Propunere de rezoluţie - B7-0232/2014Propunere de rezoluţie
B7-0232/2014

    Propunere de rezoluție referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică

    5.3.2014 - (2013/2595(RSP))

    depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
    în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Mairead McGuinness, Michael Gahler, Ivo Belet, Dubravka Šuica, Elena Băsescu în numele Grupului PPE

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0229/2014

    Procedură : 2013/2595(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0232/2014
    Texte depuse :
    B7-0232/2014
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B7‑0232/2014

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică

    (2013/2595(RSP))

    Parlamentul European,

    –       având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind chestiunile legate de regiunea arctică, în special Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat[1], precum și raportul Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 28 octombrie 2013 referitor la politica privind regiunea arctică,

    –       având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012 intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare” (JOIN(2012)0019) și documentele de însoțire ale serviciilor Comisiei intitulate „Inventarul activităților desfășurate în cadrul dezvoltării unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (SWD(2012)0182) și „Spațiul și regiunea arctică” (SWD(2012)0183),

    –       având în vedere Acordul de parteneriat dintre UE și Groenlanda 2007-2013 și Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre UE și Groenlanda, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013 și este valabil 3 ani,

    –       având în vedere programul UE de cercetare și inovare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020,

    –       având în vedere programul Președinției Consiliului Arcticii, Programul de cooperare al Consiliului de miniștri al Consiliului Arcticii și programul Consiliului Euro-Arctic de la Marea Barents (BEAC),

    –       având în vedere strategiile naționale noi și actualizate privind regiunea arctică și documentele de politică privind regiunea arctică din Finlanda, Suedia, Danemarca și Groenlanda, Norvegia, Rusia, SUA, Canada și Regatul Unit,

    –       având în vedere declarațiile adoptate de Forumul Parlamentar al Dimensiunii Nordice în septembrie 2009, la Bruxelles și în februarie 2011, la Tromsø,

    –       având în vedere declarația comună a celei de a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii Nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles, la 18 februarie 2013,

    –       având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia celei de a 9-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 13-15 septembrie 2010, și, respectiv, a celei de a 10-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, care a avut loc la Akureyri, în perioada 5-7 septembrie 2012,

    –       având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 octombrie 2013 în cauza C-583/11P și hotărârea din 25 aprilie 2013 în cauza T-526/10 privind cererea de anulare a Regulamentului (UE) nr. 737/2010 al Comisiei din 10 august 2010 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu produse derivate din focă,

    –       având în vedere raportul grupului special al Organizației Mondiale a Comerțului din 25 noiembrie 2013 intitulat „Comunitățile Europene - măsuri privind interzicerea importului și comercializării produselor derivate din focă”, capitolul 1.3.5 (prevede hotărârea preliminară prezentată la 29 ianuarie 2013),

    –       având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A.     întrucât comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din vara lui 2012 este răspunsul la solicitarea Parlamentului având ca obiect elaborarea unei politici coerente a UE privind regiunea arctică;

    B.     întrucât Parlamentul a fost un participant activ în cadrul lucrărilor Comitetului permanent al parlamentarilor din regiunea arctică, prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, la Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE);

    C.     întrucât Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări arctice și atât Finlanda, cât și Suedia sunt parțial situate în interiorul cercului polar arctic; întrucât singura populație indigenă din UE, populația sami, trăiește în regiunile arctice ale Finlandei și Suediei, precum și în Norvegia și Rusia;

    D.     întrucât Norvegia, ca partener de încredere, este asociată cu UE prin intermediul SEE și al Acordului Schengen;

    E.     întrucât UE și-a asumat un angajament de lungă durată în regiunea arctică prin implicarea sa în politica comună a Dimensiunii Nordice, alături de Rusia, Norvegia și Islanda (un exemplu fiind „fereastra arctică”), în cadrul cooperării la Marea Barents și, îndeosebi, în cadrul Consiliului Euro-Arctic al Mării Barents, prin implicațiile parteneriatelor sale strategice cu Canada, Statele Unite și Rusia, precum și prin participarea sa în calitate de observator ad-hoc activ în cadrul Consiliului Arcticii în ultimii ani;

    F.     întrucât decizia Consiliului Arcticii de la Kiruna de a „da un răspuns favorabil” candidaturii UE la statutul de observator este deschisă interpretărilor diferite în ceea ce privește măsura în care UE i se acordă acest statut;

