Procedură : 2016/2529(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0162/2016

Texte depuse :

B8-0162/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 04/02/2016 - 8.10
CRE 04/02/2016 - 8.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0051

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 439kWORD 117k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0149/2016
27.1.2016
PE576.523v01-00
 
B8-0162/2016

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către ISIS (2016/2529(RSP))


Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Isabella Adinolfi, Rolandas Paksas în numele Grupului EFDD

Rezoluția Parlamentului European referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către ISIS (2016/2529(RSP))  
B8-0162/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3și articolul 21 alineatul (1) din TUE,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) din 1950,

–  având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 9 decembrie 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, în special articolele 5-14,

–  având în vedere intervenția UE din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 25 martie 2015 (Dialogul interactiv cu privire la raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului - OHCHR - referitor la Irak),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie 2015 referitoare la Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, și la amenințarea ISIL/Daesh, din 20 octombrie 2014 referitoare la criza provocată de ISIL/Daesh în Siria și Irak, din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria, din 14 aprilie 2014 și din 12 octombrie 2015 referitoare la Siria și din 15 august 2014 referitoare la Irak,

–  având în vedere Decizia 2002/495/JAI a Consiliului confirmată de Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război,

–  având în vedere: Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere Orientările UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional; Liniile directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor; Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante; Orientările UE privind copiii și conflictele armate;

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria și răspunsurile sale la întrebările parlamentare referitoare la: „Genocidul creștinilor greco-ortodocși din Siria” (E-004733/2015), publicat la 1 iunie 2015, „Irak - creștini martirizați și jefuiți de bunurile ce le aparțin” (E-004152-15), publicat la 30 iunie 2015, „Persecuția și genocidul creștinilor” (P-012721/2015), publicat la 30 octombrie 2015, „Răpirea creștinilor în Siria” (E-004156-15) și „Protejarea comunităților creștine din Orientul Mijlociu” (E-004001/15), la care a oferit un răspuns comun la 10 noiembrie 2015,

–  având în vedere comunicarea comună a ÎR/VP și a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Daesh”,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, și anume Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak(1), Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(2), în special punctul 4, Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor(3), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(4), în special punctul 27, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor(5), în special punctul 2, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(6), în special punctele 129 și 211, Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015(7), în special punctele 66 și 67, Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la persecutarea creștinilor în întreaga lume, în legătură cu uciderea unor studenți în Kenya de către grupul terorist al-Shabaab(8), în special punctul 10, și Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh(9),

–  având în vedere declarația din 25 februarie 2015 a Consiliul de Securitate al ONU prin care condamnă răpirea a peste 100 de asirieni de către ISIL,

–  având în vedere declarația făcută în numele Uniunii Europene de Stavros Lambrinidis, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, în cadrul dezbaterii deschise a Consiliului de Securitate al ONU din 27 martie 2015 referitoare la victimele atacurilor și abuzurilor comise din motive etnice sau religioase în Orientul Mijlociu,

–  având în vedere Rezoluția 2199(2015) a Consiliului de Securitate al ONU privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele de terorism ale Al-Qaida,

–  având în vedere Rezoluția 2249(2015) prin care sunt condamnate atacurile teroriste comise recent de ISIS,

–  având în vedere rezoluția S-22/1 adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 3 septembrie 2014 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul „Stat islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

–  având în vedere: hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 26 februarie 2007 în cauza privind aplicarea Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid (Bosnia și Herțegovina/Serbia și Muntenegru), hotărârea din 2 august 2001 pronunțată de Camera de primă instanță a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 (Procurorul/Radislav Krstic) și hotărârea din 19 aprilie 2004 pronunțată în aceeași cauză de Camera de apel a Tribunalului;

–  având în vedere cadrul analitic al Biroului Consilierului special al ONU pentru prevenirea genocidului (OSAPG),

–  având în vedere declarația din 12 august 2014 a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja cu privire la situația din Irak,

