PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la imaginile din mediul online prezentând abuzuri asupra copiilor
4.3.2015 - (2015/2564(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Martina Anderson, Kateřina Konečná, Malin Björk, Lynn Boylan, Matt Carthy, Liadh Ní Riada, Dimitrios Papadimoulis, Kostas Chrysogonos, Sofia Sakorafa, Marisa Matias în numele Grupului GUE/NGL
B8‑0227/2015
Rezoluția Parlamentului European referitoare la imaginile din mediul online prezentând abuzuri asupra copiilor
Parlamentul European,
– având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului și protocoalele la aceasta,
– având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei din 23 noiembrie 2001 privind criminalitatea informatică,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei din 25 octombrie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,
– având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului,
– având în vedere Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului,
– având în vedere Comentariul general nr. 14 (2013) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,
– având în vedere Agenda UE pentru drepturile copilului, adoptată în februarie 2011,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” (COM(2008)0055),
– având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului,
– având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016, în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,
– având în vedere dezbaterea care a avut loc în plen la data de 12 februarie 2015 pe tema combaterii abuzurilor sexuale asupra copiilor pe internet,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale, în special a drepturilor copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru protecția drepturilor lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
B. întrucât infracțiunile grave precum exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă necesită o abordare cuprinzătoare care să includă protecția copiilor-victime, inclusiv asistența acordată acestora, prevenirea fenomenului și urmărirea penală a infractorilor și întrucât statul ar trebui să aplice pe deplin Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în special principiile generale ale acesteia, articolul 2 (nediscriminarea), articolul 6 (dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare) și articolul 12 (dreptul copilului de a-și exprima opinia și de a se ține seama de aceasta);
C. întrucât ar trebui să se aplice în special articolul 3 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, și anume faptul că interesul superior al copilului trebuie considerat primordial atunci când se iau orice măsuri de combatere a acestor infracțiuni și de abordare a urmărilor acestor acțiuni și în deplină conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
D. întrucât copilul are, în temeiul articolului 13 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în limita restricțiilor legale și necesare, dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv dreptul de a căuta, de a primi si de a difuza informații; întrucât recunoaște, de asemenea, dreptul copilului prevăzut la articolul 17 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului de a accesa informații și materiale provenind dintr-o varietate de surse naționale și internaționale, inclusiv prin intermediul mijloacelor de informare în masă, cu condiția ca statul să încurajeze dezvoltarea unor orientări corespunzătoare privind protejarea copilului împotriva informațiilor și a materialelor care dăunează bunăstării acestuia;
E. întrucât Comentariul general nr. 13 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la dreptul copilului la protecție împotriva tuturor formelor de violență subliniază faptul că dreptul copilului de a fi ascultat și de a se ține seama în mod corespunzător de opiniile sale trebuie respectat în mod sistematic în toate procesele decizionale, iar abilitarea și participarea copiilor ar trebui să se afle în centrul strategiilor și programelor de îngrijire și protejare a copiilor[1];
F. întrucât Comentariul general nr. 16 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la obligațiile statului privind impactul acestei industrii asupra drepturilor copilului[2] subliniază, de asemenea, pericolele pe care le prezintă internetul și obligă comunitatea de afaceri să pună la dispoziție informații destinate copiilor și tinerilor, astfel încât aceștia să poată gestiona în mod eficient riscurile și să știe cui să se adreseze pentru a primi ajutor și recomandă, de asemenea, să existe o coordonare între comunitatea de afaceri și industria tehnologiei informației și comunicațiilor în vederea dezvoltării și a introducerii unor măsuri adecvate de protejare a copiilor împotriva materialelor violente și inadecvate din mediul online;
G. întrucât ademenirea copiilor în scopuri sexuale și de exploatare sexuală constituie o amenințare cu caracteristici specifice în contextul internetului, întrucât acesta oferă utilizatorilor un anonimat fără precedent, deoarece aceștia au posibilitatea de a-și ascunde identitatea reală și caracteristicile personale, cum ar fi vârsta;
H. întrucât internetul poate expune copiii la riscuri specifice, prin fenomene precum pornografia infantilă, schimbul de materiale privind violența, criminalitatea informatică, intimidarea, hărțuirea, ademenirea minorilor, prin faptul că copiii pot accesa sau dobândi bunuri și servicii restricționate din punct de vedere legal sau nepotrivite vârstei, expunerea la publicitate cu conținut nepotrivit vârstei, agresivă sau înșelătoare, înșelătoria, furtul de identitate, frauda și alte riscuri similare de natură financiară care pot duce la experiențe traumatizante;
I. întrucât, având în vedere caracterul său internațional, exploatarea copiilor și exploatarea sexuală a copiilor în mediul online - inclusiv proliferarea materialelor de exploatare sexuală a copiilor pe internet și atacurile cibernetice - reprezintă în continuare o problemă majoră pentru autoritățile de punere în aplicare a legii, infracțiunile variind de la extorcare și ademenire sexuală la materiale produse pe cont propriu ce conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și difuzări în direct pe internet, care reprezintă provocări deosebite pentru efectuarea anchetelor din cauza inovațiilor tehnologice care oferă infractorilor, inclusiv celor care practică atacuri cibernetice, un acces mai facil și mai rapid la materiale;
J. întrucât măsurile adoptate de statele membre pentru a combate conținutul online ilegal nu sunt întotdeauna eficiente, nu beneficiază de resurse adecvate sau nu sunt aplicate pe deplin și implică în mod inevitabil abordări diferite cu privire la prevenirea publicării unui conținut dăunător; întrucât pentru programele educaționale destinate copiilor și părinților din statele membre nu există suficiente resurse pentru a proteja copiii pe internet;
K. întrucât protecția minorilor în lumea digitală trebuie abordată la nivel de reglementare, prin aplicarea unor măsuri eficiente ce includ alocarea unor resurse suplimentare, introducerea obligației ca organismele competente din statele membre să coordoneze activitatea de protejare a copiilor care se află în pericol în mediul online și creșterea resurselor destinate investigării și urmăririi penale a infractorilor,
1. invită Comisia și statele membre să pună în aplicare această rezoluție și să respecte pe deplin articolul 12 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului;
2. invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea dintre autoritățile de punere în aplicare a legii din interiorul statelor membre și de la nivelul acestora, în vederea investigării și desființării rețelelor de persoane vinovate de infracțiuni sexuale împotriva copiilor în mod mai eficace, acordând, în același timp, prioritate drepturilor și siguranței copiilor implicați; menționează că interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial în toate aceste activități;
3. subliniază că este nevoie de o abordare cuprinzătoare în interiorul statelor membre și la nivelul acestora pentru a proteja drepturile și interesele copiilor cât se poate de mult, pentru a asigura protecții efective, coerență, inclusiv lupta împotriva infracționalității, securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și drepturile fundamentale;
4. recunoaște diferitele roluri, sarcini și responsabilități ale statului și ale sectorului privat, inclusiv în ceea ce privește investigarea, urmărirea penală, dreptul la viață privată și protecția datelor; solicită să se stabilească o relație de lucru eficientă și, în condițiile unei supravegheri legale și judiciare adecvate și în ceea ce privește aspecte legale și necesare în interesul copilului și pentru protejarea copiilor împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor în mediul online, să aibă loc un schimb de informații între agențiile de punere în aplicare a legii, alte organisme responsabile adecvate ale statului, autoritățile judiciare și, dacă e cazul și necesar și în conformitate cu legea, sectorul TIC, furnizorii de servicii de internet, sectorul bancar și organizațiile neguvernamentale, inclusiv organizații de tineret și ale copiilor, pentru a asigura respectarea drepturilor și protecția copiilor în mediul online și pentru ca aceștia să fie considerați persoane vulnerabile în temeiul legii; invită Comisia să ia inițiativa de a solicita tuturor statelor membre să ia măsuri de combatere a tuturor formelor de comportament hărțuitor și agresiv pe internet;
5. subliniază că măsurile de limitare a drepturilor fundamentale pe internet trebuie să fie necesare și proporționale, în conformitate cu legislația statelor membre și legislația europeană și cu drepturile copiilor prevăzute în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; amintește că acel conținut online care este ilegal ar trebui șters imediat pe baza unor proceduri legale adecvate; amintește că ștergerea conținutului online ilegal, în privința căruia industria TIC are un anumit rol, poate să se facă numai pe baza unei autorizări judiciare; subliniază importanța respectării principiilor privind respectarea garanțiilor procedurale și separarea puterilor;
6. încurajează statele membre să înființeze puncte naționale de contact pentru raportarea conținuturilor și comportamentelor ilegale și dăunătoare și să aloce în acest sens resursele necesare;
7. amintește că statele membre iau măsurile necesare și garantează resursele necesare pentru a asigura faptul că persoanele care se tem că ar putea săvârși una din infracțiunile legate de abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a acestora pot avea acces, dacă este cazul, la programe sau măsuri de intervenție eficace, menite să evalueze și să prevină riscul săvârșirii respectivelor infracțiuni;
8. invită Comisia să analizeze în continuare modelele de distribuire în scopuri comerciale a serviciilor ascunse, inclusiv să monitorizeze piețele infracționale de pe „internetul adânc” și „internetul întunecat” pentru a identifica proliferarea în mediul online a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale ca o posibilă consecință a trecerii de la un sistem tradițional de plăți la o economie digitală nouă, în mare parte nereglementată;
9. invită Comisia și statele membre să colaboreze în continuare cu reprezentanți ai sistemelor de plată alternative pentru a identifica oportunități de cooperare îmbunătățită cu autoritățile de punere în aplicare a legii, care să includă formarea comună pentru mai buna identificare a proceselor de plată legate de distribuirea comercială a materialelor ce conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;
10. invită Comisia să prezinte varianta publicată a evaluării sale privind măsura în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a respecta Directiva 2011/92/UE și să transmită Parlamentului European raportul său până în iunie 2015;
11. încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a evalua și monitoriza în continuare evoluția recentă a situației și să efectueze o analiză aprofundată a cadrului actual al politicilor privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor pe internet, sub forma unui raport privind punerea în aplicare a Directivei 2011/92/UE și să prezinte un raport în ședința plenară în termen de un an.