    G.     întrucât UE și statele sale membre contribuie semnificativ la cercetarea în regiunea arctică și întrucât programele UE, inclusiv noul program-cadru Orizont 2020, sprijină proiectele majore de cercetare în regiune, care aduc beneficii atât popoarelor, cât și economiilor țărilor arctice;

    H.     întrucât se estimează că aproximativ o cincime din resursele nedescoperite de hidrocarburi ale lumii se găsesc în regiunea arctică, deși este nevoie de cercetări mai ample pentru a stabili cu mai multă precizie ce cantități de petrol și gaze există în regiunea arctică și unde anume, precum și ce tehnologii ar trebui folosite pentru a le exploata și dacă acest lucru ar fi sustenabil din punct de vedere economic;

    I.      întrucât interesul tot mai mare față de regiunea arctică manifestat de actori din exteriorul spațiului arctic, precum China, Japonia, India și alte țări din Asia, faptul că aceștia au alocat fonduri pentru cercetarea polară și, nu în ultimul rând, confirmarea obținerii de către Coreea de Sud, China, Japonia, India și Singapore a statutului de observator în cadrul Consiliului Arcticii indică creșterea importanței geopolitice a regiunii arctice la nivel mondial;

    J.      întrucât siguranța activităților petroliere și gaziere offshore în regiunea arctică face obiectul Directivei 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și necesită o atenție specială pentru a asigura protecția mediului în regiunea arctică, ținând seama de riscul de accidente majore și de nevoia unei intervenții eficace;

    K.     întrucât necesitatea unei intervenții eficace în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore în regiunea arctică este subliniată în Directiva 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore;

    UE și regiunea arctică

    1.      reamintește Rezoluției sa adoptată la 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat și salută comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012; își reafirmă poziția potrivit căreia, întrucât trei state membre ale UE - Danemarca, Finlanda și Suedia - sunt țări arctice, iar Norvegia și Islanda fac parte din SEE și din spațiul Schengen, interesul manifestat de UE este legitim, în virtutea drepturilor și obligațiilor sale ce decurg din dreptul internațional, a angajamentelor asumate în cadrul politicilor privind mediul și clima, precum și al altor politici, și a activităților de finanțare și cercetare și a intereselor sale economice, inclusiv în domeniul transportului maritim și al exploatării resurselor naturale; reamintește, de asemenea, că UE dispune de întinse zone arctice de uscat în Finlanda și Suedia, care sunt locuite de unica populație indigenă din UE, și anume sami;

    2.      ia act de declarația Consiliului Arcticii de la Kiruna și de decizia sa privind statutul de observator al UE și al altor entități statale și îndeamnă Comisia să abordeze aspectele nesoluționate cu Canada și să informeze în mod corespunzător Parlamentul în timp util pe parcursul procesului în cauză;

    3.      își exprimă sprijinul pentru activitatea Comisiei în vederea obținerii statutului de observator în Consiliul Arcticii; reamintește rolul UE și al statelor sale membre de membri activi ai altor organisme privind Arctica, de exemplu Organizația Maritimă Internațională (OMI); subliniază necesitatea de a acorda o atenție sporită activităților instituțiilor UE în domenii de interes la nivel politic și economic;

    4.      subliniază că Consiliul Euro-Arctic al Mării Barents (BEAC) joacă un important rol de centru de legătură pentru cooperarea dintre Danemarca, Finlanda, Rusia, Suedia și Comisia Europeană; ia act de activitatea BEAC în domeniile sănătății și chestiunilor sociale, al educației și cercetării, energiei, culturii și turismului; ia act de rolul consultativ al Grupului de lucru al popoarelor indigene (WGIP) în cadrul BEAC;

    5.      subliniază contribuțiile aduse de UE cercetării și dezvoltării și angajamentul actorilor economici înregistrați și activi în conformitate cu legislația UE în regiunea arctică;

    6.      invită Comisia să prezinte propuneri cu privire la modalitățile în care proiectul Galileo sau alte proiecte, precum Monitorizarea globală pentru mediu și securitate, care pot avea un impact asupra regiunii arctice, pot fi dezvoltate pentru a permite navigarea mai sigură și mai rapidă în apele Arcticii, contribuind astfel în mod deosebit la siguranța și accesibilitatea Căii de nord-est și la creșterea previzibilității mișcărilor gheții, la o mai bună cartografiere a fundului marin arctic, dar și la înțelegerea principalelor procese geodinamice din zonă;