–  având în vedere rapoartele misiunii ONU de asistență pentru Irak (UNAMI) privind protecția populației civile în conflictul armat din Irak, care se referă la perioada cuprinsă între 11 septembrie și 10 decembrie 2014 și, respectiv, 11 decembrie 2014 și 30 aprilie 2015,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 27 martie 2015 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul Stat islamic al Irakului și Levantului și de grupări afiliate acestuia, în special punctul 16 referitor la încălcările comise de ISIL - atacurile îndreptate împotriva grupurilor religioase și etnice,

–  având în vedere declarația din 13 octombrie 2015 a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și a Consilierului special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja cu privire la agravarea fenomenului de incitare la violență din motive religioase în Siria,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 27 iulie 2015 privind asistența tehnică pusă la dispoziție pentru a contribui la promovarea și protecția drepturilor omului în Irak, în special punctul 18,

–  având în vedere raportul Comisiei internaționale independente de anchetă privind Republica Arabă Siriană, prezentat în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului din 13 august 2015, în special punctele 165-173,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Daesh continuă să încalce la scară largă și în mod sistematic drepturile omului, vizând în special grupurile minoritare precum yazidiții, creștinii, turkmenii, șiiții, populația shabak, sabea-mandeanii, populația kaka’e și kurzii; întrucât actele de violență comise de Daesh nu se limitează la victime umane, ci cuprind și distrugerea sanctuarelor religioase și a vestigiilor arheologice;

B.  întrucât promovarea democrației și a respectării drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și o baza comună a relațiilor sale cu țările terțe; întrucât unul dintre principalii factori care stau la baza integrării europene este dorința de a preveni repetarea războaielor și a crimelor împotriva umanității;

C.  întrucât, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu articolul 18 din Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, inclusiv la libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și la libertatea, individual sau în cadrul unei comunități, în public sau în privat, de a-și manifesta religia sau convingerea prin intermediul cultului, al îndeplinirii riturilor, al practicilor și al educației; întrucât, potrivit Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, libertatea religioasă sau a convingerilor protejează toate convingerile, inclusiv pe cele teiste, non-teiste și ateiste;

D.  întrucât ISIS/Daesh a inițiat în teritoriile pe care le controlează o campanie de eradicare a tuturor comunităților religioase și de credință care nu promovează aceeași interpretare a islamului ca cea promovată de Statul Islamic, prin uciderea sau expulzarea adepților acestora și prin distrugerea locurilor sfinte, a siturilor istorice și a artefactelor lor, printre care patrimoniul unic și de neînlocuit recunoscut de UNESCO drept patrimoniu mondial;

E.  întrucât ISIS/Daesh își îndreaptă actele de violență împotriva creștinilor, yazidiților, turkmenilor, șiiților, populației shabak, sabea-mandeanilor, populației kaka’e, kurzilor și împotriva altor minorități etnice și religioase, fără nicio discriminare, urmărind în mod intenționat dispariția lor fizică și culturală totală în teritoriile care se află sub controlul său;

F.  întrucât extremismul și persecutarea din prezent a minorităților reprezintă un factor semnificativ în dezvoltarea fenomenului migrației în masă și strămutării interne; întrucât peste 700 000 din cei 1,1 milioane de creștini din Siria au fost strămutați de ISIS și în Siria au rămas cel mult 250 000 de creștini; întrucât în Irak au rămas aproximativ 250 000 de creștini din aproximativ 1,5 milioane în 2003; întrucât există informații conform cărora creștinii au fost crucificați, decapitați, violați și forțați să se convertească la islam de către ISIS, iar copiii creștini sunt vânduți ca sclavi;

G.  întrucât, începând din 2014, aproximativ 5 000 de yazidiți au fost uciși, iar mulți alții au fost torturați sau convertiți cu forța la islam; întrucât cel puțin 2 000 de femei yazidite au fost supuse sclaviei și au devenit victime ale căsătoriei forțate și ale traficului de ființe umane; întrucât fete în vârstă de doar șase au fost violate, iar copiii yazidiți au fost recrutați cu forța ca soldați pentru gruparea Daesh; întrucât există dovezi clare privind existența unor gropi comune ale yazidiților răpiți de către ISIS/Daesh;

H.  întrucât, în ultimul număr al revistei sale online, ISIS/Daesh a declarat război total împotriva musulmanilor șiiți, făcând apel la eforturi concertate pentru eliminarea populației șiite din Orientul Mijlociu;

