PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la punerea în aplicare a articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană
14.1.2016 - (2015/3034(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Ioan Mircea Pașcu, Knut Fleckenstein, Richard Howitt, Victor Boștinaru, Gilles Pargneaux, Vincent Peillon, Ana Gomes, Afzal Khan, Tonino Picula, Neena Gill, Liisa Jaakonsaari, Sorin Moisă, Victor Negrescu, Boris Zala în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0043/2016
B8-0051/2016
Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană
Parlamentul European,
– având în vedere Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 42 alineatul (7) al acestuia,
– având în vedere articolul 2 alineatul (4) și articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale[1],
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în special prevederile capitolului VII și ale articolului 51,
– având în vedere declarația Președintelui Republicii Franceze, susținută în fața Congresului francez la 16 noiembrie 2015, conform căreia Franța se află în război,
– având în vedere concluziile privind apărarea și securitatea, adoptate de Consiliul European în perioada 19-20 decembrie 2013 și în perioada 25-26 iunie 2015,
– având în vedere rezultatul reuniunii Consiliului Afaceri Externe (al Miniștrilor Apărării) din 17 noiembrie 2015,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât la 13 noiembrie 2015, au avut loc multiple atacuri teroriste la Paris, în urma cărora au fost omorâte cel puțin 130 de persoane din peste 26 de națiuni;
B. întrucât Guvernul francez a invocat oficial clauza de apărare reciprocă, prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în urma atacurilor teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015;
C. întrucât, în urma invocării de către Franța a clauzei de apărare reciprocă, statele membre au obligația de a acorda ajutor și asistență Franței, prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU;
D. întrucât utilizarea forței de către UE sau de statele sale membre este admisibilă numai dacă este justificată din punct de vedere juridic de Carta ONU; ia act, în acest context, de dreptul inerent la autoapărare individuală sau colectivă, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU; subliniază că prevenirea conflictelor și atacurilor este preferabilă gestionării consecințelor acestora;
E. întrucât solidaritatea, ajutorul și asistența reciprocă între statele membre, inclusiv prin recurgerea la mijloacele UE, se numără printre valorile fundamentale ale Uniunii Europene; întrucât securitatea statelor membre este indivizibilă și toți cetățenii europeni ar trebui să aibă aceleași garanții de securitate și un nivel egal de protecție, atât împotriva amenințărilor convenționale, cât și a celor neconvenționale, inclusiv împotriva terorismului și atacurilor din partea actorilor statali și nestatali;
F. întrucât combaterea terorismului internațional este considerată o prioritate pentru UE, iar respectarea principiului solidarității impune adoptarea de măsuri atât pe plan intern, cât și extern, în conformitate cu dreptul internațional; întrucât dimensiunile interne și externe ale securității UE sunt legate în mod necesar și strâns;
G. întrucât arhitectura de securitate și apărare, prevăzută de Tratate, nu este încă pe deplin pusă în aplicare; întrucât Tratatul de la Lisabona prevede cooperarea consolidată în cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC), inclusiv prin încredințarea de sarcini și misiuni specifice unor grupuri de state, precum și conceptul de cooperare permanentă structurată în materie militară; întrucât responsabilitatea privind progresele din domeniul securității și apărării Uniunii le revine statelor membre;
H. întrucât articolul 42 alineatul (6) din TUE privind cooperarea structurată permanentă ar trebui activat între acele state membre care doresc să instituie o cooperare bilaterală strânsă;
I. întrucât UE trebuie să își consolideze cooperarea cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), pentru a spori compatibilitatea politicilor de securitate și apărare stabilite în cadrul celor două organizații, îndeosebi atunci când un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, care poate lua și forma unor atacuri teroriste;
J. întrucât instituțiile UE trebuie să se implice mai activ în politica de securitate și apărare și să promoveze transpunerea în practică a tuturor dispozițiilor din domeniul politicii de securitate și apărare consacrate în tratate, inclusiv a celor privind rolul special al NATO în securitatea și apărarea europeană și transatlantică; întrucât ar trebui consolidat parteneriatul strategic UE-NATO; întrucât instituțiile UE trebuie să sprijine toate statele membre în eforturile lor de transpunere deplină în practică a acestor dispoziții,
1. salută cu deosebită satisfacție sprijinul unanim și deplin acordat Franței de către toate statele membre; salută, în special, disponibilitatea tuturor statelor membre de a furniza tot ajutorul și asistența necesare;
2 subliniază faptul că orice utilizare a forței trebuie să respecte Carta ONU, dreptul internațional în materie de drepturile omului și dreptul internațional umanitar;
3. reamintește faptul că s-a invocat pentru prima oară clauza de apărare reciprocă; consideră că acest caz va servi drept precedent pentru utilizarea în viitor a clauzei de apărare reciprocă și că ar trebui, de asemenea, să contribuie la consolidarea securității și apărării europene;
4. ia act cu satisfacție de faptul că, la invocarea de către Franța a clauzei de apărare reciprocă, au fost puse la dispoziție resurse suplimentare pentru combaterea terorismului; încurajează toate statele membre să-și mențină aceste contribuții atât timp cât este necesar; salută rolul catalizator al Franței în acest efort comun; încurajează instituțiile UE de resort să furnizeze sprijin și să-l mențină atât timp cât este necesar;
5. consideră că invocarea clauzelor de apărare reciprocă și de solidaritate, în temeiul tratatelor, este în primul rând o chestiune politică; subliniază faptul că, atunci când se invocă aceste clauze, atât Consiliul European, cât și Parlamentul European sunt incintele potrivite pentru dezbaterile politice;
6. își reamintește invitația din rezoluția anterioară, adresată Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, de a propune modalități practice și orientări pentru asigurarea unei reacții eficiente în cazul în care se invocă clauza de apărare reciprocă, precum și analiza rolului instituțiilor UE dacă se invocă clauza respectivă; regretă totuși că, în momentul în care a fost activată clauza pentru prima oară, nu au existat nicio analiză și nicio orientare, ceea ce a condus la situația actuală care impune măsuri ad-hoc, un management ad-hoc și o cooperare ad-hoc;
7. consideră că adoptarea unor acorduri și orientări practice pentru viitoarea activare a clauzei de apărare reciprocă rămâne o prioritate urgentă; subliniază că elaborarea acestor orientări ar trebui să țină seama de învățămintele însușite după prima activare a articolului 42 alineatul (7); își reafirmă opinia conform căreia obligația de a furniza ajutor și asistență, ca expresie a solidarității politice între statele membre, ar trebui să determine o decizie rapidă în cadrul Consiliului, în sprijinul statului membru atacat; consideră că acest obiectiv ar putea fi atins în urma unor consultări în conformitate cu articolul 32 din TUE, fără a aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a-și asigura, între timp, autoapărarea;
8. se arată preocupat de faptul că gestionarea bilaterală – așa cum este cazul aici – a ajutorului și asistenței, în temeiul clauzei de apărare reciprocă, nu va fi posibilă pentru toate statele membre și invită, prin urmare, Consiliul European să dea un impuls dezvoltării în continuare a clauzei de apărare reciprocă și să consolideze rolul de facilitatori pe care îl au instituțiile UE competente în domeniu;
9. solicită monitorizarea evoluțiilor legate de activarea articolului 42 alineatul (7), de exemplu printr-un mecanism de tipul reuniunilor comune de consultări;
10. ia act de faptul că, potrivit clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 din TFUE, ar fi posibil să se pună toate mijloacele aplicabile ale UE la dispoziția Franței și a altor state membre angajate direct în lupta împotriva terorismului;
11. solicită o mai bună coordonare între agențiile de gestionare a frontierelor, poliție și alte agenții de punere în executare a legii și de informații și solicită un schimb mai eficient și structurat de informații între acestea; subliniază faptul că este necesar un mecanism de coordonare și asistență reciprocă între statele membre care desfășoară operațiuni speciale de poliție la scară largă;
12. solicită adoptarea unei politici externe comune a UE cu privire la viitorul Siriei și ansamblului Orientului Mijlociu, în coordonare cu toți actorii relevanți; consideră că această politică ar trebui să facă parte integrantă din viitoarea Strategie globală a UE; ia act de faptul că, până acum, coordonarea dintre statele membre care au contribuit la combaterea terorismului în zonă ar fi trebuit să fie îmbunătățită; constată că sprijinul militar furnizat coaliției care încearcă să oprească înaintarea Daesh/ISIS în Irak, Siria și Libia nu a exploatat potențialul unei abordări europene integrate, din cauza organizării și coordonării insuficiente;
13. consideră că actuala activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să constituie catalizatorul pentru eliberarea potențialului tuturor dispozițiilor din tratate legate de securitate și apărare, care ar trebui să aibă același statut; reamintește, în acest context, importanța transpunerii depline și corecte a Pachetului în domeniul apărării, care cuprinde Directiva 2009/81/CE privind atribuirea contractelor în domeniul apărării și Directiva 2009/43/CE privind transferurile intracomunitare;
14. solicită transpunerea completă a Regulamentului (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, care vizează controlarea eficace a transferurilor de arme de foc pentru uz civil; salută revizuirea legislației UE privind armele de foc (inclusiv privind dezactivarea, sancțiunile administrative și armele de semnalizare) și intenția de a consolida cooperarea polițienească cu țările învecinate în ceea ce privește contrabanda cu arme; solicită, în consecință, Comisiei să consolideze capacitățile Europol în acest domeniu;
15. consideră că activarea clauzei de apărare reciprocă, în special în lumina amenințărilor terorismului cu care se confruntă statele membre și a nivelului de conflict din vecinătate, evidențiază, de asemenea, faptul că este necesar ca UE să aibă un cuvânt de spus în Consiliul de Securitate al ONU; consideră că UE ar trebui să facă tot posibilul în Consiliul de Securitate al ONU, pentru a promova o înțelegere reînnoită a dreptului internațional umanitar, pentru ca acesta să reflecte amenințările actuale reprezentate de armamentul neconvențional și de actorii nestatali, cum ar fi grupurile teroriste, și să se asigure că acestea sunt înglobate în mod corespunzător în dreptul internațional aplicabil; consideră că UE ar trebui să promoveze principiul responsabilității de a proteja (R2P) din domeniul securității internaționale și al drepturilor omului, pentru prevenirea situațiilor urgente umanitare și desfășurarea de acțiuni umanitare, în conformitate cu dreptul internațional;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Secretarului General al ONU, Președintelor Statelor Unite ale Americii și Secretarului Apărării SUA.
- [1] JO C 419,16.12.2015, p.138.