele membre să abroge toate actele legislative care consideră infracțiuni intrarea sau șederea neregulamentară pe teritoriul lor;

9.  își exprimă îngrijorarea că un număr tot mai mare de persoane își riscă viața, îmbarcându-se pe ambarcațiuni periculoase în Marea Mediterană spre UE; solicită statelor membre să adopte măsuri care să permită solicitanților de azil să aibă acces la sistemul de azil al Uniunii în condiții de siguranță, fără a recurge la contrabandiști sau la rețele criminale și fără a-și pune viețile în pericol;

10. subliniază că este necesară o abordare mai coerentă, precum și o mai mare solidaritate cu statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite în primirea refugiaților și migranților; solicită statelor membre să se asigure că toate prevederile diferitelor instrumente ale Sistemului european comun de azil (SECA) sunt aplicate corect;

11. solicită, în ceea ce privește Italia, Grecia și Malta, suspendarea transferurilor Dublin II atunci când drepturile solicitanților de azil nu pot fi garantate; consideră că Regulamentul Dublin II(5), care reglementează alocarea responsabilității pentru cererile de azil, impune sarcini disproporționate acelor state membre care constituie puncte de intrare în UE și nu prevede o distribuție echitabilă a responsabilității privind azilul între statele membre; constată că sistemul Dublin II, așa cum a fost aplicat până în prezent, într-un context caracterizat de sisteme de azil foarte diferite și de niveluri insuficiente de aplicare a acquis-ului privind azilul, a dus la tratamentul inegal al solicitanților de azil, având totodată efecte negative asupra reîntregirii familiilor și a integrării; subliniază, în plus, neajunsurile în ceea ce privește eficiența și rentabilitatea, dat fiind faptul că mai mult de jumătate din transferurile aprobate nu au loc niciodată și că există în continuare un număr semnificativ de cereri multiple; invită Comisia și statele membre să se asigure că solicitanții de azil care sunt returnați unui stat membru pe baza Regulamentului Dublin II nu sunt discriminați pentru unicul motiv că sunt persoane transferate conform Regulamentului Dublin II;

12. consideră că intrarea sigură și legală în UE este un instrument mai eficient decât intrarea ilegală, legată riscurile de trafic cu persoane și de pericolele pe mare; invită, în consecință, statele membre să primească persoane care au nevoie de protecție internațională prin sistemul de vize și, în special, să facă uz de articolul 25 din Codul de vize, conform căruia un stat membru poate elibera vize cu validitate teritorială limitată atunci când consideră necesar acest lucru din motive umanitare, sau articolul 5 alineatul (4) litera (c) din Codul Frontierelor Schengen, care se referă la posibilitatea ca un stat membru să autorizeze resortisanți ai unei țări terțe să intre pe teritoriul său din motive umanitare; invită statele membre să-și consolideze capacitățile consulare cu personal competent în regiunile cu un număr mare de refugiați; invită Comisia și statele membre să analizeze cu prioritate alte posibilități de creare a unui acces legal al migranților în UE; invită statele membre să încheie negocieri privind propunerea de directivă privind lucrătorii migranți sezonieri(6), cu titlu de prioritate; solicită Comisiei să pregătească o foaie de parcurs privind stabilirea unui sistem de migrație legal pentru UE;

13. reamintește statelor membre că persoanele care solicită protecție internațională ar trebui îndrumate către autoritățile naționale competente și ar trebui să aibă acces la proceduri de azil eficiente și la condiții de primire umane;

14. invită Comisia și statele membre să continue monitorizarea situației actuale și să elaboreze planificarea de urgență, luând în considerare posibilitatea de a aplica Directiva privind protecția temporară(7), dacă și când este cazul;

15. invită statele membre să respecte principiul nereturnării, în temeiul dreptului internațional și dreptului UE; invită statele membre să pună capăt imediat oricăror practici de detenție abuzivă și prelungită care încalcă dreptul internațional și dreptul european, în special în ceea ce privește detenția minorilor, și subliniază că măsurile de detenție a migranților trebuie întotdeauna fie folosite în ultimă instanță, să fie însoțite de o decizie administrativă, motivate corect și limitate la o durată determinată;

16. încurajează statele membre să soluționeze nevoile acute prin reinstalare, în plus față de cotele naționale existente și prin admiterea umanitară de refugiați; încurajează statele membre să utilizeze fondurile încă disponibile pentru acțiuni pregătitoare / proiecte pilot privind relocarea; solicită statelor membre să stabilească o contribuție, prin mărirea sumei alocate pe persoană;

17. îndeamnă Uniunea și statele membre să redacteze de urgență norme noi pentru operațiunile pe mare coordonate de Frontex, pentru a adopta măsuri de salvare la nivelul UE efective și coordonate și a garanta că operațiunile se desfășoară cu respectarea deplină a drepturilor omului internaționale relevante și a legislației și standardelor privind refugiații, precum și a obligațiilor care decurg din Dreptul Mării; sprijină pe deplin argumentul ca decizia privind operațiile comune de căutare și salvare să fie obligatorie din punct de vedere juridic și invită statele membre să sprijine acest lucru;

18. solicită Uniunii și statelor membre să acționeze pentru crearea de mecanisme efective și previzibile de identificare a locurilor de siguranță pentru debarcarea refugiaților și migranților salvați; reamintește că un loc de siguranță înseamnă o locație unde siguranța supraviețuitorului și protecția drepturilor sale fundamentale, inclusiv principiul de nereturnare, nu sunt amenințate;

19. invită Uniunea și statele membre să creeze mecanisme de stabilire de profile și de trimitere, inclusiv accesul la proceduri de azil echitabile și eficiente, pentru cei care pot avea nevoie de protecție internațională, bazate pe înțelegerea faptului că debarcarea nu implică în mod necesar că statului pe teritoriul căruia persoanele salvate pe mare sunt debarcate îi revine în exclusivitate responsabilitatea prelucrării și găsirii de soluții;

20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1)

JO L 132, 29.5.2010, p. 11.

(2)

JO L 304, 22.11.2011, p. 1.

(3)

JO C 296 E, 2.10.2012, p. 114.

(4)

JO L 328, 5.12.2002, p. 17

(5)

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe, JO L 50, 25.2.2003, p.1.

(6)

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă sezoniere (COM(2010)0379).

(7)

Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri, JO L 212, 7.8.2001, p. 12.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate