Procedură : 2015/3035(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0056/2016

Texte depuse :

B8-0056/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 21/01/2016 - 8.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 556kWORD 173k
14.1.2016
PE575.958v01-00
 
B8-0056/2016

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2016 (2015/3035(RSP))


Marie-Christine Vergiat, Tania González Peñas, Miguel Urbán Crespo, Lola Sánchez Caldentey, Xabier Benito Ziluaga, Estefanía Torres Martínez, Stefan Eck, Kostas Chrysogonos, Stelios Kouloglou, Takis Hadjigeorgiou, Neoklis Sylikiotis, Paloma López Bermejo, Barbara Spinelli în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului pentru Drepturile Omului din 2016 (2015/3035(RSP))  
B8-0056/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Convenția europeană a drepturilor omului din 1953,

–  având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000 (A/Res/55/2) și rezoluțiile Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO),

–  având în vedere rezoluțiile sale de urgență referitoare la chestiuni legate de drepturile omului și de democrație,

–  având în vedere cea de a 31-a sesiune a CDO, care va avea loc în perioada 29 februarie - 24 martie 2016,

–  având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), Programul de acțiune al Conferinței internaționale a popoarelor autohtone privind dezvoltarea sustenabilă (Rio +20) și Platforma de acțiune de la Beijing,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 60 de ani de la proclamarea Declarației universale a drepturilor omului, lupta împotriva discriminării și în vederea respectării depline a tuturor drepturilor omului – sociale, economice, culturale, civice și politice – rămâne o luptă cotidiană;

B.  întrucât drepturile economice, sociale și culturale fac parte integrantă din drepturile omului și întrucât respectarea lor presupune, ca o condiție minimă, să se pună integral în aplicare cele 17 obiective de dezvoltare sustenabilă (ODD), îndeosebi: eradicarea sărăciei în toate formele sale și pretutindeni în lume, eradicarea foametei și asigurarea securității alimentare, garantarea unei bune stări de sănătate, asigurarea unui învățământ de calitate, promovarea de locuri de muncă decente pentru toți, reducerea inegalităților, ajungerea la egalitatea de șanse între femei și bărbați, luarea de măsuri urgente împotriva schimbărilor climatice, promovarea păcii și a justiției;

C.  întrucât, având în vedere criza financiară din țările OCDE, lumea se confruntă cu cel mai sever declin economic începând cu anii 1930; întrucât OMS consideră că, din cauza creșterilor precedente ale prețurilor la alimente și la energie, peste 100 de milioane de oameni s-au regăsit în sărăcie, întrucât ceea ce numim în mod curent „criza financiară și economică” este în realitate o criză sistemică globală care afectează toate sectoarele societății și are consecințe în toate domeniile: politic, social, ambiental, alimentar, energetic etc.;

D.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să promoveze respectarea drepturilor omului prin intermediul tuturor politicilor lor interne și externe și să asigure coerența acestora, cu scopul de a consolida poziția Uniunii Europene și a statelor sale membre și de a le face credibile în cadrul CDO;

E.  întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de-a 31-a sesiune ordinară a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), la fel ca și în anii precedenți, cu ocazia sesiunilor CDO precedente și, anterior, cu ocazia sesiunilor Comisiei Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

F.  întrucât opt state membre fac parte în prezent din Consiliul pentru drepturile omului, și anume: Germania (până în 2018), Belgia (până în 2018), Franța (până în 2016), Letonia (până în 2017), Țările de Jos (până în 2017), Portugalia (până în 2017), Regatul Unit (până în 2016) și Slovenia (până în 2018); întrucât, de asemenea, în timpul sesiunii sale de organizare, la 8 decembrie 2014, Consiliul pentru Drepturile Omului a ales membrii Biroului pentru cel de-al nouălea ciclu, care s-a desfășurat în perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2015 și, în special, președintele consiliului, Joachim Rücker (Germania); întrucât, începând cu 1 ianuarie 2016, acesta a fost înlocuit cu Choi Kyong-lim, din Coreea de Sud și întrucât doi vicepreședinți, membri ai Biroului, sunt reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii Europene: Bertrand de Crombrugghe (Belgia) și Janis Karklins (Letonia);

G.  întrucât activitatea Uniunii și a statelor sale membre alături de CDO și în cadrul acestuia ar trebui consolidată, nu doar pentru a avansa o viziune indivizibilă asupra drepturilor omului, dar și pentru a ține mai bine cont de recomandările CDO și pentru a le aplica mai bine în politica privind drepturile omului a Uniunii, atât la nivel intern, cât și la nivel extern;

Activitatea și organizarea CDO

1.  reiterează apelul adresat statelor membre ale Uniunii Europene de a se opune în mod activ oricărei încercări de subminare a conceptelor de universalitate, indivizibilitate și interdependență a drepturilor omului, precum și de a încuraja în mod activ UNHRC să combată în același mod toate formele de discriminare, indiferent de motivele acestora;

2.  atrage atenția cu privire la instrumentalizarea CDO; subliniază importanța rezoluțiilor sale specifice fiecărei țări pentru soluționarea cazurilor grave de încălcări ale drepturilor omului; subliniază importanța evaluării situației drepturilor omului în mod obiectiv, transparent, neselectiv, constructiv, neconflictual, pe baza unor informații fiabile și a unui dialog interactiv, cu acoperire universală și cu un tratament egal pentru toate statele; invită statele membre să contribuie activ la punerea în aplicare a principiilor convenite referitoare la CDO;

3.  subliniază importanța eradicării cauzelor profunde ale instabilității politice în anumite țări prin elaborarea unor politici de dezvoltare care să aibă în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și luarea altor măsuri socioeconomice, politice și culturale, care pot crea climatul necesar pentru a preveni reizbucnirea conflictelor și care vizează să elimine sărăcia și să promoveze dezvoltarea economică, socială și culturală, să creeze capacități instituționale și administrative, să îmbunătățească calitatea vieții populației și să consolideze statul de drept exclusiv prin mijloace pașnice;

4.  constată că Arabia Saudită este membră a Consiliului pentru Drepturile Omului până în 2016; condamnă cu fermitate încălcările generalizate ale drepturilor omului comise de Regatul Arabiei Saudite; condamnă îndeosebi cele 47 de execuții recente care au avut loc în această țară, inclusiv cea a șeicului Nimr Al-Nimr și este preocupat de creșterea tensiunilor din regiune ca răspuns la aceste execuții; reiterează apelul său privind abolirea universală a pedepsei cu moartea și solicită un moratoriu imediat privind executarea pedepselor cu moartea în acest stat; condamnă faptul că Arabia Saudită continuă să aplice pedeapsa cu moartea pentru o gamă vastă de situații pe care ea le consideră infracțiuni, îndeosebi homosexualitatea, infracțiunile legate de droguri, apostazia sau vrăjitoria; solicită in termeni fermi autorităților din Arabia Saudită să pună capăt executării tuturor pedepselor corporale din țară și să transpună în legislația națională normele internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită, de asemenea, autorităților saudite să elibereze imediat toți prizonierii de conștiință, îndeosebi pe bloggerul Raif Badaoui;

5.  salută rapoartele anuale al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului; consideră îndeosebi că sunt vitale punctele privind criza economică și impactul acesteia asupra oamenilor, în special în raportul pe 2015: „Inegalitățile tot mai accentuate și excluderea politică, economică și socială a grupurilor marginalizate au adus atingere demnității și drepturilor popoarelor din numeroase state și, în mare parte, se află la baza tulburărilor și conflictelor menționate anterior. Drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la dezvoltare au fost afectate negativ de politicile de austeritate din cauza cărora au avut de suferit, în mod disproporționat, persoanele sărace și persoanele marginalizate, precum și de corupție; nu s-a acordat prioritate serviciilor publice și nu a fost recunoscut dreptul popoarelor de a participa la deciziile care le afectează viețile. Migranții au continuat să îndure suferințe profunde, evenimentele petrecute recent pe mare făcând dovada lipsei cinice de respect pentru viața umană și pentru drepturile omului.” solicită Uniunii Europene și statelor membre să pună la dispoziție resurse umane, materiale și financiare suficiente pentru operațiunile al căror unic scop este salvarea pe mare; solicită Uniunii și statelor membre să deschidă căi legale pentru solicitanții de azil, îndeosebi prin creșterea substanțială a locurilor pentru relocarea refugiaților și prin acordarea de vize umanitare, precum și să elaboreze căi legale de imigrație economică;

6.  respinge folosirea conceptului „responsabilitatea de a proteja”, pentru că încalcă dreptul internațional și nu oferă un temei juridic suficient pentru a justifica recurgerea unilaterală la forță, în multe cazuri cu obiectivul schimbării regimului; condamnă rolul de polițist mondial pe care și-l arogă unilateral state puternice precum SUA sau organizații precum NATO; condamnă, de asemenea, pretinsele „atacuri aeriene selective” și introducerea de trupe străine pe teren; denunță încercarea NATO de a se substitui misiunilor de pace și de stabilizare atunci când acestea nu pot fi desfășurate cu consensul larg al Adunării Generale a ONU; își exprimă preocuparea profundă pentru numărul din ce în ce mai mare de copii și tineri recrutați; reamintește necesitatea de a proteja în special femeile și copiii afectați de conflictele armate;

7.  condamnă din nou recurgerea pe scară largă, în cadrul așa-numitelor politici „de securitate”, la întreprinderi militare și de securitate private, atunci când este vorba de competențe suverane, care țin numai de autoritatea statelor, și solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să-și intensifice eforturile pentru ca astfel de practici să fie eliminate; consideră că întreprinderile militare și de securitate private din acest domeniu trebuie să aplice, sub supravegherea statelor, normele în materie de drepturile omului, în special în ceea ce privește protecția datelor și respectarea vieții private; consideră că, în ceea ce privește transferul de misiuni de serviciu public, statele și firmele trebuie deopotrivă trase la răspundere pentru încălcările drepturilor omului și ale dreptului umanitar comise de către personalul acestor întreprinderi;

8.  subliniază, de altfel, că slaba reglementare, opacitatea și lipsa controlului în comerțul cu arme au provocat suferințe umane, au alimentat conflictele armate, instabilitatea și corupția, au subminat procesele de pace și au dus la răsturnarea unor guverne alese în mod democratic și la încălcarea preeminenței legii, a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; insistă, prin urmare, ca această chestiune să fie abordată în cadrul acestei sesiuni;

Drepturile economice, sociale și culturale

 

9.  salută importanța acordată cu ocazia de către CDO promovării și protejării drepturilor economice și sociale și aspectelor legate de interdependența drepturilor omului; subliniază încă o dată necesitatea de a trata pe picior de egalitate drepturile economice, sociale, culturale, civice și politice; subliniază că ratele ridicate ale șomajului, intensificarea sărăciei și a excluziunii sociale, accesul tot mai dificil la servicii publice accesibile în materie de sănătate, educație, locuințe, transport și cultură, precum și degradarea calității acestor servicii reprezintă provocări importante; subliniază că privatizarea și liberalizarea au contribuit la scăderea accesului la unele dintre aceste drepturi și că tendința respectivă trebuie inversată, iar o mai bună distribuire a resurselor, salarii corespunzătoare și locuri de muncă de calitate reprezintă mijloace importante de soluționare a acestor probleme; ia act, de asemenea, de faptul că planurile de austeritate implementate atât de statele membre ale Uniunii, cât și de alte țări, inclusiv la solicitarea Uniunii, nu au făcut decât să accentueze inegalitățile și sărăcia;

10.  subliniază, printre altele, că introducerea clauzelor privind democrația/drepturile omului în acordurile de liber schimb semnate de către Uniune cu țările terțe a constituit un eșec, nu numai din cauză că respectivele clauze au fost luate în considerare într-o foarte mică măsură, ci și pentru că aceste acorduri de liber schimb au condus în fapt la încălcări ale drepturilor economice și sociale, la sărăcirea comunităților în cauză și la monopolizarea resurselor de către multinaționale; consideră că, pe lângă aceste clauze, este nevoie să se pună în aplicare noi forme de cooperare pentru facilitarea dezvoltării economice și sociale a țărilor terțe pe baza nevoilor populațiilor lor; consideră că, pe lângă impactul planurilor de austeritate asupra drepturilor omului, CDO al ONU ar trebui, de asemenea, să examineze și să denunțe efectele acordurilor actuale de liber schimb;

11.  întrucât, în perioada premergătoare Forumului economic mondial, care se reunește în fiecare an în ianuarie la Davos, organizația OXFAM a afirmat faptul că, în anul 2016, activele cumulate ale 1% din cei mai bogați oameni din lume depășesc pe cele ale restului de 99%; precizează că, în 2016, la nivel mondial, ponderea din activele la nivel mondial deținute de cei mai bogați 1% va depăși nivelul de 50%, comparativ cu 48% în 2015 și 44% în 2009; subliniază că criza a confirmat pericolele sistemului economic și politic actual și a agravat disparitățile sociale, deja dramatice, în favoarea veniturilor celor mai mari, a căror creștere este vertiginoasă în comparație cu veniturile medii; consideră că problema distribuției bogăției în lume ar trebui să constituie o prioritate majoră a sesiunilor CDO din 2016, în măsura în care ea constituie obstacolul principal în calea realizării drepturilor economice și sociale, precum și că delegația Uniunii și a statelor sale membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru atingerea acestui obiectiv;

12.  subliniază importanța raportului privind dreptul la o locuință decentă; solicită delegației Uniunii și a statelor sale membre să promoveze dreptul fundamental la o locuință de calitate pentru toți, fără discriminare și să efectueze o evaluare a accesului la locuințe în Uniune (mai ales de la începutul crizei și de la instituirea măsurilor de austeritate), pentru a se angaja să soluționeze această problemă endemică, din ce în ce mai gravă în ultimii ani; reafirmă, de asemenea, necesitatea rechiziționării locuințelor vacante și a suspendării expulzărilor, pentru a face față crizei actuale din unele state membre;

13.  salută, de asemenea, raportul privind dreptul la hrană; subliniază că statele membre ale ONU ar trebui să promoveze într-o mai mare măsură accesul la resursele naturale și vitale, accesul la terenuri, precum și suveranitatea și securitatea alimentară, ca mijloace de reducere a sărăciei și a șomajului; regretă faptul că un număr considerabil de oameni nu au sau nu mai au acces la anumite resurse, inclusiv la bunuri de bază, cum ar fi apa, din cauza monopolizării resurselor de către întreprinderi sau entități private, care pot fi sprijinite de către autoritățile politice ale statelor în cauză, ceea ce provoacă în special un deficit de alimente și creșterea prețurilor la alimente; solicită, prin urmare, delegației Uniunii Europene și a statelor membre să ia măsurile necesare pentru a pune capăt acaparării resurselor, în special a terenurilor, îndeosebi de către întreprinderile europene și să sprijine în cadrul instanțelor și conferințelor internaționale și regionale (Banca Mondială, OMC, CNUCED, FMI, OCDE etc.) propuneri în favoarea recunoașterii bunurilor publice fundamentale și înscrierii acestora într-o convenție specifică a ONU; de asemenea, solicită Uniunii și statelor sale membre să sprijine Rezoluția nr. 64/292 din 28 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU care recunoaște apa ca drept fundamental și să depună toate eforturile necesare ca aceasta să fie pusă în aplicare și să aibă caracter obligatoriu;

14.  subliniază importanța punctului privind „Efectele datoriei externe și ale obligațiilor financiare internaționale conexe ale statelor asupra respectării depline a tuturor drepturilor omului” și este îngrijorat de faptul că plata „dobânzilor datoriei” statelor afectează în prezent majoritatea țărilor și servește drept pretext pentru aplicarea planurilor de austeritate numite „planuri de ajustare structurală”; își reiterează poziția, în special în acest context de criză economică și socială, în favoarea anulării datoriei țărilor din lumea a treia, dar și a țărilor (în special state membre ale UE) cu cele mai mari dificultăți, pentru a evita agravarea crizei și a asigura exercitarea efectivă a drepturilor economice, sociale și culturale;

15.  consideră că, date fiind responsabilitățile sale și cele ale anumitor state membre ale Uniunii în situația economică, socială și politică care a condus la mișcările populare din țările așa-numitei „Primăveri arabe“, Uniunea Europeană are datoria de a ajuta instituțiile din aceste țări să realizeze audituri ale creanțelor lor și în special ale creanțelor europene, în vederea identificării părții ilegitime din aceste datorii care nu au adus niciun câștig populației, și că are obligația de a face totul pentru a permite anularea rapidă a acestor datorii ilegitime; îndeamnă din nou Uniunea și statele sale membre să depună noi eforturi semnificative pentru a facilita returnarea, într-un termen rezonabil, către popoarele țărilor „Primăverii arabe”, a activelor necuvenite deturnate de fostele lor regimuri; își exprimă îngrijorarea în legătură cu continuitatea liniilor directoare ale parteneriatelor în raport cu negocierile purtate anterior;

 

Drepturile civile și politice

 

16.  îndeamnă toate statele să combată tortura, inclusiv pe teritoriul statelor membre; solicită delegației Uniunii și statelor sale membre să includă în dezbaterile privind tortura și alte pedepse și tratamente inumane sau degradante chestiunea interzicerii, în Uniunea Europeană și în afara acesteia, a comerțului cu produse care ar putea fi folosite pentru tortură;

17.  invită delegația Uniunii și statele sale membre să-și reafirme opoziția față de pedeapsa capitală, precum și sprijinul față de abolirea acesteia la nivel mondial și față de instaurarea unui moratoriu imediat în țările unde aceasta încă se aplică; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că, în unele dintre țările care suspendaseră pedeapsa cu moartea, execuțiile au fost reluate sau a fost reinstaurată pedeapsa cu moartea, îndeosebi pe motivul combaterii terorismului, precum și în cadrul combaterii traficului de droguri;

18.  insistă asupra necesității de a trata, în cadrul acestei sesiuni a CDO, chestiunea libertății de asociere și combaterea tuturor formelor de represiune, printre care asasinarea sindicaliștilor, a activiștilor politici și comunitari, a artiștilor și a apărătorilor drepturilor omului;

19.  ia act de importanța acordată în cadrul celei de a 31-a sesiuni libertății de religie sau de credință și reamintește că aceasta presupune atât dreptul de a crede cât și cel de a nu crede, cât și dreptul de a promova credințele religioase și de a-și schimba credința; subliniază încă o dată angajamentul său pentru secularism, ca o caracteristică fundamentală a anumitor state și culturi, acesta definindu-se ca o separare strictă între autoritățile politice și cele religioase, care presupune respingerea oricărei interferențe religioase în funcționarea guvernului și a oricărei interferențe politice în chestiunile religioase, cu excepția cazului în care trebuie menținute normele de securitate și ordinea publică (inclusiv respectul pentru libertatea celorlalți) și care garantează tuturor (credincioși, agnostici sau atei) o libertate de conștiință egală și exprimarea publică a convingerilor;

 

Combaterea terorismului și respectarea libertăților fundamentale

 

20.   ia act de importanța acordată legăturii dintre terorism și drepturile omului la această a 31-a sesiune; condamnă din nou atentatele comise de organizația numită „Statul islamic” și de toate organizațiile teroriste și adresează cele mai sincere condoleanțe victimelor acestor crime și familiilor lor; subliniază faptul că lupta împotriva terorismului nu trebuie în niciun caz să fie folosită ca pretext pentru limitarea libertăților individuale și a drepturilor fundamentale; consideră că răspunsul „războinic” al țărilor occidentale - în frunte cu Uniunea Europeană și SUA - departe de a reduce amenințarea teroristă, nu face decât să intensifice spirala violenței; subliniază încă o dată faptul că un plan eficace de luptă împotriva terorismului nu va putea fi pus în aplicare decât atunci când se va stopa finanțarea organizațiilor teroriste, în special prin suspendarea oricărui acord comercial sau de parteneriat cu țările care sprijină aceste organizații; subliniază, de asemenea, importanța consolidării serviciilor publice de informații, de securitate și de justiție, dar și necesitatea instituirii unor programe de prevenire și a creării unor centre finanțate de către autoritățile publice pentru detectarea în mod proactiv a metodelor de recrutare ale sectelor teroriste, pentru distrugerea rețelelor de recrutare și pentru a permite reintegrarea persoanelor recrutate; reamintește faptul că nu numai drepturile la securitate, dar și cele la siguranță sunt esențiale și condamnă orice politică publică care are ca scop discriminarea unei părți din populația sa în funcție de originea acesteia sau de religie;

21.  consideră că este extrem de important punctul privind ,,Protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismuluiˮ; își exprimă profunda îngrijorare pentru deteriorarea drepturilor omului și a libertăților civile sub pretextul luptei împotriva terorismului și, din ce în ce mult, a marii criminalități, fără ca aceste concepte să fie clar definite, și aceasta inclusiv în Uniunea Europeană, sau în cadrul unor acorduri specifice cu unele state unde nu sunt aplicate standardele privind drepturile omului; este îngrijorat în special de încălcarea în acest domeniu a normelor privind protecția datelor și respectarea vieții private;

22.  consideră că este deosebit de important raportul privind dreptul la viață privată în era digitală; deplânge faptul că tehnologiile și serviciile de informare și comunicare, îndeosebi europene, sunt utilizate în țări terțe pentru încălcarea drepturilor omului, îndeosebi prin intermediul cenzurii și al supravegherii în masă; condamnă, de asemenea, activitatea de spionaj în masă asupra a milioane de persoane efectuată de către Agenția de Securitate Națională (National Security Agency) a Statelor Unite; își exprimă preocuparea cu privire la diseminarea tehnologiilor de monitorizare și filtrare, care reprezintă o amenințare crescândă la adresa activiștilor în domeniul drepturilor omului și aduc deseori atingere dreptului la viață privată; solicită ca aceste preocupări să fie luate în considerare în cadrul acestui punct al sesiunii;

23.  regretă că comunitatea internațională nu a demarat încă negocieri pentru încheierea unui acord internațional privind protecția datelor cu caracter personal, care ar putea să se bazeze pe Convenția 108 a Consiliului Europei, și invită delegația Uniunii și statelor membre să creeze, în colaborare cu omologii lor la nivel internațional, un astfel de cadru;

24.  subliniază importanța continuării lucrărilor privind practicile internaționale legate în special de recurgerea la detenția secretă în cadrul combaterii terorismului; solicită statelor membre ale Uniunii Europene să ia măsuri corespunzătoare în urma rapoartelor existente, în conformitate cu pozițiile anterioare ale Parlamentului cu privire la această chestiune, în special cu rezoluțiile sale referitoare la folosirea țărilor europene de către CIA pentru transportarea, torturarea și deținerea ilegală a prizonierilor; condamnă, de asemenea, utilizarea sistematică a torturii de către Statele Unite în cadrul bazei militare de la Guantanamo; subliniază încă o dată caracterul ilegal al acestei baze; solicită închiderea imediată a acesteia și retrocedarea către Cuba a întregului teritoriu al bazei;

 

Combaterea discriminării în toate formele acesteia

 

25.  consideră fundamentală atenția acordată în 2016 consolidării egalității și luptei împotriva discriminării pe motiv de rasă, împotriva minorităților, pe criterii de sex, de orientare sau identitate sexuală sau de handicap; subliniază că și în acest domeniu Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să pună în aplicare recomandările Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului; subliniază în special importanța, în cadrul celei de-a 31-a sesiuni, a mesei rotunde privind incompatibilitatea dintre democrație și rasism;

26.  salută importanța acordată chestiunii rasismului și discriminărilor în cadrul sesiunilor din 2016 ale Consiliului pentru Drepturile Omului; condamnă din nou violențele rasiste, antisemite, homofobe, xenofobe și contra migranților, care au atins niveluri alarmante în anumite state membre, în lipsa unor acțiuni ferme din partea autorităților; este îngrijorat de creșterea numărului discursurilor de incitare la ură și la stigmatizare îndreptate împotriva minorităților și grupurilor de persoane și influența din ce în ce mai mare a acestora în mass-media și în anumite mișcări și partide politice, manifestate la cel mai înalt nivel al responsabilității politice în anumite state membre și care au condus îndeosebi la adoptarea unor acte legislative restrictive;

27.  consideră, de asemenea, că este esențial ca, în cursul celei de a 32-a sesiuni a CDO (13 iunie - 1 iulie 2016), să se acorde o atenție deosebită problemei discriminării împotriva femeilor și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva acestora; subliniază că accesul universal la sănătate, precum și la îngrijiri medicale în materie de sănătate reproductivă, trebuie să rămână o prioritate politică, inclusiv accesul liber la educația sexuală, la metodele de contracepție și la dreptul la avort; subliniază faptul că eradicarea violenței împotriva femeilor și a fetelor, precum și lupta împotriva exploatării sexuale și a traficului de persoane trebuie să constituie o prioritate și să urmărească obiectivul egalității între femei și bărbați; îndeamnă, prin urmare, CDO și comunitatea internațională să pună în aplicare procesele CIPD + 20, Beijing + 20 și Rio + 20; subliniază, de asemenea, că este important ca statele membre ale Uniunii să aplice recomandările adresate de CDO în 2002 referitoare la protecția internațională în ceea ce privește persecuțiile legate de sex, în special în cadrul politicilor de imigrație;

28.  salută importanța acordată drepturilor copilului în cadrul celei de-a 31-a sesiuni, precum și voința politică, ca urmare a adoptării Rezoluției 25/6, de a supraveghea îndeaproape problemele reprezentate de traficul și vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă;

