PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică
5.3.2014 - (2013/2595(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Véronique De Keyser, Libor Rouček, Liisa Jaakonsaari, Jens Nilsson, Ivari Padar în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0229/2014
B7‑0229/2014
Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind chestiunile legate de Arctica, în special Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat[1], precum și raportul Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 28 octombrie 2013 referitor la politica privind Arctica,
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012 intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare” și documentele de însoțire ale serviciilor Comisiei intitulate „Inventarul activităților desfășurate în cadrul dezvoltării unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (SWD(2012)0182) și „Spațiul și regiunea arctică” (SWD(2012)0183),
– având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral urmat de dezbateri din 9 aprilie 2013 (O-000042/2013),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind „Politica arctică a UE abordarea noilor provocări mondiale în regiune – punctul de vedere al societății civile” din 17 aprilie 2013,
– având în vedere Declarația Consiliului de la Kiruna privind Arctica din 15 mai 2013,
– având în vedere Acordul de parteneriat dintre UE și Groenlanda 2007-2013 și Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre UE și Groenlanda, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013 și este valabil 3 ani,
– având în vedere programul UE de cercetare și inovare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020,
– având în vedere programul președinției Consiliului Arcticii, programul de cooperare arctică al Consiliului Nordic al Miniștrilor și programul Consiliului euro-arctic al Mării Barents (BEAC),
– având în vedere Declarația la cea de-a 20 aniversare a Cooperării Euro-Arctice a Mării Barents, formulată la Kirkenes la 3-4 iunie 2013,
– având în vedere strategiile naționale și documentele de orientare noi și actualizate privind probleme din zona arctică stabilite respectiv de Finlanda, Suedia, Danemarca și Groenlanda, Norvegia, Rusia, SUA și Canada, precum și Germania și Regatul Unit,
– având în vedere declarațiile adoptate la Forumul Parlamentar al Dimensiunii nordice în februarie 2009 și februarie 2011, la Tromsø,
– având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles la 18 februarie 2013,
– având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia celei de a 9-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 13-15 septembrie 2010, și, respectiv, celei de a 10-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, care a avut loc la Akureyri, în perioada 5-7 septembrie 2012,
– având în vedere Recomandările Consiliului Nordic din 2012,
– având în vedere Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2013 privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politicile din domeniul climei și energiei[4],
– având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 octombrie 2013 în cauza C-583/11P și hotărârea din 25 aprilie 2013 în cauza T-526/10 privind cererea de anulare a Regulamentului (UE) nr. 737/2010 al Comisiei din 10 august 2010 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu produse derivate din focă[5],
– având în vedere raportul grupului special al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 25 noiembrie 2013 intitulat „Comunitățile Europene - măsuri privind interzicerea importului și comercializării produselor derivate din focă”, capitolul 1.3.5 (privind hotărârea preliminară pronunțată la 29 ianuarie 2013) și sesizarea organului de apel al OMC de către UE din 29 ianuarie 2014,
– având în vedere Raportul Nordregio 2009:2 („Puternic, specific și promițător - pentru o viziune cu privire la zonele nordice foarte slab populate în 2020”),
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant din vara anului 2012 constituie un pas înainte;
B. întrucât Parlamentul, în întrebarea cu solicitare de răspuns oral urmat de dezbateri din 9 aprilie 2013, a solicitat Comisiei și Consiliului să răspundă mai concret cererilor și concluziilor cuprinse în rezoluția sa din 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat și să prezinte o viziune politică clară, priorități sectoriale și obiective și acțiuni concrete pentru implementarea unei strategii cuprinzătoare UE-Arctica;
