Procedură : 2016/2568(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0320/2016

Texte depuse :

B8-0320/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 10/03/2016 - 7.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0090

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 444kWORD 126k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0318/2016
2.3.2016
PE579.750v01-00
 
B8-0320/2016

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Eritreea (2016/2568(RSP))


Judith Sargentini, Heidi Hautala, Barbara Lochbihler, Igor Šoltes, Maria Heubuch, Jordi Sebastià în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Eritreea (2016/2568(RSP))  
B8-0320/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Eritreea și în special cele referitoare la drepturile omului în Eritreea și la cazul lui Dawit Isaak,

–  având în vedere raportul pe anul 2015 al Comisiei de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea,

–  având în vedere Rezoluția din 14 iulie 2014 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 18 septembrie 2014 referitoare la prizonierii politici din Eritreea,

–  având în vedere Rezoluțiile 1862 (2009) și 1907 (2009) și 2244 (2015) ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit din 23 iunie 2000,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea (ACDEG),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Eritreea și-a câștigat independența în 1993, în urma unui război cu Etiopia care a durat mai multe decenii;

B.  întrucât, în anul 1998, între Etiopia și Eritreea a izbucnit un alt război, pentru demarcarea frontierei, care s-a soldat cu peste 100 000 de victime;

C.  întrucât Comisia pentru stabilirea frontierelor între Eritreea și Etiopia (EEBC), aflată sub egida Curții Permanente de Arbitraj, a pronunțat, în 2002, o hotărâre privind trasarea frontierei între cele două țări; întrucât această hotărâre a fost respinsă de Etiopia, dar a fost acceptată de Eritreea, ceea ce a dus la un blocaj și la tensiuni persistente între cele două țări;

D.  întrucât, în martie 2012, forțele etiopiene au desfășurat atacuri în Eritreea împotriva presupuselor baze ale Frontului Unit Democrat Revoluționar Afar (ARDUF); întrucât Etiopia a susținut că această acțiune a fost un răspuns la răpirea și asasinarea unui grup de turiști europeni în ianuarie 2011, în regiunea etiopiană Afar; întrucât Eritreea a declarat că nu va recurge la represalii;

E.  întrucât președintele Eritreei, Isaias Afewerki, a instituit în Eritreea un regim totalitar draconic, fără constituție, marcat de absența totală a statului de drept și a libertății presei, absența libertății religioase și a alegerilor, detenții arbitrare și incommunicado la scară largă, tortură și un serviciu militar obligatoriu definit de ONU drept sclavie, folosind drept pretext situația tensionată în materie de securitate dintre Eritreea și Etiopia;

F.  întrucât Comisia de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea a constatat că încălcările în ceea ce privește execuțiile extrajudiciare, tortura (inclusiv tortura sexuală și sclavia sexuală), serviciul militar obligatoriu ca formă de sclavie, munca forțată și politica de folosire letală a armelor de foc la frontieră pot reprezenta crime împotriva umanității;

G.  întrucât, în pofida încălcărilor grave și sistematice de către Eritreea ale elementelor esențiale și fundamentale ale Acordului de la Cotonou în ceea ce privește drepturile omului, UE nu a inițiat niciodată consultări în temeiul articolului 96, deși Parlamentul European a adresat solicitări în acest sens;

H.  întrucât, dimpotrivă, UE și-a restabilit programul de dezvoltare în favoarea Eritreei, iar, în ianuarie 2016, a semnat un program de dezvoltare pe cinci ani, în valoare de 200 de milioane de euro; întrucât statele membre au adoptat în unanimitate acest program, deși Parlamentul European îl respinsese;

I.  întrucât, potrivit SEAE, programul de dezvoltare al UE în Eritreea se confruntă cu o serie de provocări în ceea ce privește controlul și supravegherea bugetară, dintre care amintim absența la nivel național a unui buget, a unui oficiu statistic sau a unui organism de audit, absența unei bănci centrale independente, lipsa de capacitate a instituțiilor din Eritreea, absența oricărei alte economii în afara celei aprobate de armată, cursul de schimb instabil, care este controlat de conducerea militară, situația regională instabilă și repercusiunile sale asupra situației interne, inclusiv restricțiile în ceea ce privește accesul în țară, numărul limitat de actori din domeniul dezvoltării și abordarea țării gazdă în ceea ce privește eficacitatea ajutoarelor;

