PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Egipt
12.1.2015 - (2014/3017(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Victor Boștinaru, Richard Howitt, Afzal Khan, Josef Weidenholzer, Elena Valenciano, Ana Gomes, Neena Gill, Jeppe Kofod, Arne Lietz, Alessia Maria Mosca, Goffredo Maria Bettini, Brando Benifei, Michela Giuffrida, Miroslav Poche, Tonino Picula, Alessandra Moretti, Liisa Jaakonsaari, Nicola Caputo, Marlene Mizzi, Sorin Moisă, Ricardo Serrão Santos, Andrejs Mamikins, Pier Antonio Panzeri, Tanja Fajon, Javi López, Victor Negrescu, Zigmantas Balčytis, Boris Zala în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0012/2015
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 14 iulie 2014 referitoare la situația din Egipt[1],
– având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,
– având în vedere declarația preliminară din 29 mai 2014 a misiunii UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,
– având în vedere declarațiile din 23 iunie 2014 ale Secretarului General al ONU, Ban Ki‑moon, și ale Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, privind pedepsele cu închisoarea împotriva mai multor jurnaliști și confirmarea pedepselor cu moartea pronunțate împotriva mai multor membri și susținători ai Frăției Musulmane,
– având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în punerea sa în aplicare,
– având în vedere Constituția Egiptului, adoptată prin referendum la 14-15 ianuarie 2014, îndeosebi articolele 65, 70, 73, 75 și 155,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai unei societăți democratice și pluraliste; întrucât libertatea presei și a mass-mediei sunt elemente fundamentale pentru democrație și o societate deschisă; întrucât Constituția Egiptului, adoptată în 2014, consacră libertățile fundamentale, printre care libertatea de exprimare și de întrunire;
B. întrucât, după lovitura de stat militară din iulie 2013, încălcările libertăților fundamentale și ale drepturilor omului - printre care arestări, acte de violență, instigare, discursuri de incitare la ură, hărțuire, intimidare și cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor pașnici, a jurnaliștilor, a bloggerilor, a sindicaliștilor, a activiștilor din societatea civilă și a minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări - au atins proporții îngrijorătoare în Egipt;
C. întrucât, în absența Parlamentului, Guvernul președintelui Abdel Fattah al-Sisi a adoptat o serie de legi represive, cum ar fi Decretul-lege prezidențial nr.136 din 2014, care desemnează toate proprietățile publice ca fiind instalații militare, consecința imediată a acestui decret fiind faptul că orice infracțiune comisă pe o proprietate publică poate fi judecată în fața instanțelor militare, și aceasta cu efect retroactiv;
D. întrucât, din iulie 2013, aproximativ 1 400 de protestatari au fost uciși de către forțele de securitate prin recurgerea excesivă și arbitrară la forță; întrucât, la 14 august 2013, în jur de 1 000 de protestatari au fost uciși în timpul împrăștierii violente a susținătorilor pro-Morsi care ocupau în mod pașnic piețele Raba’a al-Adawiya și al-Nahda; întrucât, în ultimul an, niciun responsabil al forțelor de securitate nu a trebuit să răspundă pentru astfel de acte sau pentru alte abuzuri împotriva protestatarilor;
E. întrucât, în temeiul Legii nr. 136, peste 800 de civili au fost trimiși în fața unui procuror militar; întrucât aplicarea retroactivă a legii este contrară articolului 95 din Constituția egipteană, care stipulează că pedepsele pot fi aplicare doar pentru actele comise după data intrării în vigoare a legii care le impune; întrucât Comisia Africană pentru drepturile omului și ale popoarelor, interpretând Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, la care Egiptul este stat parte, a afirmat că instanțele militare nu ar trebui, în absolut nicio circumstanță, să aibă jurisdicție asupra civililor; întrucât articolul 93 din Constituția egipteană prevede că acordurile și convențiile internaționale privind drepturile omului, la care Egiptul este stat parte, au putere de lege; întrucât, prin urmare, Decretul-lege nr. 136 din octombrie 2014 al președintelui al-Sisi este neconstituțional;
F. întrucât Curtea de Casație, cea mai înaltă jurisdicție egipteană, a considerat că au existat nereguli procedurale în procesul jurnaliștilor Mohammed Fahmy, Peter Greste și Baher Mohamed; întrucât, cu toate acestea, cei trei jurnaliști vor fi supuși unui nou proces, iar acuzațiile împotriva acestora de „falsificare a informațiilor” și de „asociere la Frăția Musulmană” nu au fost retrase;
G. întrucât, la 2 decembrie 2014, o curte penală din Egipt a pronunțat sentințe capitale provizorii împotriva unui număr de 188 de inculpați și este a treia oară când condamnarea unui număr atât de mare de persoane are loc în 2014; întrucât aceste procese în masă îi vizează în special pe membrii Frăției Musulmane, cea mai mare mișcare egipteană de opoziție, care a fost declarată grup terorist de către autorități în decembrie 2013; întrucât încălcările celor mai fundamentale drepturi ale omului continuă, zeci de mii de persoane bănuite a fi membri sau simpatizanți ai Frăției Musulmane fiind arestate în mod arbitrar; întrucât procesele se desfășoară încălcând normele cele mai fundamentale de legalitate, iar persoanele sunt deținute fără a fi fost inculpate, cum ar fi Abdel Meguid Mashaly, consilier al președintelui destituit Mohammad Morsi;
