Propunere de rezoluţie - B8-0161/2016Propunere de rezoluţie
B8-0161/2016

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la uciderea sistematică în masă de către ISIS a minorităților religioase

27.1.2016 - (2016/2529(RSP))

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Lars Adaktusson, Cristian Dan Preda, Elmar Brok, Andrej Plenković, Antonio Tajani, Michael Gahler, Mariya Gabriel, David McAllister, Michèle Alliot-Marie, Esther de Lange, Kinga Gál, Tunne Kelam, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Lorenzo Cesa, Roberta Metsola, Philippe Juvin, Adam Szejnfeld, Davor Ivo Stier, Therese Comodini Cachia, Barbara Matera în numele Grupului PPE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0149/2016

Procedură : 2016/2529(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B8-0161/2016
Texte depuse :
B8-0161/2016
Dezbateri :
Texte adoptate :

B8-0161/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la uciderea sistematică în masă de către ISIS a minorităților religioase

(2016/2529(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, și anume Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak[1], Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților[2], în special punctul 4, Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor[3], Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic[4], în special punctul 27, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor[5], în special punctul 2, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[6], în special punctele 129 și 211, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015[7], în special punctele 66 și 67, Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la persecutarea creștinilor în întreaga lume, în legătură cu uciderea unor studenți în Kenya de către grupul terorist al-Shabaab[8], în special punctul 10, și Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Da’esh[9],

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la situația femeilor în conflictele armate și rolul lor în reconstrucție și procesul democratic în țările aflate în perioadă post-conflictuală[10],

–  având în vedere Recomandarea sa din 18 aprilie 2013 adresată Consiliului privind principiul responsabilității de a proteja al Organizației Națiunilor Unite[11] (R2P),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 martie 2015 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Da’esh, Concluziile Consiliului din 20 octombrie 2014 privind criza ISIL/Da’esh din Siria și Irak, Concluziile Consiliului din 30 august 2014 privind Irakul și Siria, Concluziile Consiliului din 14 aprilie 2014 și din 12 octombrie 2015 privind Siria și Concluziile Consiliului din 15 august 2014 privind Irakul,

–  având în vedere Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război[12],

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere, Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, Orientările UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și a combaterii tuturor formelor de discriminare la adresa acestora, Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, Orientările UE privind copiii și conflictele armate, Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului și Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere intervenția UE din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 25 martie 2015 (Dialogul interactiv cu privire la raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitor la Irak),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria și răspunsurile sale la întrebările parlamentare referitoare la: „Genocidul creștinilor ortodocși greci în Siria” (E-004733/2015), publicat la 1 iunie 2015, „Irak - creștini martirizați și jefuiți de bunurile ce le aparțin” (E-004152-15), publicat la 30 iunie 2015, „Persecuția și genocidul creștinilor” (P-012721/2015), publicat la 30 octombrie 2015, „Răpirea creștinilor în Siria” (E-004156-15) și „Protejarea comunităților creștine din Orientul Mijlociu” (E-004001/15), la care a oferit un răspuns comun la 10 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația făcută în numele Uniunii Europene de Stavros Lambrinidis, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, în cadrul dezbaterii deschise a Consiliului de Securitate al ONU din 27 martie 2015 referitoare la victimele atacurilor și abuzurilor comise din motive etnice sau religioase în Orientul Mijlociu,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 60/1 din 24 octombrie 2005 referitoare la rezultatele Summitului Mondial (punctele 138-140) și Raportul Secretarului Generala al ONU din 12 ianuarie 2009 intitulat „Punerea în practică a responsabilității de a proteja”,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, referitoare la Irak și la responsabilitatea de a proteja,

–  având în vedere informațiile prezentate de Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru Irak, Ján Kubiš, în fața Consiliului de Securitate al ONU din 11 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, din 25 august 2014 privind persecuțiile „oribile”, generalizate și sistematice de care suferă populația civilă din Irak,

–  având în vedere declarațiile Reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, din 15 iulie 2014 intitulată „Irak: combatanții nu trebuie să recurgă la violența sexuală în scopuri militare sau politice” și din 3 august 2015 privind aniversarea unui an de la tragedia din Sinjar,

–  având în vedere declarația comună a Reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, și a Reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru Irak, Nikolai Mladenov, din 13 august 2014 intitulată „Irak: oficialii ONU solicită încetarea imediată a violenței sexuale împotriva minorităților din Irak”,

–  având în vedere recentele rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Irak și Siria, în special Rezoluția 2249 (2015) prin care sunt condamnate atacurile teroriste comise recent de ISIS,

–  având în vedere rezoluția S-22/1 adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 3 septembrie 2014 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul „Stat Islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 și Protocolul facultativ la aceasta din 2000 cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

–  având în vedere Convenția ONU din 1984 împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante,

–  având în vedere Convenția ONU din 9 decembrie 1948 privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid,

–  având în vedere hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 26 februarie 2007 în cauza privind aplicarea Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid (Bosnia și Herțegovina/Serbia și Muntenegru), hotărârea din 2 august 2001 pronunțată de Camera de primă instanță a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 (Procurorul/Radislav Krstic) și hotărârea din 19 aprilie 2004 pronunțată în aceeași cauză de Camera de apel a Tribunalului;

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, în special articolele 5-8,

–  având în vedere cadrul analitic al Biroului Consilierului special al ONU pentru prevenirea genocidului (OSAPG),

–  având în vedere declarația din 12 august 2014 a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja cu privire la situația din Irak,

–  având în vedere rapoartele misiunii ONU de asistență pentru Irak (UNAMI) privind protecția populației civile în conflictul armat din Irak, care se referă la perioada cuprinsă între 11 septembrie și 10 decembrie 2014 și, respectiv, 11 decembrie 2014 și 30 aprilie 2015,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 27 martie 2015 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul Stat Islamic al Irakului și Levantului și de grupări afiliate acestuia, în special punctul 16 referitor la încălcările comise de ISIS - atacurile îndreptate împotriva grupurilor religioase și etnice,

–  având în vedere Raportul din 16 iunie 2015 prezentat de Raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului, în special punctul 11,

–  având în vedere raportul prezentat de Consiliul pentru Drepturile Omului în cadrul celei de a 28-a sesiuni a sa din 8 iulie 2015 și opiniile exprimate de delegația irakiană, în special la punctul 746,

–  având în vedere declarația din 13 octombrie 2015 a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja cu privire la agravarea în Siria a fenomenului de incitare la violență din motive religioase,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 27 iulie 2015 privind asistența tehnică pusă la dispoziție pentru a contribui la promovarea și protecția drepturilor omului în Irak, în special punctul 18,

–  având în vedere raportul Comisiei ONU pentru drepturile omului din 13 martie 2015 elaborat la solicitarea guvernului irakian,

–  având în vedere raportul Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană prezentat în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului la 13 august 2015, în special punctele 165-173,

–  având în vedere discursul pronunțat de Papa Francisc la Santa Cruz de la Sierra (Bolivia) la 9 iulie 2015,

–  având în vedere Planul de acțiune de la Paris din 8 septembrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, de la adoptarea principiului „Responsabilitatea de a proteja” (R2P), comunitatea internațională nu a răspuns nevoilor populațiilor vulnerabile în prea multe cazuri, fapt recunoscut de Secretarul General al ONU în observațiile sale prezentate în cadrul Dialogului interactiv neformal al Adunării Generale din 8 septembrie 2015 intitulat „Un angajament vital și de durată: punerea în practică a responsabilității de a proteja”;

B.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, indiferent de locul și de perioada în care sunt comise, nu trebuie lăsate nepedepsite, și întrucât urmărirea lor efectivă în justiție trebuie asigurată prin măsuri la nivel național și prin intensificarea cooperării internaționale;

C.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război preocupă toate statele membre ale UE, acestea fiind hotărâte să coopereze pentru a preveni astfel de crime și a pune capăt impunității persoanelor care le comit, în conformitate cu Poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003;

D.  întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Internaționale de Justiție, obligația unui stat de a preveni genocidul și datoria conexă de a lua măsuri în acest sens iau naștere în momentul în care statul respectiv află sau ar fi trebuit, în mod normal, să afle despre existența unui risc ridicat de a se comite un act de genocid[13];

E.  întrucât, astfel cum s-a recunoscut în Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2249 (2015), ideologia extremistă și violentă a așa-numitului „ISIS/Daesh”, atacurile teroriste comise de acesta, atacurile sale brutale și sistematice comise constant și la scară largă împotriva populațiilor civile, încălcarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional, inclusiv actele comise din motive religioase sau etnice, precum și distrugerea patrimoniului cultural și traficul cu bunuri culturale constituie o amenințare mondială, fără precedent, la adresa păcii și securității internaționale;

F.  întrucât creștinii reprezintă grupul cel mai vulnerabil din Irak și Siria, fiind o țintă constantă și sistematică pentru așa-numitul „ISIS/Daesh”, acesta din urmă urmărind în mod intenționat distrugerea și anihilarea lor culturală de pe teritoriile pe care le controlează; întrucât creștinii sunt omorâți, uciși în mod brutal, bătuți, răpiți și torturați, iar bunurile lor le sunt luate cu forța; întrucât creștinii sunt făcuți sclavi (în special femeile și fetele, care suferă și de alte forme de violență sexuală) și sunt convertiți cu forța la islam, fiind victime ale căsătoriilor forțate și ale traficului cu persoane; întrucât și copiii sunt recrutați cu forța; întrucât bisericile creștine și siturile religioase și culturale creștine sunt vandalizate;

G.  întrucât creștinii reprezintă grupul religios cel mai persecutat din lume și întrucât, potrivit datelor disponibile, în fiecare an sunt uciși peste 150 000 de creștini, fapt recunoscut de Parlament în Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la persecutarea creștinilor în întreaga lume; întrucât vicepreședintele Parlamentului, Antonio Tajani, care este responsabil de dialogul cu bisericile și comunitățile religioase în temeiul articolului 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a declarat, în cadrul reuniunii ad-hoc la nivel înalt din 1 decembrie 2015 pe tema „Persecutarea creștinilor în lume: nevoia de a acționa”, că nicio altă comunitate religioasă nu suferă de ură, violență și agresiune sistematică așa cum suferă creștinii; întrucât Președintele Parlamentului, Martin Schulz, a declarat în cadrul aceleiași reuniuni că persecutarea creștinilor este subestimată și nu este tratată în mod corespunzător;

H.  întrucât extremismul și persecutarea din prezent a creștinilor reprezintă un factor tot mai semnificativ în dezvoltarea fenomenului migrației în masă și a strămutării interne; întrucât, ca rezultat al persecuției creștinilor din Siria și Irak, numărul lor a scăzut considerabil: în Irak de la 1 400 000 în 2003 la aproximativ 300 000, iar în Siria de la 1,25 milioane în 2011 la numai 500 000 în prezent, potrivit datelor publicate de fundația pontificală Ajutor pentru bisericile nevoiașe (Aid to the Church in Need - ACN) în raportul său „Persecutați și uitați? Un raport privind creștinii oprimați din cauza credinței lor în 2013-2015” (Persecuted and Forgotten? A Report on Christians oppressed for their Faith 2013-2015), precum și altor surse publice de încredere;

I.  întrucât, potrivit articolului II din Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, definiția juridică internațională a genocidului include „oricare dintre următoarele acte comise cu intenția de a distruge, integral sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi: (a) uciderea membrilor grupului, (b) rănirea fizică sau mentală gravă a membrilor grupului, (c) crearea în mod deliberat a unor condiții de viață pentru grupul vizat menite să ducă la distrugerea lui fizică integrală sau parțială, (d) aplicarea unor măsuri care au ca scop prevenirea nașterilor în cadrul grupului și (e) transferul forțat al copiilor din grupul vizat în alt grup”; întrucât, potrivit articolului III din convenția menționată, este susceptibil de pedeapsă nu numai genocidul, ci și coluziunea de a comite un act de genocid, incitarea directă și publică la genocid și complicitatea la genocid;

J.  întrucât, în hotărârea pronunțată la 2 august 2001 de Camera de primă instanță a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 în cauza Procurorul/Radislav Krstic referitoare la genocidul din Srebrenica, s-a declarat că „atacurile simultane la adresa bunurilor și simbolurilor culturale și religioase ale grupului vizat pot fi considerate în mod legitim drept dovadă a intenției de a distruge fizic grupul în cauză” (punctul 580);

K.  întrucât, în hotărârea pronunțată la 19 aprilie 2004 de Camera de apel a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 în cauza Procurorul/Radislav Krstic referitoare la genocidul din Srebrenica, s-a declarat că „numărul membrilor din partea vizată a grupului reprezintă în mod necesar și important punctul de plecare, deși nu reprezintă în toate cazurile punctul final al anchetei. Numărul persoanelor vizate ar trebui evaluat nu numai în termeni absoluți, ci și în raport cu mărimea totală a grupului. Pe lângă mărimea numerică a părții vizate, un alt element util poate fi proeminența acesteia în cadrul grupului. Dacă o anumită parte a grupului este emblematică pentru întregul grup sau este esențială pentru supraviețuirea acestuia, acest lucru ar putea confirma concluzia potrivit căreia partea în cauză poate fi considerată drept substanțială în sensul articolului 4”;

L.  întrucât, înainte de cucerirea localității Srebrenica în 1995, populația musulmană totală a acesteia se ridica la aproximativ 40 000 de persoane, dintre care au fost uciși 7 000-8 000 de bărbați musulmani, act declarat drept genocid de Tribunalul internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991;

M.  întrucât majoritatea dintre cele opt categorii de factori necumulativi incluși în Cadrul pentru analiza genocidului elaborat de Biroul Consilierului special al ONU pentru prevenirea genocidului (OSAPG) sunt deja prezente în cazul persecutării creștinilor în Siria și Irak (discriminarea și încălcarea drepturilor omului, circumstanțe care afectează capacitatea de a preveni genocidul, prezența de arme și elemente armate ilegale, motivația actorilor principali din statul/regiunea în cauză, acte care încurajează separarea grupurilor naționale, rasiale, etnice și religioase, circumstanțe care facilitează comiterea genocidului, acte de genocid, dovezi privind intenția de „a distruge integral sau parțial” și factori declanșatori);

N.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război ce au loc în prezent într-o fază incipientă împotriva creștinilor din Irak au început cu adevărat prin uciderea de creștini în 2003 și întrucât de atunci s-au agravat în ceea ce privește numărul victimelor, iar categoria persoanele vizate s-a extins, incluzând orice creștin, motivul fiind apartenența la această religie; întrucât, în majoritatea cazurilor, persoanele responsabile de aceste crime au declarat că doreau să elibereze Irakul de creștini;

O.  întrucât, la 31 octombrie 2010, în urma unui atac asupra Bisericii Catolice Siriene din Bagdad „Sfânta Maria Salvatoarea”, au fost ucise 58 de persoane, incluzând 51 de ostatici și 2 preoți; întrucât un grup afiliat mișcării „Al-Qaeda, Statul Islamic din Irak” a declarat că creștinii reprezintă o „țintă legitimă”; întrucât după câteva săptămâni de la acest eveniment zonele din Bagdad populate în majoritate de creștini au fost ținta unei serii de atacuri cu bombă și de alte tipuri de atacuri mortale;

P.  întrucât în ultimii ani, în cadrul campaniei sistematice de atacuri cu bombă împotriva bisericilor creștine din Irak, au fost atacate sau aruncate în aer 66 de biserici (41 în Bagdad, 10 în Mosul, 5 în Kirkuk și 1 în Ramadi); întrucât au fost atacate cu bombă și două mănăstiri de maici, o mănăstire de călugări și un orfelinat bisericesc;

Q.  întrucât în noaptea zilei de 6 august 2014 peste 150 000 de creștini s-au refugiat în fața ofensivei așa-numitului „ISIS/Daesh” în Mosul, Qaraqosh și alte sate din Câmpia Nineveh, fiind jefuiți de toate bunurile lor, și întrucât aceștia sunt în prezent strămutați în partea de nord a Irakului, trăind în condiții precare;

R.  întrucât, la 15 iulie 2014, Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, a declarat că există informații potrivit cărora minoritățile etnice și religioase din Irak sunt ținte ale atacurilor fizice, inclusiv ale violenței sexuale; întrucât, la 3 august 2015, când s-a împlinit un an de la tragedia din Sinjar, Reprezentantul special a declarat: „În zilele ce au urmat, pe lângă uciderile oribile, ISIL a urmărit și a prins sute de femei și fete care făceau parte din minoritățile etnice și religioase, dând naștere unui sistem de violență sexuală, sclavagism, răpiri și trafic cu persoane care există până în prezent; (...) aceste crime abominabile de violență sexuală pe timp de conflict, care pot constitui crime de război, crime împotriva umanității și/sau acte de genocid, nu vor fi uitate”;

S.  întrucât, la 13 august 2014, Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, și Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru Irak, Nikolai Mladenov, au publicat o declarație comună prin care confirmă că este probabil ca ISIL să fi răpit și, ulterior, să fi transformat în sclave sexuale aproximativ 1 500 de femei creștine și yazidite; întrucât, în cuprinsul declarației respective, cei doi reprezentanți speciali au recunoscut că „Statul Islamic din Irak și Levant ” vizează în mod specific femeile și copiii în actele barbare pe care le comit împotriva minorităților din zonele pe care le controlează;

T.  întrucât Consilierul special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și Consilierul special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja au declarat la 12 august 2014, în legătură cu situația din Irak, că informațiile pe care le-au primit cu privire la actele comise de „Statul Islamic” pot indica existența unui risc de genocid;

U.  întrucât în raportul Comisiei ONU pentru drepturile omului din 13 martie 2015 elaborat la solicitarea guvernului irakian se menționează că în rândul grupurilor etnice și religioase vizate de ISIL se află yazidiții, creștinii, turkmenii, sabea-mandeanii, kakaii, kurzii și șiiții și că se poate conchide în mod rezonabil că unele dintre incidentele ce au avut loc în Irak în 2014-2015 pot constitui acte de genocid;

V.  întrucât în „Raportul privind protecția populației civile în conflictul armat din Irak: 1 mai-31 octombrie 2015 cu privire la situația din Irak”, elaborat de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și de Misiunea ONU de asistență pentru Irak - Biroul pentru drepturile omului, publicat la 19 ianuarie 2016, se menționează următoarele: „Violența pe care o suferă populația civilă din Irak rămâne de proporții uluitoare. Așa numitul «Stat Islamic din Irak și Levant» (ISIL) comite în continuare numeroase acte de violență și de încălcare a legislației internaționale în materie de drepturi ale omului și de norme umanitare. În unele cazuri, aceste acte pot constitui crime de război, crime împotriva umanității și, posibil, genocid”;

W.  întrucât așa-numitul „ISIS/Daesh” a făcut prizonieri persoanele care nu au reușit să plece din Mosul și din Câmpia Nineveh și întrucât femeile și copiii nemusulmani au fost făcuți sclavi, unii fiind vânduți, iar alții uciși cu brutalitate și filmați de făptași;

X.  întrucât așa-numitul „ISIS/Daesh” și milițiile extremiste din Siria vizează în mod intenționat și sistematic bisericile creștine și alte clădiri precum Biserica „Sf. Francisc” din Aleppo, Siria, în care au fost aruncate grenade în timpul unei liturghii la 25 octombrie 2015;

Y.  întrucât, după răpirea preoților mănăstirii „Sf. Elian” din Qaryatain, Siria, în mai 2015, această mănăstire din secolul al cincilea a fost demolată; întrucât aceasta este doar una dintre multiplele clădiri creștine de o importantă valoare culturală care au fost distruse de așa-numitul „ISIS/Daesh”;

Z.  întrucât, după ce a cucerit Qaryatain (Siria), așa-numitul „ISIS/Daesh” a răpit 230 de locuitori, majoritatea fiind creștini;

AA.  întrucât în februarie 2015 așa-numitul „ISIS/Daesh” a răpit peste 220 de creștini asirieni după ce au atacat mai multe comunități agricole de pe malul sudic al râului Khabur din provincia Hassakeh din nord-estul țării și întrucât, până în prezent, numai câteva persoane au fost eliberate, soarta celorlalți fiind necunoscută;

AB.  întrucât, la 2 aprilie 2015, atacatorii din Garissa au vizat în mod intenționat nemusulmani, identificând creștinii pentru a-i executa în mod brutal; întrucât al-Shabaab a declarat în mod deschis și public că poartă un război împotriva creștinilor din regiune;

AC.  întrucât, în raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 27 martie 2015 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul Stat Islamic al Irakului și Levantului și de grupări afiliate acestuia, se menționează (la punctul 16 referitor la încălcările comise de ISIS - atacurile îndreptate împotriva grupurilor religioase și etnice) că unele dintre actele violente comise împotriva persoanelor civile din cauza apartenenței efective sau percepute a acestora la un anumit grup etnic sau religios, având în vedere informațiile adunate în general, pot constitui acte de genocid;

AD.  întrucât, potrivit Raportului privind protecția populației civile în conflictul armat din Irak (11 decembrie 2014-30 aprilie 2015) al Misiunii ONU de asistență pentru Irak, „ISIL comite în continuare încălcări sistematice și generalizate ale dreptului internațional privind drepturile omului și dreptul umanitar. În unele cazuri, aceste acte pot constitui crime de război, crime împotriva umanității și, posibil, genocid”;

AE.  întrucât în raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 27 iulie 2015 privind asistența tehnică pusă la dispoziție pentru a contribui la promovarea și protecția drepturilor omului în Irak se menționează că „UNAMI/OHCHR primesc în continuare numeroase informații credibile privind încălcări și abuzuri flagrante ale drepturilor omului și încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise de ISIL împotriva populației civile în mod aparent generalizat sau sistematic. În unele cazuri, aceste acte pot constitui crime de război, crime împotriva umanității și genocid” (punctul 18);

AF.  întrucât în Raportul din 16 iunie 2015 al Raportorului special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului se menționează că „există dovezi care demonstrează că ISIL a comis încălcări grave ale dreptului internațional, inclusiv acte de genocid, crime împotriva umanității, crime de război și încălcări grave ale dreptului în materie de drepturi ale omului” (punctul 11);

AG.  întrucât, potrivit raportului din 8 iulie 2015 al Consiliului pentru Drepturile Omului privind cea de-a 28-a sesiune a sa, delegația irakiană a afirmat că „Daesh a comis crime barbare care pot constitui acte de genocid, crime împotriva umanității și crime de război sub forma unor masacre și execuții în masă ale prizonierilor și ale soldaților neînarmați făcuți prizonieri, ale preoților, copiilor și femeilor care le-au respins ideologia”;

AH.  întrucât, potrivit principiilor Responsabilității de a proteja (R2P), dacă un stat (sau o entitate nestatală) în mod evident nu își poate proteja populația sau este chiar făptașul unui astfel de tip de crime, comunitatea internațională are responsabilitatea de a întreprinde măsuri colective pentru a proteja populația, în conformitate cu Carta ONU;

AI.  întrucât în Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor, se afirmă că „condamnă cu fermitate ISIS/Da’esh și abuzurile flagrante împotriva drepturilor omului care constituie crime împotriva umanității și crime de război, în conformitate cu Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), și care ar putea fi catalogate drept genocid” (punctul 2),

1.  condamnă în modul cel mai aspru așa-numitul „ISIS/Daesh” și abuzurile sale flagrante împotriva drepturilor omului și încălcările grave ale dreptului umanitar internațional comise în numele scopului său de a extermina la nivel internațional, din zonele pe care le controlează, creștinii și orice altă minoritate religioasă sau etnică indigenă;

2.  consideră că cei care participă la o coluziune, planifică, incită, comit sau încearcă să comită, sunt complici sau sprijină atrocități sau crime internaționale împotriva creștinilor (caldeeni/asirieni/siriaci, melkiți, armeni) și a altor minorități etnice sau religioase, inclusiv yazidiți, turkmeni, populația shabak, sabea-mandeani, kakai și kurzi, și cei care vizează aceste grupuri în mod intenționat anume din motive etnice sau religioase comit și sunt declarați ca făptași ai unor „crime de război”, „crime împotriva umanității” și „acte de genocid” și sunt responsabili pentru aceste fapte;

3.  îndeamnă toate părțile semnatare ale Convenției ONU pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, semnată la Paris la 9 decembrie 1948, precum și ale altor acorduri internaționale pertinente, să prevină pe teritoriul lor crimele de război, crimele împotriva umanității și actele de genocid; îndeamnă Siria și Irakul să accepte jurisdicția Curții Penale Internaționale;

4.  îndeamnă toate părțile semnatare ale Convenției ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, precum și ale altor acorduri internaționale privind prevenirea și reprimarea crimelor de război, crimelor împotriva umanității și actelor de genocid, în special autoritățile competente ale țărilor, inclusiv populațiile respective, care sprijină, cooperează sau finanțează în orice fel sau sunt complice la aceste crime să-și îndeplinească toate obligațiile legale ce decurg din convenție și din alte acorduri internaționale;

5.  îndeamnă autoritățile competente ale țărilor care sprijină, cooperează sau finanțează în orice fel, direct sau indirect, sau sunt complice la aceste crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid, să-și îndeplinească toate obligațiile legale ce decurg din dreptul internațional și să pună capăt acestor practici inacceptabile care provoacă daune enorme societăților irakiană și siriană, în special creștinilor și altor minorități religioase, și destabilizează puternic țările vecine, precum și pacea și securitatea internaționale;

6.  îndeamnă toate țările din comunitatea internațională să-și îmbunătățească sistemele juridice și jurisdicționale pentru a împiedica resortisanții și cetățenii lor să se deplaseze pentru a adera la „ISIS/Daesh” și să participe la crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid împotriva creștinilor și a altor minorități religioase din Irak și Siria și să se asigure că, în cazul în care comit astfel de crime, persoanele responsabile sunt aduse în fața justiției penale cât mai curând posibil, inclusiv pentru incitarea online de fi comise sau de a fi sprijinite aceste crime;

7.  îndeamnă toate guvernele și autoritățile publice, inclusiv UE (în special Serviciul European de Acțiune Externă) și statele sale membre, precum și organismele și instituțiile internaționale și liderii și reprezentanții lor respectivi să numească atrocitățile ce sunt comise de așa-numitul „ISIS/Daesh” împotriva creștinilor și a altor minorități religioase indigene, inclusiv yazidiți, cu numele lor adecvate: „crime împotriva umanității”, „crime de război” și „genocid”;

8.  invită ONU și Secretarul său General, reprezentanții speciali, raportorii speciali și Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului să numească atrocitățile ce sunt comise în aceste zone împotriva creștinilor și a altor minorități religioase din Irak și Siria cu numele lor adecvate: „crime de război”, „crime împotriva umanității” și „genocid”;