J.  întrucât Eritreea a promis UE că va reduce serviciul militar obligatoriu la 18 luni, însă acum a anunțat că își va continua politica de mobilizare pe durată nedeterminată, mărind mica indemnizație acordată persoanelor mobilizate cu 700 %, promisiune asumată imediat după devalorizarea monedei naționale, nafka;

K.  întrucât observatorii ONU au solicitat „diligența necesară, monitorizarea și supravegherea deplină în ceea ce privește mobilizarea unui volum mare de ajutoare către Eritreea”, întrucât, altfel, există riscul ca ajutorul să fie folosit pentru a finanța revoltele din această regiune;

L.  întrucât majoritatea agențiilor de ajutorare au fost obligate să părăsească țara după ce regimul a pus în aplicare o lege privind controlul activităților acestora în mai 2005;

M.  întrucât Eritreea, una dintre cele mai sărace 15 națiuni din lume, rămâne extrem de dependentă de ajutorul extern; întrucât ceilalți donatori internaționali în afară de UE și-au redus semnificativ contribuțiile ca urmare a bilanțului catastrofal al regimului eritreean în ceea ce privește drepturile omului, a modului în care aceasta este percepută drept o țară care provoacă probleme în regiune și a dificultăților majore în punerea în aplicare și monitorizarea programelor de ajutorare;

N.  întrucât peste 300 000 de eritreeni au plecat din țară începând cu anul 2000, dintr-o populație estimată la 6,3 milioane de locuitori; întrucât, potrivit estimărilor Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), aproximativ 5 000 de eritreeni pleacă din țară în fiecare lună, ceea ce se explică în mare măsură prin faptul că drepturile omului sunt încălcate grav în moc constant; întrucât, în ultimii ani, peste 30 000 de eritreeni au fugit în UE în fiecare an; întrucât, în 2014, în cazul a 61 % dintre solicitările de azil, solicitanților li s-a acordat statutul de refugiat în UE, iar alți 27 % dintre solicitanți au beneficiat de protecție subsidiară, ceea ce ilustrează gravitatea persecuțiilor în Eritreea;

O.  întrucât traficul de persoane pentru răscumpărare, însoțit de practici severe de tortură în Sinai, reprezintă cauza multor asasinate și dispariții ale refugiaților eritreeni care au fost răpiți, în timp ce supraviețuitorii puternic traumatizați nu au primit niciun fel de îngrijire sau asistență; întrucât impunitatea totală prevalează, iar cei responsabili nu au fost aduși în fața justiției;

P.  întrucât regimul își extinde autoritatea totalitară la diaspora eritreeană, extorcând fonduri de la membrii acesteia prin intermediul impozitului de 2 % pe veniturile expatriaților, spionându-i și acuzându-i pe membrii familiilor lor care au rămas în Eritreea de presupuse încălcări ale legii; întrucât în Țările de Jos, în Elveția, în Suedia și în Germania, s-a constatat că interpreții care participau la interviurile în vederea acordării de azil aveau legături cu regimul eritreean;

Q.  întrucât s-a raportat că, în mai multe locuri, traficanții din deșertul Sinai țineau ostatici sau aplicau tratamente abuzive solicitanților de azil și migranților provenind în special din Eritreea și din alte țări subsahariene, inclusiv copiilor, timp de săptămâni sau luni întregi, până când rudele acestora din străinătate plăteau răscumpărarea pentru a obține eliberarea lor; întrucât Israelul rareori acordă azil refugiaților eritreeni, refuzându-le astfel dreptul la protecție;

R.  întrucât regimul eritreean practică o politică de folosire letală a armelor de foc la frontieră împotriva eritreenilor care fug din țară, în același timp funcționarii militari și cei de la frontieră fiind implicați în traficul de persoane;

S.  întrucât programul de dezvoltare UE-Eritreea prevede consolidarea capacităților sistemului judiciar și sensibilizarea în ceea ce privește Procesul de la Khartoum privind cooperarea regională în materie de migrație;

T.  întrucât constituția din anul 1997 nu a fost niciodată pusă în aplicare; întrucât, în 2014, președintele a promis elaborarea unei noi constituții, angajament nematerializat până în prezent;

U.  întrucât există un singur partid politic legal, Frontul Popular pentru Democrație și Justiție (FPDJ); întrucât alte partide politice sunt interzise; întrucât, potrivit Freedom House, FPDJ și armata sunt, în practică, singurele instituții cu relevanță politică în Eritreea, ambele fiind strict subordonate președintelui;

V.  întrucât președintele Afewerki a amânat alegerile democratice sine die;

W.  întrucât, în 2001, cincisprezece personalități guvernamentale și politice marcante (cunoscute în prezent sub numele de G-15) au contestat mediul politic din ce în ce mai represiv din Eritreea, criticând modul în care își exercită autoritatea președintele și solicitând punerea în aplicare a constituției naționale; întrucât această contestare a fost raportată și comentată pe larg în presă, care, la vremea respectivă, era din ce în ce mai independentă și mai activă;

X.  întrucât acest lucru a condus la arestarea a 11 persoane din grupul G-15, celelalte patru reușind să fugă; întrucât aceste persoane sunt deținute incommunicado de atunci, fără a fi acuzate de vreo infracțiune și fără a se oferi informații despre locul arestării, despre condițiile de detenție sau despre starea lor de sănătate; întrucât se crede că unele persoane din grupul G-15 au decedat în arest; întrucât, la câteva zile după arestarea acestora, au fost arestați 10 jurnaliști independenți, inclusiv Dawit Isaak, un jurnalist cu cetățenie suedeză și eritreeană, iar opt ziare independente au fost închise sub pretextul că reprezentau o amenințare pentru securitatea națională; întrucât aceste demersuri au fost urmate de alte represalii asupra presei independente și a studenților care contestau astfel de practici; întrucât, de atunci, libertatea presei este inexistentă, Eritreea ocupând ultimul loc în clasamentul libertății presei elaborat de organizația Reporteri fără frontiere în ultimii opt ani și reprezentând cea mai mare închisoare pentru jurnaliști din Africa, 16 jurnaliști fiind arestați în 2015;

Y.  întrucât reprezentantul Președinției Consiliului UE, ambasadorul italian Antonio Bandini, a transmis autorităților o scrisoare de protest după represaliile din anul 2001 și a fost expulzat imediat;

Z.  întrucât cazul G-15 a fost adus în atenția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor, care a constatat că arestarea în Eritreea a unsprezece funcționari publici în 2001 și menținerea în detenție a acestora constituie o încălcare a Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor; întrucât Uniunea Africană a solicitat Eritreei să îi elibereze imediat pe cei 11 deținuți; întrucât răspunsul guvernului Eritreei la raport a fost că întârzierile în a-i aduce pe prizonieri în fața justiției au de a face doar cu procedura de rutină;

AA.  întrucât organizațiilor internaționale nu li s-a permis accesul în închisori, cu excepția unei închisori supraterane din Asmara; întrucât celelalte închisori din țară (peste 200) rămân inaccesibile și se spune că prizonierii, inclusiv femeile și copiii, sunt torturați, izolați și ținuți în spații subterane întunecate sau în containere, în condiții inumane, pentru o perioadă îndelungată, fiind arestați în mod arbitrar și fără acces la niciun fel de instanță independentă sau la un proces corect;

AB.  întrucât autoritățile eritreene nu l-au eliberat pe Dawit Isaak, în pofida a două mandate de habeas corpus, a căror primire nu a fost confirmată de către autorități;

AC.  întrucât parlamentul eritreean nu s-a mai întrunit din anul 2002; întrucât guvernul ia hotărâri exclusiv prin decrete, ceea ce înseamnă că politicile importante adoptate de guvern, inclusiv cele care afectează semnificativ drepturile și libertățile individuale, nu sunt prevăzute în lege, ci sunt doar „anunțate” de presa guvernamentală sau în mesaje transmise de administrațiile locale, cu toate ambiguitățile pe care le implică o astfel de practică;

AD.  întrucât acțiunile societății civile sunt reprimate sever; întrucât, de exemplu, în 1993, partidul aflat la guvernare a hotărât suspendarea activităților Centrului regional pentru drepturile omului și dezvoltare, primul ONG național eritreean, înființat în 1992, după ce acesta organizase o conferință privind „politica ONG-urilor, politica multilaterală și creditele rurale în Eritreea” și recrutase sute de observatori independenți care să monitorizeze referendumul privind independența Eritreei din aprilie 1993;

AE.  întrucât Universitatea din Asmara, singura universitate din Eritreea, a fost închisă în 2006, după proteste împotriva regimului; întrucât sistemul de învățământ este supus controlului militar;

AF.  întrucât Grupul de lucru al ONU pentru detenția arbitrară a condamnat detențiile din Eritreea pentru încălcarea dreptului internațional;

AG.  întrucât sistemul judiciar nu este independent; întrucât judecătorii sunt numiți, transferați și concediați după bunul plac al președintelui, iar acțiunile lor sunt influențate și comandate;

AH.  întrucât, în 1996, regimul a creat un Tribunal special, o instanță formată din înalți funcționari militari, numiți direct de președinte, care să audieze cazuri în care erau implicați funcționari de rang înalt acuzați de corupție, de utilizarea necorespunzătoare a fondurilor publice și de alte infracțiuni capitale; întrucât, având în vedere că nu este independent de puterea executivă, nu beneficiază de personal instruit și nu oferă garanții privind un proces echitabil, Tribunalul special a devenit rapid un instrument de reprimare a protestelor și a criticilor;

AI.  întrucât, în mai 2002, guvernul eritreean a introdus campania de dezvoltare Warsai Yikealo, prin care serviciul militar obligatoriu s-a prelungit pe durată nedeterminată și toți elevii aflați în ultimul an de învățământ au obligația de a urma pregătire militară, de a-și încheia educația secundară și de a-și susține examenele finale într-o unitate militară; întrucât tinerii elevi nu au voie să comunice cu părinții sau cu rudele pentru perioade îndelungate; întrucât, pe lângă domeniul apărării naționale, persoanele mobilizate sunt obligate să lucreze în agricultură, în construcția de drumuri sau în minerit, fără o remunerație adecvată și în condiții similare sclaviei; întrucât, mai mult ca sigur, există o legătură între existența acestui serviciu militar obligatoriu și fluxurile mari de emigranți din Eritreea; întrucât Eritreea nu recunoaște dreptul la obiecție pe motive de conștiință;

AJ.  întrucât Comisia de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea a raportat numeroase cazuri de muncă forțată, inclusiv în beneficiul unei întreprinderi miniere din Canada;

AK.  întrucât zăcămintele de gaze și petrol de pe coasta Eritreei au atras un interes mai mare din partea întreprinderilor, în vederea exploatării;

AL.  întrucât practica pedepsirii membrilor familiei pentru comportamentul unei rude este larg răspândită în Eritreea;

AM.  întrucât discriminarea și violența împotriva femeilor sunt prezente în toate mediile societății eritreene; întrucât femeile sunt expuse unui risc extrem de violență sexuală nu numai în armată și în taberele de pregătire militară, ci și oriunde în societate, unde violența împotriva femeilor este comisă într-o atmosferă de impunitate;

AN.  întrucât se estimează că 89 % dintre fetele din Eritreea au fost supuse mutilării genitale feminine (MGF); întrucât, în martie 2007, guvernul a emis o proclamație prin care MGF era declarată infracțiune și era interzisă și prin care se stabilea sponsorizarea unor programe educaționale de descurajare a acestei practici pe parcursul anului respectiv;

AO.  întrucât multe femei și fete refugiate părăsesc țara fără niciun fel de resurse și fără mijloace de supraviețuire, pentru că în Eritreea depind de tichete de masă pe care nu le mai primesc atunci când nu mai sunt prezenți membrii de sex masculin ai familiei; întrucât necesitatea de a proteja femeile și fetele, pe baza respectului pentru dreptul la viață, este considerată un motiv de acordare a azilului internațional;

AP.  întrucât economia constă în principal din agricultura tradițională de subzistență, cu probleme cronice de insecuritate alimentară și o economie informală controlată de FPDJ, care implică tranzacții în valută forte printr-o rețea netransparentă de agenți economici înregistrați în diferite jurisdicții;

AQ.  întrucât Eritreea ocupă ultimul loc în clasamentul de 189 de țări elaborat de Banca Mondială în anul 2015 privind ușurința de a face afaceri, „Ease of Doing Business”;

AR.  întrucât, în iunie 2008, forțele eritreene au trecut frontiera cu Djibouti și au capturat zona Ras Doumeira, omorând cel puțin nouă soldați din Djibouti; întrucât Eritreea și-a retras trupele doar doi ani mai târziu;

AS.  întrucât Consiliul de Securitate al ONU a impus sancțiuni asupra Eritreei în decembrie 2009, inclusiv un embargou asupra armelor, interdicții de călătorie și înghețarea activelor unora dintre oficialitățile politice și militare din țară, după sprijinul constant acordat de Eritreea anumitor grupări armate regionale ce încercau să răstoarne guverne regionale, în special în Somalia; întrucât, în iunie 2015, Consiliul de Securitate și-a reafirmat embargoul asupra armelor impus guvernului din Eritreea;

AT.  întrucât, potrivit observatorilor ONU, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și-au stabilit prezența militară în Eritreea în cadrul campaniei militare împotriva rebelilor houthi din Yemen;

AU.  întrucât FPDJ și-a asigurat controlul asupra comunităților de refugiați și din diaspora și supravegherea acestora prin intermediul ambasadelor, care sunt implicate în acțiuni de extorcare sub formă de taxe pentru diaspora și contribuții „voluntare” în schimbul unor servicii precum documente de identitate, pașapoarte, certificate de naștere și alte documente esențiale de care pot depinde refugiații; întrucât aceste practici încalcă Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice, într-o rezoluție din anul 2009 și în rezoluții ulterioare Consiliul de Securitate al ONU solicitând statelor membre ale ONU să oprească practica șantajului;

AV.  întrucât ambasadele sunt implicate într-o campanie de subminare a activității Comisiei de anchetă a ONU, obligând membrii diasporei și ai comunității de refugiați din Eritreea să semneze documente prin care afirmă că au realizat în mod voluntar serviciul militar obligatoriu și că sunt refugiați economici;

AW.  întrucât Comisiei de anchetă a ONU, raportoarei speciale a ONU și Grupului de monitorizare al ONU pentru Eritreea și Somalia li s-a refuzat intrarea în Eritreea;

AX.  întrucât FPDJ a înființat o amplă rețea internațională de informatori prin intermediul organizațiilor sale, inclusiv al celei de tineret, în vederea colectării de informații despre „inamici” și este implicat în acțiuni de comerț ilegal și șantaj în state membre ale UE; întrucât aceasta a condus la expulzarea unui diplomat eritreean de către Suedia în 2015;

AY.  întrucât liderii organizațiilor de tineret ale PFDJ din Țările de Jos au inițiat campanii juridice împotriva instituțiilor de învățământ, a presei și a autorităților publice din Țările de Jos, cu sprijinul conducerii politice de la Asmara, probabil cu scopul de a suprima orice critică la adresa regimului;

AZ.  întrucât comunitățile de refugiați din țările învecinate și de pretutindeni sunt controlate de regimul eritreean și se află sub supravegherea permanentă a acestuia; întrucât armata eritreeană îi răpește pe refugiați din țări învecinate sau cu un regim favorabil și îi returnează în Eritreea, iar numărul de minori neînsoțiți ce fug din țară este în creștere, în timp ce, după ce au fugit, refugiații se confruntă cu lipsa de siguranță, de securitate și de asistență în mai multe țări și trăiesc cu teama constantă de represalii;

BA.  întrucât refugiații eritreeni din Israel sunt deportați în mod voluntar în Rwanda și Uganda, însă nu primesc azil în aceste țări, ci sunt traficați către Sudanul de Sud, unde sunt arestați pentru trecerea ilegală a frontierei, sau către Sudan și Libia, unde mulți cad în mâinile organizațiilor teroriste,

1.  se arată șocat de situația catastrofală a drepturilor omului din Eritreea și de absența completă a statului de drept și a libertății presei;

2.  reamintește Eritreei obligațiile care îi revin în temeiul Acordului de la Cotonou de a respecta drepturile omului, valorile democratice și statul de drept;

3.  condamnă cu fermitate faptul că Eritreea continuă să încalce aceste principii, inclusiv prin tortură, asasinate extrajudiciare, detenții incommunicado, fără proces sau acuzații oficiale, politica de folosire letală a armelor de foc la frontieră și sistemul de mobilizare militară similar sclaviei;

4.  solicită Eritreei să respecte și să protejeze drepturile fundamentale ale tuturor eritreenilor, inclusiv libertatea de exprimare și de asociere, să asigure deschiderea fără întârziere a mass-media, să permită liderilor opoziției aflați în exil să se întoarcă în țară, să-i elibereze necondiționat pe toți prizonierii politici și să pună capăt represaliilor împotriva organizațiilor societății civile, precum și să pună în aplicare celelalte recomandări ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului formulate în evaluarea sa periodică universală privind statul Eritreea din anul 2014;

5.  își exprimă îngrijorarea în special în ceea ce privește detenția continuă, fără punere sub acuzare, proces sau asistență juridică, din 18 septembrie 2001, a unui grup de 11 membri marcanți ai Parlamentului din Eritreea și ai Frontului Popular pentru Democrație și Justiție, precum și, din 23 septembrie 2001, a zece jurnaliști independenți, inclusiv a cetățeanului eritreean și european Dawit Isaak;

6.  îndeamnă cu fermitate guvernul Eritreei să îi elibereze imediat și necondiționat pe acești prizonieri, împreună cu alți prizonieri deținuți pentru convingerile lor politice și solicită să fie făcute publice toate informațiile privind locul unde se află acești prizonieri și ca acestora să li se permită accesul la propriile familii și la avocați, inclusiv din rațiuni umanitare;

7.  solicită guvernului Eritreei să asigure accesul liber și echitabil al deținuților la un sistem judiciar independent și să îmbunătățească condițiile din închisori, inclusiv prin interzicerea ținerii prizonierilor în celule subterane sau containere de transport, prin eliminarea centrelor secrete de detenție și a tribunalelor secrete, ca și a practicii de reținere a prizonierilor incommunicado, precum și prin permiterea accesului regulat al prizonierilor la rude, avocați, personal medical și alte autorități și instituții competente și autorizate conform legii;

8.  îndeamnă guvernul Eritreei să pună capăt sistemului serviciului militar obligatoriu pe durată nedeterminată, demobilizând persoanele care au încheiat stagiul obligatoriu de 18 luni și eliminând în mod real practica de implicare a recruților în muncă forțată după această perioadă, precum și să garanteze exercitarea dreptului la obiecție pe motive de conștiință și să elimine practica obligatorie prin care toți elevii își petrec ultimul an de școală într-o tabără de pregătire militară;

9.  ia act de constatările Comisiei de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea privind munca forțată în beneficiul corporațiilor internaționale; consideră că aceasta demonstrează încă o dată necesitatea unui instrument internațional cu caracter obligatoriu pentru corporațiile transnaționale și alte societăți comerciale în ceea ce privește drepturile omului;

10.  solicită să se permită organizațiilor umanitare și din domeniul drepturilor omului să acționeze în Eritreea fără teamă sau intimidare și solicită facilitarea punerii în aplicare pe deplin a Cadrului de cooperare pentru parteneriat strategic 2013-2016 semnat de guvernul Eritreei și ONU la 28 ianuarie 2013;

11.  îi solicită președintelui Afewerki să pună în aplicare constituția, care a fost elaborată cu consultarea tuturor părților implicate și a societății civile și care a fost adoptată;

