PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă
23.10.2015 - (2015/2820(RSP))
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
Thomas Händel în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
B8‑1093/2015
Rezoluția Parlamentului European referitoare la o recomandare a Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei din 17 septembrie 2015 de recomandare a Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (COM(2015)0462),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 privind analiza anuală a creșterii pentru 2015 (COM(2014)0902),
– având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015[1],
– având în vedere concluziile Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) din 9 martie 2015 intitulate „Analiza anuală a creșterii pentru 2015 și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă: orientări politice referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale”[2],
– având în vedere poziția sa din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre[3],
– având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 3/2015 intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”,
– având în vedere studiul realizat de European Social Policy Network (ESPN) privind „Sprijinul integrat pentru șomerii de lungă durată: un studiu al politicilor naționale (2015)”,
– având în vedere întrebarea adresată Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (O-000121/2015 – B8-1102/2015),
– având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, ca urmare a crizei economice și a consecințelor sale, șomajul de lungă durată s‑a dublat din 2007 și reprezintă jumătate din șomajul total sau peste 12 milioane de persoane, adică 5 % din populația activă a UE; întrucât în 2014 peste 60% din totalul șomerilor de lungă durată nu avuseseră un loc de muncă de cel puțin doi ani consecutivi;
B. întrucât rata șomajului de lungă durată diferă considerabil de la un stat membru la altul, variind de la 1,5% în Austria la 19,5% în Grecia; întrucât statele membre cu cea mai mare rată a șomajului de lungă durată sunt Italia, Portugalia, Slovacia, Croația, Spania și Grecia; întrucât redresarea economică trebuie să devină mai dinamică, deoarece în prezent nu oferă suficiente stimulente pentru a reduce în mod semnificativ rata ridicată a șomajului structural;
C. întrucât neînregistrarea unei mari părți a șomerilor de lungă durată, precum și deficiențele metodologice cu privire la colectarea datelor înseamnă o subestimare a situației în statisticile oficiale;
D. întrucât șomajul de lungă durată conduce adesea la sărăcie, inegalități și excluziune socială și afectează în mod disproporționat persoanele vulnerabile care se află într-o poziție defavorabilă pe piața forței de muncă;
E. întrucât șomajul de lungă durată îndepărtează oamenii în mod treptat de piața muncii din cauza erodării competențelor și a rețelelor profesionale și a pierderii ritmului de lucru și poate duce la o spirală a deconectării de societate, a tensiunilor casnice și a sentimentului de alienare; întrucât, în fiecare an, o cincime din șomerii de lungă durată se simt descurajați deoarece eforturile lor de căutare a unui loc de muncă se soldează cu un eșec și, prin urmare, devin inactivi;
F. întrucât consecințele șomajului de lungă durată sunt extrem de grave în gospodăriile cu persoane în șomaj, soldându-se adesea cu un nivel scăzut al studiilor, detașarea de „lumea profesională”, creșterea problemelor mentale și medicale, excluziunea socială, iar în cele mai grave cazuri, sărăcia este transmisă de la o generație la alta;
G. întrucât perioadele de șomaj de lungă durată au adesea consecințe negative pe termen lung pentru perspectivele de angajare, evoluția carierei, profilul veniturilor și pensii („efecte destructive”);
H. întrucât șomajul de lungă durată are costuri sociale uriașe cauzate de o pierdere de competențe și sporirea cheltuielilor sociale, în afară de costurile nemonetare ale unui număr mare de persoane care își pierd încrederea în sine și nu își exploatează potențialul personal și ale pierderii coeziunii sociale;
I. întrucât nivelurile ridicate constante ale șomajului de lungă durată pun în pericol eforturile de a atinge obiectivele principale ale Europa 2020, și anume integrarea în câmpul muncii a 75% din persoanele din grupa de vârstă 20 - 64 de ani și reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor aflate în sărăcie și excluziune socială sau expuse riscului de se găsi în această situație;
J. întrucât menținerea competențelor în cazul pierderii locului de muncă, precum și educația, formarea și reconversia profesională, prin care să se poată anticipa nevoile viitoare în materie de competențe, constituie un element important în evitarea și soluționarea șomajului de lungă durată;
K. întrucât această recomandare prezintă similitudini cu Garanția pentru tineret; întrucât ar trebui trase învățăminte din experiențe inițiale legate de punerea în aplicare a Garanției pentru tineret,
1. salută inițiativa Comisiei de a propune o recomandare a Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă; subliniază faptul că o prezentare mai timpurie a propunerii și acordul în cadrul Consiliului ar fi putut preveni o parte din șomajul de lungă durată înregistrat în prezent; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că o recomandare a Consiliului poate să nu fie suficientă pentru a redresa rapid situația șomerilor de lungă durată și încurajează statele membre să treacă la fapte;
2. sprijină cele trei componente principale ale propunerii: (i) accelerarea ambițioasă a înregistrării șomerilor de lungă durată în cadrul unui serviciu pentru ocuparea forței de muncă, vizând înregistrarea tuturor șomerilor; (ii) evaluarea în mod individual a potențialului, nevoilor și preferințelor de angajare ale șomerilor de lungă durată înainte de ajunge la 18 luni de șomaj; și (iii) crearea de acorduri specifice, echilibrate și ușor de înțeles de integrare în câmpul muncii între persoanele aflate în șomaj de lungă durată și serviciile implicate, cel mai târziu atunci când cele dintâi au ajuns la 18 luni de șomaj; subliniază, cu toate acestea, că evaluarea individuală ar trebui să aibă loc înainte de împlinirea a 12 luni de șomaj, astfel încât să se asigure că acordul de integrare în câmpul muncii poate fi pus în aplicare înainte de împlinirea a 18 luni de șomaj; insistă asupra faptului că, după caz, abordarea în trei etape nu trebuie să restrângă integrarea în întregul proces a actorilor nestatali, cum ar fi ONG-urile sociale care lucrează cu șomerii de lungă durată;
