PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la preparativele în vederea reuniunii Consiliului European din 19-20 decembrie 2013
9.12.2013 - (2013/2626(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Marisa Matias, Alda Sousa, Patrick Le Hyaric, Willy Meyer în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0565
Rezoluția Parlamentului European referitoare la preparativele în vederea reuniunii Consiliului European din 19‑20 decembrie 2013
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația reuniunii la nivel înalt a statelor din zona euro din 29 iunie 2012,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 24 și 25 octombrie 2013,
– având în vedere Comunicările Comisiei din 20 martie 2013 intitulate: „Către o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă - Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economiceˮ (COM (2013)0166) și „Către o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă - Introducerea unui instrument de convergență și competitivitateˮ (COM (2013)0165),
– având în vedere concluziile Consiliului European din 7 februarie 2013 privind inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”,
– având în vedere acordul politic convenit în cadrul Consiliului, la 28 februarie 2013, referitor la recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret,
– având în vedere articolele 77, 78, 79 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la fluxurile migratorii din Mediterană, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa[2],
– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (COM(2013)0197),
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană, având în vedere istoria sa, are obligația imperioasă de a fi un actor și un mediator pașnic și demn de încredere la nivel mondial, urmărind soluționarea conflictelor exclusiv prin mijloace civile și pașnice, și, în cadrul relațiilor sale internaționale, de a fi un actor care promovează eradicarea sărăciei prin intermediul dezvoltării durabile, controlului armelor și dezarmării, favorizând relațiile economice echilibrate, comerțul echitabil și distribuția echitabilă a resurselor și bogăției la nivel mondial pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea în UE și în lume;
B. întrucât capacitatea militară dezvoltată de UE - în special în urma Declarației de la Saint Malo din 1998, a formulării politicii europene de securitate și apărare comună (PESAC) în 2003 și în urma inițierii punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona - nu este considerată doar ca soluție de ultimă instanță care intervine în circumstanțe excepționale, ci mai degrabă ca un instrument util pentru o serie de funcții de „securitate silențioasăˮ care depășesc domeniul apărării și care cuprind informațiile, recunoașterea, supravegherea în masă, descurajarea și utilizarea spațiului în scopuri militare;
C. întrucât grupurile internaționale de reflecție (inclusiv cele care conduc Strategia mondială a Uniunii Europene [3]) și însuși Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant pledează în favoarea stabilirii unei zone geografice pentru acțiunea PESAC, care ar fi echivalentă cu un imperiu european neocolonial, dat fiind că aceștia susțin că „Europa trebuie să-și asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea sa și cea a țărilor învecinate […] Uniunea trebuie să fie capabilă să acționeze în mod decisiv prin intermediul PESAC ca factor de asigurare a securității, în parteneriat dacă este posibil, însă în mod autonom dacă este necesar, în vecinătatea sa, inclusiv prin intervenție directă. Autonomia strategică trebuie să se materializeze în principal în vecinătatea UE […] „țările vecine cu vecinii noștriˮ sunt tot mai mult afectate, de exemplu în Sahel sau în Cornul Africii, două regiuni în care Uniunea conduce cinci misiuni de gestionare a situațiilor de crizăˮ[4];
D. întrucât, potrivit Strategiei europene de securitate, provocările în materie de securitate cu care se confruntă UE, care pot declanșa reacții militare, nu se limitează doar la amenințările militare, ci acoperă inclusiv securitatea energetică, fluxurile migratorii și schimbările climatice;
E. întrucât criza economică și socială actuală a fost puternic agravată de politicile economice și de structura uniunii economice și monetare, precum și de politicile neoliberale ale Uniunii Europene de promovare a dereglementării piețelor financiare, a liberalizării piețelor de produse și servicii, a creșterii „financiarizării” economiei, precum și de măsurile de reducere a investițiilor publice și de creștere a dereglementării pieței forței de muncă;
F. întrucât aceste politici au contribuit în mare măsură la creșterea șomajului în general și a șomajului în rândul tinerilor în special, generând mai multă excluziune socială și sărăcie și conducând astfel la un grav regres social;
G. întrucât mecanismele de transmisie monetară continuă să fie extrem de denaturate, iar politica Băncii Centrale Europene (BCE) de a practica dobânzi extrem de reduse a contribuit doar la alimentarea speculațiilor în cadrul piețelor financiare; întrucât împrumuturile în favoarea economiei reale continuă să fie reduse iar presiunile deflaționiste sunt iminente;
