PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Egipt
4.2.2014 - (2014/2532(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Véronique De Keyser, Libor Rouček, Pino Arlacchi, Saïd El Khadraoui, Ana Gomes, Richard Howitt, Liisa Jaakonsaari, Maria Eleni Koppa, María Muñiz De Urquiza, Raimon Obiols, Pier Antonio Panzeri, Joanna Senyszyn, Boris Zala în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0145/2014
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 12 septembrie 2013 referitoare la situația din Egipt[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la „Politica Europeană de Vecinătate: către o consolidare a parteneriatului. Poziția Parlamentului European privind rapoartele din 2012”[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție[3],
– având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate/vicepreședintelui Comisiei, Catherine Ashton, din 24 ianuarie 2014 (Bruxelles) referitoare la recentele atacuri violente din Egipt, din 19 ianuarie referitoarea la referendumul constituțional din Egipt, din 11 ianuarie 2014 referitoare la situația din Egipt înaintea referendumului constituțional, din 24 decembrie 2013 referitoarea la atentatul cu mașini-capcană din Mansoura, Egipt și cea din 23 decembrie 2013 referitoare la condamnarea activiștilor politici din Egipt,
– având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în implementarea sa,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,
– având în vedere constituția egipteană, adoptată de Comitetul constituțional la 1 decembrie 2013 și prin referendum la 14 și 15 ianuarie 2014,
– având în vedere Legea egipteană 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice,
– având în vedere declarația constituțională publicată de Egipt la 8 iulie 2013, care cuprinde o foaie de parcurs privind modificările constituției și alegerile parlamentare și prezidențiale, precum și programul guvernului interimar bazat pe această declarație constituțională,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât la 14 și 15 ianuarie 2014, cetățenii egipteni au aprobat, cu o participare de 38,6% și cu o majoritate covârșitoare de 98,1% dintre participanții la referendum, noua constituție a țării;
B. întrucât, în declarația sa din 19 ianuarie 2014, Vicepreședintele /Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton, a felicitat poporul egiptean și autoritățile egiptene pentru organizarea în mare măsură ordonată a votării și a afirmat că presupusele neregularități nu par să fi afectat în mod fundamental rezultatul referendumului; întrucât, potrivit Ministerului afacerilor interne egiptean, zece persoane și-au pierdut viața, numeroase persoane au fost rănite și 444 au fost arestate în cursul evenimentelor legate de referendum; întrucât mai mulți actori interni și internaționali și-au exprimat preocuparea cu privire la neregularitățile procedurale din timpul votului, represiunea exercitată asupra celor care au militat împotriva proiectului de constituție și dezbaterea publică unilaterală care a avut loc înaintea referendumului;
C. întrucât noua constituție a Egiptului prezintă multe elemente pozitive în domeniul libertăților fundamentale și al drepturilor omului, al protecției minorităților și al drepturilor femeilor în special, dar include, de asemenea, articole care dispensează forțele armate de supravegherea civilă, iar bugetul acestora de supravegherea parlamentară și permit judecătorilor militari să judece civili, în timp ce alte articole limitează libertatea exercitării ritualurilor religioase și a înființării de lăcașuri de cult pentru adepții religiilor monoteiste;
D. întrucât tensiunile politice și profunda polarizare a societății continuă să provoace atacuri teroriste și înfruntări violente în Egipt; întrucât din iulie 2013, mai mult de o mie de persoane și-au pierdut viața și un număr mult mai mare au fost rănite în ciocnirile dintre manifestanți și forțele de securitate și dintre adversarii și partizanii fostului președinte Morsi; întrucât există informații potrivit cărora forțele de securitate au folosit în mod excesiv forța împotriva manifestanților și mii de persoane au fost arestate și deținute, în timp ce practica impunității continuă să domine; întrucât la 12 noiembrie 2013, starea de urgență din țară a fost suspendată;
E. întrucât declarația constituțională din 8 iulie 2013 a definit foaia de parcurs politică pentru Egipt; întrucât în programul său, guvernul interimar și-a afirmat angajamentul de a acționa pentru construirea unui sistem democratic, care garantează drepturile și libertățile tuturor egiptenilor, și de a finaliza foaia de parcurs cu participarea deplină a tuturor actorilor politici, precum și un referendum privind noua constituție, care să fie urmat de alegeri parlamentare și prezidențiale libere și corecte, organizat în timp util, în conformitate cu toate normele legislative;
F. întrucât încălcările drepturilor omului și a libertăților fundamentale rămân foarte răspândite în Egipt; întrucât violența, actele de instigare și hărțuirea adversarilor politici, a jurnaliștilor și a activiștilor societății civile s-au intensificat în perioada premergătoarei referendumului; întrucât numeroși activiști politici și ai societății civile, inclusiv Alaa Abdel Fattah, Mohamed Abdel de la Centrul egiptean pentru drepturi economice și sociale, și Ahmed Maher și Ahmed Douma, liderii mișcării din 6 aprilie, precum și membrii mai multor partide politice, au fost arestați și condamnați în cursul ultimelor săptămâni; întrucât la 12 ianuarie 2014, Consiliul național egiptean pentru drepturile omului a publicat un raport, în urma vizitei în închisoarea Tora unde se află principalii activiști menționați mai sus, care critică condițiile în care aceștia sunt deținuți și solicită încetarea relelor tratamentele la care sunt supuși;
G. întrucât Frăția Musulmană a refuzat în repetate rânduri să participe la procesul politic anunțat de guvernul interimar și a solicitat boicotarea referendumului, în timp ce mai mulți lideri continuă să incite la violență împotriva autorităților statului și a forțelor de securitate; întrucât autoritățile interimare egiptene au interzis organizația Frăția musulmană, i-a arestat pe liderii acesteia, i-a confiscat bunurile, a redus la tăcere mass-media și a declarat infracțiune penală apartenența la această organizație, în timp ce Partidul Libertate și Justiție continue să existe; întrucât fostul președinte Morsi a fost deținut din 3 iulie 2013 și este supus unor procese penale legate de perioada mandatului său; întrucât la 20 decembrie 2013, o echipă juridică internațională, acționând în numele Partidului Libertate și Justiție, a prezentat o plângere oficială Curții Penale Internaționale în numele său;
H. întrucât respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptatea socială și un standard mai ridicat de viață pentru cetățeni, sunt elemente esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, liberă, stabilă, democratică și prosperă; întrucât sindicatele independente și organizațiile societății civile joacă un rol hotărâtor în acest proces, în timp ce mass-media liberă reprezintă în orice democrație un element fundamental al societății; întrucât femeile egiptene se află în continuare într-o situație deosebit de vulnerabilă în această perioadă de tranziție politică și socială pe care o traversează țara;
I. întrucât Legea 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și demonstrații pașnice a provocat critici dure și numeroase în Egipt și în exteriorul țării; întrucât Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton, a afirmat în declarația sa din 23 decembrie 2013 că această lege a fost considerată în mare măsură ca limitând în mod excesiv libertatea de exprimare și de întrunire; întrucât protestele pașnice au fost dispersate și numeroși manifestanți au fost arestați și deținuți în temeiul acestei legi în ultimele săptămâni;
J. întrucât Egiptul se confruntă în continuare cu dificultăți economice grave; întrucât prosperitatea economică a țării presupune stabilitate politică, politici economice sănătoase, combaterea corupției, precum și ajutor internațional;
K. întrucât situația securității a continuat să se deterioreze, iar actele de terorism și atacurile violente împotriva forțelor de securitate s-au intensificat în Sinai; întrucât, conform datelor oficiale, cel puțin 95 de persoane care asigurau securitatea au murit în timpul atacurilor violente din 30 iunie 2013; întrucât mii de persoane, în majoritate refugiați din Eritreea și Somalia, inclusiv un număr mare de femei și copii, își pierd viața, dispar sau sunt răpiți și deținuți ostatici pentru răscumpărare, torturați, exploatați sexual sau uciși pentru comerțul cu organe, acte săvârșite de către traficanții de ființe umane din această zonă;