I.  întrucât ISIS/Daesh intenționează să le refuze dreptul la existență unor întregi grupuri umane; întrucât există dovezi clare cu privire la crimele în masă și la sclavia sexuală și violurile sistematice ale fetelor și femeilor creștine și yazidite, comise de ISIS/Daesh;

J.  întrucât, la 15 iulie 2014, Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, a declarat că minoritățile etnice și religioase din Irak sunt ținte sistematice ale agresiunilor fizice și ale violenței sexuale; întrucât Reprezentantul special al ONU a declarat la 3 august 2015, prima comemorare a tragediei de la Sinjar, că crimele comise ar putea fi considerate crime de război, crime împotriva umanității și/sau acte de genocid;

K.  întrucât, în conformitate cu Raportul misiunii ONU de asistență pentru Irak referitor la protecția populației civile în conflictul armat din Irak (11 decembrie 2014 - 30 aprilie 2015), ISIS/Daesh continuă să persecute, să mutileze și să ucidă, uneori în moduri extrem de crude și de neimaginat, membri ai minorităților etnice și religioase, jurnaliști, prizonieri de război, activiști și alte persoane;

L.  întrucât, la 13 august 2014, Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, și Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru Irak, Nikolai Mladenov, au publicat o declarație comună prin care confirmă că este probabil ca ISIL să fi răpit și, ulterior, să fi transformat în sclave sexuale aproximativ 1 500 de femei creștine și yazidite; întrucât, în cuprinsul declarației respective, cei doi reprezentanți speciali au recunoscut faptul că Daesh vizează în mod specific femeile și copiii, precum și actele barbare pe care această organizație le comite împotriva minorităților din zonele pe care le controlează;

M.  întrucât, astfel cum s-a recunoscut în Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2249 (2015), ideologia extremistă și violentă a așa-numitului „ISIS/Daesh”, actele teroriste săvârșite de această organizație, atacurile brutale și sistematice comise constant și pe scară largă împotriva populației civile, încălcarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional, inclusiv din motive religioase sau etnice, precum și distrugerea patrimoniului cultural și traficul cu bunuri culturale constituie o amenințare mondială fără precedent la adresa păcii și securității internaționale;

N.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, indiferent de locul și de perioada în care sunt comise, nu trebuie lăsate nepedepsite, și întrucât urmărirea lor efectivă în justiție trebuie asigurată prin măsuri la nivel național și prin intensificarea cooperării internaționale;

O.  întrucât, în conformitate cu Poziția comună 2003/444/PESC a Consiliului din 16 iunie 2003, toate statele membre ale UE trebuie să coopereze pentru a preveni aceste crime și a pune capăt impunității autorilor lor;

P.  întrucât definiția juridică internațională a genocidului, în conformitate cu articolul II din Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, include următoarele cuvinte: „oricare dintre următoarele acte comise cu intenția de a distruge, integral sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi: (a) uciderea membrilor grupului; (b) rănirea fizică sau mentală gravă a membrilor grupului; (c) crearea în mod deliberat a unor condiții de viață pentru grupul vizat menite să ducă la distrugerea lui fizică integrală sau parțială; (d) aplicarea unor măsuri care au ca scop prevenirea nașterilor în cadrul grupului; și (e) transferul forțat al copiilor dintr-un grup în alt grup”; întrucât, potrivit articolului III din convenția menționată, sunt susceptibile de pedeapsă nu numai genocidul, ci și înțelegerea în vederea comiterii genocidului, incitarea directă și publică la genocid și complicitatea la genocid;

Q.  întrucât, în hotărârea pronunțată la 2 august 2001 de Camera de primă instanță a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 în cauza Procurorul/Radislav Krstic referitoare la genocidul din Srebrenica, s-a declarat la punctul 580 că „atacurile simultane la adresa bunurilor și simbolurilor culturale și religioase ale grupului vizat pot fi considerate în mod legitim drept dovadă a intenției de a distruge fizic grupul în cauză”;