9.  recunoaște, sprijină și solicită să fie respectate de către toți dreptul inalienabil al tuturor minorităților religioase și etnice, indigene sau altele, care trăiesc în Irak și Siria, de a putea să trăiască și în continuare în patria lor tradițională și istorică cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și liber, fără a fi forțați, fără violență și fără discriminare; este de opinie că pentru a pune capăt suferințelor și exodului în masă al creștinilor și al altor populații indigene din regiune este stringentă nevoie de o declarație clară și fără echivoc a liderilor politici și religioși locali, prin care să sprijine prezența lor în continuare și drepturile lor depline și egale în calitate de cetățeni ai țărilor lor;

10.  solicită comunității internaționale, inclusiv UE și statelor sale membre, să asigure condițiile de securitate necesare și perspective pentru creștini și membrii altor minorități religioase care au fost obligați să-și părăsească țara sau chiar au fost strămutați cu forța, pentru a le putea asigura efectiv și cât mai curând posibil dreptul de a se întoarce în țară, de a-și păstra casele, terenurile, proprietățile și bunurile, precum și bisericile și siturile lor culturale și religioase și de a se putea bucura de o viață și un viitor pline de demnitate;

11.  condamnă și respinge orice interpretare a mesajului islamului care creează premisele unei ideologii violente, crude, totalitare, opresive și expansioniste, care legitimează exterminarea minorităților creștine; îndeamnă Organizația de Cooperare Islamică (OCI) și organele sale, Consiliul de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf (Consiliul de Cooperare al Golfului sau CCG) și liderii musulmani să condamne fără rezerve atrocitățile comise de așa-numitul „ISIS/Daesh” împotriva creștinilor și a altor minorități religioase indigene și să le numească cu numele lor adecvate: „crime împotriva umanității”, „crime de război” și „genocid”;

12.  îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU să analizeze posibilitatea utilizării capitolului VII din Statutul ONU, în situațiile în care alte mecanisme de la nivel național sau internațional nu au produs efectele scontate, pentru a crea zone sigure de refugiu în care forțe autorizate de ONU să poată proteja creștinii și alte minorități religioase strămutate cu forța;

13.  solicită unităților UE pentru cooperare și acțiuni umanitare să coopereze pe deplin în cadrul activității lor cu liderii recunoscuți ai bisericilor și comunităților creștine și cu alte minorități religioase și etnice vizate și să nu le excludă din planurile lor de ajutor și nici din măsurile practice de implementare și distribuire a ajutoarelor, pentru a le satisface mai bine nevoile, precum și pe cele ale populației generale; consideră că un exemplu de bune practici se poate constata în Erbil (Irak), unde, sub conducerea arhiepiscopului catolic caldeean Bashar Matti Warda, persoanele strămutate intern au format o comunitate în care există servicii de școlarizare (de la vârsta preșcolară până la educația universitară), iar după un an au deschis mici magazine și ateliere care deservesc comunitatea-gazdă;

14.  subliniază că, în conformitate cu prevederile convențiilor și acordurilor ONU menționate mai sus, niciunul dintre făptași nu trebuie să rămână nepedepsit și nicio persoană care a conspirat, a planificat, a incitat, a comis sau a încercat să comită oricare dintre aceste acte; subliniază, de asemenea, că persoanele responsabile trebuie trimise în fața tribunalelor competente de la nivel național sau internațional, atât a celor existente, cât și a celor ce ar putea fi create în acest scop specific;

15.  respinge fără rezerve anunțul făcut de liderul așa-numitului „ISIS/Daesh“, conform căruia a instituit un „califat“ în zonele pe care le controlează în prezent, și consideră acest anunț nelegitim; subliniază faptul că crearea și extinderea „califatului islamic“ și activitățile altor grupuri extremiste violente din Orientul Mijlociu reprezintă o amenințare directă la adresa securității regiunii și a țărilor europene, precum și o încălcare flagrantă a legislației internaționale în domeniul drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului din Siria, Guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, instituțiilor Organizației de Cooperare Islamică (OCI), Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf (Consiliul de Cooperare al Golfului sau CCG), Secretarului General al ONU, Adunării Generale a ONU, Consiliului de Securitate al ONU și Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU.