PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Libia
1.2.2016 - (2016/2537(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Barbara Lochbihler, Igor Šoltes, Ernest Urtasun, Bronis Ropė, Klaus Buchner, Bodil Valero în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0146/2016
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Libia, în special rezoluția din 15 ianuarie 2015[1],
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) privind Libia, inclusiv Rezoluția nr. 2259 din 23 decembrie 2015,
– având în vedere rapoartele și declarațiile elaborate de Reprezentantul special al Secretarului General al ONU și șeful Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL),
– având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind situația din Libia,
– având în vedere recentele declarații ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind situația din Libia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Libia s-a confruntat cu o succesiune dramatică de crize politice, instituționale și de securitate de la răsturnarea dictatorului Muammar Gaddafi de către grupările de rebeli, sprijinite de forțele NATO, în 2011;
B. întrucât un ciclu agravant de conflicte a distrus țara începând cu vara lui 2014, în conflict fiind angajate două grupări rivale dezorganizate și fragmentate, și anume forțele „Operațiunii demnitatea”, conduse de generalul în rezervă Khalifa Haftar, aliate cu grupările paramilitare din orașul Zintan, și coaliția „Libya Dawn” („Zorii Libiei”), formată în principal din grupări paramilitare din orașul Misrata, reprezentanți ai minorității berbere și grupuri de islamiști și grupări armate din alte orașe din vestul Libiei;
C. întrucât fiecare dintre cele două tabere rivale folosește propriul discurs și își revendică propria legitimitate, în orașele Tripoli și Tobruk funcționând două guverne și parlamente rivale; întrucât se bănuiește că ambele părți beligerante primesc sprijin din partea unor puteri din exterior;
D. întrucât grupările paramilitare asociate așa-numitului Stat Islamic au profitat de războiul civil și de vidul de putere pentru a-și extinde prezența în țară, comițând din ce în ce mai multe acte de terorism și agresând populația; întrucât, la începutul lui ianuarie 2016, aceste grupări au lansat o ofensivă împotriva principalelor sonde petroliere de pe coasta central-estică, înregistrând cel mai brutal atac terorist din 2011 și ucigând zeci de polițiști cadeți la Zliten; întrucât rețelele teroriste și criminale din Libia întrețin legături tot mai strânse cu Mali și nordul Nigeriei, trafic de arme, de droguri și alte forme de trafic ilegal;
E. întrucât, la 17 decembrie 2015, reprezentanți ai celor două parlamente rivale, ai comunităților locale și ai societății civile au semnat un acord mediat de ONU privind împărțirea puterii; întrucât, în temeiul acestui acord, a fost numit un consiliu prezidențial format din nouă membri, condus de omul de afaceri Fayez el-Sarraj ca prim-ministru și având ca obiectiv desemnarea unui guvern de unitate națională;
F. întrucât, la 25 ianuarie 2016, parlamentul recunoscut de comunitatea internațională, cel cu sediul la Tobruk, a respins cabinetul desemnat de consiliul prezidențial și i-a dat un termen de zece zile să formeze un nou guvern, mai mic, sau, în caz contrar, să își prezinte demisia;
G. întrucât drepturile omului și situația umanitară s-au deteriorat tot mai mult pe măsură ce războiul civil din Libia s-a intensificat; întrucât, potrivit relatărilor, părțile beligerante au încălcat în repetate rânduri drepturile omului și dreptul umanitar internațional și au comis numeroase abuzuri la adresa acestora, cauzând moartea a sute de persoane și strămutări în masă și generând o criză umanitară în multe zone; întrucât zeci de activiști politici și pentru drepturile omului, jurnaliști și alte personalități publice au fost răpiți sau amenințați; întrucât ONU a primit informații privind implicarea ambelor părți în cazuri de detenții arbitrare, tortură și acte de cruzime;
H. întrucât, la 26 februarie 2011, Consiliul de Securitate al ONU a sesizat Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Libia; întrucât CPI este competentă să investigheze încălcările drepturilor omului în Libia și să îi urmărească în justiție pe cei răspunzători; întrucât, la 27 iunie 2011, CPI a emis trei mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi, Saif al-Islam Gaddafi și Abdullah al-Senussi pentru crime împotriva umanității; întrucât persoanele care sunt în continuare suspectate nu se află în custodia Curții; întrucât autoritățile libiene au insistat ca aceste persoane să fie judecate în sistemul judiciar național libian;
I. întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 400 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern de cel mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara; întrucât personalul umanitar și diplomații străini, inclusiv personalul UNSMIL și UE, au fost evacuați din Libia; întrucât afluxul masiv de refugiați libieni în Tunisia, țară învecinată, necesită mobilizarea a numeroase dintre capacitățile sale și afectează stabilitatea țării;
J. întrucât Libia este o importantă țară de tranzit și de origine pentru migranți, mai ales din Africa sub-sahariană, ce intenționează să ajungă în Europa;
K. întrucât vânzările de petrol reprezentau în trecut 95 % din veniturile bugetului Libiei și 65 % din PIB-ul țării; întrucât Libia dispune de cele mai mari rezerve de petrol din Africa și rezervele sale sunt pe locul cinci ca mărime în lume; întrucât veniturile din petrol s-au prăbușit după ce grupările paramilitare au obținut controlul câmpurilor petrolifere, al oleoductelor și al punctelor de export din țară;
L. întrucât mai multe țări membre ale UE, printre care și Italia, Regatul Unit și Germania, s-au angajat să contribuie la formarea profesională a forțelor de protecție ale viitorului guvern de unitate națională;
M. întrucât factorii de decizie libieni ai diferitelor facțiuni au respins în mod repetat orice intervenție militară străină;
N. întrucât statele membre ale UE implicate în războiul din 2011 și UE în ansamblu au o responsabilitate deosebită de a sprijini populația Libiei și eforturile de obținere a păcii și stabilității în această țară;
O. întrucât, conform unor informații confidențiale, fostul reprezentant ONU care a mediat acordul de împărțire a puterii, Bernardino León, a negociat în secret, în timpul mandatului său, o poziție bine plătită pentru sine oferită de Emiratele Arabe Unite, care sprijină parlamentul de la Tobruk,
1. salută semnarea Acordului politic libian în decembrie 2015 ca un prim pas încurajator către o soluție politică a conflictului libian, dar își exprimă îngrijorarea serioasă cu privire la numeroasele piedici ce întârzie formarea unui guvern de unitate națională;
2. solicită facțiunilor rivale să dea dovadă de responsabilitate și să convină asupra formării acestui guvern de unitate națională pentru a putea începe rezolvarea nenumăratelor probleme de administrare, economice, umanitare și de securitate cu care se confruntă această țară; reiterează, în acest sens, sprijinul său ferm pentru eforturile ONU, mai ales ale Reprezentantului special Martin Kobler, de mediere a acestui proces; insistă asupra acordării unei atenții speciale implicării femeilor și a minorităților;
3. invită comunitatea internațională să pună presiune asupra celor care blochează tratativele politice de pace și să implementeze efectiv embargoul asupra armelor impus Libiei de ONU;
4. își exprimă preocuparea gravă cu privire la extinderea activităților Statului Islamic în Libia, fapt ce ar trebui contracarat de urgență; insistă, însă, ca toate eforturile libiene și internaționale de contracarare și dispersare a grupărilor asociate cu Statul Islamic să fie realizate cu deplina respectare a drepturilor internaționale ale omului și a dreptului umanitar;
5. consideră că cea mai eficientă modalitate de a soluționa problema prezenței militanților islamici radicali în Libia este de fapt înființarea unor instituții naționale favorabile integrării care să asigure respectarea statului de drept, servicii publice și o situație de securitate la fața locului și să combată în mod eficace grupările care reprezintă o amenințare la adresa stabilității țării și a întregii regiuni;
6. invită VP/ÎR, statele membre și Comisia să elaboreze de urgență un program cuprinzător în domeniul dezarmării, al demobilizării și al reintegrării și în cel al reformării sectorului de securitate, care să fie aplicat după adoptarea acordului de pace; subliniază importanța crucială a anulării anterioarelor programe EU SSR din această țară, cu un mandat extrem de limitat în ceea ce privește gestiunea frontierelor și controlul migrației; își manifestă convingerea că doar un program de amploare și corect implementat, vizând și paza frontierelor, aplicabil la scara întregii țări și dotat cu resurse financiare corespunzătoare are potențialul de a lansa o dezvoltare pozitivă în Libia; își exprimă îndoielile serioase cu privire actualul pachet de asistență militară oferit de Italia și Regatul Unit, de 1000 de soldați britanici și 5000 de soldați italieni, pentru antrenarea forțelor armate libiene însărcinate cu paza și protecția noului guvern;
7. își manifestă preocuparea cu privire la relatările din presă că SUA, Regatul Unit, Italia și Franța au intensificat zborurile de recunoaștere și colectarea de informații, manifestându-și interesul pentru o intervenție militară în Libia împotriva combatanților SI, fără însă a avea autorizarea autorităților libiene sau un mandat explicit din partea Consiliului de Securitate al ONU; avertizează împotriva oricărei intervenții militare unilaterale sau multilaterale fără temei juridic sau acordul politic al viitorului guvern de unitate națională;
8. se declară de asemenea preocupat de recenta declarație a ministrului francez al apărării, Jean-Yves Le Drian, referitor la necesitatea unor intervenții militare în apele de coastă libiene pentru a combate contrabandiștii și traficanții de persoane; subliniază numeroasele declarații negative ale factorilor de decizie libieni cu privire la desfășurarea forțelor EUNAVFOR Sophia în apele teritoriale libiene; reamintește că, fără acordul autorităților libiene sau fără un mandat ONU în temeiul Capitolului VII din Carta ONU, astfel de intervenții militare sunt ilegale și constituie un act de agresiune; își exprimă preocuparea cu privire la eficacitatea de ansamblu a abordării, având în vedere recentele experiențe la țărm ale EUNAVFOR Atalanta în Somalia, eventualele daune colaterale și pierderile în rândul populației costiere, precum și faptul că o astfel de operațiune militară inadecvată și ilegală a statelor membre ale UE ar putea conduce la consolidarea sprijinului acordat extremiștilor violenți, precum SI;
9. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților în Libia, a căror situație, deja precară, se deteriorează și mai mult; solicită UE și statelor sale membre să sprijine efectiv Italia în eforturile sale de combatere a creșterii exponențiale a fluxurilor de migranți și refugiați din Africa de Nord, în special din Libia; invită toate statele membre, în special Italia, să respecte cu strictețe legislația UE în materie de refugiați și dreptul internațional privind refugiații, asigurând respectarea principiului nereturnării și evaluarea situațiilor individuale; invită autoritățile libiene și grupările armate să asigure accesul extern la locurile de detenție, mai ales de detenție a migranților;
10. își exprimă grava preocupare cu privire la recentele atacuri SI asupra terminalelor petroliere și a infrastructurii conexe în localități ca Ras Lanuf, și impactul acestora asupra sănătății populației locale și asupra mediului;
11. denunță văditul conflict de interese și deontologia precară în acțiunile fostului Reprezentant Special al ONU, Bernardino León, care și-a asigurat o poziție oneroasă de conducător al Academiei Diplomatice a Emiratelor Arabe Unite, pe când încă își exercita mandatul de mediator de pace într-un conflict în care viitorul său angajator era direct implicat; reamintește că dl León a ocupat mai multe posturi de seamă în serviciile diplomatice spaniol și european; solicită VP/ÎR să identifice mijloacele necesare pentru evitarea unor cazuri similare în rândul trimișilor speciali ai UE sau al trimișilor internaționali cu susținere UE, prin introducerea de perioade stricte de existență a stării de incompatibilitate; decide inițierea unei investigații în acest caz;