29.  îndeamnă Uniunea și statele membre să depună eforturi în primul rând în vederea luării unor măsuri concrete în cadrul CDO cu scopul de a pune capăt încălcării drepturilor omului care afectează civilii și, în special, femeile și copiii aflați în situații de război și de conflicte violente; solicită adoptarea unor acțiuni prioritare vizând stoparea recrutărilor de copii - soldați și asigurarea protecției acestora;

30.  regretă faptul că aspectele legate de drepturile persoanelor LGBTI nu sunt abordate în cadrul conferințelor din 2016 ale CDO; condamnă violența și discriminarea la care sunt supuse persoanele LGBTI din întreaga lume; condamnă în special sterilizarea forțată a persoanelor transgen, care se mai practică încă în anumite țări, inclusiv în UE, și solicită încetarea imediată a acestei încălcări a drepturilor omului; invită țările din întreaga lume să analizeze cum poate fi adaptat dreptul familiei la evoluția modurilor și formelor în care se înscrie familia în prezent, inclusiv oferindu-le persoanelor de același sex posibilitatea de a încheia uniuni și de a adopta; subliniază faptul că, în numeroase cazuri, persoanele lesbiene suferă discriminări multiple (ca femei și ca lesbiene) și că acțiunile de promovare a egalității pentru persoanele LGBTI trebuie să fie însoțite de acțiuni în favoarea egalității femeilor și fetelor, astfel încât să se îndeplinească obiectivul asigurării egalității și nediscriminării; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul din ce în ce mai mare de legi, practici și acte de violență împotriva persoanelor pe baza orientării sexuale și a sexului acestora; își reafirmă sprijinul pentru activitatea constantă depusă de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului vizând promovarea și protecția exercitării drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și campania „Libertate și egalitate”; îl încurajează pe Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să continue combaterea legilor și practicilor discriminatorii;

 

Drepturile omului și migrațiile

 

31.  condamnă impactul politicilor de externalizare a frontierelor UE, care au condus la asumarea unor riscuri sporite de către persoanele care caută să ajungă în siguranță în Europa, precum și la creșterea numărului de decese înregistrate pe mare și pe uscat pe drumul către Europa; regretă, în acest sens, decesul sau dispariția, până în prezent, a peste 25 000 de persoane în Marea Mediterană, dintre care cel puțin 3 771 au dispărut sau au decedat în 2015, ceea ce face ca ruta de migrație către Europa să fie cea mai periculoasă din lume, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație;

32.  subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să își întemeieze toate politicile în domeniul migrației, inclusiv controlul la frontiere, pe o abordare coerentă și armonizată care să fie bazată pe drepturile omului, în conformitate cu angajamentele sale internaționale; condamnă, în acest sens, „Procesul de la Khartoum”, care presupune cooperarea în special cu regimurile din Eritreea și din Sudan în domeniul „gestionării migrației”; îndeamnă încă o dată statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare clauzele privind „democrația și drepturile omului” în cadrul tuturor acordurilor internaționale, indiferent de natura acestora, și să garanteze respectarea drepturilor omului în propriile politici interne și externe, neîndeplinirea acestui deziderat conducând la slăbirea poziției UE în cadrul CDO și al oricărui alt for internațional care se ocupă de drepturile omului;

33.  solicită delegației Uniunii Europene și statelor membre să determine comunitatea internațională să creeze căi legale și sigure de acces pentru migranți și pentru solicitanții de azil, îndeosebi prin acordarea de vize umanitare și prin punerea la dispoziție a unor locuri pentru transferul refugiaților; invită statele membre să adopte urgență măsuri în acest sens;

 

Drepturile omului și mediul

 

34.  consideră, de asemenea, extrem de important punctul referitor la drepturile omului și mediu și consideră că acesta este intrinsec legat de dreptul popoarelor de a dispune de propriile resurse naturale, de terenuri și de un sistem de mediu durabil; consideră, prin urmare, fundamentală ratificarea și punerea în aplicare de către toate părțile a Procesului de la Kyoto, precum și a altor convenții internaționale care permit exercitarea efectivă a acestor drepturi;

35.  împărtășește opinia Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, care compară schimbările climatice provocate de om cu acțiunea unui piroman care și-ar da foc la locuință; consideră că acordurile încheiate în cadrul COP21 de la Paris rămân insuficiente dacă se dorește să se pună capăt schimbărilor climatice și să se garanteze drepturile sociale și de mediu ale popoarelor; invită delegația UE și reprezentanții statelor membre să sprijine, în cadrul CDO, propunerea de înființare a unei instanțe internaționale de justiție în domeniul mediului sub egida Organizației Națiunilor Unite și să depună eforturi în vederea instituirii unui instrument juridic obligatoriu pentru a sancționa statele membre și întreprinderile cele mai poluante;

36.  amintește că 17,5 milioane de oameni au fost strămutați în 2014 ca urmare a unor dezastre climatice; subliniază că aceste strămutări afectează îndeosebi regiunile din sud, care sunt cele mai expuse impactului schimbărilor climatice; subliniază că 85 % din aceste strămutări au loc în țări în curs de dezvoltare, fiind vorba în principal de deplasări interne sau între regiuni; subliniază că, în cadrul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, statele membre s-au angajat să aloce 0,7 % din VNB pentru finanțarea ajutorului pentru dezvoltare; regretă faptul că numeroase state membre nu au atins obiectivul de a aloca 0,7% din venitul intern brut (VNB) finanțării ajutorului pentru dezvoltare și că unele dintre acestea și-au redus procentul alocat ajutorului pentru dezvoltare; regretă scăderea participării statelor membre la programele de ajutor alimentar; solicită ca sprijinul Uniunii și al statelor membre să fie acordat sub formă de împrumuturi nerambursabile, și nu sub formă de împrumuturi, pentru a nu mări sarcina datoriei; solicită ca ajutorul pentru dezvoltare să nu fie folosit drept instrument pentru a închide și a controla frontierele sau pentru a asigura readmisia migranților;

37.  subliniază faptul că Organizația Națiunilor Unite apreciază că vor exista 200 de milioane de persoane strămutate din motive climatice până în 2050; subliniază că, pentru a permite dezvoltarea și accesul populației la bunuri, servicii și drepturi fundamentale, este nevoie de o abordare globală, care să ducă la soluționarea problemelor legate de schimbările climatice, sărăcie, exploatare și acces la resurse, precum și pentru a combate acapararea terenurilor și a bogățiilor de către societățile multinaționale; solicită delegației UE în cadrul CDO și reprezentanților statelor membre să participe în mod activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, pentru a elabora o definiție obligatorie din punct de vedere juridic în cadrul dreptului internațional;

 

Dreptul popoarelor la autodeterminare și situațiile în materie de drepturi ale omului care necesită atenția Consiliului

 

38.  evidențiază din nou dreptul inalienabil al popoarelor la autodeterminare și la alegerea propriilor orientări politice, economice și sociale, fără ingerințe externe; solicită Uniunii Europene și statelor sale membre ca, cu ocazia sesiunilor din 2016 ale CDO, să promoveze cu fermitate acest drept în locul politicilor actuale; respinge, de asemenea, impunerea de sancțiuni de către UE și SUA împotriva țărilor terțe în vederea protejării propriilor interese economice și geopolitice, indiferent de situația umanitară;

39.  își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la degradarea situației apărătorilor, drepturilor omului, a militanților, organizațiilor și instituțiilor din domeniul drepturilor omului, precum și a situației jurnaliștilor, în diferite moduri și la diferite niveluri în întreaga lume, inclusiv în Uniunea Europeană;

40.  subliniază că este important să se respecte drepturile fundamentale ale populațiilor indigene și tribale, astfel cum sunt definite în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii;

41.  este profund îngrijorat de degradarea situației umanitare și de securitate din Siria ca urmare a ocupării unor părți semnificative a teritoriului acestei țări de către organizația denumită „Statul Islamic”; condamnă din nou, cu fermitate, încălcările sistematice ale drepturilor omului comise de organizațiile teroriste; este, de asemenea, extrem de preocupat de încălcările drepturilor omului comise de regimul sirian, în special de încălcările libertății de exprimare, de detențiile arbitrare și de măsurile represive împotriva apărătorilor drepturilor omului; subliniază faptul că furnizarea de armament și comerțul cu arme au dus la intensificarea conflictului; condamnă ferm diferitele intervenții efectuate în ultimii ani de statele occidentale, care au avut un consecințe grave în ceea ce privește radicalizarea unor persoane, în special în Orientul Mijlociu și în țările din vecinătatea sudică; condamnă cu fermitate sprijinul direct sau indirect pe care Statele Unite, Uniunea Europeană, NATO și monarhiile din Golf l-au acordat și îl acordă în continuare grupărilor teroriste; salută eforturile depuse în favoarea unui dialog politic sub egida ONU, pentru a depăși criza politică din această țară, și subliniază faptul că, pentru a fi eficient, la acesta trebuie să participe și membri ai opoziției pașnice a regimului sirian;

42.  constată că situația drepturilor omului din Iran rămâne îngrijorătoare; condamnă măsurile represive îndreptate împotriva manifestanților și a disidenților pașnici (inclusiv împotriva studenților, a cadrelor universitare sau a apărătorilor drepturilor omului), a militanților pentru drepturile femeilor, a juriștilor, a jurnaliștilor, a autorilor de bloguri și a personalităților religioase, care sunt la ordinea zilei în această țară; subliniază rolul primordial pe care trebuie să îl joace comunitatea internațională în garantarea păcii; își exprimă preocuparea în legătură cu numărul deținuților politici și al prizonierilor de conștiință, cu numărul în continuare ridicat al execuțiilor, inclusiv al execuțiilor de minori, cu tortura, cu procesele inechitabile și sumele exorbitante solicitate drept cauțiune, precum și cu restricțiile severe impuse asupra libertății de exprimare, de întrunire, religioase, de educație și de circulație;

43.  salută faptul că, la 8 noiembrie 2015, au fost organizate alegeri libere în Myanmar/Birmania, ceea ce a constituit o etapă importantă în construirea democrației în această țară; rămâne, cu toate acestea, preocupat de cadrul constituțional al acestor alegeri, care rezervă 25% din locurile din Parlament cadrelor militare; recunoaște progresele realizate până în prezent în ceea ce privește drepturile omului și evidențiază, totodată, anumite lacune care există în continuare, legate în special de drepturile minorităților și de libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; condamnă discriminarea împotriva minorității Rohingya, care este agravată de faptul că această comunitate nu are un statut juridic, precum și de răspândirea pe scară tot mai largă a discursurilor de incitare la ură împotriva minorităților non-budiste; solicită să se realizeze anchete aprofundate, transparente și independente în toate cazurile în care au fost raportate încălcări ale drepturilor omului comise împotriva minorității Rohingya și consideră că cele patru legi adoptate de parlament în 2015, care vizează „protejarea rasei și a religiei”, prezintă aspecte discriminatorii, în special în ceea ce privește genul; își reiterează solicitarea ca Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) să fie autorizat să înființeze o reprezentanță în această țară;

44.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la constatările cuprinse în rapoartele Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în Ucraina; condamnă încălcările repetate ale dreptului internațional și ale drepturilor omului de către toate părțile beligerante implicate în războiul din estul țării, inclusiv disparițiile forțate, detențiile arbitrare, tortura și relele tratamente aplicate persoanelor suspectate de uneltire împotriva integrității teritoriale, de terorism sau de partizanat față de „Republica Populară Donețk” și de „Republică Populară Lugansk”; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că personalul forțelor poliției și securității se bucură de un nivel ridicat de impunitate; denunță cu fermitate interzicerea Partidului Comunist din Ucraina de către instanța administrativă a districtului Kiev; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la atacurile care au loc în Ucraina împotriva libertății de exprimare și a partidelor politice democratice; invită delegația UE pe lângă CDO, precum și reprezentanțele statelor membre să condamne în mod ferm acest atac grav la adresa democrației din această țară; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația socială în Ucraina, unde, potrivit Ministerului pentru Politica Socială din această țară, între 20 și 25% dintre gospodării au sărăcit din cauza politicii duse de guvernul actual;

45.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la conflictul în curs din Sudanul de Sud; cere o încetare imediată a focului între părțile beligerante și își exprimă susținerea pentru o mediere neutră, care să permită încheierea rapidă a unui acord; solicită acordarea mai multor ajutoare umanitare pentru populația civilă prinsă la mijloc în lupte sau care se refugiază din această zonă; invită UE și statele membre să respecte principiul nereturnării în să-și deschidă granițele pentru cei care se refugiază din cauza crizei din Sudanul de Sud; în mod analog, solicită asumarea unui angajament la nivel internațional pentru a pune capăt tuturor livrărilor de arme sau de echipamente militare destinate Sudanului de Sud, precum și tuturor exporturilor de arme către această regiune;

46.  este extrem de preocupat de criza din Republica Centrafricană (RCA), care a început în 2003; adresează condoleanțe familiilor victimelor acestor confruntări; își reiterează sprijinul pentru independența, unitatea și integritatea teritorială a RCA; își reafirmă sprijinul pentru punerea în aplicare a acordului de încetare a focului prevăzut de Acordul de la Brazzaville, pentru inițierea procesului „Dezarmare, demobilizare reconciliere”, pentru organizarea în viitor a unor alegeri parlamentare și prezidențiale pluraliste și transparente, precum și pentru acțiuni concrete de apărare a drepturilor omului; reamintește importanța dreptului popoarelor la autodeterminare, fără ingerințe din exterior; solicită retragerea rapidă a trupelor franceze din RCA și închiderea bazelor militare străine permanente aflate pe teritoriul acesteia; solicită un control consolidat al forțelor ONU, precum și o anchetă detaliată, imparțială și transparentă cu privire la acuzațiile referitoare la abuzuri sau infracțiuni săvârșite; este deosebit de preocupat de pretențiile pe care le au întreprinderile transnaționale în RCA, în special întreprinderile din domeniile extracției pietrelor prețioase și lemnului; reamintește dreptul inalienabil al popoarelor de a dispune de resursele naturale proprii și obligația întreprinderilor de a respecta dreptul internațional; subliniază că este important ca UE și statele membre să se implice pe deplin, în special în cadrul CDO, în elaborarea de către ONU unui instrument obligatoriu destinat întreprinderilor care nu respectă drepturile omului;

47.  salută atenția specială acordată statului Haiti în cadrul celei de-a 31-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului; deplânge situația umanitară din această țară, care rămâne deosebit de gravă, și faptul că pagubele înregistrate după uraganele din 2010 nu au fost încă acoperite; subliniază că situația de sărăcie extremă din această țară a amplificat efectele devastatoare ale dezastrelor naturale, cauzând cea mai gravă criză umanitară din ultimele decenii; denunță, și cu această ocazie, datoria și serviciul colosal al datoriei impus acestei țări de Franța și de instituțiile internaționale (în primul rând, de Fondul Monetar Internațional), ceea ce reprezintă o cauză a subdezvoltării țării; salută solidaritatea internațională demonstrată pentru a ajuta Haiti și, în primul rând, solidaritatea regională, manifestată în special prin: trimiterea de către Cuba de medici și personal specializat, care au tratat până în prezent zeci de mii de persoane contra holerei, sprijinul financiar acordat prin intermediul Fondului umanitar pentru Haiti al ALBA, continuarea sprijinului în domeniul energiei prin intermediul Petrocaribe și elaborarea unui plan special pentru aprovizionarea directă cu carburant a vehiculelor de asistență umanitară, inițiativele în domeniul agricol pentru aprovizionarea cu alimente și planurile de producție, precum și campania de reîmpădurire; solicită deschiderea unei anchete asupra faptului că e posibil ca unele ajutoare, provenind în special de la Uniunea Europeană, să nu fi ajuns în Haiti, precum și o anchetă cu privire la eficacitatea rețelei de distribuție a ajutoarelor; solicită, de asemenea, un bilanț al ajutoarelor ajunse efectiv la destinație;

 

48.  subliniază importanța discuțiilor din cadrul CDO referitoare la criza din Burundi; este profund îngrijorat cu privire la situația din această țară și subliniază faptul că aceasta ar putea avea consecințe grave pentru întreaga regiune; solicită ca Pactul privind securitatea, stabilitatea și dezvoltarea în regiunea Marilor Lacuri și Protocolul privind neagresiunea și apărarea reciprocă să fie respectate; consideră că actuala criză poate fi depășită numai printr-un dialog politic la nivel național și regional și nu ar trebui în niciun caz utilizată ca pretext pentru o nouă intervenție militară în regiune; consideră că problemele din Burundi nu pot fi soluționate la nivel intern decât prin garantarea acelorași drepturi pentru toți cetățenii, prin încercarea de soluționare a problemelor legate de controlul asupra terenurilor agricole fertile, de șomaj și sărăcie, prin combaterea corupției, sărăciei, inegalităților și discriminării, precum și prin promovarea reformelor sociale, politice și economice în vederea creării unui stat liber, democratic și stabil;

49.  regretă faptul că situația din America Latină, în special cea din Honduras și Paraguay, nu a fost inclusă în această dezbatere; solicită ca situația drepturilor omului din Honduras și Paraguay după loviturile de stat să fie cu adevărat monitorizată și să se depună toate eforturile pentru reinstaurarea democrației și a statului de drept în țările respective; solicită delegației UE și a statelor membre să întreprindă demersuri în direcția condamnării loviturilor de stat, să nu recunoască guvernele „de facto” și să solicite în mod insistent aducerea în fața justiției a persoanelor responsabile; solicită, de asemenea, efectuarea unei anchete cu privire la tentativele de lovitură de stat și de destabilizare din alte țări din America Latină (cum ar fi Ecuadorul sau Venezuela) și clarificarea responsabilității fiecărei părți implicate, inclusiv a țărilor terțe;

50.  regretă totodată că situația drepturilor omului în Mexic nu este tratată în această sesiune, în condițiile în care a crescut foarte mult numărul disparițiilor și al execuțiilor extrajudiciare, numărul de ucideri ale femeilor fiind, la rândul său, foarte ridicat, iar responsabilitatea autorităților a fost demonstrată; este extrem de preocupat de impunitatea care domnește în Mexic, unde peste 22 000 de persoane au dispărut, mai mult de jumătate dintre acestea în ultimii ani, iar 98% din crime rămân nepedepsite; condamnă criminalizarea și măsurile represive împotriva studenților, jurnaliștilor, sindicaliștilor, activiștilor sociali, precum și a liderilor țăranilor și liderilor de sindicat din țară, inclusiv disparițiile și asasinatele; invită delegația UE și a statelor membre la cea de-a 31-a sesiune a CDO să sprijine solicitările ONG-urilor ca Biroul Procurorului din cadrul Curții Penale Internaționale (CPI) și Tribunalul de la Haga să acorde o atenție deosebită crimelor comise în Mexic și, dacă se impune, să inițieze o anchetă internațională;

51.  regretă, de asemenea, că problema drepturilor omului în Turcia nu a fost adăugată pe ordinea de zi; își exprimă îngrijorarea îndeosebi cu privire la degradarea situației democrației din această țară și la accentuarea măsurilor represive îndreptate împotriva democraților, a persoanelor în funcții alese și a activiștilor politici, a sindicaliștilor, a jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a artiștilor; constată că aceste măsuri represive vizează în mod deosebit kurzii, dat fiind faptul că guvernul turc poartă o adevărată ofensivă militară nu numai împotriva responsabililor politici, ci și împotriva populației civile; solicită delegației Uniunii să se asigure că această dezbatere este abordată în cadrul celei de a 31-a sesiuni a CDO și să sprijine în mod explicit reluarea discuțiilor privind procesul de pace;

52.  subliniază importanța abordării în cadrul uneia dintre sesiunile din 2016 ale CDO, a chestiunii referitoare la Djibouti, țară în care măsurile represive la adresa activiștilor politici și comunitari sunt tot mai dure, între octombrie și decembrie 2015 fiind efectuate peste 300 de arestări arbitrare; invită delegația Uniunii și a statelor membre să solicite încetarea imediată a măsurilor represive și eliberarea tuturor deținuților politici, în special a celui mai în vârstă dintre aceștia, Mohamed Ahmed Ali, supranumit Jabha, și a lui Omar Ali Ewado, membru fondator al Ligii pentru drepturile omului din Djibouti (LDDH), și solicită desfășurarea unei anchete internaționale sub egida ONU cu privire la masacrele de la Buldhuqo (decembrie 2015) și de la Arhiba (decembrie 1991), precum și cu privire la crimele în masă săvârșite în această țară, în așa fel încât cei responsabili să fie urmăriți penal și judecați;

53.  salută atenția deosebită acordată de CDO în ultimii ani situației drepturilor omului din Palestina și din celelalte teritorii arabe ocupate, îndeosebi în ceea ce privește dreptul la autodeterminare al poporului palestinian și constituirea unui stat independent și viabil pe baza frontierelor din 1967; îndeamnă delegația Uniunii să condamne orice formă de colonialism, în special în Palestina, dar și în Cisiordania și în Ierusalimul de Est, acolo unde acesta este în continuă creștere; condamnă, în egală măsură, actele de violență exercitate de coloni împotriva populației palestiniene, în special la Hebron, precum și planul de strămutare forțată a beduinilor;

54.  amintește importanța raportului ONU cu privire la situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene, care denunță faptul că „politicile duse de Israel în Cisiordania și în Fâșia Gaza par să conducă la apartheid, din cauza oprimării sistematice a poporului palestinian și a exproprierii de facto a teritoriilor sale”; denunță încălcarea de către forțele israeliene drepturilor fundamentale ale palestinienilor, purificarea etnică practicată în Ierusalimul de Est, precum și tentativa autorităților israeliene de a „iudaiza” orașul Ierusalim, pentru a și-l însuși; deplânge faptul că Israelul a interzis în permanență accesul raportorului special al ONU la teritoriile palestiniene ocupate, ceea ce l-a determinat pe acesta să demisioneze în ianuarie 2016, și solicită delegației UE pe lângă CDO și reprezentanțelor statelor membre să facă presiuni asupra autorităților israeliene pentru ca mandatul ONU să poată fi dus la bun sfârșit;

55.  denunță situația prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene; solicită statului Israel să pună capăt de îndată practicii arestărilor în masă, care s-a răspândit și mai mult în 2015, cu un număr de peste 6 000 de persoane deținute, dintre care o parte importantă este reprezentată de minori; condamnă, de asemenea, execuțiile extrajudiciare, detențiile administrative, transferul deținuților politici în afara teritoriilor ocupate – privându-i astfel pe aceștia de vizitele familiei – maltratările și tortura, hrănirea forțată a deținuților și refuzul de a le acorda un tratament medical adecvat și oportun, toate aceste acțiuni constituind încălcări flagrante ale dreptului internațional; își reiterează condamnarea pronunțată cu privire la toate formele de tortură și de rele tratamente; solicită Israelului să garanteze imediat respectarea Convenției Națiunilor Unite împotriva torturii, la care este parte; denunță plasarea în detenție a unor copii și relele tratamente aplicate acestora și solicită imperativ eliberarea imediată a femeilor și a copiilor închiși; denunță tratamentul aplicat copiilor de către instanțele israeliene; solicită eliberarea imediată a parlamentarilor palestinieni aflați în detenție, și anume Khalida Jarrar și Marwan Barghouti;

56.  este, de asemenea, extrem de preocupat de restrângerea libertăților civile și politice din Israel, în special prin intermediul a diverse legi privind ONG-urile, care aduc atingere libertății de asociere, de întrunire și de organizare; denunță, de asemenea, discriminarea sporită a minorităților din această țară, în special a minorității „arabe”;

57.  regretă faptul că problema Saharei Occidentale nu se află pe ordinea de zi a sesiunilor din 2016 ale CDO; reamintește că conflictul din Sahara Occidentală reprezintă o chestiune legată de decolonizare și că, potrivit dreptului internațional, Regatul Maroc nu deține suveranitatea asupra Saharei Occidentale și este considerat drept putere de ocupație; condamnă încălcările permanente ale drepturilor omului comise împotriva poporului Saharei Occidentale; face apel la apărarea drepturilor fundamentale ale poporului Saharei Occidentale, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de a manifesta; solicită eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală și eliberarea urgentă a membrilor grupului lui Gdeim Izik, care au fost condamnați de instanța militară marocană; își reiterează solicitarea adresată Spaniei de a accepta să acorde azil politic tânărului Hassana Aalia din Sahara Occidentală, condamnat la detenție pe viață la încheierea procesului său; subliniază necesitatea unei supravegheri internaționale a situației drepturilor omului din Sahara Occidentală; îndeamnă Marocul și Frontul Polisario să continue negocierile pentru găsirea unei soluții pașnice și de durată la conflictul din această regiune și reafirmă dreptul populației din Sahara Occidentală la autodeterminare, care trebuie să facă obiectul unui referendum democratic, în conformitate cu rezoluțiile 34/37 și 35/19 ale ONU;

 

 

°

° °

 

 

58.  încredințează delegației sale la cea de-a 31-a sesiune, cea de-a 32-a sesiune și cea de-a 33-a sesiune a CDO sarcina de a face cunoscute pozițiile exprimate în prezenta rezoluție; invită delegația sa să prezinte, după încheierea misiunii sale, un raport Subcomisiei pentru drepturile omului și consideră că este necesar ca Parlamentul European să trimită în continuare o delegație la sesiunile relevante ale CDO;

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate