Procedură : 2015/2589(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0364/2015

Texte depuse :

B8-0364/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 29/04/2015 - 10.66
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0175

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 155kWORD 107k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0363/2015
27.4.2015
PE555.138v01-00
 
B8-0364/2015

depusă pe baza declarației Comisiei

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la comemorarea a doi ani de la prăbușirea clădirii Rana Plaza și la situația actuală a Pactului de sustenabilitate  (2015/2589(RSP))


Gabriele Zimmer, Anne-Marie Mineur, Paloma López Bermejo, Patrick Le Hyaric, Marie-Christine Vergiat, Pablo Iglesias, Lola Sánchez Caldentey, Malin Björk, Eleonora Forenza, Kateřina Konečná, Rina Ronja Kari, Younous Omarjee, Curzio Maltese, Marisa Matias, Stefan Eck, Fabio De Masi, Josu Juaristi Abaunz, Marina Albiol Guzmán, Lidia Senra Rodríguez, Javier Couso Permuy, Ángela Vallina, Sofia Sakorafa, Kostas Chrysogonos, Helmut Scholz, Martina Michels în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la comemorarea a doi ani de la prăbușirea clădirii Rana Plaza și la situația actuală a Pactului de sustenabilitate  (2015/2589(RSP))  
B8‑0364/2015

Parlamentul European,

–       având în vedere declarația comună „Continuarea angajamentelor: un pact de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh”, semnată la Geneva la 8 iulie 2013 de către reprezentanții guvernului Bangladeshului (GB), Uniunea Europeană (UE) și Organizația Internațională a Muncii (OIM),

–       având în vedere raportul Comisiei Europene din 8 iulie 2014 privind progresele tehnice referitoare la „Continuarea angajamentelor: un pact de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh”,

–       având în vedere publicația Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC) intitulată „O revizuire a legii muncii din Bangladesh din anul 2013”,

–       având în vedere reuniunea de monitorizare a Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh care a avut loc la 20 octombrie 2014 la Bruxelles,

–       având în vedere publicația comună a ITUC, UNI Global Union și IndustriALL intitulată „O evaluare a Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh”, actualizată în martie 2015,

–       având în vedere Convenția nr. 81 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind inspecția muncii, Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și Convenția nr. 98 a OIM privind dreptul la organizare și negociere colectivă, la care Bangladesh este parte,

–       având în vedere „Înțelegerea privind măsurile practice legate de plățile pentru victimele accidentului de la Rana Plaza și pentru familiile acestora”, cunoscut drept „Acordul”, convenit în noiembrie 2013,

–       având în vedere Convenția nr. 121 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind prestațiile pentru accidente de muncă,

–       având în vedere Principiile directoare ale ONU privind comerțul și drepturile omului și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–       având în vedere Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh, semnat în mai 2013,

–       având în vedere declarația comună a guvernelor din Țările de Jos, Franța, Danemarca, Germania, Regatul Unit, Italia și Spania, formulată la 26 iunie 2014 cu ocazia reuniunii OCDE de la Paris, prin care s-a solicitat plata unor compensații mai mari pentru victimele prăbușirii clădirii Rana Plaza,

–       având în vedere Anul European pentru Dezvoltare și inițiativa emblematică privind managementul responsabil în cadrul lanțului de aprovizionare cu îmbrăcăminte,

–       având în vedere sistemul generalizat de preferințe al UE (SGP), în temeiul căruia Bangladesh, în calitate de țară cel mai puțin dezvoltată, beneficiază de un acces fără taxe vamale și fără contingente pe piața europeană prin intermediul mecanismului „totul în afară de arme”,

–       având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea,

–       având în vedere rezoluția CDO (Consiliul pentru Drepturile Omului) adoptată la 26 iunie 2014 prin care se instituie un grup de lucru interguvernamental al cărui mandat este de a elabora un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu prin care să se reglementeze activitățile corporațiilor transnaționale,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special cele din 17 ianuarie 2013(1), 14 martie 2013(2), 21 noiembrie 2013(3), 16 ianuarie 2014(4) și 18 septembrie 2014(5),

