PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Libia
16.9.2014 - (2014/2844(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Ana Gomes, Pier Antonio Panzeri, Miroslav Poche, Nicola Caputo, Elena Valenciano Martínez-Orozco, Goffredo Maria Bettini, Tonino Picula, Vincent Peillon în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0111/2014
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, îndeosebi cea din 15 septembrie 2011[1] și cea din 22 noiembrie 2012 referitoare la situația migranților din Libia[2],
– având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la drepturile omului și condițiile de securitate din regiunea Sahel[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind Politica Externă și de Securitate Comună[4] și Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la „Politica Europeană de Vecinătate: către o consolidare a parteneriatului[5],
– având în vedere convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligațiile părților la conflictele armate de a respecta și de a impune respectarea dreptului internațional umanitar în orice situație,
– având în vedere Convenția privind securitatea personalului Națiunilor Unite și a personalului asociat, precum și Protocolul opțional la aceasta,
– având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august 2014 și 30 august 2014,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 26 august 2014,
– având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât cetățenii libieni au ieșit în stradă în februarie 2011 pentru a-și cere drepturile politice, fiind reprimați în mod brutal de autorități, incidente ce au declanșat un conflict civil de nouă luni și au condus la răsturnarea regimului Gaddafi;
B. întrucât în iunie 2014 au avut loc pentru a treia oară alegeri generale libere și democratice pentru Camera Reprezentaților, instituție ce va înlocui Congresul Național General, ales în iulie 2012;
C. întrucât Libia se confruntă cu escaladarea confruntărilor dintre grupări locale armate, printre care atacuri asupra civililor și asupra proprietății acestora, atacuri ce presupun încălcări grave ale drepturilor omului, în anumite cazuri la nivel de crime de război;
D. întrucât actori regionali și internaționali intervin în mod activ în Libia, prin acțiuni ce riscă să exacerbeze fricțiunile locale, cu efect asupra structurilor administrative și așa fragile și riscând să pericliteze tranziția Libiei către democrație;
E. întrucât comunitatea internațională își întețește eforturile de sprijinire a unei soluții pașnice la actuala criză,
1. solicită tuturor părților din Libia să încheie de îndată un armistițiu și să procedeze la un dialog politic național cuprinzător;
2. condamnă violențele din Libia, mai ales din regiunea Tripoli și Benghazi, cauzate de conflictele dintre grupări armate și de incitarea la violență și își exprimă profunda îngrijorare și întreaga solidaritate cu instituțiile și populația civilă afectată din Libia;
3. ia act de impactul asupra situației de securitate regionale și europene al stării generale grave din Libia și al deteriorării structurilor de guvernare; reamintește că confruntările din lunile iulie și august 2014 pentru controlul aeroportului Tripoli au condus la o escaladare a stării de conflict și la o stare de haos, cu numeroase victime și pagube ale infrastructurii strategice;
4. condamnă seria de atacuri asupra civililor și asupra proprietății acestora, în anumite cazuri la nivel de crime de război; reamintește că toate părțile la conflictul libian sunt ținute să protejeze în permanență civilii și că persoanele aflate în detenție trebuie tratate în conformitate cu drepturile internaționale ale omului și cu dreptul umanitar; reamintește că atacurile îndreptate în mod intenționat împotriva personalului care participă la acțiuni de asistență umanitară sau la o misiune de pace în conformitate cu Carta Națiunilor Unite reprezintă crime de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;
5. salută, în acest context, Rezoluția 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, și faptul că aceasta extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitate penală a persoanelor care se implică în acte ce pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau sprijină astfel de acte sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice; invită UE, statele sale membre și comunitatea internațională în ansamblu să ia în considerare posibilitatea aplicării unor astfel de măsuri acelor persoane care pun în pericol perspectiva păcii și a tranziției democratice în Libia și să le catalogheze în același fel în care comunitatea internațională l-a catalogat pe Gaddafi și pe apropiații regimului său;
6. reamintește că părțile beligerante sunt responsabile și pot fi judecate de către instanțele naționale sau de Curtea Penală Internațională, a cărei jurisdicție include de la 15 februarie 2011 crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidurile comise în Libia, în conformitate cu rezoluția 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;
7. consideră Camera reprezentanților drept instituția legitimă ce derivă din alegerile din iunie 2014; reamintește necesitatea ca aceasta să se adreseze tuturor părților implicate pentru atingerea unui acord cuprinzător și să evite deciziile ce pot agrava și mai mult disensiunile, în loc să le aplaneze; invită deputații aleși în Camera Reprezentanților să viziteze Parlamentul European și să-și cunoască noii omologi;