12.  salută măsurile adoptate de guvernul Eritreei în vederea combaterii MGF; solicită guvernului să consolideze de o manieră generală promovarea și protecția drepturilor femeilor, inclusiv prin adoptarea de măsuri suplimentare de combatere a practicilor nocive, precum căsătoriile infantile, timpurii și forțate, dar și să pună capăt impunității în cazurile de violență sexuală;

13.  îndeamnă guvernul să pună capăt politicilor de „vinovăție prin asociere” care vizează membrii familiilor celor care se sustrag de la serviciul militar obligatoriu, încearcă să fugă din Eritreea sau nu plătesc impozitul pe venit de 2 % impus de guvern expatriaților eritreeni;

14.  pune sub semnul întrebării eficacitatea politicii de „reînnoire a angajamentelor” adoptată de UE față de Eritreea; ia act de faptul că această politică nu a dat niciun rezultat, nefiind eliberat niciun prizonier politic, nici măcar Dawit Isaak și nerealizându-se progrese în ceea ce privește vreun alt aspect legat de drepturile omului; deplânge faptul că preocupările Parlamentului referitoare la programul indicativ național, încheiat recent între UE și Eritreea, au fost ignorate complet de către Comisie și Consiliu; subliniază faptul că aceste preocupări se referă în special la amploarea și gravitatea încălcărilor drepturilor omului comise de regimul eritreean, la numeroasele indicii potrivit cărora acestuia nu îi pasă de bunăstarea cetățenilor săi, la lipsa de fiabilitate a acestui regim ca partener de cooperare pentru dezvoltare, la corupția generalizată și la absența aproape completă a transparenței din gestionarea finanțelor publice în această țară, precum și la riscul utilizării necorespunzătoare a fondurilor FED pentru gestionarea migrației; solicită suspendarea imediată a cooperării, având în vedere ultima declarație a Eritreei, potrivit căreia aceasta va continua practica mobilizării pe durată nedeterminată, în condiții similare sclaviei;

15.  regretă absența oricărui fel de dialog politic între Eritreea și UE în cadrul Acordului de la Cotonou; nu înțelege de ce UE nu a deschis niciodată procedura de consultare în temeiul articolului 96 cu Eritreea și o îndeamnă să ia imediat această măsură;

16.  deplânge încercările UE de a coopera cu Eritreea în domeniul migrației; reamintește faptul că inclusiv forțele de securitate din Eritreea sunt implicate în activități de trafic și solicită o anchetă independentă privind implicarea lanțului de comandă în traficul de persoane cu migranți eritreeni; reamintește faptul că armata eritreeană adoptă politica de folosire letală a armelor de foc la frontieră împotriva persoanelor care încearcă să fugă din țară și solicită să se renunțe imediat la aceste practici; reamintește guvernului din Eritreea că are obligația de a-și proteja propriii cetățeni; reamintește, totodată, că se consideră că guvernul din Eritreea a comis încălcări grave și continue ale drepturilor omului împotriva cetățenilor săi; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să suspende imediat cooperarea în ceea ce privește prevenirea migrației neregulate și îmbunătățirea controalelor la frontiera cu Eritreea; evidențiază proporția foarte ridicată de cazuri în care se acordă dreptul de azil sau de protecție subsidiară eritreenilor de către statele membre ale UE și, prin urmare, îndeamnă statele membre să nu returneze cetățenii eritreeni care solicită azil în Europa; se arată îngrijorat în special de faptul că anunțul guvernului eritreean în sensul limitării serviciului militar obligatoriu la 18 luni, a cărui punere în aplicare nu a putut fi verificată, a determinat unele state membre ale UE să își înăsprească poziția față de solicitanții de azil din Eritreea;

17.  îndeamnă UE să se asigure că delegațiile sale din țările care se învecinează cu Eritreea facilitează accesul solicitanților de azil din Eritreea la UNHCR și la serviciile de înregistrare; solicită tuturor organizațiilor internaționale să se asigure că procedurile ce vizează refugiații sunt transparente și rapide; solicită să se acorde prioritate nevoilor de protecție internațională ale victimelor torturii și traficului de persoane;

18.  recunoaște faptul că Egiptul are dreptul de a reglementa accesul și ieșirea la frontierele sale, însă îndeamnă autoritățile și forțele de securitate din Egipt să evite utilizarea forței letale împotriva migranților ilegali ce traversează frontierele acestei țări, să respecte pe deplin dispozițiile legislative internaționale privind drepturile omului și standardele referitoare la tratamentul acestora, să le respecte dreptul la proceduri corecte și la un proces corect și să garanteze migranților deținuți posibilitatea de a contacta UNHCR, permițând totodată accesul UNHCR la toți solicitanții de azil și refugiații aflați în custodia statului; îndeamnă autoritățile egiptene să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eliberarea eritreenilor ținuți ostatici;

19.  îndeamnă autoritățile israeliene să recunoască dreptul la protecție al refugiaților eritreeni și să le acorde azil atunci când este necesar;

20.  solicită UE să adopte o poziție mult mai fermă față de regimul eritreean în cazul în care nu se realizează progrese în ceea ce privește drepturile omului, precum și să aibă în vedere măsuri restrictive, cum ar fi interdicțiile de călătorie și înghețarea activelor, îndreptate împotriva persoanelor ale căror acțiuni ar fi putut conduce sau ar putea conduce la acte de violență, la represalii și la încălcări grave ale drepturilor omului; reamintește că doar sancțiunile, precum cele adoptate de ONU, au dus până în prezent la rezultate, de orice fel, în Eritreea;

21.  solicită statelor membre ale UE să ancheteze operațiunile ambasadelor eritreene și să se asigure că solicitările de azil nu sunt legate în vreun fel de cooperarea ambasadelor eritreene;

22.  solicită ca Eritreea să colaboreze pe deplin cu Grupul de monitorizare al ONU pentru Eritreea și Somalia, cu Comisia de anchetă a ONU pentru Eritreea și cu raportoarea specială și să le permită accesul în țară;

23.  solicită ONU, Uniunii Africane, UE și partenerilor bilaterali ai Etiopiei să exercite presiuni pentru ca Etiopia să accepte frontierele propuse, întrucât aceasta ar conduce la reducerea tensiunilor dintre Etiopia și Eritreea, ceea ce, la rândul său, ar crește stabilitatea în regiunea Cornului Africii și ar face să nu mai fie legitimă continuarea „măsurilor excepționale” de către regimul din Eritreea;

24.  îndeamnă toate întreprinderile internaționale care investesc în Eritreea să acționeze în spiritul respectului deplin pentru drepturile omului și să se abțină de la acțiuni nocive;

25.  îndeamnă statele membre ale UE să ancheteze ambasadele și rolul FPDJ și al diferitelor organizații ale acestuia, inclusiv al organizației de tineret, și să interzică toate formele de asociere și de activitate care sprijină în mod direct acțiunile de control și supraveghere în Europa, care subminează principiile democratice și statul de drept și care creează modele de intimidare și șantaj; îndeamnă statele membre să acționeze în sensul eliminării taxelor pentru diaspora și să ancheteze tranzacțiile financiare aferente oricăror alte „contribuții” prelevate de asociațiile din străinătate ce au legătură cu guvernul eritreean, precum și să protejeze pe deplin dreptul la azil al tuturor refugiaților eritreeni din Europa;

26.  îndeamnă Eritreea să pună la dispoziție informații referitoare la combatanții din Djibouti dați dispăruți în urma conflictelor din 10-12 iunie 2008, astfel încât persoanele interesate să poată constata prezența prizonierilor de război din Djibouti și starea acestora;

27.  își reia solicitarea referitoare la organizarea unei conferințe la nivel național în Eritreea, care să reunească diferiții lideri de partide și reprezentanții societății civile, cu scopul de a găsi o soluție la criza actuală și de a orienta evoluția țării în direcția democrației, a pluralismului politic și a dezvoltării durabile;

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, guvernelor din Eritreea, Egipt și Israel, Uniunii Africane și Secretarului General al Națiunilor Unite.

 

 

Notă juridică - Politica de confidențialitate