R.  întrucât, în hotărârea pronunțată la 19 aprilie 2004 de Camera de apel a Tribunalului internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 în cauza Procurorul/Radislav Krstic referitoare la genocidul din Srebrenica, s-a considerat că „numărul membrilor din partea vizată a grupului reprezintă în mod necesar și important punctul de plecare, deși nu reprezintă în toate cazurile punctul final al anchetei. Numărul persoanelor vizate ar trebui evaluat nu numai în termeni absoluți, ci și în raport cu mărimea totală a grupului. Pe lângă dimensiunea numerică a părții vizate, un alt element util poate fi proeminența acesteia în cadrul grupului. Dacă o anumită parte a grupului este emblematică pentru întregul grup sau este esențială pentru supraviețuirea acestuia, acest lucru ar putea confirma concluzia potrivit căreia partea în cauză poate fi considerată drept substanțială în sensul articolului 4”;

1.  este șocat și întristat de acțiunile brutale ale grupării extremiste ISIS/Daesh împotriva creștinilor, yazidiților, turkmenilor, șiiților, populației shabak, sabea-mandeanilor, populației kaka’e, kurzilor și altor minorități etnice și religioase și își exprimă solidaritatea cu persoanele care suferă de pe urma actelor de persecuție săvârșite de ISIS/Daesh;

2.  condamnă cu fermitate ISIS/Daesh și încălcările flagrante ale drepturilor omului de către acesta și este deosebit de preocupat de faptul că gruparea teroristă vizează în mod deliberat orice minoritate religioase din zona aflată sub controlul său în cadrul încercărilor sale de a extermina grupuri umane întregi și de a le distruge identitatea; afirmă că cei care participă la o înțelegere în vederea comiterii unor atrocități și crime internaționale împotriva oricărei minorități etnice sau religioase, inclusiv creștină, yazidită, turkmenă, shabak, sabea-mandeană, kaka’e și kurdă, sau cei care planifică astfel de crime, incită la comiterea lor, le comit sau încearcă să le comită, sunt complici la astfel de fapte sau le sprijină, precum și cei care vizează aceste grupuri în mod intenționat anume din motive etnice sau religioase, comit crime care pot fi considerate crime împotriva umanității și acte de genocid;

3.  recunoaște, sprijină și solicită să fie respectat dreptul inalienabil al tuturor minorităților religioase și etnice, indigene sau altele, care trăiesc în Irak și Siria, de a putea să trăiască în continuare în patria lor tradițională și istorică cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și liber, fără a fi forțate în vreun fel și fără nicio formă de violență sau discriminare;

4.  subliniază că, în conformitate cu prevederile convențiilor ONU și ale altor convenții de drept internațional, niciunul dintre făptașii oricărora dintre aceste acte nu trebuie să rămână nepedepsit, inclusiv persoanele care au conspirat la săvârșirea lor, le-au planificat, au incitat la comiterea lor, le-au comis sau au încercat să le comită, precum și că persoanele responsabile ar trebui trimise în fața tribunalelor competente de la nivel național sau internațional; invită toate părțile semnatare ale Convenției din 1948 a Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, precum și ale altor acorduri internaționale privind prevenirea și reprimarea crimelor de război, crimelor împotriva umanității și actelor de genocid, în special autoritățile competente ale țărilor, și populațiile respective, care sprijină aceste crime, cooperează la comiterea lor, le finanțează sau sunt complice la acestea în orice fel, să-și îndeplinească toate obligațiile legale ce decurg din convenție și din alte acorduri internaționale;

5.  subliniază că prevenirea din timp și sancționarea eficace a genocidelor și a crimelor împotriva umanității ar trebui să se numere printre prioritățile principale ale comunității internaționale și ale Uniunii Europene; este de opinie că pentru a pune capăt suferințelor și exodului în masă al oricăror populații indigene din regiune este neapărat necesară o declarație clară și fără echivoc a tuturor liderilor politici și religioși regionali;

6.  invită toate guvernele și autoritățile publice, inclusiv UE (în special Consiliul și SEAE) și statele sale membre, Organizația Națiunilor Unite, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, reprezentanții speciali și raportorii speciali, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și toate celelalte organisme și instituții internaționale și liderii și reprezentanții lor respectivi să numească atrocitățile comise de așa-numitul „ISIS/Daesh” împotriva creștinilor, yazidiților, turkmenilor, populației shabak, sabea-mandeanilor, populației kaka’e și kurzilor și împotriva altor minorități religioase indigene cu numele lor corecte: „crime împotriva umanității” și „genocid”;

7.  este ferm convins că nu există nicio îndoială că atrocitățile comise de ISIS/Daesh se încadrează în definiția juridică a genocidului prevăzută la articolele 2 și 3 din Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid și la articolul 6 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale; subliniază faptul că genocidul cuprinde orice act comis cu intenția de a distruge, integral sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios; subliniază faptul că distrugerea numai în parte a unui grup din motive de naționalitate, etnie sau religie este, de asemenea, considerată genocid; subliniază în continuare că, în conformitate cu dispozițiile juridice respective, actele de genocid nu trebuie neapărat să cauzeze decesul membrilor unui grup, întrucât vătămarea gravă corporală sau mentală, inclusiv cea care provoacă traume, tortura, violurile, violența sexuală și mutilarea, precum și transferul copiilor, trebuie, de asemenea, considerate acte de genocid atunci când sunt comise în cadrul unei politici de distrugere a existenței unui grup; în cele din urmă, subliniază faptul că simpla conspirație la comiterea unui act de genocid, instigarea publică și directă la genocid, tentativele de comitere a unui genocid și complicitatea la genocid sunt, de asemenea, echivalente crimei de genocid, chiar înainte de începerea uciderilor în masă;

8.  consideră că Curtea Penală Internațională (CPI) este cea mai în măsură să inițieze proceduri împotriva persoanelor responsabile de crimele menționate mai sus, având în vedere lipsa de voință sau incapacitatea statului irakian și a celui sirian de a desfășura anchete și urmăriri penale veritabile, deși acestea ar ține în primul rând de responsabilitatea lor;

9.  îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU, întrucât Siria și Irak nu sunt părți la CPI, să sesizeze Curtea cu privire la aceste cazuri, în temeiul articolului 13 litera (b) din Statutul de la Roma, pentru a îi asigura competența necesară pentru a investiga și a sancționa crimele menționate mai sus; invită, prin urmare, Consiliul de Securitate al ONU să sesizeze imediat CPI cu privire la situația din Siria, pentru a oferi populației siriene cel puțin promisiunea justiției; sprijină solicitările Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, ale organizațiilor societății civile și ale unui grup de 58 de țări, în frunte cu Elveția, privind o sesizare din partea Consiliului de Securitate;

10.  încurajează toate statele membre și țările terțe să se alăture solicitării privind sesizarea și îndeamnă membrii permanenți ai Consiliului să nu apeleze la dreptul de veto; invită guvernele din Siria și Irak să își intensifice eforturile pentru a împiedica persecutarea și răpirile persoanelor care aparțin minorităților, deoarece aceasta este în primul rând responsabilitatea lor;

11.  îndeamnă UE și statele sale membre să abordeze problema rolurilor ambivalente ale anumitor țări în cadrul conflictului, în special dacă acestea au contribuit sau contribuie încă, în mod activ sau pasiv, la ascensiunea ISIS/Daesh și a altor grupuri extremiste; în special, invită țările vecine, inclusiv Turcia, să joace un rol pozitiv în lupta împotriva ISIS/Daesh și să permită fără întârziere minorităților etnice și religioase care fug din Siria să le treacă frontierele și să se refugieze;

12.  reamintește necesitatea unui efort internațional semnificativ în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor umanitare pentru persoanele din zonele de conflict și solicită crearea de coridoare umanitare pentru a se ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ajutor; invită UE și statele sale membre să continue să ofere asistență umanitară pe baza unor evaluări independente ale necesităților și cu intenția de a asigura un răspuns imparțial;

13.  invită Consiliul și SEAE să înceapă lucrările pentru un scenariu post ISIS/Daesh, împreună cu parteneri internaționali și regionali;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului din Siria, Guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, instituțiilor Organizației de Cooperare Islamică (OIC), Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf (Consiliul de Cooperare al Golfului sau CCG), Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, Consiliului de Securitate al ONU și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0011.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0027.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0066.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0071.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0076.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0079.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0178.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0179.

Notă juridică - Politica de confidențialitate