H. întrucât, în prezent, 167 de deputați ai celor două camere ale Parlamentului ales în 2011 sunt în detenție;
I. întrucât aceste practici judiciare recente ridică semne serioase de întrebare cu privire la independența sistemului judiciar și capacitatea acestuia de a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați; întrucât aceste condamnări la moarte riscă, în special, să compromită perspectivele unei stabilități pe termen lung în Egipt;
J. întrucât restricțiile severe impuse ONG-urilor și asociațiilor politice prezente în Egipt au ca efect reducerea la tăcere a societății civile;
K. întrucât guvernul președintelui al-Sisi a încălcat în numeroase rânduri propriul său program de restaurare a democrației, în special nerespectând promisiunea de a organiza alegeri legislative libere și echitabile în termen de șase luni de la aprobarea Constituției în cadrul referendumului din 15 ianuarie 2014;
L. întrucât 20 de cetățeni egipteni, toți creștini copți, au fost răpiți în Libia în două incidente separate; întrucât liderul unui trib libian a afirmat că 13 dintre aceștia au fost eliberați, însă ministrul egiptean al afacerilor externe a dezmințit aceste afirmații; întrucât aceste incidente scot în evidență instabilitatea geopolitică din Egipt și gravitatea amenințării teroriste care decurge, în special, din dezintegrarea Libiei;
M. întrucât încălcările drepturilor fundamentale susținute de statul egiptean, în special în Peninsula Sinai, nu fac decât să agraveze amenințarea pe care o reprezintă terorismul, contribuind la apariția organizațiilor extremiste care se declară fidele organizației teroriste „Statul Islamic”;
N. întrucât, la 7 decembrie 2014, un număr mare de bărbați au fost arestați pentru „practicarea de acte desfrânate” într-o baie publică din Cairo; întrucât umilirea publică deliberată a acestor bărbați care a avut loc ulterior în mass-media reflectă represiunea tot mai puternică a comunității lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT) de către autoritățile din Egipt;
O. întrucât, în conformitate cu politica europeană de vecinătate revizuită și, în special, conform principiului „mai mult pentru mai mult”, nivelul și anvergura implicării UE în relațiile cu Egiptul ar trebui să se bazeze pe stimulente și, prin urmare, ar trebui să depindă de progresul pe care îl înregistrează țara în ceea ce privește democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen,
1. se declară profund consternat să vadă de că, de la lovitura militară din iulie 2013, autoritățile egiptene încalcă în mod repetat drepturile omului, în special libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, pluralismul politic și statul de drept, care s-au numărat printre principalele aspirații ale poporului egiptean în momentul destituirii președintelui Hosni Mubarak, în februarie 2011;
2. solicită autorităților egiptene să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele întemnițate doar pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică, inclusiv pe apărătorii drepturilor omului Yara Sallam și Sanaa Ahmed Seif; solicită autorităților egiptene să anuleze interzicerea Mișcării de tineret „6 aprilie” și sentințele pronunțate împotriva militanților din cadrul organizației și să nu mai considere Frăția Musulmană, principala mișcare de opoziție, ca grup terorist; reamintește că doar construirea unei societăți pluraliste, care respectă diversitatea opiniilor și a modurilor de viață, poate garanta stabilitatea și securitate pe termen lung în Egipt;
3. solicită autorităților egiptene să anuleze condamnările la moarte pronunțate fără a lua în considerare normele care apără drepturile inculpaților și să abroge legile represive și anticonstituționale care restricționează sever drepturile omului și libertățile fundamentale, în special Decretul-lege prezidențial nr. 136 din 2014; le invită să anuleze toate sentințele pronunțate împotriva civililor de instanțele militare începând din iulie 2013; solicită eliberarea celor 167 de deputați aleși în 2011, care se află în prezent în detenție;
4. ia act de hotărârea Curții de Casație care impune organizarea unui nou proces al jurnaliștilor Mohammed Fahmy, Peter Greste și Baher Mohamed; observă totuși că această hotărâre a fost luată doar din motive legate de procedură și că toți cei trei jurnaliști ar trebui eliberați imediat și în mod necondiționat și că ar trebui să se renunțe la acuzațiile de „falsificare a informațiilor” și de „asociere la Frăția Musulmană”;
5. se declară consternat de lipsa de independență și de imparțialitate a sistemului de justiție penală din Egipt, care a devenit un instrument de represiune pentru guvern; subliniază importanța separării puterilor, ca principiu fundamental al democrației, și sugerează reformarea legii privind autoritatea judiciară pentru a asigura o veritabilă separare a puterilor, care să garanteze administrarea independentă și imparțială a justiției;