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât data de 24 aprilie 2015 a marcat cea de a doua aniversare a prăbușirii clădirii Rana Plaza din Sayar, Bangladesh, soldată cu 1 134 de morți și aproximativ 2 500 de răniți, dintre care mulți au suferit handicapuri permanente sau temporare; întrucât prăbușirea clădirii Rana Plaza constituie unul dintre cele mai mari dezastre industriale din lume, dar, în același timp, nu este primul dezastru industrial fatal din Bangladesh rezultat ca urmare a nerespectării constante și sistematice a normelor în materie de sănătate și siguranță și a nerespectării drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sindicale;

B.     întrucât, la 31 ianuarie 2015, cel puțin 13 lucrători au fost uciși într-un incendiu care a avut loc la o fabrică de materiale plastice din Dhaka; întrucât, la 8 octombrie 2014, șapte persoane au fost ucise într-un incendiu care a avut loc la Aswad Composite Mills, furnizorul de stofă al altor fabrici din Bangladesh care urmează să fie prelucrată în îmbrăcăminte destinată clienților din America de Nord și Europa precum Walmart, Gap, H&M și Carrefour; întrucât, la 24 noiembrie 2013, 112 persoane și-au pierdut viața în urma unui incendiu izbucnit la fabrica de confecții Tazreen din afara orașului Dhaka, printre clienții căreia se număra C&A; întrucât, potrivit unui raport întocmit de Clean Clothes Campaign și SOMO, aproape 600 de lucrători și-au pierdut viața în 245 de incendii care au avut loc la fabricile de confecții din Bangladesh în perioada dintre anii 2006 și începutul anului 2013;

C.     întrucât 29 de mărci globale aveau comenzi recente sau în derulare la fabricile de confecții și de materiale textile situate în clădirea Rana Plaza în momentul în care a avut loc dezastrul; întrucât, potrivit UNI Global Union, puțin înainte de 24 aprilie 2013 au fost depistate crăpături în clădirea Rana Plaza, fapt care a avut drept urmare închiderea temporară a complexului; întrucât lucrătorii din industria textilă care lucrau în clădirea Rana Plaza au fost obligați să revină la muncă în ziua următoare;

D.     întrucât toți banii din lume nu pot compensa durerea celor care și i-au pierdut pe cei dragi; întrucât compensațiile financiare acordate familiilor celor decedați și celor răniți și mutilați în urma dezastrului sunt, însă, esențiale în lupta lor pentru supraviețuire economică; întrucât la doi ani de la dezastrul Rana Plaza, compensațiile încă mai reprezintă o problemă arzătoare; întrucât suma stabilită pentru a se putea acoperi toate cererile a fost încadrată în intervalul de 30 de milioane USD - 40 de milioane USD; întrucât, în februarie 2015, suma totală mobilizată prin intermediul acestor contribuții se ridica la 21,5 milioane USD, ceea ce înseamnă că mai lipsesc cel puțin 8,5 milioane USD;

E.     întrucât, în august 2014, lucrătorii din industria textilă care lucrau pentru Tuba Group au intrat în greva foamei deoarece nu fuseseră plătiți timp de trei luni; întrucât Tuba Group este aceeași companie care a deținut și Tazreen Fashion, fabrica în care peste 100 de lucrători și-au pierdut viața în incendiul din 2012; întrucât lucrătorii respectivi nu au primit încă nici acum compensații adecvate;

F.     întrucât dezastrul de la Rana Plaza a scos la iveală deficiențele existente în ceea ce privește transparența și trasabilitatea de-a lungul lanțurilor de aprovizionare;

G.     întrucât în industria confecțiilor din Bangladesh lucrează 4 milioane de persoane, dintre care 80 % sunt femei; întrucât UE este cea mai mare destinație pentru exporturile de confecții din Bangladesh, fiind urmată de SUA;

H.     întrucât, în urma dezastrului de la Rana Plaza și a protestelor publice care au urmat, au fost luate diferite inițiative menite să îmbunătățească situația din industria confecțiilor în Bangladesh; întrucât printre aceste inițiative se numără Pactul de sustenabilitate, care a fost semnat de UE și de Bangladesh în iulie 2013, Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor, încheiat între mărci și sindicate și semnat în mai 2013, precum și Înțelegerea privind măsurile practice legate de plățile pentru victimele accidentului de la Rana Plaza și pentru familiile acestora (Acordul Rana Plaza), semnat în noiembrie 2013;

I.      întrucât Pactul de sustenabilitate se întemeiază pe angajamentele existente în ceea ce privește drepturile lucrătorilor, securitatea în muncă și sprijinirea și promovarea unui comportament responsabil în afaceri; întrucât Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor este un acord independent, cu caracter juridic obligatoriu, încheiat pe o perioadă de cinci ani între mărcile globale și sindicate, cu obiectivul de a clădi în Bangladesh o industrie a confecțiilor care să garanteze securitatea și sănătatea; întrucât Acordul Rana Plaza, sub egida OIM, a fost semnat de reprezentanții tuturor principalelor părți interesate și stă la baza creării unui sistem credibil, transparent și independent pentru acordarea de sprijin victimelor de la Rana Plaza, familiilor acestora și persoanelor aflate în întreținerea lor, în conformitate cu normele consacrate prin Convenția nr. 121 a OIM, care privește prestațiile pentru accidente de muncă; întrucât compensațiile ar trebui să fie plătite din Fondul fiduciar al donatorilor;

J.      întrucât, în ciuda faptului că au fost realizate progrese, toți actorii internaționali recunosc că drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale continuă să fie încălcate grav și sistematic în Bangladesh; întrucât modificările aduse în 2013 legii muncii din Bangladesh au fost limitate, astfel că aceasta nu corespunde nici acum standardelor internaționale privind libertatea de asociere, dreptul la grevă și la negocieri colective, precum și dreptul de afiliere la un sindicat, în special în cazul zonelor industriale de export (ZIE); întrucât guvernul Bangladeshului nu a instituit până în prezent norme și regulamente de aplicare a acestor modificări, în ciuda a numeroase promisiuni în acest sens; întrucât programe precum „Condiții de muncă mai bune” (Better Work) al OIM și programul de formare din cadrul Acordului Bangladesh depind de instituirea acestor norme și regulamente;

K.     întrucât, în ciuda faptului că au fost recrutați noi inspectori ai muncii, guvernul nu și-a atins obiectivul fixat (200) pentru sfârșitul lui 2013, neatins de altfel nici în prezent; întrucât rapoartele privind inspecția muncii nu sunt nici frecvente, nici complete;

L.     întrucât ITUC își exprimă îngrijorarea tot mai mare față de faptul că angajatorii încurajează formarea unor așa-numite sindicate conduse de companie sau de management, în locul sindicatelor conduse de lucrători; întrucât continuă să se aplice cerința minimă de 30 % pentru formarea unui sindicat; întrucât sindicatele sunt în continuare interzise de facto în ZIE, unde lucrează aproximativ 400 000 de persoane; întrucât proiectul de lege actual privind ZIE menține această interdicție și lasă ZIE în afara domeniului de competență al inspectoratului național al muncii;

M.    întrucât, în ciuda majorării salariului minim de la 3 000 de taka (35 EUR) la 5 300 de taka (62 EUR) pe lună în noiembrie 2013, lucrătorii industriei de confecții din Bangladesh nu câștigă un venit de subzistență, sunt în continuare printre cei mai prost plătiți din lume și se chinuie să se descurce; întrucât se estimează că este nevoie de 8 900 de taka (104 EUR) pentru a dispune de strictul necesar; întrucât există diverse relatări că între 40 % și 80 % dintre fabricile de confecții nu plătesc salariul minim prevăzut de legislația în vigoare;

N.     întrucât 2015 este Anul European pentru Dezvoltare și întrucât Bangladesh este țară beneficiară a sistemul generalizat de preferințe al UE (SGP), în temeiul căruia Bangladesh, în calitate de țară cel mai puțin dezvoltată, beneficiază de un acces fără taxe vamale și fără contingente pe piața europeană prin intermediul mecanismului „totul în afară de arme”;

O.     întrucât Bangladesh se situează pe locul 136 din 177 în clasamentul țărilor realizat pe baza indicelui de transparență și întrucât corupția este endemică în lanțul global de aprovizionare cu îmbrăcăminte și atinge atât sistemul politic, cât și corporațiile locale și multinaționale;