12. condamnă violențele în curs și încălcările dreptului internațional umanitar, acte comise de părțile angajate în conflict în întreaga țară; este în continuare profund preocupat de deteriorarea permanentă a situației drepturilor omului, inclusiv de cazurile de detenții arbitrare, răpiri, asasinate ilegale și tortură, precum și de actele de violență asupra jurnaliștilor, activiștilor politici, apărătorilor drepturilor omului și minorităților, printre care și populația Tawerghan;
13. subliniază nevoia de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; atrage atenția asupra declarației UNSMIL potrivit căreia multe dintre încălcările și abuzurile comise în Libia sunt de competența CPI și solicită ca aceasta din urmă să primească resursele politice, logistice și financiare care să îi permită să investigheze aceste infracțiuni; consideră că consolidarea mecanismelor de responsabilizare la nivel internațional poate descuraja grupările paramilitare în comiterea de abuzuri și încălcări; solicită să se aibă în vedere instituirea unei Comisii de anchetă a ONU sau a unui mecanism similar pentru a investiga cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;
14. solicită statelor membre să sprijine Tunisia în eforturile sale de a face față efectelor destabilizatoare ale crizei libiene, inclusiv în constituirea de forțe de securitate sub control democratic;
15. insistă asupra asigurării neutralității instituțiilor libiene cheie, în special a Băncii centrale, a Societății naționale a petrolului și a fondului suveran de investiții, instituții autorizate de ONU să obțină venituri din petrol din străinătate; în acest context, solicită crearea unui mecanism internațional de supraveghere care să înghețe aceste venituri, cu excepția cheltuielilor cu salariile, până la formarea unui guvern de unitate națională, pentru a încuraja astfel părțile beligerante să convină asupra unui compromis politic;
16. invită autoritățile libiene să se angajeze spre adoptarea de standarde înalte de transparență în sectorul extractiv național pentru ca resursele naturale din Libia să poată aduce beneficii întregii populații și, în special, să adopte fără întârziere cerințele Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI); reiterează invitația adresată întreprinderilor internaționale implicate în Libia de a dezvălui operațiunile financiare efectuate în sectorul energetic;
17. invită UE și statele sale membre să își intensifice ajutorul umanitar pentru a răspunde nevoilor acute ale populației libiene, îndeosebi în zonele cele mai afectate, și să fie pregătită să răspundă în cazul agravării în continuare a situației; insistă, în acest sens, asupra importanței asigurării de sprijin concret pentru încheierea de armistiții la nivel local; îndeamnă UE să furnizeze sprijin pentru a crește importanța organizațiilor societății civile, în special a grupurilor de femei, care vizează găsirea unor soluții non-violente la numeroasele crize din țară;
18. își exprimă îngrijorarea în legătură cu informațiile referitoare la sistemul judiciar deficitar din Libia și la carențele grave în respectarea standardelor privind un proces echitabil; invită autoritățile libiene să coopereze îndeaproape cu CPI, conlucrând la investigațiile în curs și respectând hotărârile acesteia; își exprimă preocuparea cu privire la eșecul autorităților libiene de a asigura respectarea drepturilor fundamentale legate de respectarea garanțiilor procedurale persoanelor puse sub acuzare de CPI, Abdullah al-Senussi și Saif al-Islam Gaddafi; își reafirmă opoziția absolută față de pedeapsa cu moartea în toate cazurile, indiferent de natura infracțiunii comise, și invită Libia să abolească pedeapsa capitală;
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, parlamentului libian, Consiliului de Securitate al ONU, Adunării Generale a ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Ligii Arabe și Uniunii Africane.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.