    7.      salută implementarea Acordului privind operațiunile de căutare și salvare și a Acordului privind capacitățile de intervenție în cazul scurgerilor de petrol de către membrii Consiliului Arcticii și solicită implicarea activă a instituțiilor și întreprinderilor europene în procesul de implementare;

    8.      subliniază necesitatea unei implicări active a UE în toate grupurile de lucru relevante ale Consiliului Arcticii și în organizațiile regionale și internaționale relevante, cum ar fi OMI;

    9.      salută noile strategii pentru regiunea arctică ale statelor membre ale UE care sunt membre ale Consiliului Arcticii, și anume, Finlanda, Danemarca și Suedia, precum și strategiile statelor ce au calitatea de observatori, de exemplu, Germania și Regatul Unit, subliniază faptul că strategiile în cauză ar trebui să ducă nu doar la o înțelegere mai realistă, ci și la angajamente concrete în regiunea arctică, evidențiind astfel necesitatea de a se avea în vedere programele și politicile comune ale UE care afectează regiunea arctică;

    10.    ia act de decizia noului guvern islandez de a suspenda negocierile privind aderarea la UE; regretă faptul că niciuna dintre cele două părți nu a reușit să găsească o soluție în ceea ce privește opiniile lor contradictorii în legătură cu anumite chestiuni, în ciuda legăturilor culturale strânse dintre ele și a faptului că Islanda a pus deja în aplicare o mare parte a legislației UE în calitatea sa de membru al SEE și al spațiului Schengen, și că astfel s-a ratat șansa unei mai bune integrări a Islandei – chiar și în condițiile unor clauze speciale de exceptare – având în vedere poziția sa strategică din punct de vedere geopolitic și geoeconomic pentru generațiile viitoare; solicită Comisiei să dezvolte o cooperare mai strânsă cu Islanda în domenii de interes comun, cum ar fi dezvoltarea transportului maritim și a energiilor din surse regenerabile, exploatând pe deplin instrumentele existente și încurajând cooperarea în domeniul cercetării și al afacerilor dintre actorii europeni și cei islandezi, în special având în vedere activitățile tot mai numeroase ale părților chineze, asigurând faptul că interesele europene nu sunt subminate în această regiune importantă din punct de vedere strategic;

    11.    salută pregătirile în vederea instituirii unui Consiliu economic arctic, care să fie asociat Consiliului Arcticii și să exercite funcții consultative; subliniază numărul institutelor europene care aduc contribuții și investesc în regiunea arctică; ceea ce denotă o participare eficace a întreprinderilor, nu numai din cele trei state arctice membre ale UE, ci și din alte state (cu statut de observator), luând în considerare caracterul global al multor companii din zilele noastre;

    12.    salută lucrările privind inițiativele ascendente care asigură un angajament echilibrat și pe termen lung al întreprinderilor europene și neeuropene, cum ar fi masa rotundă a întreprinderilor care desfășoară activități în regiunea arctică, și cere Comisiei să prezinte sugestii privind modalitățile de sprijinire a întreprinderilor europene angajate în dezvoltarea socio-economică echilibrată, durabilă și pe termen lung din regiunea arctică;

    13.    solicită Comisiei, având în vedere numărul foarte mare de activități științifice, economice și civice din, în special, zona arctică europeană, regiunea Mării Barents și din afara acestora, să dezvolte practici menite să utilizeze mai bine fondurile UE existente și să asigure un echilibru corect în protejarea și dezvoltarea regiunii arctice atunci când alocă fonduri UE acestei regiuni;

    14.    sugerează, de asemenea, că este important să se ia măsuri pentru a adapta mai bine programele existente (de exemplu, Programul Interreg IV, Programul privind periferia nordică, Programul Kolarctic, Programul baltic, Strategia pentru creșterea albastră), precum și contribuțiile la finanțarea parteneriatelor din cadrul Dimensiunii Nordice, cum ar fi Parteneriatul pentru mediu în cadrul Dimensiunii nordice și Parteneriatul pentru transporturi și logistică în cadrul Dimensiunii nordice, sau pachetele IEVP, pentru a permite alocarea de fonduri și pentru a defini în mod clar prioritățile de investiții pentru angajamentul în regiunea arctică; propune crearea unei platforme a Comisiei și a SEAE cu sarcina de a asigura alocarea coerentă de fonduri regiunii arctice;

    15.    își declară sprijinul pentru înființarea centrului UE de informare cu privire la Arctica, o rețea stabilită în regiunea arctică ce își propune să informeze și să pună în legătură actorii din această regiune și din UE; subliniază în acest sens că este absolut necesar ca acest proiect să includă o interfață specială pentru actorii instituționali ai UE; recunoaște rolul Forumului UE privind regiunea arctică de la Bruxelles drept platformă unică de promovare a înțelegerii în rândul gamei largi de actori relevanți din regiunea arctică și din UE și de creare a unor legături între domeniile elaborării de politici, științei și afacerilor;

    16.    își exprimă preocupările legate de capacitatea SEAE de a coordona în mod organizat diferitele DG-uri implicate ale Comisiei, ca urmare a eliminării RELEX din structura Comisiei și instituirea sa ca entitate separată; prin urmare, invită Comisia și SEAE ca, până la sfârșitul mandatului Comisiei, să informeze Parlamentul cu privire la modalitatea posibilă de organizare a unui sistem eficace - cum a fost cel condus în trecut de grupul de lucru interservicii al Comisiei - de coordonare a unui grup de lucru orizontal care să asigure coerența, coordonarea și eficiența la nivel orizontal în ceea ce privește dezvoltarea politicilor și executarea programelor UE, astfel cum a cerut Parlamentul;

    17.    invită Comisia să elaboreze și să prezinte o strategie socioeconomică și de mediu coerentă pentru angajamentul UE în regiunea arctică, asigurându-se că sunt luate în considerare interesele UE și ale statelor membre ori de câte ori politicile privind regiunea arctică sunt elaborate, modificate sau actualizate;

    18.    solicită Comisiei să elaboreze un plan de acțiune care să definească măsuri concrete pentru punerea în aplicare coerentă a unei astfel de strategii, precum și a politicilor și programelor existente legate de regiunea arctică, pentru a asigura o abordare coordonată în ceea ce privește regiunea arctică;

    Dezvoltarea socioeconomică durabilă și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în regiunea arctică

    19.    subliniază impactul global al schimbărilor din regiunea arctică și rolul important pe care UE și alte puteri industriale vor trebui să îl joace alături de națiunile circumpolare în reducerea poluării în regiunea arctică determinată de creșterea numărului activităților desfășurate în regiune; atrage atenția cu privire la faptul că schimbările climatice produse în regiunea arctică vor avea un impact major asupra zonelor de coastă din Europa și de pe alte continente, precum și asupra sectoarelor dependente de climă din Europa, precum agricultura și pescuitul, energia, creșterea renilor, vânătoarea, turismul și transporturile;

    20.    recunoaște faptul că efectele topirii stratului de gheață și ale temperaturilor mai ridicate nu au drept consecință doar riscul de strămutare a populației indigene, amenințând, astfel, modul de viață indigen, ci pot crea, de asemenea, posibilități de dezvoltare economică în regiunea arctică; recunoaște dorințele locuitorilor și guvernelor din regiunea arctică cu responsabilități și drepturi suverane de a urmări în continuare o dezvoltare economică sustenabilă, protejând totodată sursele de venit tradiționale ale populațiilor indigene și caracterul foarte fragil al ecosistemelor arctice;

    21.    are în vedere legislația similară din SUA, însă regretă efectele pe care reglementările UE cu privire la interzicerea produselor derivate din focă le-au avut asupra unor părți ale populației și în special asupra culturii și mijloacelor de subzistență ale populațiilor indigene și care au creat un obstacol în calea angajamentului UE în regiunea arctică; îndeamnă Comisia să examineze modalități de adaptare sau reformare a acestei legislații pentru ca aceasta să fie compatibilă cu nevoile partenerilor din regiunea arctică;

    22.    își reiterează poziția cu privire la drepturile populațiilor indigene în general și ale populației sami, singura populație indigenă a UE, în special; îndeamnă Comisia să găsească noi modalități prin care să se asigure că vocea acestora este auzită și experiența lor este luată în considerare în cadrul proceselor decizionale ale UE; propune, în acest sens, crearea unei Reprezentanțe independente a populațiilor indigene la Bruxelles;

    23.    subliniază contribuțiile considerabile ale UE la cercetare în cadrul Orizont 2020; invită Comisia să stabilească rubrici clare pentru a sprijini cercetarea legată de regiunea arctică în noul cadru Orizont 2020 - atât cercetarea cu caracter general, cât și cercetarea aplicată;

    24.    subliniază că problemele grave de mediu legate de apele arctice necesită o atenție specială pentru a asigura protecția mediului în regiunea arctică în ceea ce privește orice activități petroliere și gaziere offshore, ținând seama de riscul de accidente majore și de nevoia unei intervenții eficace, astfel cum prevede Directiva 2013/30/UE;

    25.    subliniază necesitatea unei intervenții eficace în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore în regiunea arctică, astfel cum prevede Directiva 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore;

    26.    subliniază importanța majoră a siguranței și a securității noilor rute comerciale mondiale pe mare din regiunea arctică, îndeosebi pentru economiile UE și ale statelor membre, dat fiind faptul că aceste țări controlează 40 % din transportul maritim comercial mondial; ia act de finalizarea activităților desfășurate în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru un Cod polar obligatoriu în domeniul transportului maritim; îndeamnă statele membre și Comisia să mențină un contact apropiat cu institutele de cercetare europene și cu întreprinderile de transport și asigurări, pentru a se asigura că noile tehnologii și experiențe sunt luate în considerare; subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să apere în mod activ libertatea mărilor și dreptul de liberă trecere prin apele internaționale; încurajează cooperarea atât la nivelul cercetării, cât și al investițiilor, în vederea dezvoltării unei infrastructuri puternice și sigure pentru rutele maritime din regiunea arctică;

    27.    subliniază importanța activității desfășurate în acest sens de parteneriatul pentru transporturi și logistică în cadrul Dimensiunii Nordice (NDPTL);

    28.    invită statele din regiune să se asigure că orice rută de transport folosită în prezent - și cele care pot apărea în viitor - este deschisă transportului maritim internațional și să se abțină de la introducerea oricăror sarcini arbitrare unilaterale, administrative sau financiare, care ar putea îngreuna transportul maritim în regiunea arctică, altele decât măsurile convenite la nivel internațional menite să crească securitatea sau protecția mediului;

    29.    ia act de activitățile recente de explorare în regiunea arctică europeană și Marea Barents și subliniază cooperarea bilaterală dintre Norvegia și Rusia, al cărei scop este utilizarea celor mai înalte standarde tehnice disponibile în domeniul protecției mediului în activitățile de prospectare a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Barents; atrage atenția îndeosebi asupra importanței dezvoltării controversate a noilor tehnologii elaborate special pentru mediul arctic, cum este tehnologia instalațiilor din subsolul marin;

    30.    este conștient de dezbaterile naționale purtate în UE și statele sale membre privind schimbările climatice și noile politici în domeniul energiei („Energiewende”), și reamintește poziția UE de principal consumator al gazelor naturale din regiunea arctică și implicarea operatorilor economici europeni; subliniază rolul gazelor naturale provenite din surse de aprovizionare sigure și garantate, produse în conformitate cu cele mai înalte standarde posibile, ca element important pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon în viitor; sprijină abordarea progresivă și precaută a dezvoltării resurselor de energie în regiunea arctică și subliniază faptul că condițiile din numeroasele zone ale regiunii arctice sunt foarte diferite și trebuie, în consecință, tratate separat;

    31.    reamintește dreptul populațiilor din regiunea arctică de a-și stabili singure mijloacele de câștigare a existenței și recunoaște dorința acestora de dezvoltare sustenabilă a regiunii și solicită Comisiei să informeze care programe UE ar putea fi folosite pentru a sprijini o astfel de dezvoltare sustenabilă și echilibrată pe termen lung și să elaboreze măsuri pentru a contribui mai concret la îndeplinirea acestei dorințe;

    32.    ia act de prioritățile în materie de dezvoltare ale noului guvern al Groenlandei; invită Comisia să analizeze modul în care programele UE pot contribui la dezvoltarea sustenabilă a Groenlandei, în special în lumina numărului semnificativ mai mare de activități ale actorilor din afara Europei în Groenlanda; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să adopte o viziune strategică în ceea ce privește viitorul Groenlandei și dezvoltarea resurselor sale, garantând totodată faptul că participarea Europei contribuie în mod adecvat la dezvoltarea sustenabilă a țării;

    33.    își exprimă preocupările legate de succesul foarte limitat al scrisorii de intenție semnate de Vicepreședintele Comisiei cu Groenlanda în raport cu pregătirile precipitate privind angajamentele și investițiile națiunilor asiatice; invită Comisia și statele membre să își coordoneze activitățile cu întreprinderile europene cu scopul de a se asigura că se ține seama de interesele pe termen lung ale UE și de capacitatea sa de a contribui la dezvoltarea sustenabilă pe termen lung;

    34.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.