C. întrucât Consiliul încă nu a publicat concluziile privind comunicarea comună a Comisiei și SEAE din vara anului 2012;
D. întrucât Parlamentul a fost un participant activ în cadrul lucrărilor Comitetului activ al parlamentarilor din regiunea arctică prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Elveția, Islanda și Norvegia, al Comisiei mixte parlamentare UE-Islanda și al Comisiei mixte parlamentare pentru relațiile cu Spațiul Economic European (SEE);
E. întrucât Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări arctice, iar atât Finlanda cât și Suedia sunt parțial situate în interiorul cercului polar arctic; întrucât singura populație indigenă din UE, populația sami, trăiește în regiunile arctice ale Finlandei și Suediei, precum și în Norvegia și Rusia;
F. întrucât Norvegia, ca partener angajat și de încredere, este asociat cu UE prin intermediul SEE și Acordului Schengen;
G. întrucât Arctica este o regiune locuită cu state suverane; întrucât regiunea arctică europeană cuprinde societăți moderne industrializate, zone rurale și comunități indigene; întrucât implicarea activă a acestor regiuni în dezvoltarea politicii UE-Arctica este esențială pentru asigurarea legitimității, înțelegerii reciproce și sprijinului local în favoarea angajării a UE în Arctica;
H. întrucât UE și-a asumat un angajament de lungă durată în Arctica prin implicarea sa în politica UE privind Dimensiunea Nordică alături de Rusia, Norvegia și Islanda, în cadrul cooperării la Marea Barents și, îndeosebi, în cadrul Consiliului Euro-Arctic al Mării Barents și Consiliului regional al Mării Barents, în cadrul parteneriatului strategic cu Canada, Statele Unite și Rusia și a participării sale în calitate de observator ad-hoc activ la Consiliul Arctic din ultimii ani;
I. întrucât Consiliul Arctic a decis la Kiruna la 15 mai 2013 să „primească pozitiv” cererea de statut observator permanent a UE; întrucât această decizie pozitivă include condiția rezolvării problemei legate de interzicerea produselor derivate din focă dintre UE și Canada; întrucât UE și Canada sunt pe cale de a rezolva această problemă; întrucât UE lucrează deja cu statutul de observator permanent în cadrul Consiliului Arctic;
J. întrucât UE și statele membre aduc o contribuție majoră la cercetarea în zona arctică; întrucât programele UE, inclusiv noul său program-cadrul Orizont 2020 și fondurile structurale și de investiții europene sprijină deja proiecte de cercetare importante în această regiune, care aduc beneficii nu în ultimul rând locuitorilor și economiilor din țările arctice;
K. întrucât se estimează că aproximativ o cincime din resursele nedescoperite de hidrocarburi ale lumii se găsesc în regiunea arctică, deși este nevoie de cercetări mai ample pentru a stabili cu mai multă precizie cantitățile de petrol și gaze care există în regiunea arctică și unde anume, precum și cu ce resurse tehnologice ar fi extrase în siguranță, dacă exploatarea ar putea fi însoțită de garanții pe deplin satisfăcătoare pe plan ecologic și social pentru populațiile locale și care ar fi viabilitatea economică și ecologică a exploatării acestor rezerve; întrucât, în acest sens, este, de asemenea, necesar să se țină seama de siguranța explorării și producerii petroliere, precum și de impactul pe care aceste exploatări le-ar avea asupra ecosistemului și biodiversității fragile din Arctica;
L. întrucât Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării oferă cadrul juridic pentru gestionarea zonelor maritime arctice, inclusiv celor aflate în afara jurisdicțiilor naționale;
M. întrucât interesul tot mai mare față de regiunea arctică manifestat de actori din exteriorul spațiului arctic, precum China, Japonia, India și alte țări din Asia, faptul că aceștia au alocat fonduri pentru cercetarea polară și, nu în ultimul rând, confirmarea obținerii de către Coreea de Sud, China, Japonia, India și Singapore a statutului de observator în cadrul Consiliului Arctic, toate acestea indică creșterea importanței geopolitice a regiunii arctice la scară mondială;
N. întrucât cercetarea și dezvoltarea, evaluările de impact și protecția ecosistemelor trebuie să însoțească investițiile și dezvoltarea economice pentru a asigura dezvoltarea durabilă în regiunea arctică;
O. întrucât concilierea perspectivelor de oportunități și de interese economice cu provocările socio-culturale, ecologice și de mediu prin intermediul dezvoltării durabile rămâne o prioritate de vârf, care se reflectă și în strategiile arctice naționale ale statelor arctice;
UE și Arctica
1. reamintește adoptarea Rezoluției sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabile a UE pentru nordul îndepărtat și salută comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012; își reafirmă poziția potrivit căreia, întrucât trei state membre ale UE – Danemarca, Finlanda și Suedia - sunt state arctice, iar Norvegia și Islanda fac parte din SEE și spațiul Schengen, UE are un interes legitim în virtutea drepturilor și obligațiilor sale de drept internațional, a angajamentelor sale în cadrul politicilor privind mediul și clima, precum și al altor politici, și a activităților de finanțare și cercetare și a intereselor economice, inclusiv în domeniul transportului maritim și al exploatării resurselor naturale; reamintește, de asemenea, că UE dispune de întinse zone arctice de uscat în Finlanda și Suedia, care sunt locuite de unica populație indigenă din Europa, și anume samii;
2. recomandă crearea unui mecanism de schimburi și consultări regulate privind aspectele legate de Arctica cu părți interesate la nivel regional, local și în rândul populației indigene din zona europeană arctică, pentru a facilita înțelegerea reciprocă;
3. ia notă de Declarația de la Kiruna a Consiliului Arctic din mai 2013 și de decizia acestuia privind statutul de observator permanent pentru UE și alte entități de stat; îndeamnă Comisia să monitorizeze chestiunea rămasă nesoluționată privind interzicerea produselor derivate din focă și să informeze corespunzător Parlamentul cu privire la acest proces;
4. reamintește statutul UE și al statelor membre de membri activi ai altor organisme privind Arctica, de exemplu Organizația Maritimă Internațională (OMI); subliniază necesitatea de a readuce în atenția activităților instituțiilor UE acele domenii care prezintă interese de ordin politic, economic și de mediu pentru UE și statele membre ale UE; subliniază, în special, că este necesar să se țină seama de interesele UE și ale statelor și regiunilor arctice europene atunci când se aplică, modifică sau se dezvoltă programe sau politici UE care afectează sau pot afecta Arctica, pentru ca acestea să servească regiunii arctice în ansamblul său;
5. consideră că Consiliul euro-arctic al Mării Barents (BAEC) este un important nod pentru cooperarea dintre Danemarca, Finlanda, Rusia, Suedia și Comisia Europeană; ia act de activitatea BAEC în domeniile sănătății și chestiunilor sociale, educației, cercetării, energiei, culturii, tineretului, IMM-urilor și turismului; ia act de rolul consultativ al Grupului de lucru al popoarelor indigene (WGIP) din cadrul BAEC;
6. reamintește contribuțiile pe care UE le aduce cercetării și dezvoltării și angajamentul actorilor economici înregistrați și activi în conformitate cu legislația UE în regiunea arctică;
7. solicită Comisiei să prezinte propuneri cu privire la modalitățile în care Proiectul Galileo sau proiecte precum Monitorizarea globală pentru mediu și securitate, care ar putea avea un impact asupra Arcticii, ar putea fi dezvoltate astfel încât să permită creșterea siguranței și a rapidității navigației în apele Arcticii, investind astfel în siguranța și accesibilitatea Căii de Nord-Est în mod deosebit, pentru a contribui la creșterea previzibilității mișcărilor gheții, la o mai bună cartografiere a fundului marin arctic, precum și la înțelegerea principalelor procese geodinamice din zonă;
8. subliniază că este necesar să existe centre de competență pentru a siguranța, pregătirea pentru situațiile de urgență și mijloacele de salvare; recomandă ca UE să contribuie activ la dezvoltarea unor astfel de centre;
9. salută aplicarea Acordului privind operațiunile de căutare și salvare și a Acordului privind capacitățile de intervenție în cazul scurgerilor de petrol de către membrii Consiliului Arctic; regretă totuși faptul că acordul nu include standarde comune specifice cu caracter obligatoriu;
10. subliniază necesitatea unui instrument cu caracter obligatoriu pentru prevenirea poluării cu petrol;
11. subliniază necesitatea unui angajament activ al UE în toate grupurile de lucru competente ale Consiliului Arctic sau în organizațiile regionale și internaționale relevante, cum ar fi OMI și Convenția privind diversitatea biologică (CDB);
12. salută noile strategii arctice publicate recent de statele membre ale UE; speră ca acest lucru să ducă la mai multe angajamente concrete în Arctica;