3. subliniază necesitatea de a intra în contact cu toți șomerii de lungă durată, inclusiv cu cei neînregistrați, și nu doar cu persoanele care sunt în șomaj de 18 luni sau mai mult; consideră că este de o importanță capitală ca politicile statelor membre care vizează șomajul pe termen scurt (sub 12 luni) și șomajul în rândul tinerilor (inclusiv Garanția pentru tineret) să fie perfect compatibile cu politicile menite să abordeze șomajul de lungă durată;
4. sprijină apelul la cooperare strânsă și coordonare eficientă la nivelul tuturor părților implicate în reintegrarea unui șomer de lungă durată (inclusiv, după caz, la nivelul organizațiilor societății civile) și crearea de ghișee unice, unde șomerul are un responsabil specialist de caz („punct unic de contact”), iar acest efort de reintegrare să nu fie perturbat în caz de schimbare a regimului de asigurări sociale al persoanei aflate în șomaj;
5. subliniază necesitatea unei abordări individuale în privința evaluării aptitudinilor și nevoilor șomerilor de lungă durată în ceea ce privește reintegrarea lor pe piața muncii, o abordare care ar trebui să respecte drepturile lor existente și să țină seama de situația lor personală mai largă și de orice alte necesități conexe; subliniază necesitatea de a dispune de personal suficient, cu înaltă calificare în măsură să ofere o abordare individuală șomerilor de lungă durată, care formează un grup eterogen;
6. ia act de recomandarea de a introduce un „acord scris de integrare în câmpul muncii” ușor de înțeles care precizează drepturile și responsabilitățile atât ale persoanei aflate în șomaj, cât și ale autorităților, reprezentate de responsabilul de caz și, astfel, stabilește așteptări clare pentru toate părțile implicate, este corect față de șomer și respectă calificările sale personale și drepturile în calitate de lucrător; îndeamnă ca acest acord să fie actualizat periodic;
7. consideră că este esențial ca toate programele de reintegrare a șomerilor de lungă durată să fie orientate către nevoile de pe piața forței de muncă și să fie elaborate în strânsă cooperare cu partenerii sociali; invită statele membre să încurajeze angajatorii, inclusiv în spiritul responsabilității sociale a întreprinderilor, să se angajeze în mod activ în oferirea de locuri de muncă pentru șomerii de lungă durată și, acolo unde este necesar, să numească mentori care să faciliteze buna reintroducerea șomerilor de lungă durată în câmpul muncii; solicită serviciilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre să sprijine IMM-urile în facilitarea unor astfel de programe de mentorat; reamintește că șomerii de lungă durată au nevoie nu numai de locuri de muncă, ci și de consiliere cuprinzătoare și pregătire pentru a reintra cu succes pe piața muncii;
8. invită statele membre să completeze finanțarea din partea UE — în special prin intermediul Fondului Social European — a politicilor lor naționale pentru combaterea șomajului de lungă durată cu o finanțare națională adecvată; subliniază faptul că constrângerile bugetare cu care se confruntă unele state membre (în special cele care derulează programe de ajustare economică) nu trebuie să împiedice punerea în aplicare rapidă a recomandării; invită Comisia să examineze opțiunile de accesare rapidă a finanțării UE și să mobilizeze resurse suplimentare, acolo unde este posibil, astfel cum s-a întâmplat în cazul inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”; subliniază necesitatea alocării de fonduri adecvate într-o serie de state membre pentru a consolida capacitatea administrativă a serviciilor de ocupare a forței de muncă;
9. invită Comisia și statele membre să evalueze modul în care pot sprijini programe specifice de formare la locul de muncă, precum și planurile de dezvoltare a afacerilor și de investiții care au creat locuri de muncă sustenabile și de calitate pentru șomerii de lungă durată;
10. subliniază că, pentru o punere în aplicare eficientă a recomandării, este esențială o cooperare strânsă între Comisie și statele membre și, la nivel național, între partenerii sociali (sectoriali), organizațiile societății civile care reprezintă șomerii, autoritățile locale și regionale, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, furnizorii de servicii medicale și sociale și instituțiile de educație și formare locale și regionale, precum și implicarea activă a angajatorilor pentru a înțelege mai bine cerințele și necesitățile mediului de afaceri;
11. reamintește poziția sa referitoare la decizia Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care insistă asupra măsurilor specifice pentru a proteja persoanele aflate în șomaj de lungă durată de excluziunea socială și pentru a-i reintegra pe piața muncii, cu respectarea dispozițiilor tratatelor;
12. invită statele membre să ia în considerare diferențele regionale, inclusiv diferențele dintre zonele urbane și rurale, atunci când își formulează abordările naționale pentru combaterea șomajului de lungă durată;
13. salută sugestia Comisiei de a dispune, prin intermediul semestrului european și al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, o supraveghere multilaterală a punerii în aplicare a recomandării; insistă asupra faptului că această supraveghere trebuie să fie detaliată și, dacă este necesar, urmată de instrucțiuni în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre; invită Comisia să faciliteze procesele de învățare reciprocă ce reunesc statele membre cu rate ridicate ale șomajului de lungă durată și statele membre care au înregistrat succese în reintegrarea rapidă șomerilor (de lungă durată) pe piețele lor ale forței de muncă;
14. invită miniștrii pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale să ia în considerare contribuția Parlamentului înainte de a încheia un acord cu privire la recomandare;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.
- [1] Texte adoptate , P8_TA(2015)0068.
- [2] Documentul 6147/15 al Consiliului.
- [3] P8_TA(2015)0261.