6. invită autoritățile egiptene competente să abroge sau să modifice legea privind protestele și să revizuiască noua lege privind ONG-urile prezentată de Ministerul Solidarității Sociale, în conformitate cu articolele 65, 73 și 75 din Constituția Egiptului, cu normele internaționale și cu obligațiile internaționale ale țării, și să se asigure că orice lege în vigoare și viitoare din această țară respectă Constituția și standardele și obligațiile respective;
7. condamnă cu tărie toate actele de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare sau cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor, jurnaliștilor, bloggerilor, sindicaliștilor, activiștilor din domeniul apărării drepturilor femeii, actorilor societății civile și minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări din Egipt și solicită încetarea imediată a acestor acte; reamintește guvernului egiptean responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile, afilierea politică și confesiunea lor, și să garanteze exercitarea libertăților de adunare, asociere și exprimare, precum și a libertății presei, fără limitări și cenzură arbitrare în această țară; invită autoritățile egiptene să își manifeste angajamentul față de dialog și lipsa violenței, precum și față de o guvernare favorabilă incluziunii;
8. subliniază că este necesar să se realizeze imediat anchete imparțiale și independente privind încălcările drepturilor omului și să se garanteze că cei responsabil sunt trași la răspundere pentru aceste încălcări; invită Consiliul să aibă în vedere sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în cazurile grave de încălcare a drepturilor omului;
9. exprimă îndoielile sale serioase în ceea ce privește echitatea, reprezentativitatea și credibilitatea alegerilor legislative anunțate cel târziu pentru martie 2015, ținând seama de restricțiile permanente din calea exercitării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cadrul electoral revizuit, care nu garantează un proces electoral suficient de pluralist și reprezentativ; solicită ca, în cazul în care Uniunea este invitată să participe la observarea acestor alegeri, Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele să consulte Parlamentul pentru a evalua împreună oportunitatea și fezabilitatea trimiterii unei misiuni a UE de observare a alegerilor, ținând seama de contextul actual în care lipsește orice garanție în ceea ce privește organizarea unor alegeri libere și echitabile;
10. îndeamnă Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele, Consiliul și Comisia să ducă, în ceea ce privește Egiptul, o politică europeană bazată pe principiul „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”, acordând orice nou ajutor guvernului egiptean, inclusiv financiar, cu condiția respectării unor criterii precise în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului;
11. solicită aplicarea unei interdicții la nivelul UE privind exportul către Egipt de tehnologii de intruziune și supraveghere care ar putea fi folosite pentru a spiona și reprima cetățenii și o interdicție, conform Acordului de la Wassenaar, privind exportul de echipament de securitate sau de ajutor militar care ar putea fi folosit pentru a înăbuși protestele pașnice;
12. își exprimă solidaritatea deplină față de poporul egiptean în lupta sa împotriva terorismului și a extremismului violent; recunoaște rolul de lider al Egiptului în lupta împotriva terorismului și a consecințelor falimentului statului în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord, în special în Libia; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor cetățenilor egipteni răpiți, deținuți în prezent în Libia; avertizează totuși că încălcările drepturilor omului sprijinite de către stat, în special în Peninsula Sinai, accentuează amenințarea teroristă, determinând persoanele lezate sau nemulțumite să se apropie de organizațiile teroriste, dintre care unele s-au declarat fidele organizației teroriste „Statul Islamic”;
13. salută implicarea activă a Egiptului în eforturile de mediere a păcii între Israel și facțiunile palestiniene; evidențiază totuși faptul că această mediere nu va fi pe deplin eficace decât dacă Egiptul însăși devine o țară care respectă drepturile omului și libertățile fundamentale și nu dă dovadă de nicio discriminare la adresa forțelor politice pacifiste din țară; este preocupat, de asemenea, că extinderea în prezent de către Egipt a zonei tampon din Gaza pentru a combate traficul de arme va avea un efect contraproductiv, în măsura în care ea implică distrugerea a numeroase locuințe și expulzarea familiilor din Rafah;
14. îndeamnă autoritățile egiptene să nu mai considere persoanele LGBT drept infractori pentru că-și exprimă orientarea sexuală și libertatea de adunare, pe baza „legii împotriva actelor desfrânate”, și să elibereze toate persoanele LGBT arestate și trimise în închisoare în temeiul acestei legi; îndeamnă guvernul egiptean să adopte strategii naționale de combatere a violenței împotriva femeilor și a persoanelor LGBT și de eliminare a tuturor formelor de discriminare, asigurând consultarea și implicarea efective a grupurilor care apără drepturile femeilor și ale persoanelor LGBT și a altor organizații ale societății civile în întregul proces;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Arabe Egipt și guvernului interimar al acesteia.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2014)0007.