P.     întrucât, potrivit raportului Băncii Mondiale, în ultimul deceniu în Bangladesh a avut loc o scădere a numărului de persoane care trăiesc în sărăcie; întrucât, în ciuda acestei scăderi oficiale, 53 de milioane de persoane din populația totală de 160 de milioane încă mai trăiesc în sărăcie; întrucât Bangladesh se situează pe locul 142 din 187 în clasamentul realizat pe baza indicelui dezvoltării umane;

Q.     întrucât drepturile sindicale și drepturile lucrătorilor fac parte integrantă din drepturile omului; întrucât mai multe organizații importante din domeniul drepturilor omului menționează deteriorarea simțitoare a drepturilor omului în Bangladesh, în special după alegerile din ianuarie 2014; întrucât Bangladeshul a obținut cel mai scăzut punctaj în raportul „Global Rights Index” al Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC), indicând lipsa oricăror garanții efective cu privire la drepturi;

R.     întrucât incendiile din fabrici, prăbușirea clădirilor și alte incidente legate de sănătatea și siguranța la locul de muncă nu sunt limitate doar la sectorul confecțiilor (RMG) din Bangladesh, ci rămân chestiuni foarte preocupante și în alte țări în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate cu un sector al confecțiilor puternic orientat spre export,

1.      recunoaște că s-au luat acum, cu mare întârziere, măsuri în direcția potrivită pentru a îmbunătăți condițiile de lucru și siguranța la locul de muncă; regretă profund faptul că, aparent, un dezastru la scara celui din Rana Plaza, precum și protestele publice care au urmat, au fost necesare pentru a iniția primii pași spre schimbare în sistemul relațiilor industriale în sectorul confecțiilor din Bangladesh;

2.      reamintește că Comitetul de coordonare Rana Plaza a instituit Fondul fiduciar al donatorilor pentru Rana Plaza pentru a strânge donațiile voluntare ale societăților și ale altor părți pentru a compensa victimele și familiile dezastrului din Rana Plaza, iar suma necesară pentru acoperirea costurilor tuturor revendicărilor a fost estimat a fi între 30 și 40 de milioane USD; este consternat de faptul că, până în februarie 2015, suma totală adunată din donațiile voluntare ale societăților către Fondul fiduciar al donatorilor s-a ridicat numai la 21,5 milioane USD, ceea ce înseamnă un sold neacoperit de cel puțin 8,5 milioane USD;

3.      își reiterează poziția adoptată în rezoluția sa din 18 septembrie 2014, și anume că principiul ca societățile să facă donații Fondului fiduciar al donatorilor pe bază voluntară nu a reprezentat o soluție pentru victimele dezastrului din Rana Plaza și că este nevoie urgentă de un mecanism obligatoriu;

4.      solicită tuturor mărcilor care se aprovizionează din Rana Plaza sau care dețin legături semnificative cu Bangladeshul, precum și guvernului statului Bangladesh și Asociației producătorilor și exportatorilor de haine din Bangladesh (BGMEA), să se asigure că Fondul fiduciar al donatorilor va avea la dispoziție cel puțin suma estimată de 30 de milioane de USD în momentul celei de a doua aniversări al dezastrului de la Rana Plaza, astfel încât să poată plăti compensația convenită;

5.      solicită Comisiei, Consiliului European și statelor membre să includă compensațiile în Pactul de sustenabilitate ca parte integrantă a acestuia și să se folosească de a doua aniversare a colapsului din Rana Plaza pentru a lansa o campanie de denunțare și dezaprobare publică a societăților care s-au aprovizionat din Rana Plaza și care nu și-au respectat angajamentele de plată către Fondul fiduciar al donatorilor pentru a plăti compensații adecvate și îndelung așteptate familiilor și victimelor dezastrului din Rana Plaza;

6.      solicită Consiliului European și statelor membre să interzică accesul la contractele de achiziții publice în cazul societăților și filialelor acestora care încalcă drepturile omului și drepturile lucrătorilor în Bangladesh; consideră că această măsură ar trebui să se aplice și în cazul societăților care se aprovizionau din Rana Plaza în momentul dezastrului și care continuă să nu contribuie la Fondul fiduciar al donatorilor;

