Procedură : 2015/2747(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0717/2015

Texte depuse :

B8-0717/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 09/07/2015 - 12.12
CRE 09/07/2015 - 12.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0276

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 139kWORD 75k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0716/2015
7.7.2015
PE565.695v01-00
 
B8-0717/2015

depusă pe baza declarației Președintelui

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la comemorarea genocidului de la Srebrenica (2015/2747(RSP))


Charles Tannock, Ryszard Antoni Legutko, Ryszard Czarnecki, Anna Elżbieta Fotyga, Tomasz Piotr Poręba, Ruža Tomašić, Zdzisław Krasnodębski, Raffaele Fitto în numele Grupului ECR

Rezoluția Parlamentului European referitoare la comemorarea genocidului de la Srebrenica  (2015/2747(RSP))  
B8‑0717/2015

Parlamentul European,

–       având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 privind Srebrenica(1),

−      având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 referitoare la Srebrenica(2),

−      având în vedere Acordul de stabilizare și asociere dintre Comunitățile Europene și statele sale membre pe de o parte și Bosnia și Herțegovina pe de altă parte, semnat la Luxembourg la 16 iunie 2008, și perspectiva aderării la Uniunea Europeană oferită tuturor țărilor din Balcanii de Vest în cadrul reuniunii la nivel înalt a UE organizată la Salonic în 2003,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât, la 11 iulie 1995, orașul bosniac Srebrenica fără ieșire la mare, care fusese declarat zonă protejată prin Rezoluția nr. 819 din 16 aprilie 1993 a Consiliul de Securitate al ONU, a fost ocupat de forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalul Ratko Mladić, care acționa sub autoritatea președintelui de atunci al Republicii Srpska, Radovan Karadžić;

B.     întrucât, în câteva zile de masacru, după căderea orașului Srebrenica, peste 8 000 de bărbați și băieți musulmani au fost executați sumar și sistematic și îngropați în gropi comune de către forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalului Mladić (armata Republicii Srpska) și de către unități paramilitare, inclusiv unități de poliție neregulate sârbe care au intrat pe teritoriul bosniac din Serbia, deși această zonă ar fi trebuit să se afle sub protecția Forței de protecție ale ONU (UNPROFOR), reprezentate pe teren de un contingent puternic alcătuit din 400 de membri ai forței de menținere a păcii; întrucât aproximativ 25 000 de femei, copii și vârstnici au fost deportați forțat și multe femei au fost violate, aceasta fiind cea mai gravă crimă de război care a avut loc în Europa de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial;

C.     întrucât această tragedie, declarată act de genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), s-a petrecut pe un teritoriu declarat zonă protejată de către ONU, reprezentând astfel un simbol al eșecului comunității internaționale de a împiedica masacrul și de a interveni rapid pentru a proteja populația civilă inocentă;

D.     întrucât forțele sârbilor bosniaci au comis repetate violări ale Convențiilor de la Geneva împotriva populației civile din Srebrenica, inclusiv deportarea a mii de femei, copii și vârstnici și violarea unui mare număr de femei;

E.     întrucât, în ciuda eforturilor uriașe depuse pentru a descoperi gropile comune și mormintele individuale și pentru a exhuma și identifica trupurile victimelor, căutările efectuate nu au permis reconstituirea deplină a masacrului de la Srebrenica și din împrejurimile sale;

F.     întrucât nu poate exista o pace veritabilă fără justiție și întrucât cooperarea deplină și neîngrădită cu TPII rămâne o condiție de bază pentru continuarea procesului de integrare în UE a țărilor din Balcanii de Vest;

G.     întrucât generalul Radislav Krstić al armatei sârbilor bosniaci este prima persoană pe care TPII a găsit-o vinovată de complicitate și instigare la săvârșirea genocidului de la Srebrenica, întrucât Ratko Mladić a fost arestat la 26 mai 2011, iar sentința în procesul său urmează să fie pronunțată la sfârșitul lui 2015 și întrucât procedurile împotriva lui Radovan Karadžić sunt în curs;

H.     întrucât instituirea unei zile comemorative este cel mai bun mijloc de a omagia victimele genocidului și de a trimite un mesaj clar către generațiile viitoare,

1.      condamnă ferm masacrul de la Srebrenica; onorează cu căldură toate victimele atrocităților și transmite sincerele sale condoleanțe familiilor victimelor, multe dintre acestea trăind fără o confirmare definitivă a sorții pe care au avut-o tații, fiii, soții sau frații lor; salută arestarea principalilor autori ai masacrului de la Srebrenica, însă regretă că un anumit număr dintre aceștia nu au fost aduși în fața justiției; își exprimă, prin urmare, sprijinul deplin față de munca valoroasă și dificilă depusă de TPII, care a pronunțat deja o sentință definită în cazul a 147 dintre acuzați și continuă procedurile pentru alți 14 dintre aceștia;

2.      invită statele membre și țările din Balcanii de Vest să își amintească cum se cuvine de cea de a douăzecea aniversare a genocidului de la Srebrenica-Potočari sprijinind instituirea zilei de 11 iulie ca zi de comemorare a genocidului de la Srebrenica în întreaga Uniune; încurajează statele membre să sprijine inițiativele ONG-urilor pentru a se asigura că comemorările organizate au amploarea cuvenită; salută sobrietatea și fervoarea zilei comemorative în Regatul Unit, datorită unei colaborări exemplare între autoritățile naționale și ONG-ul „Remembering Srebrenica”;

3.      salută recunoașterea masacrului de către autoritățile sârbe și scuzele pe care acestea le‑au adresat oficial și public prin adoptarea unei rezoluții speciale în 2010; subliniază faptul că Serbia a adus în fața justiției persoanele responsabile de masacru, acesta fiind un pas esențial către pacea și stabilitatea în regiune; invită celelalte autorități din regiune să recunoască oficial genocidul pentru a consolida reconcilierea regională, care este una dintre premisele esențiale pentru ca țările din Balcanii de Vest să continue pe calea aderării la UE;

4.      evidențiază rolul important al comunităților religioase, al mass-mediei și al sistemului educațional în procesul de reconciliere și invită, prin urmare, țările din Balcanii de Vest să consolideze programele de dezvoltare care reunesc comunitățile pentru a depăși tensiunile din trecut și pentru a începe coexistență pașnică și sinceră, în interesul unei păci durabile, al stabilității și creșterii economice;

5.      regretă profund faptul că liderul sârb bosniac, Milorad Dodik, a căutat un veto din partea Rusiei pentru a împiedica adoptarea unei rezoluții ONU privind Srebrenica, redactate de Regatul Unit, care ar fi permis să se reflecteze asupra eșecului ONU de a împiedica genocidul și să se comemoreze victimele genocidului și pe cei care au suferit de pe urma războiului pe toate fronturile; îndeamnă autoritățile sârbe bosniace să evite orice nouă escaladare a tensiunilor și să recunoască în mod oficial masacrul de la Srebrenica ca un act de genocid, având în vedere că această atrocitate – cea mai gravă de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial – a fost deja recunoscută ca atare de către Curtea Internațională de Justiție și de TPII;

6.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovinei și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.

 

(1)

JO C 157 E, 6.7.2006, p. 468.

(2)

JO C 46 E, 24.2.2010, p. 111.

Notă juridică - Politica de confidențialitate