L. întrucât, în concluziile sale din 21 august 2013, Consiliul Afaceri Externe a însărcinat Vicepreședintele/Înaltul Reprezentativ, Catherine Ashton, să revizuiască, în cooperare cu Comisia, problema asistenței acordate de UE Egiptului în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al Acordului de asociere UE-Egipt; întrucât parteneriatul cu societățile, o abordare bazată pe stimulente și principiul „mai mult pentru mai mult” și, eventual, „mai puțin pentru mai puțin”, constituie elemente fundamentale ale PEV revizuite a UE; întrucât articolul 2 din Acordul de asociere UE-Egipt prevede că „relațiile dintre părți, precum și dispozițiile acordului, se bazează pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, astfel cum sunt enunțate în Declarația universală a drepturilor omului, care călăuzesc politica internă și internațională a părților și constituie un element esențial al prezentului acord”; întrucât, în declarația sa din 11 ianuarie 2014, Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton, a afirmat că „UE rămâne alături de Egipt în eforturile sale de a realiza obiectivele legate de demnitate, justiția socială, securitate, democrație, drepturile omului și îmbunătățirea situației economice;
1. își exprimă încă o dată solidaritatea cu poporul egiptean și continuă să sprijine aspirațiile democratice legitime ale acestuia; ia act de noua constituție a Egiptului, aprobată prin referendumul organizat la 14 și 15 ianuarie 2014, care ar putea reprezenta un pas important în procesul de tranziție dificil spre democrație pe care îl cunoaște țara; solicită aplicarea deplină și eficientă a dispozițiilor privind libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de întrunire, asociere și exprimare, și cele privind drepturile omului din noua constituție, precum și ca întreaga legislație existentă și viitoare în aceste domenii să fie conformă cu acestea;
2. cu toate acestea, își exprimă preocuparea cu privire la anumite articole din noua constituție, în special cele referitoare la statutul forțelor armate, inclusiv următoarele: articolul 202, care declară că ministrul apărării, care este și comandantul forțelor armate, este numit din rândul ofițerilor forțelor armate; articolul 203 privind bugetul forțelor armate; articolul 204 care permite judecarea civililor de către judecători militare în cazul infracțiunii de atac direct asupra instalațiilor militare, a zonelor militare, echipamentului militar, documentelor și secretelor militare, fondurilor publice ale forțelor armate, instalațiilor militare și personalului militar, precum și în cazul infracțiunilor legate de serviciul militar, și articolul 234, care prevede că ministrul apărării este numit cu aprobarea Consiliului suprem al forțelor armate, dispoziție care rămâne în vigoare timp de două mandate prezidențiale complete, fără a se preciza în ce fel și de către cine ministrul poate fi înlăturat din funcție;
3. ia notă de sprijinul unei majorități covârșitoare în favoarea noii constituții în rândul participanților la referendum și de prezența relativ scăzută la vot, precum și de rapoartele privind presupuse neregularități din timpul scrutinului; regretă profund faptul că ciocnirile violente care au avut loc înainte, în timpul și după referendum și care au provocat morți și răniți, precum și acțiunile de reprimare a activiștilor care au militat împotriva proiectului de constituție și care au avut ca rezultat o dezbatere publică unilaterală înaintea scrutinului;
4. este extrem de preocupat de continuarea înfruntărilor violente din Egipt, de polarizarea și diviziunile interne profunde din cadrul societății egiptene, precum și de absența unui mediu propice dezbaterii democratice și pluraliste în țară; condamnă ferm toate actele de terorism, de violență, de incitare la violență și discursurile care incită la ură și prezintă condoleanțe familiilor celor care și-au pierdut viața în înfruntări violente;
5. condamnă orice act de utilizare disproporționată a forței de către forțele de securitate împotriva demonstranților și îndeamnă guvernul interimar egiptean să se asigure că toate aceste cazuri sunt anchetate în mod independent, amănunțit și imparțial și că făptașii sunt trași la răspundere; reamintește guvernului interimar de responsabilitatea care îi aparține de a asigura securitatea tuturor cetățenilor egipteni, indiferent de opiniile lor politice sau de apartenența religioasă, precum și de responsabilitatea, dincolo de orice afiliere partizană care revine celor care se fac vinovați de acte de violență, incitare la violență sau de încălcare a drepturilor omului;
