PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Libia
16.9.2014 - (2014/2844(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Charles Tannock, Anna Elżbieta Fotyga, Geoffrey Van Orden, Ruža Tomašić în numele Grupului ECR
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0111/2014
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Libia,
– având în vedere alegerile parlamentare ce au avut loc în Libia în iunie 2014,
– având în vedere Rezoluția nr. 2174 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în care acesta cheamă la încetarea imediată a focului în Libia, precum și la dialog politic și transferul armelor,
– având în vedere concluziile reuniunii speciale a Consiliului European din 30 august 2014,
– având în vedere reuniunea dintre trimișii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Regatului Unit și Statelor Unite și Organizația Națiunilor Unite din 24 iulie 2014, în cursul căreia s-au discutat evoluțiile recente din Libia,
– având în vedere concluziile celei de a 3-a reuniuni la nivel de miniștri dintre Uniunea Europeană și Liga Statelor Arabe, care a avut loc la Atena la 11 iunie 2014,
– având în vedere observațiile Reprezentantului special al Secretarului General și șeful Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL), Bernardino Leon, cele mai recente fiind din 11 septembrie 2014,
– având în vedere raportul ONU din 4 septembrie 2014 în care se consemnează abuzuri grave ale drepturilor omului în Tripoli și Benghazi,
– având în vedere prioritățile în materie de cooperare în cadrul vecinătății sudice pentru anii apropiați, precizate în partea Instrumentului european de vecinătate (IEV) care se referă la Libia,
– având în vedere Recomandarea sa din 20 ianuarie 2011 adresată Consiliului referitoare la negocierile privind Acordul-cadru UE-Libia,
– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la fluxurile migratorii din Mediterana[1],
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în 2011, s-a pus capăt conducerii autocrate a Colonelului Muammar Gaddafi, care a durat 42 de ani, în urma unei revolte și a unui război civil de șase luni; întrucât, în luna octombrie a aceluiași an, principalul grup de opoziție, Consiliul Național de Tranziție (CNT), a declarat că țara a fost oficial „eliberată” și a promis să instaureze în Libia un stat pluralist și democratic; întrucât, în august 2012, CNT a transmis puterea parlamentului nou-ales al Libiei, Congresul Național General;
B. întrucât aspirațiile poporului libian, apărute în urma revoluției din 2011, au fost înlocuite de un vid al puterii, de violențe și de instabilitate politică; întrucât această situație a dat naștere mai multor miliții care își conduc propriile teritorii, iar guvernele succesive din Tripoli de-abia își pot impune autoritatea; întrucât conducerea politică din Libia nu a fost în măsură să supună controlului multe dintre grupurile de miliții care au participat la răsturnarea lui Muammar Gaddafi în revolta din 2011;
C. întrucât alegerile parlamentare din iunie 2014 nu au dus încă la stabilizarea situației din Libia, reconcilierea divergențelor fundamentale dintre grupurile politice și cele armate sau la introducerea în țară a unei direcții de evoluție mai pașnică, integratoare și democratică;
D. întrucât capitala Libiei, Tripoli, suferă de șase săptămâni, începând din mijlocul lui iulie 2014, de violențe determinate de luptele dintre grupările rivale; întrucât au fost consemnate rivalități și acte de violență și între alte miliții, în alte orașe și localități de pe întreg teritoriul Libiei;
E. întrucât, în august, oficiali de rang superior din conducerea țării și parlamentul ales au fost nevoiți să se deplaseze din Tripoli în orașul Tobruk, în partea de est a țării, din motive de securitate; întrucât, conform informațiilor existente, la 1 septembrie 2014 milițiile au ocupat majoritatea ministerelor guvernamentale din Tripoli;
F. întrucât Qatarul și Emiratele Arabe Unite sprijină în prezent părți rivale care participă la tulburările interne din Libia, care devin tot mai intense;
G. întrucât victime civile, inclusiv femei, copii și resortisanți străini, au căzut pradă luptelor; întrucât cei care comit acte de violență aparent ignoră posibilul impact al acțiunilor lor asupra civililor nevinovați;
H. întrucât luptele recente au dus la deteriorarea generală a condițiilor de viață din Libia, înregistrându-se un deficit de alimente, combustibil, apă și curent electric; întrucât plecarea personalului medical străin și deficitul de materiale medicale au agravat suferința populației civile;
I. întrucât luptele ce au loc sporesc riscul răspândirii grupurilor teroriste; întrucât, dacă nu este ținut sub control, acest risc ar putea agrava situația din întreaga regiune, deja volatilă;
J. întrucât, din decembrie 2013 și până în prezent, odată cu deteriorarea situației în materie de securitate, au fost uciși și răpiți mai mulți resortisanți străini; întrucât, în august 2014, o serie de state membre ale UE s-au alăturat Statelor Unite, care condamnă cu tărie violențele continue din Libia;
K. întrucât, conform informațiilor existente, zeci de civili au fost răpiți în Tripoli și Benghazi numai din cauza afilierii lor, efective sau presupuse, tribale, familiale sau religioase;
L. întrucât, de la începutul anului și până în prezent, forțele navale italiene au salvat 60 000 de migranți aflați în ambarcațiuni care se îndreptau din Africa de Nord înspre Europa; întrucât se crede că aceste ambarcațiuni veneau în principal din Libia; întrucât, potrivit Agenției ONU pentru Refugiați, aproape 2 000 de migranți potențiali s-au înecat, inclusiv, în cazul cel mai recent, peste 200 de persoane care și-au pierdut viața atunci când ambarcațiunea în care se aflau s-a scufundat lângă Tajoura, la est de Tripoli; întrucât se presupune că alți 500 de migranți au murit după ce ambarcațiunea lor a fost lovită, potrivit informațiilor existente, de o altă ambarcațiune lângă Malta;
M. întrucât, la 13 august 2014, deputații din Parlamentul libian au adoptat o rezoluție în care cheamă ONU să intervină pentru a proteja civilii de luptele continue din țară; întrucât, la 27 august 2014, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție în care cheamă la încetarea imediată a focului în Libia și la impunerea de sancțiuni părților implicate în intensificarea violențelor dintre milițiile rivale;
N. întrucât este stringent necesar ca procesul politic din Libia să-și redobândească credibilitatea; întrucât scepticismul general din rândul populației libiene a dus la știrbirea credibilității și la participarea scăzută de la recentele alegeri; întrucât violențele recente amenință tot mai mult procesul democratic, care a fost inițiat după răsturnarea Colonelului Gaddafi;
O. întrucât se estimează că cel puțin 100 000 de libieni au fost strămutați intern din cauza luptelor, inclusiv tawerghani, care se aflau deja în tabere de refugiați din 2011; întrucât alte 150 000 de persoane au părăsit țara, inclusiv mulți lucrători migranți;
P. întrucât Uniunea Europeană a acordat Libiei, începând din 2011, peste 80,5 milioane EUR sub formă de asistență umanitară pentru nevoile elementare, tratamentul persoanelor rănite, acordarea de asistență refugiaților și prevenirea abuzurilor în materie de drepturi ale omului,
1. consideră că poporul libian se află într-un moment de răscruce și că un sprijin internațional și o reconciliere națională îl vor putea atrage pe calea unui angajament politic integrator și constructiv bazat pe aspirații și principii comune și vor putea duce la încetarea violențelor;
2. își exprimă temerea că fără o astfel de unitate națională Libia se va confrunta cu o perioadă îndelungată de haos, fragmentare politică și socială, violență și stagnare economică; este îngrijorat că violențele recente din Libia ar putea anunța un adevărat război civil;
3. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, se pare, nu există sau există foarte puține eforturi internaționale la nivel înalt de mediere în vederea soluționării crizei, nici din partea puterilor occidentale, nici din partea organismelor regionale, precum Liga Arabă sau Uniunea Africană;
4. cheamă cu insistență toate părțile la conflict să înceteze toate ostilitățile armate și să inițieze un dialog politic integrator cu scopul de a construi un stat bazat pe respectarea drepturilor omului, democrație și statul de drept;
5. avertizează cu privire la consecințele grave pe care le va suporta Libia dacă vor continua luptele, polarizarea politică și sectarismului într-un moment în care toate persoanele, comunitățile și grupurile trebuie să colaboreze în interesul unității naționale, al relansării democratice și al siguranței locuitorilor Libiei;
6. condamnă luptele recente din Tripoli și Benghazi, inclusiv bombardarea fără discernământ a imobilelor rezidențiale și a infrastructurilor publice; condamnă, de asemenea, utilizarea avioanelor în astfel de operațiuni militare;
7. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la informațiile potrivit cărora avioane de război din Emiratele Arabe Unite atacă ținte din Tripoli și avertizează că astfel de acțiuni anunță o escaladare dramatică a violențelor recente, ceea ce prezintă pericolul de a atrage în conflict și alți actori regionali; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Qatarul sprijină miliții islamiste, inclusiv pe cele care sunt reprezentate în parlamentul alternativ neoficial din Tripoli;
8. solicită guvernul libian interimar și Camerei Reprezentanților să creeze un guvern integrator al cărui obiectiv să fie încetarea violențelor și protejarea drepturilor și a securității poporului libian; respinge parlamentul alternativ, care pare să fi fost creat în Tripoli, ca fiind nelegitim;
9. solicită Adunării de Elaborare a Constituției să își finalizeze de urgență activitatea de elaborare a unei constituții a Libiei care să se bucure de cel mai larg sprijin în rândul cetățenilor; susține, de asemenea, că o astfel de constituție trebuie să conducă la un viitor durabil și democratic pentru Libia, construit în baza principiilor statului de drept și drepturilor omului, și trebuie să contribuie la o stabilitate politică durabilă în țară;
10. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația dificilă în care se află refugiații care părăsesc țărmul libian în ambarcațiuni primejdioase pentru a ajunge în Europa; își exprimă profundul regret cu privire la sutele de persoane care și-au pierdut viața în astfel de călătorii și se teme că multe alte persoane ar putea muri în viitor în astfel de traversări;
11. solicită UE să continue să ofere asistență umanitară, financiară și politică în zonele de criză din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, pentru a aborda direct cauzele migrației și presiunile cu caracter umanitar;
12. recunoaște importanța stabilității în Libia pentru întreaga regiune și pentru Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce privește rolul acesteia în calitate de cale pentru fluxurile de migranți care ajung în Europa;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Africane, Ligii Arabe și Consiliului Reprezentanților din Libia.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2013)0448.