7.      solicită Comisiei să respecte pe deplin obligațiile sale de monitorizare a respectării de către Bangladesh a convențiilor din domeniul drepturilor omului, al muncii și al mediului încheiate în cadrul sistemului generalizat de preferințe și să transmită un raport Parlamentului cu privire la concluziile sale înainte de data celei de a doua aniversări a Pactului de sustenabilitate în vederea inițierii unor măsuri adecvate în caz de încălcare gravă și sistematică a principiilor stabilite în convențiile enumerate în anexa A partea III la Regulamentul SGP;

8.      recunoaște că, în prezent, 200 de mărci din domeniul modei și al vânzării cu amănuntul au aderat la Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor, care are un caracter juridic obligatoriu, și salută această primă realizare importantă, dar lansează, în același timp, un apel urgent tuturor societăților, în special mărcilor cu sediul în UE, care încă nu au semnat acordul să o facă în cel mai scurt răstimp;

9.      solicită Comisiei să dezvolte propuneri și instrumente credibile și solide pentru a îmbunătăți transparența și trasabilitatea în întregul lanț de aprovizionare; consideră că instituirea unei obligații de a furniza toate datele legate de sursa de aprovizionare la intrarea pe piața UE ar constitui un pas important în această privință;

10.    solicită Comisiei să dezvolte propuneri cu caracter juridic obligatoriu și executoriu în ceea ce privește obligația de diligență în domeniul drepturilor omului pentru a identifica încălcările efective și potențiale ce au loc în cadrul lanțurilor de aprovizionare ale societăților cu sediul în UE și să prevadă și căi de atac eficace în cadrul inițiativei emblematice pentru gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor;

11.    solicită Comisiei, Consiliului European și statelor membre să facă o propunere legislativă privind introducerea unor mecanisme cu caracter obligatoriu și executoriu cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor pentru societățile cu sediul în UE și filialele acestora din țări terțe pentru a institui obligația ca acestea să adere la anumite norme în domeniul social, al muncii și al mediului în cadrul întregului lanț de aprovizionare; deplânge faptul că statele membre au votat împotriva rezoluției ICNUR adoptate la 26 iunie 2014 care instituie un grup de lucru interguvernamental cu mandatul de a dezvolta un instrument cu caracter juridic obligatoriu pentru a reglementa activitățile societăților transnaționale și îndeamnă instituțiile europene și statele membre să colaboreze îndeaproape cu ONU pentru a atinge acest obiectiv;

12.    ia act de faptul că Legea muncii din Bangladesh a fost modificată după dezastrul din Rana Plaza; își exprimă, însă, nemulțumirea profundă față de faptul că guvernul statului Bangladesh nu a instituit norme și regulamente de aplicare ale Legii muncii, în ciuda a numeroase promisiuni în acest sens; solicită urgent guvernului statului Bangladesh să instituie fără întârziere aceste norme și reglementări de aplicare și să renunțe imediat la cerința ca un sindicat poată exista doar dacă cuprinde cel puțin 30% din forța de muncă dintr-o unitate; subliniază că orice întârziere suplimentară va fi interpretată ca un semn că guvernul statului Bangladesh pare să nu intenționeze să ia măsurile necesare pentru a ajuta la crearea unui sistem mai matur de relații industriale;

13.    solicită guvernului statului Bangladesh să respecte pe deplin angajamentele pe care și le-a asumat în temeiul secțiunilor I și II din Pactul de sustenabilitate până la a doua aniversare a pactului din luna iulie 2015; subliniază necesitatea ca Legea muncii din Bangladesh să fie modificată în continuare; insistă că este necesar să se respecte pe deplin Convențiile 87 și 98 ale OIM, iar domeniul lor de aplicare trebuie extins la toți lucrătorii, inclusiv la cei ce-și desfășoară activitatea în zonele industriale de export, unde sindicatele continuă să fie interzise și unde se știe că condițiile de muncă și normele în materie de sănătate și de siguranță sunt extrem de precare;

14.    își exprimă dezamăgirea față de faptul că guvernul statului Bangladesh nu numai că nu a respectat termenul-limită de recrutare a 200 de inspectori suplimentari până la sfârșitul anului 2013, ci nu a reușit să atingă acest obiectiv nici până în momentul de față; ia act de faptul că există deficiențe importante în ceea ce privește raportarea și inspecțiile periodice de monitorizare, care sunt de importanță crucială pentru a realiza progrese și a preveni dezastrele pe viitor; se alătură punctului de vedere al sindicatelor internaționale, care subliniază faptul că formarea și recrutarea unor inspectori de muncă suplimentari sunt de importanță vitală, alături de garantarea independenței și a caracterului lor neutru; prin urmare, solicită guvernului statului Bangladesh să ia toate măsurile ce se impun pentru a realiza aceste obiective;

15.    recunoaște și salută numărul în creștere de sindicate recunoscute de sectorul confecțiilor (275 începând din 2013), dar subliniază că acestea reprezintă doar o mică fracțiune a unei forțe de muncă de peste patru milioane de persoane, constituite în cea mai mare parte din femei, răspândite în cadrul a peste 5 000 de fabrici de articole textile și de îmbrăcăminte, în condițiile în care majorității sindicatelor respective li se interzice dreptul la negocieri colective; subliniază, de asemenea, că în 2014 procesul de recunoaștere a noilor sindicate a încetinit, iar 26% dintre toate cererile au fost respinse pe criterii aparent arbitrare;

16.    solicită urgent BGMEA să respecte și să plătească cel puțin salariul minim convenit în sector; este ferm convins de faptul că salariul minim convenit nu este nici el suficient pentru acoperirea nevoilor de bază ale lucrătorilor din sector și că acesta trebuie majorat în conformitate cu solicitările sindicatelor; solicită guvernului statului Bangladesh să se asigure că angajatorii din sectorul confecțiilor plătesc fără întârziere toate salariile datorate;

17.    este consternat de atitudinea antisindicală și de spărgător de grevă care este preponderentă în Bangladesh, lucru subliniat de existența unor acte bine documentate de represalii împotriva lucrătorilor membri de sindicat și de acte de violență fizică împotriva șefilor de sindicat și a activiștilor, inclusiv uciderea șefului de sindicat Aminul Islam; apără drepturile lucrătorilor din Bangladesh de a constitui și a înregistra sindicate independente și de a deveni membri ai acestora fără să se teamă că vor fi hărțuiți, inclusiv în zonele industriale de export; solicită guvernului statului Bangladesh să garanteze aceste drepturi fundamentale și să-i urmărească în justiție pe ucigașii lui Aminul Islam;

18.    subliniază că nerespectarea în continuare a drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor în Bangladesh este un semn al dispariției din ce în ce mai pronunțate și mai rapide a drepturilor de bază și a drepturilor democratice în cadrul guvernului curent al statului Bangladesh, condus de Sheikh Hasina; își reiterează condamnarea actelor represive neîncetate ale guvernului împotriva membrilor opoziției politice, a sindicaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor; insistă asupra faptului că drepturile democratice de bază, cum ar fi dreptul la libertatea de întrunire și la libertatea de exprimare, trebuire respectate în permanență;

19.    consideră că existența unor structuri sindicale democratice este un instrument vital în cadrul luptei pentru standarde de sănătate și de siguranță și condiții de muncă mai bune la nivel global, inclusiv în cadrul luptei pentru salarii mai ridicate; consideră că acordurile încheiate reprezintă un pas deosebit de important pentru a evita crearea unor noi Rana Plaza și a tot ceea ce aceasta implică; insistă asupra faptului că acest lucru este aplicabil nu doar în Bangladesh, ci și în alte țări care se confruntă cu situații precare similare, în special în sectorul confecțiilor;

20.    conchide că modalitatea curentă de producție și dominația mărcilor și societăților multinaționale specializate în comerțul cu amănuntul în sectorul confecțiilor în Bangladesh și în alte țări ridică preocupări grave cu privire la sustenabilitatea și caracterul justificabil al unui sistem economic bazat pe nerespectarea flagrantă a drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor, pe acordarea unor salarii mici și pe exploatare pentru a realiza cifra de afaceri care se impune pentru a obține profiturile necesare pentru a supraviețui într-o economie capitalistă globalizată; subliniază că este nevoie de soluții globale în sectorul confecțiilor pentru a preveni întărâtarea lucrătorilor unul împotriva celuilalt;

21.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului statului Bangladesh, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și directorului general al OIM.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0026.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0100.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0516.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0045.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0024.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate