Propunere de rezoluție referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică
5.3.2014 - (2013/2595(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Anneli Jäätteenmäki, Pat the Cope Gallagher, Graham Watson, Olle Schmidt în numele Grupului ALDE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0229/2014
B7‑0230/2014
Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile anterioare referitoare la regiunea arctică, inclusiv ultima sa rezoluție din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat[1],
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012 intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare” (JOIN(2012)0019), precum și comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 intitulată „Uniunea Europeană și regiunea arctică” (COM(2008)0763),
– având în vedere acțiunea pregătitoare „Evaluarea strategică a impactului produs asupra mediului de dezvoltarea regiunii arctice”,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 2013 privind politica Uniunii Europene privind regiunea arctică,
– având în vedere strategiile naționale privind Arctica și documentele de politică privind Arctica din Finlanda, Suedia, Danemarca și Groenlanda, Norvegia, Rusia, SUA și Canada, precum și din Regatul Unit și Germania,
– având în vedere prioritățile Consiliului euro-arctic al Mării Barents pentru perioada 2013-2015 stabilite în timpul președinției finlandeze,
– având în vedere declarația Comisiei permanente a parlamentarilor din Regiunea Arctică (SCPAR) din septembrie 2013 și cea de a 10-a Conferință a parlamentarilor din regiunea arctică organizată la Akureyri în 2012,
– având în vedere programul Consiliului Arcticii pentru perioada 2013-2015 stabilit în timpul președinției canadiene,
– având în vedere programul arctic al Consiliului Nordic al Miniștrilor pentru perioada 2012-2014,
– având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii Nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles în 2013,
– având în vedere declarațiile adoptate de Forumul Parlamentar al Dimensiunii Nordice la Arhangelsk în 2013, la Tromsø în 2011 și la Bruxelles în 2009,
– având în vedere Rezoluția sa legislativă din 5 februarie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte[2],
– având în vedere raportul Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 28 octombrie 2013 referitor la politica privind regiunea arctică,
– având în vedere programul UE de cercetare și inovare Orizont 2020,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât regiunea arctică, și în special Arctica Europeană, este o zonă cu o importanță strategică din ce în ce mai mare pentru UE și viceversa;
B. întrucât schimbările climatice provoacă schimbări în mediul fragil al Arcticii și întrucât UE este un actor principal în domeniul politicii globale privind clima;
C. întrucât Arctica este bogată în resurse naturale, sprijină diferite moduri de trai și industrii și devine o destinație turistică tot mai căutată; întrucât UE este o mare consumatoare de resurse, bunuri și servicii care provin din regiunea arctică;
D. întrucât statele membre Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări arctice; întrucât singura populație indigenă din UE, populația saami, trăiește în Finlanda și Suedia, precum și în Norvegia și Rusia;
E. întrucât Subarctica și Arctica Europeană este o regiune diversificată care cuprinde atât orașe moderne și industrii avansate, cât și regiuni slab populate și zone rurale;
F. întrucât topirea gheții și noile rute de transport maritim sporesc accesibilitatea resurselor din Arctica și întrucât acest lucru va duce la o creștere a investițiilor și o dezvoltare a infrastructurii în regiune; întrucât interesul față de Arctica este tot mai pronunțat în SUA și Rusia, precum și în țări din exteriorul spațiului arctic, cum ar fi China, care se autodefinește ca un „stat aproape arctic”;
G. întrucât UE și-a asumat un angajament de lungă durată în Arctica, în special prin implicarea sa în politica privind Dimensiunea Nordică, în Consiliul euro-arctic al Mării Barents și în cooperarea la Marea Barents, dar și ca observator ad hoc în cadrul Consiliului Arcticii;
H. întrucât UE și statele sale membre contribuie semnificativ la cercetarea în regiunea arctică și întrucât programele UE, inclusiv noul program-cadru Orizont 2020, sprijină proiectele de cercetare în regiune care aduc beneficii comunităților arctice,