H. întrucât băncile „fantomăˮ continuă să funcționeze în întreaga UE și stau în calea unei eventuale redresări economice;
I. întrucât proiectul privind uniunea bancară nu va schimba modul în care piețele financiare și actorii acestora funcționează; întrucât, pentru a realiza o redresare economică durabilă și echilibrată din punct de vedere social, sunt necesare de urgență schimbări semnificative în structurile bancare ;
J. întrucât continuă să existe o legătură între criza financiară și cea a datoriei suverane, iar băncile continuă să înregistreze profituri enorme în detrimentul lucrătorilor obișnuiți;
K. întrucât unele state membre continuă să ignore dezechilibrele macroeconomice evidente din UE, recunoscute în prezent chiar și de Comisie, continuând aplicarea unor politici salariale și de ocupare a forței de muncă deflaționiste care dezavantajează persoanele cele mai vulnerabile din Europa; întrucât, în special în Germania, propunerea de stabilire a unui salariu minim este mai degrabă o măsură de fațadă decât o adevărată soluție a problemei;
L. întrucât soluțiile oferite de UE, BCE și FMI („troica”) la criza economică au fost inadecvate atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic; întrucât, contrar previziunilor, situația economică continuă să se deterioreze, ducând la un vast cerc vicios de recesiune, sărăcie, excluziune socială și șomaj;
M. întrucât structurile democratice, inclusiv funcționarea parlamentelor naționale, au suferit grave perturbări din cauza politicilor de „disciplină a piețeiˮ și de austeritate impuse de către UE, „troicaˮ și guvernele statelor membre; întrucât instituțiile de gestionare a crizei („troica”) și mecanismele europene de finanțare (inclusiv Mecanismul european de stabilitate și Fondul european de stabilitate financiară) nu fac obiectul unui control democratic;
N. întrucât noile propuneri ale Comisiei privind coordonarea ex ante a reformelor politicilor economice și crearea unui instrument de convergență și competitivitate adâncesc politicile neoliberale și au drept obiectiv să reducă și mai mult opțiunile politice ale statelor membre, deoarece reduc semnificativ marja de acțiune și politicile alternative;
O. întrucât recenta analiză anuală a creșterii și Raportul privind mecanismul de alertă asociat continuă să recomande un remediu greșit pe baza unor supoziții îndoielnice;
P. întrucât recentele tragedii din largul coastelor insulei Lampedusa au provocat moartea a cel puțin 400 de migranți și dispariția multor altora;
Q. întrucât, conform Organizației Internaționale pentru Migrație, cel puțin 20 000 de persoane au murit pe mare din 1993, demonstrând încă o dată necesitatea de a face tot posibilul pentru a salva viața persoanelor aflate în pericol, precum și necesitatea ca statele membre să respecte obligațiile internaționale legate de salvarea pe mare,
În ceea ce privește politica de securitate și apărare comună
1. solicită luarea unui angajament clar în favoarea unei politici externe strict civile și punerea acesteia în aplicare, politică care ar trebui să aibă drept obiective prioritare eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă și punerea în aplicare a Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, controlul armelor, regimul prevăzut de Tratatul de neproliferare a armelor nucleare și dezarmarea nucleară, dezarmarea nucleară și convențională totală, soluționarea pe cale pașnică a conflictelor, favorizarea relațiilor economice echilibrate, comerțul echitabil și distribuția echitabilă a resurselor și bogăției la nivel mondial pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea în UE și în lume;
2. denunță militarizarea într-o măsură tot mai mare a UE, asocierea sa deplină la NATO, crearea unei uniuni militare și ambiția unei autonomii militare prin intermediul unor investiții sporite în armament și capacități, cu scopul de a proteja interesele economice și geostrategice, precum și proiectele expansioniste ale UE, ale marilor capitale europene și ale principalelor state membre;
3. regretă absența voinței politice pentru promovarea soluționării civile a conflictelor, punându-se în schimb accentul pe apărarea, intervenția, militarizarea și supravegherea UE; denunță, în acest sens, accentuarea următoarelor puncte-cheie, care au fost abordate în mod repetat în raportul anual al PESAC și în alte rapoarte relevante ale Parlamentului European:
• șantajul pe care îl reprezintă afirmația conform căreia reducerile bugetare în domeniul apărării constituie un risc la adresa securității Uniunii Europene, pretinzând că aceasta va fi constrânsă și controlată de puteri terțe;
• cerința de a institui o piață unică a apărării, cooperarea în materie de armament, gruparea și utilizarea în comun, cerința generală de a dezvolta cercetarea în domeniul militar și al securității, în special în ceea ce privește misiunile PESAC și creșterea investițiilor în domeniul cercetării civilă pentru uz militar, în special prin intermediul inițiativei „Orizont 2020”;
• consolidarea sectorului militar și al apărării al UE, promovarea cooperării civil-militare și continuarea dezvoltării și consolidării unui complex militar industrial (MIC) prin intermediul bazei industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB);
• utilizarea într-o mai mare măsură a asistenței pentru dezvoltare (Fondul european de dezvoltare) pentru a finanța securitatea/operațiunile și misiunile PESAC, precum și subordonarea față de PESAC a domeniilor de politică, cum ar fi politica comercială și de dezvoltare;
• cooperarea structurată permanentă obligatorie ca bază pentru „regimul și garanția privind securitatea aprovizionării la nivelul întregii UEˮ;
• solicitarea finanțării operațiunilor militare de către UE (fonduri de înființare) și necesitarea de a consolida mecanismul ATHENA;
• sprijinul în favoarea unei Agenții Europene de Apărare puternice (AEA) și dotarea sediilor UE cu asistență informațională mai presus de controlul democratic parlamentar sau public, cu scopul de a dezvolta capacitățile și echipamentul politicii militare a UE într-un mod centralizat;
• solicitarea de a utiliza regimente combatante și cerința în favoarea unor forțe de luptă permanente operaționale rapid cu componente de forțe terestre, aeriene, navale și speciale și un nivel ridicat de ambiție: în esență, o armată a UE;
4. solicită redirecționarea de fonduri atât din bugetul Uniunii cât și din cel al apărării militare naționale cu scopul de a răspunde nevoilor sociale și economice ale cetățenilor, în special în vremuri de criză, de a pune capăt austerității, de a investi în industria civilă și în dezvoltare și de crea locuri de muncă;
5. subliniază faptul că investițiile în domeniul militar epuizează economia și constituie un mod ineficient de a crea locuri de muncă; solicită, așadar, redirecționarea finanțării atât din bugetul Uniunii cât și din cel al apărării militare naționale cu scopul de a răspunde nevoilor sociale și economice ale cetățenilor, în special în vremuri de criză, de a pune capăt austerității, de a investi în industria civilă și în dezvoltare și de crea locuri de muncă;
În ceea ce privește uniunea bancară
6. își reiterează solicitarea în favoarea unui sector bancar public solid și a unui control public strict al sectorului financiar, precum și a reducerii sale pentru ca acesta să nu mai reprezinte o amenințare la adresa societății și să răspundă, în cele din urmă, nevoilor economiei reale;
7. condamnă cu fermitate practicile frauduloase ale unor instituții financiare și solicită statelor membre să oblige băncile să lucreze în interesul public general în loc să maximizeze profiturile în favoarea unui număr redus de acționari;
8. consideră că propunerile privind uniunea bancară sunt complet nepotrivite pentru soluționarea problemelor profunde din sectorul financiar; solicită Consiliului European să-și revizuiască în profunzime atitudinea politică cu privire la sectorul financiar;
9. își manifestă profunda îngrijorare cu privire la politica BCE, care până în prezent a servit doar intereselor industriei financiare și a actorilor pieței de capital și nu intereselor cetățenilor de rând; solicită Consiliului European să inițieze discuții serioase cu privire la reformarea BCE pentru ca aceasta să poată în sfârșit servi intereselor cetățenilor europeni și nu ale piețelor financiare;
În ceea ce privește aprofundarea uniunii economice și monetare (UEM)
10. este convins că Parlamentul European și parlamentele naționale, precum și partenerii sociali și societatea civilă ar trebui să joace un rol-cheie în toate aspectele legate de elaborarea politicilor economice;
11. amintește că nivelul datoriei a crescut în UE de la 18% în 2008 la 25% în 2012, în timp ce bogații au continuat să se îmbogățească; condamnă politica de austeritate a UE și solicită Consiliului să renunțe la ea; consideră că instrumentele existente pentru coordonarea politicii economice sunt complet inadecvate pentru a rezolva situația de criză și pentru a transforma statele membre UE în societăți democratice care promovează integrarea în avantajul tuturor cetățenilor;
12. condamnă logica implicită a „bățului și morcovului”, deghizată într-un mecanism de solidaritate, a așa-numitului „instrument de convergență și competitivitate”, care are ca unic scop să mituiască oamenii să accepte măsuri politice greșite care au ca obiectiv subminarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale și care vor duce la adâncirea diferențelor dintre bogați și săraci; respinge orice formă de acorduri contractuale care vor reduce mai mult posibilitatea statelor membre de a opta pentru politici economice alternative și progresive;
13. solicită anularea așa-numitelor „memorandumuri de înțelegere” dintre statele membre și troica, precum și a măsurilor ce emană din aceste memorandumuri; solicită, în plus, dizolvarea troicii; este ferm convins că statele membre trebuie să își revizuiască și să renegocieze datoriile publice;
14. solicită ca datoriile băncilor să nu fie suportate din nou de cetățeni și insistă să nu mai fie salvate alte bănci cu fonduri publice, iar viitoarele intervenții ale MES să se realizeze sub control democratic deplin; subliniază faptul că băncile „fantomăˮ trebuie închise, iar finanțarea economiei reale ar trebui să fie asigurată de o bancă publică cu acces deplin la operațiunile de refinanțare ale BCE;
În ceea ce privește ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale UEM
15. invită să se renunțe la promovarea reformelor structurale neoliberale și să elaboreze o strategie europeană de ocupare a forței de muncă bazată pe noțiunea de „muncă de calitate” și pe Agenda Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă, care să acorde o atenție deosebită creării de locuri de muncă durabile și de calitate, eliminând treptat formele precare de încadrare în muncă și programele în cadrul cărora șomerii sunt obligați să muncească pentru a-și primi prestațiile de șomaj, promovând munca de calitate, îmbunătățind securitatea socială, consolidând drepturile lucrătorilor, asigurând zile de muncă mai scurte în contractele colective de muncă fără reduceri ale salariilor și permițând reconcilierea dintre viața profesională și viața privată;
16. consideră că reformele structurale privind piața muncii ar trebui să creeze o piață a muncii favorabilă incluziunii, care promovează calitatea muncii, îmbunătățește nivelurile de educație și extinde programele de formare profesională, ameliorând egalitatea de gen și integrarea pe piața muncii a femeilor, a migranților, a lucrătorilor tineri și vârstnici și a altor categorii dezavantajate;
17. invită UE și statele membre să promoveze reducerea timpului de lucru în toate domeniile de activitate fără reducerea salariilor lucrătorilor și crearea de noi locuri de muncă pentru a evita creșterea volumului de muncă, acestea putând fi, eventual, coroborate cu reducerea, ca o măsură de tranziție, a ajutoarelor pentru întreprinderi în perioada de stagnare economică;
18. declară că o Uniune Europeană pentru toți cetățenii nu ar putea fi realizată numai prin uniunea economică și monetară europeană, ci este necesară și o uniune socială;
În ceea ce privește Grupul operativ pentru Marea Mediterană
19. ia act de Comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2013 referitoare la activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană (COM(2013)0869) și regretă reluarea politicii privind controlul consolidat al frontierelor, care a dus la o „Europă fortăreațăˮ și a provocat tragedii pe mare; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că prioritățile stabilite de grupul operativ pentru prevenirea deceselor pe mare constă în principal în continuarea desfășurării unor acțiuni în țări terțe care nu respectă normele internaționale în materie de drepturile omului; solicită Comisiei și statelor membre să asume responsabilitățile UE în gestionarea tragediilor pe mare;
20. solicită Consiliului European, statelor membre și Comisiei să se abțină de la o eventuală cooperare în ceea ce privește controlul frontierelor, schimbul de date și gestionarea fluxurilor migratorii cu țările terțe care nu-și respectă pe deplin obligațiile internaționale în materie de drepturile omului și ale refugiaților;
21. salută examinarea altor posibilități de intrare protejată pe teritoriul UE ca prioritate viitoare în domeniul afacerilor interne, în special în ceea ce privește strategia privind viza umanitară și proiectul pilot privind prelucrarea în comun a cererilor de protecție; atrage totuși atenția asupra riscului pe care îl presupune prelucrarea cererilor efectuate în afara teritoriului UE, în special în ceea ce privește garanțiile; subliniază faptul că solidaritatea UE trebuie să fie susținută de mecanisme concrete de partajare a responsabilității pentru refugiați și solicitanții de azil;
22. este de părere că UE ar trebui să deschidă alte canale de migrație legală pentru muncă și studii și să permită migranților care urmăresc condiții de viață mai bune să muncească în condiții legale și sigure; consideră că aceste măsuri vor permite migranților să asigure o contribuție pozitivă la societatea noastră și vor reduce considerabil numărul victimelor traficului de ființe umane și a traficului ilegal de migranți;
23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor statelor membre.
- [1] JO C 353 E, 3.12.2013, p.16.
- [2] P7_TA(2013)0448.
- [3] Strategia mondială a Uniunii Europene este un proces condus de grupuri de reflecție, conceput pentru a stimula dezbaterile cu privire la viitoarea orientare a relațiilor externe ale Uniunii Europene: „Influența UE la nivel mondial va fi tot mai mult determinată de acțiunile sale în vecinătatea sa strategică […] UE ar trebui să se pregătească, de asemenea, să întreprindă în mod autonom o serie întreagă de misiuni civile și militare în vecinătatea strategică în conformitate cu dreptul internațional, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale ale Uniunii Europene. Acest lucru presupune capabilitatea de a proteja capacitățile civile și militare deopotrivă.ˮ 2013, pagina 11f.
- [4] Discursul doamnei Catherine Ashton, VP/IR și șef al SEAE, cu ocazia conferinței anuale a Agenției Europene de Apărare (AEA) de la Bruxelles, din 21 martie 2013, paginile 2 și 5.