13. solicită Comisiei să dezvolte o cooperare mai strânsă cu Islanda în domenii de interes comun, cum ar fi dezvoltarea transportului marin și a energiilor regenerabile, exploatând pe deplin instrumentele existente și încurajând cooperarea în domeniul cercetării și al afacerilor dintre actorii europeni și cei islandezi, asigurând în acest fel că interesele europene nu sunt afectate în această regiune importantă din punct de vedere strategic;
14. salută pregătirile în vederea instituirii unui Consiliu economic arctic, care să fie atașat Consiliului Arctic și să exercite funcții consultative, și subliniază procentul de întreprinderi și institute europene care aduc contribuții și investesc în regiunea arctică; consideră că ar trebui să existe o participare efectivă a întreprinderilor, nu numai din cele trei state membre arctice, ci și din alte state (cu statut de observator), luând în considerare caracterul global al numeroase companii din zilele noastre;
15. salută lucrările privind inițiativele ascendente care pot asigura un angajament echilibrat și pe termen lung al întreprinderilor europene și neeuropene și cere Comisiei să prezinte sugestii privind modalitățile de sprijinire a întreprinderilor europene angajate în dezvoltarea socio-economică echilibrată, durabilă și pe termen lung din Arctica;
16. subliniază necesitatea dialogului și parteneriatului cu autoritățile locale și regionale pentru determinarea unor investiții europene eficiente pentru dezvoltare și cooperare și, în plus, pentru abordarea viitoarelor provocări globale în ceea ce privește progresul în Arctica și, nu în ultimul rând, pentru crearea de posibilități de exploatare deplină a potențialului de dezvoltare din regiune;
17. recunoaște decalajul actual dintre competențele utile privind extracția și prelucrarea substanțelor minerale și proiectarea nevoilor viitoare, pe măsură ce regiunea continuă să se dezvolte; sugerează că, prin participarea la proiecte comune la nivel european, precum Parteneriatul pentru inovare privind materiile prime, actorii din zona arctică pot face schimb de informații și competențe pe diferite teme; subliniază că UE trebuie să țină seama de necesitatea ca activitățile privind materiile prime să ofere beneficii și să se bucure de acceptare la nivel local;
18. solicită Comisiei, având în vedere numărul foarte mare de activități științifice, economice și civice, în special în zona arctică europeană, regiunea Mării Barents și în afara acestora, să dezvolte practici menite să utilizeze mai bine fondurile UE existente și să asigure un echilibru corect în protejarea și dezvoltarea regiunii arctice atunci când transferă fonduri UE către această regiune;
19. pe lângă aceasta, sugerează că este important să se adapteze mai bine programele existente (de exemplu Interreg IV, Programul privind periferia nordică, Programul Kolarctic, Programul baltic, Strategia pentru o „creștere economică albastră”), precum și să se aducă o contribuție la finanțarea parteneriatelor privind Dimensiunea Nordică, cum ar fi Parteneriatul pentru mediu în cadrul Dimensiunii nordice și Parteneriatul pentru transporturi și logistică în cadrul Dimensiunii nordice, sau pachetele IEVP, pentru a permite transferul eficient de fonduri și pentru a defini în mod clar prioritățile de investiții pentru angajamentul în regiunea arctică; propune crearea unei platforme a Comisiei și SEAE cu sarcina de a asigura transferul coerent de fonduri către regiunea arctică;
20. își reafirmă sprijinul în favoarea înființării unui centru european de informare cu privire la Arctica sub forma unei întreprinderi conectate în rețea, cu un birou permanent în Rovaniemi, și îndeamnă Comisia să acționeze în acest sens, în cadrul acțiunii pregătitoare „Evaluarea strategică a impactului asupra mediului a dezvoltării în Arctica”, susținută de Comisie și de SEAE în comunicarea lor comună din 2012 și implementată de Centrul arctic al Universității din Laponia, împreună cu o rețea de centre de excelență europene privind zona arctică, cu scopul de a asigura accesul eficient la informații despre Arctica, dialoguri la toate nivelurile și comunicarea pentru a exploata informațiile și cunoștințele în serviciul unei viitor durabil în zona arctică;
21. așteaptă, în acest sens, rezultatele proiectului de acțiuni pregătitoare de 18 luni privind evaluarea de impact strategic asupra mediului a dezvoltării Arcticii, care trebuie să fie publicate în cursul primăverii; cere ca, ulterior, UE să înființeze rapid un centru european de informare privind Arctica;
22. încurajează încă o dată UE să-și intensifice eforturile diplomatice bilaterale cu statele arctice, pe lângă angajamentele de cooperare multilaterală;
23. consideră că ar trebui să existe o coordonare mai bună în cadrul instituțiilor UE între Comisie și SEAE, luând în considerare în mod special caracterul transsectorial al temelor legate de Arctica;
24. cere Comisiei să elaboreze și să prezinte o strategie socio-economică și de mediu, vizionară, coerentă și durabilă, pentru angajamentul UE în Arctica, asigurându-se că sunt luate în considerare interesele UE și ale statelor și regiunilor europene din Arctica ori de câte ori politicile privind Arctica sunt elaborate, modificate sau actualizate;
25. subliniază necesitatea unei alinieri strânse - și în ceea ce privește finanțarea - a politicii UE în Arctica și acțiunile sale și politica privind Dimensiunea Nordică cu parteneriatele sale; reamintește UE să garanteze o finanțare suficientă pentru o politică eficace și de succes în ceea ce privește Dimensiunea Nordică;
26. subliniază, în acest sens, importanța anumitor priorități în Arctica, cum ar fi o logistică și infrastructuri care funcționează bine, dezvoltarea în regiunea arctică, încurajarea investițiilor în expertiza și tehnologiile ecologice legate de climatul rece și sprijinirea antreprenoriatului regional și rural și în special a IMM-urilor; cere UE să depună eforturi mai mari pentru a integra aceste priorități privind Arctica în Strategia Europa 2020 pentru creștere și în programe precum Orizont 2020 și „Uniunea inovării”, precum și în alte programe de cercetare;
27. subliniază importanța vitală a politicii regionale și de coeziune a UE, a IEVP și a programului Interreg pentru această regiune cea mai nordică a UE, inclusiv în ceea ce privește cooperarea interregională și cooperarea transfrontalieră;
28. invită UE să investească mai mult în inițiativele de cooperare în regiunea Arcticii, în special în ceea ce privește proiectele de parteneriat de transport din cadrul Dimensiunii Nordice pentru conectarea regiunii bogate în resurse a Mării Barents cu piețele europene;
29. cere Comisiei să elaboreze un plan de acțiune menit să definească măsuri concrete pentru punerea în aplicare a Strategiei UE-Arctica, precum și politici și programe existente legate de regiunea arctică, pentru a asigura o abordare coordonată în problemele legate de regiunea arctică;
30. subliniază că Strategia UE-Arctica are nevoie să fie sprijinită de un buget corespunzător pentru a deveni operațională; cere Comisiei să se asigure că resursele bugetare pentru acțiunile și programele arctice sunt coordonate eficient, cu linii bugetare clare pentru Arctica și o rubrică separată în următorul buget al UE, pentru a asigura o implementare credibilă a politicii arctice a UE;
31. așteaptă în continuare concluziile Consiliului cu privire la comunicarea comună a Comisiei și SEAE din vara anului 2012;
Dezvoltarea socio-economică durabilă și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în regiunea arctică
32. reamintește rezoluția sa din 2011 și subliniază impactul planetar al schimbărilor din regiunea arctică și rolul important pe care, pe lângă națiunile circumpolare, UE și alte puteri industriale îl vor juca în reducerea poluării în regiunea arctică provocată de intensificarea activităților din această regiune; atrage atenția asupra faptului că schimbările climatice produse în Arctica vor avea un impact major asupra zonelor de coastă din Europa și de pe alte continente, precum și asupra sectoarelor dependente de climă din Europa, precum agricultura și pescuitul, energia, creșterea renilor, vânătoarea, turismul și transporturile;
33. subliniază importanța recunoașterii riscurilor, precum și a efectelor complete asupra mediului și ecosistemelor, în cadrul discuțiilor privind prospectarea zăcămintelor de gaze și petrol din Arctica; atrage atenția că zona arctică prezintă provocări unice în domeniul extracției petrolului și gazului, care nu ar trebui subestimate; ia act de discuțiile actuale purtate de statele arctice în legătură cu interzicerea extracției de petrol și gaze din anumite regiuni arctice;
34. consideră că sunt necesare mai multe informații privind ecosistemele marine arctice, efectele asupra schimbărilor climatice și consecințele extracției de petrol și gaze asupra speciilor unice din Oceanul Arctic, înainte de continua prospectarea zăcămintelor de petrol și gaze din Arctica; solicită ca, înaintea explorării și declanșării proceselor de extracție din Arctica, instituțiile, organizațiile și agențiile cu experiență în domeniu să reevalueze obligatoriu condițiile în care s-ar putea desfășura viitoarele extracții;
35. reamintește mareea neagră provocată de platforma Deepwater Horizon în Golful Mexic și necesitatea luării tuturor măsurilor care se impun pentru a evita producerea unei catastrofe ecologice similare în apele UE;
36. recunoaște faptul că efectele topirii stratului de gheață și ale temperaturilor mai ridicate determină nu numai dislocarea populației indigene amenințând, astfel, modul de viață indigen, ci și sunt pe cale să creeze, de asemenea, posibilități de dezvoltare economică în regiunea Arcticii;
37. cere UE să depună toate eforturile posibile pentru a garanta o conciliere durabilă între activitățile economice și protecția și dezvoltarea socio-ecologice și de mediu viabile, pentru protejarea bunăstării în zona arctică și în afara acesteia;
38. subliniază că menținerea unor comunități dezvoltate și durabile în regiunea arctică, cu un nivel ridicat de calitate a vieții, este extrem de importantă și că UE poate juca un rol vital în acest sens; cere UE, în acest sens, să-și intensifice activitatea în domeniile gestionării bazate pe ecosistem, cooperării multilaterale, adoptării de decizii bazate pe cunoaștere și a cooperării strânse cu locuitorii din zonă și populațiile indigene;
39. recunoaște dorința locuitorilor și guvernelor din regiunea arctică cu drepturi și responsabilități suverane de a continua eforturile în direcția dezvoltării economice durabile, protejând totodată sursele tradiționale de subzistență ale populațiilor indigene și caracterul foarte fragil al ecosistemelor arctice;
40. recunoaște că apele din jurul Polului Nord sunt ape internaționale;
41. cu toate acestea, având în vedere legislația similară din SUA, regretă efectele pe care reglementarea UE cu privire la interzicerea produselor derivate din focă le-a avut asupra unor părți ale populației și în special asupra culturii și mijloacelor de subzistență ale populațiilor indigene, care au creat un obstacol în calea angajamentului UE în Arctica; îndeamnă Comisia, prin urmare, să examineze modalități de adaptare sau reformare a acestei legislații și de o face compatibilă cu nevoile partenerilor Uniunii din regiunea arctică;
42. recunoaște importanța fundamentală a orientărilor privind ajutoarele regionale, care permit regiunilor din Arctica cu anumite caracteristici și confruntate cu anumite provocări să continue să utilizeze mecanisme adecvate pentru stimularea inovării și a creșterii durabile;
43. confirmă declarațiile sale cu privire la drepturile populațiilor indigene în general și ale populației sami, ca singură populație indigenă a UE în special, și îndeamnă Comisia să continue să analizeze în cel fel se poate garanta că vocea acestora este auzită și experiența lor este luată în considerare în cadrul proceselor decizionale ale UE; propune, în acest sens, să se sprijine crearea unei Reprezentări independente a populațiilor indigene la Bruxelles; subliniază că politicile privind dezvoltarea pozitivă a mediilor vii din zonă promovează, totodată, activități care se axează, mai ales, pe posibilitățile populației indigene din regiune de a-și dezvolta cultura, limba și obiceiurile, care pot fi diferite de restul societății din zonă;
44. recunoaște că politicile UE care consolidează educația superioară și cercetarea din zonă sunt fundamentale pentru întărirea mediilor inovatoare și a mecanismelor de transfer tehnologic; subliniază importanța sprijinirii dezvoltării de rețele de cooperare între instituțiile de educație superioară din interiorul, dar și din afara regiunii, și a oferirii de posibilități de finanțare a cercetării, mai ales în domenii în care regiunea dovedește experiență, pentru a obține dezvoltare economică durabilă în regiunile arctice;
45. subliniază importanța majoră a siguranței și a securității noilor căi comerciale de transport maritim mondial în Arctica, îndeosebi pentru UE și economiile statelor membre, care controlează 40 % din navigația comercială mondială; salută munca depusă în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru finalizarea unui cod polar obligatoriu pentru navigație; îndeamnă statele membre și Comisia să angajeze contacte apropiate cu institutele de cercetare europene și întreprinderile de transport și asigurări, asigurându-se că noile tehnologii și experiențe sunt luate în considerare; subliniază că UE și statele membre ar trebui să apere în mod activ libertatea mărilor și dreptul de liberă trecere prin apele internaționale; încurajează cooperarea în cercetare și investiții în scopul dezvoltării unei infrastructuri solide și sigure pentru căile maritime din regiunea arctică;
46. invită statele din regiune să se asigure că orice rută de transport folosită în prezent, și cele care pot apărea în viitor, sunt deschise navigării internaționale, și să se abțină de la introducerea oricăror sarcini arbitrare unilaterale, administrative sau financiare, care ar putea îngreuna navigația în Arctica, altele decât măsurile convenite la nivel internațional menite să crească securitatea sau protecția mediului;
47. constată importanța, pentru dezvoltarea economică viitoare, a dezvoltării de legături de infrastructură care să conecteze regiunea arctică cu restul Europei; subliniază, în mod deosebit, importanța legăturilor de rețea TEN-T relevante în nordul îndepărtat, cum ar fi legăturile la Portul Narvik și Coridorul Botnic;
48. ia act de activitățile recente de explorare în regiunea arctică europeană și Marea Barents și subliniază cooperarea bilaterală dintre Norvegia și Rusia, al cărei scop este utilizarea celor mai înalte standarde tehnice disponibile în domeniul protecției mediului în activitățile de prospectare a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Barents; atrage atenția mai ales asupra importanței dezvoltării continue a noilor tehnologii elaborate special pentru mediul arctic, cum este tehnologia instalațiilor din subsolul marin;
49. reamintește poziția UE ca principal consumator de gaz natural arctic și subliniază rolului gazului natural care provine dintr-o sursă de aprovizionare sigură și care este produs în conformitate cu cele mai înalte standarde, ca un element important în tranziția în viitor către o economie cu emisii scăzute de carbon; sprijină abordarea treptată și precaută în dezvoltarea resurselor de energie în regiunea arctică, subliniind că condițiile din mai multe regiuni din Arctica sunt foarte diferite și trebuie, în consecință, tratate separat;
50. reamintește dreptul populațiilor din zona arctică de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și recunoaște dorința acestora de dezvoltare durabilă în regiune; cere Comisiei să informeze cu privire la programele UE care ar putea fi utilizate pentru a sprijini această dezvoltare durabilă pe termen lung și echilibrată și pentru a pregăti modalități de a contribui în mod mai concret la realizarea acestui deziderat;
51. consideră că, pentru a identifica potențialul specific al fiecărei localități și pentru a dezvolta strategii adecvate, respectând diferențele regionale, este nevoie de un proces inclusiv desfășurat cu ajutor la nivel național sau european; este încredințat că parteneriatele și dialogul dintre toate nivelurile de autoritate implicate pot garanta implementarea politicilor la nivelul maximei eficacități;
52. ia notă de priorități ale noului guvern al Groenlandei și cere Comisiei să examineze felul în care programele UE ar putea contribui la dezvoltare durabilă în Groenlanda, asigurând totodată că legăturile cu Danemarca și Europa în ansamblu pot promova o dezvoltare care este utilă pe termen lung atât populației Groenlandei, cât și actorilor europeni; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să adopte o perspectivă strategică asupra viitorului Groenlandei și asupra dezvoltării resurselor sale, asigurând totodată o veritabilă participare europeană, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a Groenlandei;
53. își exprimă preocupările legate de succesul foarte limitat al scrisorii de intenție semnate de Vicepreședintele Comisiei cu Groenlanda în raport cu rapiditatea cu care țările asiatice s-au angajat și au pregătit investiții în Groenlanda; invită Comisia și statele membre să își coordoneze activitățile cu întreprinderile europene cu scopul de a se asigura că se ține seama de interesele pe termen lung ale UE și de utilizarea capacității sale de a contribui la dezvoltarea sustenabilă pe termen lung;
54. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.
- [1] JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71.
- [2] JO L 178, 28.6.2013, p. 66.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2012)0146.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
- [5] JO L 216, 17.8.2010, p. 1.