6. subliniază încă o dată că reconcilierea și procesul politic de incluziune condus de civili, cu participarea tuturor actorilor politici democratici, reprezintă elemente esențiale ale tranziției democratice din Egipt și că organizarea de alegeri parlamentare și prezidențiale libere și corecte în intervalul de timp definit de noua constituție, care să ducă la reprezentarea corespunzătoare a diferitelor opinii politice și a femeilor și comunităților minoritare, constituie un alt pas hotărâtor în cadrul acestui proces; încurajează toți actorii politici și sociali, inclusiv susținătorii președintelui Morsi, să evite orice act de violență, de incitare la violență sau de provocare și să contribuie la eforturile de reconciliere; își reiterează apelul în favoarea eliberării tuturor deținuților politici, inclusiv a fostului președinte Morsi; consideră în continuare că orice interzicere, excludere sau urmărire penală la adresa forțelor sau actorilor politici democratici din Egipt ar fi o repetare a greșelilor din trecut și nu ar duce decât la intensificarea radicalismului;
7. solicită încetarea imediată a tuturor actelor de violență, hărțuire și intimidare, de către autoritățile de stat, forțele de securitate și alte grupuri, la adresa adversarilor politici, manifestanților pașnici, reprezentanților sindicali, jurnaliștilor, activiștilor pentru drepturile femeilor și a altor actori ai societății civile din Egipt; solicită anchetarea serioasă și imparțială a acestor cazuri și aducerea în fața justiției a persoanelor responsabile; invită încă o dată guvernul interimar să garanteze că organizațiile naționale și internaționale ale societății civile, sindicatele independente și jurnaliștii pot să-și desfășoare activitatea în mod liber în țară, fără ingerința guvernului;
8. își exprimă preocuparea cu privire la Legea 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice, care stabilește restricții arbitrare asupra dreptului la întrunire pașnică și permite represiunea, precum și cu privire la aplicarea acestei legi și la recentele arestări efectuate în temeiul acesteia; solicită revizuirea acestei legi în conformitate cu normele internaționale și obligațiile internaționale ale Egiptului, printr-un dialog cu societatea civilă, și eliberarea tuturor celor care au fost arestați, deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat drepturile lor legitime legate de libertatea de întrunire, protest sau libertatea de asociere sau exprimare;
9. condamnă recentele atacuri teroriste împotriva forțelor de securitate din Egipt; se declară extrem de preocupat de situația securității din Sinai aflată în continuă deteriorare și solicită eforturi intensificate din partea guvernului interimar egiptean și a forțelor de securitate pentru restabilirea securității, în special prin combaterea traficanților de ființe umane din această zonă; reamintește, în acest context, că articolul 89 din noua constituție prevede că toate formele de sclavie, opresiune, exploatare forțată a ființelor umane, comerțul cu sex și alte forme de trafic cu ființe umane sunt interzise și pedepsite de lege în Egipt;
10. reiterează cererea adresată Consiliului, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant și Comisiei să țină seama atât de principiul condiționalității („mai mult pentru mai mult”) și de provocările economice și sociale grave cu care se confruntă Egiptul în relațiile bilaterale cu Uniunea, precum și sprijinul său financiar acordat țării, precum și solicitarea de a se stabili în această privință etaloane clare, convenite de comun acord ;
11. își reiterează apelul ca UE să își consolideze sprijinul și asistența acordate Egiptului și altor țări ale Primăverii arabe, în procesul de recuperare a activelor, așa cum se menționează în rezoluțiile sale din 23 mai 2013 și 12 septembrie 2013; subliniază din nou că facilitarea returnării activelor furate de foștii dictatori și regimurilor lor reprezintă un imperativ moral pentru UE și reprezintă chestiune extrem de politică, dată fiind valoarea sa simbolică în cadrul relațiilor Uniunii cu vecinătatea sa sudică;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și guvernului interimar al Republicii Arabe Egipt.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2013)0379.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0224.