8. salută activitatea Adunării Constituționale de elaborare a proiectului de constituție și spiritul de consens și dialog constructiv; încurajează adunarea să își continue activitatea asupra textului unei constituții în conformitate cu principiile statului de drept și al drepturilor omului, care va personifica și proteja drepturile tuturor cetățenilor țării; invită Camera reprezentanților să supună cât de curând la vot un proiect de constituție; încurajează înființarea unei Comisii de reconciliere, asemănătoarea cu cea înființată în Africa de Sud în anii ´90;
9. solicită guvernului libian interimar și Camerei Reprezentanților să asigure un dialog politic larg, singura cale înainte;
10. solicită țărilor învecinate și din regiune să se abțină de la orice acțiuni ce riscă să agraveze disensiunile existente și să submineze tranziția democratică a Libiei; salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de sutele de mii de cetățeni libieni refugiați din calea violențelor din propria țară;
11. solicită UE să sprijine activitatea Reprezentantului Special al ONU Bernardino Léon și a UNSMIL în negocierea acordului de încetare a focului, prin intermediul Trimisului Special al UE în Libia și al Delegației UE și, după semnarea armistițiului, într-o eventuală monitorizare a acestui acord de către comunitatea internațională;
12. se declară profund îngrijorat de valul fără precedent de solicitanți de azil și de imigranți ilegali pe țărmurile italiene și malteze, dintre care foarte mulți libieni; solicită UE să monitorizeze prioritățile identificate de Grupul operativ pentru Marea Mediterană și să lanseze un dialog politic privind imigranții cu guvernul libian, cât mai curând posibil;
13. condamnă traficul cu ființe umane; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația extrem de vulnerabilă a migranților și refugiaților străini blocați în Libia și solicită o intensificare a eforturilor internaționale pentru investigarea și judecarea vinovaților implicați în traficul abominabil de ființe umane;
14. se declară profund îngrijorat de prezența tot mai puternică a grupurilor teroriste și a persoanelor care au legături cu Al-Qaeda și desfășoară activități în Libia și reafirmă necesitatea de a se combate prin orice mijloace amenințările la adresa păcii și securității internaționale generate de acte teroriste, în conformitate cu Carta ONU și dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional aplicabil în materie de drepturi ale omului, refugiați și acțiuni umanitare;
15. se declară profund îngrijorat de amenințarea reprezentată de armele și munițiile prezente în Libia și de proliferarea acestora la adresa stabilității țării, regiunii și Europei, mai ales prin posibilitatea ca grupuri teroriste și extremiste violente implicate în conflict să aibă acces la aceste arme;
16. solicită insistent tuturor părților la conflictul armat să respecte principiile cu caracter umanitar ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței pentru a se asigura furnizarea de asistență umanitară, siguranța civililor care beneficiază de asistență și securitatea personalului umanitar; reamintește că atacurile îndreptate în mod intenționat împotriva personalului care participă la acțiuni de asistență umanitară sau la o misiune de pace în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, destinată protecției civililor și a obiectivelor civile în temeiul dreptului internațional în situații de conflict armat, reprezintă crime de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;
17. solicită Comisiei și SEAE să coordoneze acțiunile statelor membre în Libia și să-și concentreze sprijinul pe consolidarea instituțiilor de stat și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali să participe la crearea unor forțe de securitate eficiente (militare și polițienești) la nivel național care să poată asigura pacea și ordinea în țară; subliniază că UE ar trebui să acorde prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic, precum libertatea presei, respectarea drepturilor omului, reconcilierea națională și lupta împotriva corupției pentru a răspunde dorințelor exprimate de autoritățile libiene și de cetățeni; solicită autorităților libiene să pună pe deplin în aplicare legea privind violul ca crimă de război, asigurând resursele necesare în acest sens;
18. recomandă implicarea fermă a UE, împreună cu ONU și alți actori internaționali, în procesul de dezarmare a milițiilor, indispensabil pentru crearea la nivel central și național a unor forțe militare și de poliție; recunoaște importanța re-desfășurării Misiunii UE de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia pentru a sprijini țara în securizarea frontierelor cât de curând posibil, dar solicită insistent VP/ÎR să-i revizuiască mandatul și să conceapă o nouă misiune PESA care să permită integrarea obiectivului de reformare fundamentală și durabilă și de consolidare a sectorului apărării în Libia în ansamblul său; subliniază că contribuție a UE în sectorul apărării care se concentrează doar pe securitatea frontierelor este în mod clar insuficientă și inconsecventă cu nevoile țării și cu riscurile pe care le prezintă la nivel regional și chiar al UE;
19. sprijină eforturile misiunii ONU în Libia și ale noului Reprezentant Special al ONU, Bernardino Leon; solicită comunității internaționale să se implice în Libia, în limitele impuse de Consiliul de Securitate al ONU, cu sprijinul Ligii Statelor Arabe și al Uniunii Africane și al țărilor învecinate, mai ales Egipt, Tunisia și Algeria;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.
- [1] JO C 51E, 22.2.2013, p. 114.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2012)0465.
- [3] JO C 332E, 15.11.2013, p. 94.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.
- [5] Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.