PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Libia
16.9.2014 - (2014/2844(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Javier Couso Permuy, Neoklis Sylikiotis, Pablo Iglesias, Marina Albiol Guzmán, Paloma López, Miloslav Ransdorf, Sabine Lösing, Fabio De Masi, Kostas Chrysogonos, Sofia Sakorafa, Georgios Katrougkalos în numele Grupului GUE/NGL
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția nr. 2174 din 27 august 2014 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (S/RES/2174 (2014)),
– având în vedere Rezoluția nr. 1970 din 26 februarie 2011 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la pacea și securitatea în Africa (S/RES/1970 (2011)),
– având în vedere Rezoluția nr. 1973 din 17 martie 2011 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (S/RES/1973 (2011)),
– având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite nr. 2009 din 16 septembrie 2011 referitoare la Libia (S/RES/2009 (2011)), nr. 2017 din 31 octombrie 2011 referitoare la Libia (S/RES/2017 (2011)), nr. 2022 din 2 decembrie 2011 referitoare la Libia (S/RES/2022 (2011)) și nr. 2040 din 12 martie 2012 referitoare la Libia (S/RES/2040 (2012)),
– având în vedere concluziile Consiliului European din 23 iunie 2014 și din 15 august 2014,
– având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Libia[1],
– având în vedere declarația comună a trimișilor speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii din 26 iulie 2014,
– având în vedere nota informativă a Comisiei nr. 14/0228 din 27 martie 2014 referitoare la pachetul PEV privind Libia,
– având în vedere Raportul comun al Misiunii de sprijin a Organizației Națiunilor Unite în Libia (UNSMIL) și al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 4 septembrie 2014 referitor la situația drepturilor omului în Libia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât intervenția NATO, inclusiv desfășurarea de forțe din cadrul serviciului aerian special al Regatului Unit (SAS) în Libia în 2011, a cauzat pierderi de vieți omenești nevinovate în rândul civililor, o criză umanitară și importante distrugeri, care au condus la destabilizarea completă a statului libian și la războiul civil care se desfășoară în prezent; întrucât Libia ar putea fi declarată în curând un stat falimentar;
B. întrucât luptele armate dintre facțiunile politice din Libia, care au continuat aproape fără întrerupere din iulie 2014 la Tripoli, la Benghazi și în alte părți ale țării cauzează o și mai mare deteriorare a condițiilor de viață, strămutarea populației și creșterea numărului de decese, inclusiv în rândul copiilor;
C. întrucât este în joc unitatea statului libian și întrucât riscul de separare este real, cel puțin în trei regiuni (Fezzan, Cyrenaika și Tripolitania), dacă nu se ajunge la o soluție de compromis și dacă nu se începe un proces de reconciliere;
D. întrucât, în mai 2014, fostul general libian Khalifa Haftar a lansat așa-numita „Operațiunea Demnitatea” pentru a lupta împotriva Consiliului Shura al revoluționarilor din Benghazi (SCBR), o alianță care include Ansar al-Sharia, unitățile blindate libiene și alte grupări armate;
E. întrucât, în august 2014, aeroportul internațional din Tripoli a fost capturat de milițiile din Misrata (Fajr Libya) și din Benghazi (Ansar al-Sharia), care în trecut au fost finanțate și dotate de țări occidentale și de țări din zona Golfului pentru a lupta împotriva lui Muammar Gaddafi;
F. întrucât armele trimise rebelilor s-au extins între timp peste tot în nordul Africii și au fost utilizate în conflicte și pentru destabilizarea unor țări precum Republica Centrafricană, Mali și Siria și au apărut, de asemenea, în Algeria;
G. întrucât SUA poate avea în vedere o nouă intervenție în Libia; întrucât mai multe atacuri nocturne cu avioane neidentificate au fost direcționate împotriva forțelor Dawn din Tripoli; întrucât Emiratele Arabe Unite și Egiptul au fost acuzate că au condus aceste atacuri; întrucât Libia a expulzat din țară atașatul militar sudanez, după ce Sudanul a fost acuzat că trimite pe calea aerului arme rebelilor; întrucât statele de la granița de vest a Libiei, mai precis Algeria și Tunisia, își întăresc granițele; întrucât numărul armelor trimise în Libia este în creștere;
H. întrucât Libia este în continuare supusă embargoului internațional asupra armelor, impus în 2011; întrucât, la 15 septembrie 2014, oficiali ai ONU au raportat cu privire la încălcările acestui embargou;
I. întrucât forțele milițiilor din Darnah și Sirte și-au exprimat deja solidaritatea cu statul islamic din Siria;
J. întrucât în Libia au avut loc alegeri la 7 iulie 2012 și la 24 iunie 2014; întrucât, în prezent, țara are două parlamente rivale, și anume Camera Reprezentanților, care s-a format în urma alegerilor din 2014, dar care a fost mutată la Tobruk după ce forțele miliției au preluat controlul asupra celor mai mari două orașe ale țării, și Congresul General Național, care este susținut de milițiile aliate islamiste și care își are sediul la Tripoli;
K. întrucât, în 2011, țări membre ale NATO au acordat sprijin substanțial unei părți a războiului civil din cadrul conflictului libian - ceea ce constituie o încălcare a dreptului internațional - susținând că instituirea zonei de interdicție aeriană și trimiterea de arme către (așa-numiții) rebeli ar fi în concordanță cu principiul responsabilității de a proteja (R2P);
L. întrucât, în iulie 2014, Misiunea de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL), care a luat ființă în 2011 în temeiul Rezoluției nr. 2009 a Consiliului de Securitate al ONU, și-a retras personalul din Libia din cauza închiderii aeroportului internațional de la Tripoli și din cauza imposibilității de a asigura securitatea și siguranța UNSMIL; întrucât mii de libieni, diplomați internaționali, întregul personal și activiști ai UE au părăsit de atunci această țară și s-au stabilit în Tunisia;
M. întrucât UNSMIL estimează, de asemenea, că cel puțin 100 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern din cauza luptelor, printre care și locuitorii din Tawergha, care locuiesc încă din 2011 în tabere de persoane strămutate, și că alte 150 000 de persoane, printre care și mulți lucrători migranți, au părăsit țara pentru a se refugia în străinătate;
N. întrucât state membre și aliați ai NATO (în special SUA, Franța, Regatul Unit, Qatar și Emiratele Arabe Unite) și, printre alții, compania canadiană Aeryon Labs Inc[2] au încălcat embargoul asupra armelor în Libia, impus conform Rezoluției nr. 1970 a Consiliului de Securitate al ONU ca răspuns la violențele continue din Libia;
O. întrucât, în mai 2013, UE a înființat Misiunea EUBAM Libia, care acordă sprijin militar autorităților libiene în protecția și controlul frontierelor; întrucât prioritatea acestei misiuni este de a preveni fluxul de refugiați și migrația către Europa și de a plasa câmpurile petrolifere și fabricile de petrol sub controlul statului; întrucât EUBAM Libia este cea mai costisitoare misiune lansată vreodată de UE, dat fiind costul său de 30 de milioane EUR; întrucât jumătate din buget este cheltuit pe companii de securitate private;
P. întrucât Libia se află pe locul al zecelea în lume în ceea ce privește rezervele de petrol identificate și dispune de cele mai mari rezerve petrolifere din Africa; întrucât 80% din PIB-ul acestei țări depinde de sectorul petrolier; întrucât, înainte de intervenția NATO, producția de petrol era de 1,6 milioane de barili pe zi, cifră care a scăzut ulterior la mai puțin de 200 000 de mii de barili pe zi, dar a crescut în ultima perioadă la 725 000 de barili pe zi, exporturile fiind reluate în ciuda haosului din țară;
Q. întrucât Comandamentul SUA pentru Africa (US Africa Command - AFRICOM) a amânat instruirea a 5 000 până la 8 000 de soldați libieni din cauza escaladării ciocnirilor dintre miliții;
R. întrucât, la 14 septembrie 2014, parlamentul cu sediul la Tobruk l-a concediat pe președintele băncii centrale, după ce acesta a încercat să împiedice ieșirea din bancă a fondurilor alocate noilor legiuitori;
S. întrucât o ambarcațiune plină cu circa 250 de emigranți care se îndreptau spre Europa s-a scufundat în largul coastelor libiene, mulți pasageri au murit și numai 36 de persoane au fost salvate; întrucât peste 100 de africani au decedat într-un accident similar în luna august,
1. condamnă din nou intervenția militară în Libia condusă de Franța, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii și Canada, sub auspiciile NATO, care a condus la situația actuală;
2. se opune cu tărie oricărei viitoare intervenții militare externe în această țară; cu toate acestea, subliniază necesitatea ca toate părțile să se angajeze într-un dialog politic pașnic; cere tuturor părților să se angajeze la o încetare imediată a focului și să oprească luptele, drept condiție pentru a se putea implica într-un dialog politic amplu, condus de forțe libiene, pentru a iniția reconcilierea și pentru a contribui la restabilirea stabilității din țară;
3. este profund preocupat de diviziunea economică și politică actuală, care agravează situația fragilă a populației; își reafirmă angajamentul față de suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Libiei; își reiterează sprijinul față de dreptul inalienabil al tuturor popoarelor de a avea acces la resursele propriei țări și de a le putea controla;
4. deplânge violențele din ce în ce mai mari din Libia; condamnă folosirea violenței , care a cauzat rănirea, uciderea și strămutarea unui număr mare de civili; cere ca responsabilii pentru încălcările sau abuzurile la adresa drepturilor omului sau pentru încălcarea dreptului umanitar internațional să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor;
5. încurajează țările din regiune, Liga Arabă și Uniunea Africană să sprijine încetarea imediată a ostilităților și angajamentul constructiv pentru găsirea unei soluții; în acest sens, sprijină inițiative cum ar fi cea a Algeriei, în parteneriat cu țările învecinate Libiei, de a lansa un dialog național între facțiunile războinice;
6. solicită încetarea tuturor exporturilor și acțiunilor de trimitere de arme în Libia și în regiune, încetarea exportului de arme în țările din zona Golfului, precum și încetarea finanțării tuturor milițiilor de către țări din zona Golfului și, indirect, de către țări occidentale, în special încetarea achiziționării de petrol provenind din câmpurile petrolifere controlate de miliții; cere să se investigheze încălcările embargoului privind armele impus conform Rezoluției nr. 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;
7. reamintește faptul că Uniunea Europeană, multe dintre statele sale membre și SUA, care timp de decenii l-au susținut pe Gaddafi și, mai târziu, intervenția militară a NATO în Libia, poartă o răspundere deosebită pentru situația actuală din Libia;
8. își exprimă profunda preocupare față de criza umanitară din Libia, care a forțat mii de refugiați să părăsească țara; încurajează Consiliul, Comisia și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să pună la dispoziție toate resursele financiare și umane necesare pentru a-i ajuta pe refugiați; subliniază necesitatea de a oferi sprijinul umanitar necesar persoanelor strămutate;
9. solicită UE să își schimbe imediat politica față de refugiații din Africa de Nord; își reafirmă dezacordul cu privire la acțiunile Frontex și consideră că, în conformitate cu principiul nereturnării, consacrat prin articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, operațiunile Frontex nu trebuie să aibă ca rezultat returnarea persoanelor în Libia sau în orice altă țară în care viața le este în pericol;
10. cere UE să stopeze misiunea EUBAM Libia, deoarece aceasta contribuie la o militarizare și mai puternică a frontierei libiene și cauzează decesul refugiaților; consideră că UE trebuie să trimită numai asistență umanitară și civilă în Libia;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președinților parlamentelor statelor membre, EUBAM Libia, UNSMIL precum și guvernului și Camerei Reprezentanților din Libia.
- [1] JO C 51 E, 22.2.2013, p. 114.
- [2] Compania canadiană Aeryon Labs Inc. a furnizat în Libia dronele Aeron Scout, care au ajutat rebelii libieni să ajungă la Tripoli. Instrucția pentru operarea aeriană a dronelor a fost asigurată de compania privată de securitate Zariba Security Corporation. A se vedea http://www.aeryon.com/news/pressreleases/271-libyanrebels.html