MOȚIUNE DE CENZURĂ ÎMPOTRIVA COMISIEI EUROPENE -
18.11.2014 - (2014/0000(RSP))
Marco Zanni, Marco Valli, Steven Woolfe, Patrick O’Flynn, Peter Lundgren, Kristina Winberg, Diane James, Isabella Adinolfi, Marco Affronte, Laura Agea, Daniela Aiuto, Tiziana Beghin, David Borrelli, Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Rosa D’Amato, Eleonora Evi, Laura Ferrara, Giulia Moi, Piernicola Pedicini, Dario Tamburrano, Marco Zullo, Nigel Farage, Roger Helmer, John Stuart Agnew, Tim Aker, Jonathan Arnott, Janice Atkinson, Amjad Bashir, Gerard Batten, Louise Bours, James Carver, David Coburn, Jane Collins, William (The Earl of) Dartmouth, Bill Etheridge, Raymond Finch, Nathan Gill, Mike Hookem, Paul Nuttall, Margot Parker, Julia Reid, Jill Seymour, Joëlle Bergeron, Louis Aliot, Gerolf Annemans, Marie-Christine Arnautu, Nicolas Bay, Dominique Bilde, Mara Bizzotto, Mario Borghezio, Marie-Christine Boutonnet, Steeve Briois, Gianluca Buonanno, Aymeric Chauprade, Mireille D’Ornano, Lorenzo Fontana, Sylvie Goddyn, Marcel de Graaff, Jean-François Jalkh, Hans Jansen, Gilles Lebreton, Marine Le Pen, Philippe Loiseau, Vicky Maeijer, Dominique Martin, Joëlle Mélin, Bernard Monot, Sophie Montel, Franz Obermayr, Florian Philippot, Matteo Salvini, Jean-Luc Schaffhauser, Olaf Stuger, Mylène Troszczynski, Harald Vilimsky
Parlamentul European,
– având în vedere Directiva 2014/86/UE a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2011/96/UE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre,
– având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE[3],
– având în vedere acordul miniștrilor de finanțe din cadrul G20 din 21 septembrie 2013 privind noi măsuri de combatere a eludării fiscale de către întreprinderi,
– având în vedere articolul 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 17 alineatul (8) din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 234 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom,
– având în vedere articolul 119 din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât diferența dintre eludare și evaziune este clară, eludarea fiind legală, iar evaziunea nu, dar Comisia și instituțiile UE au ignorat mereu acest lucru și le-au tratat ca și cum ar fi fost identice;
B. întrucât schemele agresive de eludare a fiscalității de către întreprinderi în state membre ale UE, în special cea aplicată în Marele Ducat al Luxemburgului, au cauzat pierderea unor venituri fiscale potențiale de miliarde de euro pentru alte state membre ale UE;
C. întrucât, din iunie 2014, Comisia anchetează un posibil ajutor de stat ilegal acordat sub forma unor acorduri fiscale ilicite între Marele Ducat al Luxemburgului și Grupul Fiat și Amazon;
D. întrucât aceste scheme agresive și acorduri de eludare fiscală au fost aprobate de autoritățile fiscale ale Luxemburgului în perioada în care noul Președinte al Comisiei, Jean-Claude Juncker, era prim-ministrul Marelui Ducat;
E. întrucât, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker, Marele Ducat al Luxemburgului nu a cooperat în cadrul anchetei Comisiei asupra acordurilor fiscale ilegale;
F. întrucât, prin declarații făcute de Președintele Juncker și alți comisari în cursul audierilor din Parlamentul European, noua Comisie a promis să depună eforturi susținute pentru combaterea acordurilor ilicite de eludare fiscală din cadrul Uniunii Europene;
G. întrucât, deși acordurile de eludare fiscală dintre corporații și Marele Ducat al Luxemburgului sunt în aparență legale, ele pot determina milioanele de cetățeni care se confruntă acum cu cea mai gravă criză din epoca modernă să formuleze obiecțiuni de natură morală și etică;
H. întrucât schemele agresive de eludare fiscală contravin principiului garantării unor contribuții echitabile din partea tuturor sectoarelor societății, inclusiv cel de afaceri;
I. întrucât suveranitatea fiscală națională reprezintă un instrument vital pentru concurență și creșterea economică, dar acordurile fiscale luxemburgheze contravin principiului garantării unei concurențe loiale între statele membre;
J. întrucât o persoană care este responsabilă de instituirea, aplicarea, gestionarea și monitorizarea acestor politici agresive de eludare fiscală nu are credibilitatea necesară pentru a se afla în slujba cetățenilor europeni în calitate de Președinte al Comisiei Europene,
1. regretă faptul că statele membre ale UE au pierdut venituri fiscale potențiale de miliarde de euro ca urmare a schemelor agresive de eludare a fiscalității de către întreprinderi din Luxemburg, scheme instituite în perioada în care noul Președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, era prim-ministrul Marelui Ducat al Luxemburgului;
2. consideră că Președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, este direct responsabil pentru politicile de eludare fiscală, deoarece a fost prim-ministru în întreaga perioadă în care au intervenit aceste acorduri;
3. consideră că este inacceptabil ca o persoană responsabilă de astfel de politici agresive de eludare fiscală să fie Președintele Comisiei Europene;
4. confirmă faptul că nu are încredere în Jean-Claude Juncker ca Președinte al Comisiei Europene și reprezentant al Uniunii Europene în relația cu cetățenii;
5. cenzurează Comisia;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta moțiune de cenzură și de a notifica rezultatul votului din ședința plenară privind prezenta moțiune Președintelui Consiliului și Președintelui Comisiei.
- [1] JO C 258 E, 7.9.2013, p. 53.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0593.