1. solicită o politică unitară și coerentă a UE în ceea ce privește Arctica și o strategie pentru regiunea arctică axată pe regiunea subarctică și Arctica Europeană, populațiile acestora, dezvoltarea mijloacelor de câștigare a existenței, a industriilor și a locurilor de muncă, precum și pe protecția mediului; consideră că această alegere strategică face parte integrantă din asigurarea legitimității și a sprijinului local pentru angajamentul UE față de Arctica;
2. subliniază oportunitățile economice și diversitatea industriilor din regiunile subarctică și a Arcticii Europene, în special turismul, industria maritimă și transportul maritim, energiile regenerabile, tehnologiile de mediu și cele curate, gazele și petrolul, industria offshore, silvicultura și industria lemnului, mineritul, serviciile de transport și comunicațiile, tehnologia informației și e-soluțiile, pescuitul și acvacultura, precum și agricultura și mijloacele tradiționale de câștigare a existenței, cum ar fi creșterea renilor; recunoaște impactul și importanța acestora atât în regiune, cât și în toată Europa;
3. subliniază că utilizarea tot mai intensă a resurselor naturale din regiunea arctică trebuie să se facă într-o manieră caracterizată de respect pentru populația locală și care aduce beneficii acesteia, indiferent dacă este vorba de populațiile indigene sau de cele neindigene, și care preia responsabilitatea totală față de mediul fragil al Arcticii;
4. invită Comisia să urmărească o politică solidă în domeniul climei, cu obiective obligatorii, și să sprijine activ Franța în eforturile sale de găzduire la Paris a unei conferințe privind clima în anul 2015, ținând seama de faptul că pentru combaterea schimbărilor climatice sunt necesare decizii globale în care să fie implicate SUA, China, Rusia și alte țări BRICS, precum și UE;
5. invită Comisia să stabilească un dialog regional permanent cu societatea civilă din regiunea arctică;
6. își exprimă aprecierea față de reuniunile organizate de Comisie cu cele șase asociații ale popoarelor indigene circumpolare care sunt recunoscute ca participanți permanenți în Consiliul Arcticii; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a acorda fonduri acestor asociații în vederea participării la reuniunile organismelor ONU și la alte întruniri internaționale din care fac deja parte, precum și de a sprijini pe plan politic aspirațiile lor de a fi prezente în alte foruri internaționale în care se dezbat aspecte legate de popoarele indigene;
7. invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra coridoarelor de transport precum șoselele, căile ferate și transportul maritim, în vederea menținerii și promovării unor legături transfrontaliere în Arctica Europeană și a aducerii bunurilor din Arctica pe piața europeană; este de opinie că pe măsură ce UE își dezvoltă în continuare infrastructura de transport (mecanismul pentru interconectarea Europei, TEN-T), legătura cu Arctica Europeană trebuie îmbunătățită;
8. subliniază că rețelele de informare fiabile, de mare capacitate, și serviciile digitale sunt esențiale pentru stimularea activității economice și a bunăstării popoarelor din Arctica și că adoptarea și utilizarea unor soluții inteligente bazate pe tehnologii de comunicare avansate trebuie să fie promovate în toate sectoarele;
9. recunoaște importanța finanțării continue și suficiente a zonelor nordice foarte slab populate în vederea eliminării handicapurilor permanente precum densitatea scăzută a populației, condițiile climatice dure și distanțele mari;
10. invită Comisia să propună, iar autoritățile bugetare să stabilească, o linie bugetară în cadrul instrumentului de parteneriat pentru chestiuni legate de politica privind Arctica și invită Comisia să maximizeze interacțiunea efectivă dintre programele și proiectele interne și externe ale UE care vizează regiunile subarctică și arctică;
11. își reafirmă sprijinul pentru înființarea unui centru UE de informare cu privire la Arctica sub forma unei întreprinderi conectate în rețea cu sediul permanent la Rovaniemi și îndeamnă Comisia să ia măsuri în acest sens, făcând referire la acțiunea pregătitoare „Evaluarea strategică a impactului produs asupra mediului de dezvoltarea regiunii arctice”, sprijinită de Comisie și de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în comunicarea comună din 2012 și pusă în aplicare de Centrul arctic al Universității din Laponia împreună cu o rețea de centre de excelență europene privind Arctica, cu scopul de a asigura un acces eficient la informații despre Arctica, dialoguri la toate nivelurile și comunicarea pentru utilizarea informațiilor și cunoștințelor în beneficiul sustenabilității regiunii arctice;
12. își exprimă sprijinul pentru Forumul ONG-urilor din Arctica, ce urmărește să pună la dispoziția ONG-urilor preocupate de aspecte de mediu un mijloc coerent pentru organizarea de întâlniri și schimbul de idei și perspective;
13. consideră că Consiliul euro-arctic al Mării Barents (BEAC) este un important nod pentru cooperarea dintre Finlanda, Norvegia, Rusia, Suedia și UE; își exprimă aprecierea față de activitatea BEAC în domeniile mediului, sănătății și aspectelor sociale, educației și cercetării, energiei, culturii și turismului, popoarelor indigene și IMM-urilor; salută, în special, accentul care se pune pe tineri în cadrul președinției finlandeze care se desfășoară în perioada 2013-2015;
14. este de opinie că politica privind Dimensiunea Nordică bazată pe cooperare regională și un parteneriat pragmatic este un model reușit de stabilitate, asumare în comun a responsabilității și implicare, în cadrul politicii globale UE-Rusia; consideră că conceptul Dimensiunii Nordice ar trebui dezvoltat în direcția unei politici generale care să vizeze o mai bună coordonare a diferitelor linii de cooperare în regiunea Mării Barents;
15. ia act de declarația Consiliului Arcticii de la Kiruna din mai 2013 și de decizia sa de a „primi favorabil” candidatura UE la statutul de observator și îndeamnă Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Canada, în calitate de președinte al Consiliului Arcticii, să soluționeze chestiunile rămase; îndeamnă Comisia și SEAE să informeze corespunzător Parlamentul despre acest proces;
16. invită Comisia, SEAE și statele membre să încurajeze și să promoveze activ cele mai înalte standarde în legătură cu siguranța mediului în apele Arcticii și îndeamnă UE și SEE să pună în aplicare rapid Directiva 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore; salută punerea în aplicare de către membrii Consiliului Arcticii a Acordului de cooperare privind poluarea mărilor cu petrol, gradul de pregătire și răspunsul în regiunea Arctică și solicită implicarea activă a actorilor europeni;
17. salută munca depusă în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) în vederea finalizării Codului polar de navigație cu caracter obligatoriu; încurajează cooperarea atât la nivelul cercetării, cât și al investițiilor, în vederea dezvoltării unei infrastructuri solide și sigure pentru rutele maritime din Oceanul Arctic și subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să susțină în mod activ principiile libertății de navigație și de trecere inofensivă;
18. ia act de inițiativa guvernului islandez de a pune capăt negocierilor privind aderarea la UE; solicită Comisiei și SEAE să întrețină bune relații și să dezvolte o cooperare mai strânsă cu Islanda în domenii de interes comun, cum ar fi dezvoltarea transportului maritim, pescuitul, energia geotermală și mediul, valorificând pe deplin instrumentele existente și încurajând cooperarea legată de Arctica dintre actorii stabiliți în UE și cei din Islanda;
19. subliniază relațiile strânse dintre UE și Groenlanda și importanța geostrategică a acestui teritoriu; ia act de prioritățile guvernului din Groenlanda, care au pus din nou accentul pe dezvoltarea economică și exploatarea materiilor prime; solicită Comisiei și SEAE să analizeze în ce mod UE poate contribui și ajuta la dezvoltarea sustenabilă a Groenlandei astfel încât să se țină seama atât de preocupările legate de mediu, cât și de necesitatea dezvoltării economice;
20. își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluția situației dintre UE și statele de coastă în ceea ce privește cotele de pescuit și speră că se va găsi o soluție pozitivă, inclusiv în privința viitoarelor chestiuni legate de pescuit, astfel încât să fie conservate stocurile halieutice vizate și să se prevină decimarea altor specii și deteriorarea mediului marin;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.
- [1] JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2014)0075.