PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la comemorarea genocidului de la Srebrenica
7.7.2015 - (2015/2747(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Igor Šoltes, Terry Reintke, Ulrike Lunacek, Davor Škrlec în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0716/2015
B8-0716/2015
Rezoluția Parlamentului European referitoare la comemorarea genocidului de la Srebrenica
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 referitoare la Srebrenica[1],
– având în vedere Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, semnat la Luxemburg, la 16 iunie 2008, și ratificat de toate statele membre ale UE,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 16 martie 2015 privind Bosnia și Herțegovina,
– având în vedere Rezoluțiile nr. 827 (1993), nr. 1551 (2004) și nr. 1575 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere Raportul din 15 noiembrie 1999 al Secretarului General, pe baza Rezoluției Adunării Generale 53/35 privind căderea orașului Srebrenica,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 11 iulie 1995, orașul Srebrenica din estul Bosniei, care a fost proclamat zonă protejată prin Rezoluția 819 (1993) a Consiliul de Securitate al ONU, a fost ocupat de forțele sârbe conduse de generalul Ratko Mladić, care acționa sub autoritatea președintelui de atunci al Republicii Srpska, Radovan Karadžić;
B. întrucât, în câteva zile de masacru după căderea orașului Srebrenica, peste 8 000 de bărbați și băieți musulmani care se refugiaseră pe acest teritoriu protejat de Forței de protecție ale ONU (UNPROFOR) au fost executați sumar de către forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalului Mladić și de către unități paramilitare, inclusiv unități de poliție neregulate sârbe care au pătruns pe teritoriul bosniac din Serbia, precum și așa-numiți „voluntari” din statele membre ale UE; întrucât circa 30 000 de femei, copii și vârstnici au fost expulzați forțat într-o campanie de epurare etnică de o amploare deosebită, aceasta fiind cea mai gravă crimă de război care a avut loc în Europa de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial;
C. întrucât această tragedie, declarată act de genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), și Curtea Internațională de Justiție s-a petrecut pe un teritoriu declarat zonă protejată de către ONU, reprezentând astfel un simbol al neputinței comunității internaționale de a interveni în conflict și de a proteja populația civilă inocentă;
D. întrucât Secretarul General al ONU a declarat în raportul său din 1999 privind căderea orașului Srebrenica că ONU nu a reușit să își pună în aplicare mandatul, în special în ceea ce privește protecția așa-numitelor „zone sigure” și că, prin urmare, își asumă o parte din responsabilitate;
E. întrucât trupele sârbilor bosniaci au comis încălcări repetate ale Convenției de la Geneva împotriva civililor musulmani din Srebrenica, inclusiv deportarea a mii de femei, copii și vârstnici și violarea unui mare număr de femei;
F. întrucât, în ciuda eforturilor depuse pentru a descoperi gropile comune și mormintele individuale și de a exhuma conținutul acestora, trupurile neînsuflețite ale aproximativ 1°200 de bărbați și băieți din Srebrenica nu au fost încă localizate și identificate,
G. întrucât, la 30 ianuarie 2015, TPII a menținut sentințele în cazul a cinci ofițeri de rang înalt din armata sârbilor bosniaci, condamnați pentru implicarea lor în genocidul din 1995 de la Srebrenica, și a confirmat, astfel, prima hotărâre definitivă pentru genocid; întrucât unii dintre ofițerii condamnați se aflau în subordinea directă a fostului comandant sârb bosniac al armatei, Ratko Mladić, care este judecat în prezent de TPII pentru crime, inclusiv pentru genocid;
H. întrucât deficiențele mecanismelor UE de luare a deciziilor și lipsa unei adevărate politici externe și de securitate comune au jucat, de asemenea, un rol negativ în desfășurarea evenimentelor,
1. comemorează toate victimelor genocidului de la Srebrenica și ale atrocităților comise în timpul războaielor din fosta Iugoslavie și le aduce un omagiu acestora; transmite condoleanțele sale familiilor victimelor și își exprimă solidaritatea cu acestea;
2. subliniază că prevenirea din timp și sancționarea eficace a genocidelor și a crimelor împotriva umanității ar trebui să se numere printre principalele priorități ale UE;
3. invită Consiliul, Comisia și statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a împiedica ca astfel de acte barbare monstruoase să se mai producă vreodată în Europa și să investigheze dacă există cetățeni europeni care au facilitat sau comis acte de genocid, crime împotriva umanității și crime de război pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei în perioada 1992-1995;
4. invită Adunarea Parlamentară a Bosniei și Herțegovinei să adopte o rezoluție privind genocidul de la Srebrenica; salută inițiativa Regatului Unit privind adoptarea de către UNO a unei rezoluții pe această temă;
5. își exprimă sprijinul pentru organizațiile societății civile, cum ar fi Asociația Mamelor din enclavele Srebrenica și Žepa, pentru rolul lor esențial în sensibilizarea și consolidarea bazelor pe care trebuie să se fondeze reconcilierea între toți cetățenii țării; invită toți cetățenii Bosniei și Herțegovinei să profite de cea de-a 20-a comemorare a genocidului de la Srebrenica pentru a consolida reconcilierea și cooperarea, acestea fiind premisele esențiale pentru ca toate țările din regiune să facă progrese spre drumul lor european; invită Comisia și ÎR/VP să recunoască importanța politicilor de reconciliere și evidențiază rolul important al autorităților religioase, al mass-mediei și al sistemelor educaționale în acest proces dificil;
6. reamintește că forța de menținere a păcii UNPROFOR a ONU nu a reușit să protejeze zonele sigure desemnate; reamintește că unele state membre ale ONU au contribuit în mod semnificativ la UNPROFOR, trimițând un număr mare de soldați și, prin urmare, au trebuit și trebuie să accepte o mare parte din responsabilitate;
7. invită Consiliul și Comisia, înaintea comemorării genocidului de la Srebrenica-Potočari, să reafirme angajamentul UE față de perspectiva europeană a tuturor țărilor din Balcanii de Vest și sprijinul său pentru procesul de aderare, nu în ultimul rând prin facilitarea unei cooperări regionale sporite;
8. ia act de faptul că Acordul de pace de la Dayton a fost un instrument important de aducere a păcii în regiune, însă subliniază că acesta face din ce în ce mai dificilă consolidarea unui sistem politic viabil în Bosnia și Herțegovina; evidențiază faptul că toți cetățenii trebuie să își asume responsabilitatea pentru a institui la un nou cadru constituțional și pentru a crea un stat viabil pentru toți; reamintește că diplomați din Uniunea Europeană și din statele sale membre au participat la redactarea acordurilor constituționale de la Dayton și că UE și statele sale membre au, prin urmare, o responsabilitate deosebită în ceea ce privește reformarea țării;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovina și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.
- [1] JO C 46 E, 24.2.2010, p. 111.