PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Eritreea
2.3.2016 - (2016/2568(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Marie-Christine Vergiat, Patrick Le Hyaric, Barbara Spinelli, Stelios Kouloglou, Kostadinka Kuneva, Kostas Chrysogonos în numele Grupului GUE/NGL
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0318/2016
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,
– având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință,
– având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și Pactul de la New York din 1967,
– având în vedere raportul prezentat în mai 2014 de Raportoarea specială a Organizației Națiunilor Unite pentru situația drepturilor omului în Eritreea,
– având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit și clauzele sale referitoare la democrație și drepturile omului,
– având în vedere Inițiativa privind ruta de migrație UE-Cornul Africii, lansată la 28 noiembrie 2014,
– având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005,
– având în vedere documentul din decembrie 2011 privind rezultatele celui de-al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului cu privire la Parteneriatul pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării,
– având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE cu privire la prizonierii politici din Eritreea din septembrie 2014,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Eritreea și-a obținut independența față de Etiopia în 1993, după un război de 30 de ani; întrucât, potrivit estimărilor, războiul purtat între 1998 și 2000 la frontiera cu Etiopia a produs între 54 000 și 137 000 de victime;
B. întrucât Eritreea este una dintre țările cel mai puțin dezvoltate din lume; întrucât peste jumătate (61,0 %) dintre cei aproximativ 6 milioane de locuitori din Eritreea au vârsta de cel mult 25 de ani; întrucât Eritreea se situează pe locul 186 din 188 în clasamentul realizat de PNUD pe baza indicelui dezvoltării umane; întrucât 69,0 % din populație trăiește sub pragul sărăciei;
C. întrucât Eritreea este grav amenințată de schimbările climatice, care pot avea consecințe dramatice în ceea ce privește nutriția, accesul la apă și la servicii de salubrizare, sănătatea și adăposturile;
D. întrucât Eritreea nu a organizat alegeri democratice din 1993; întrucât Constituția Eritreei, ratificată în 1996, nu a fost niciodată pusă în aplicare și întrucât, din 2001, țara a ajuns treptat într-un regim dictatorial; întrucât, în ianuarie 2013, ca urmare a unei „revolte a opoziției exilate, prezentată ca o lovitură de stat eșuată”, a avut loc un nou val de arestări în masă; întrucât acest lucru a fost utilizat pentru a justifica închiderea țării;
E. întrucât autoritățile din Eritreea consideră toate formele de opoziție, atât din țară, cât și din străinătate, o provocare, iar cetățenii sunt hărțuiți, persecutați și, în unele cazuri, amenințați cu moartea și uciși;
F. întrucât legea care limitează serviciul militar în Eritreea la maximum 36 de luni nu se aplică; întrucât condițiile pentru serviciul militar sunt similare sclaviei și constituie unul dintre principalele motive pentru care tinerii părăsesc țara;
G. întrucât aproximativ 305 000 de eritreeni, adică 5 % din populație, au fugit din țară din cauza situației drastice a drepturilor omului și a economiei stagnante; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați declară că, din cele 200 000 de persoane care au traversat Marea Mediterană în 2014, circa 18 %, adică aproape una din cinci, erau din Eritreea;
H. întrucât regimul eritreean cere cel puțin 2 % din câștigurile diasporei eritreene pentru o taxă de redresare și reconstrucție (TRR); întrucât cetățenii eritreeni din diaspora sunt supuși în mod regulat amenințărilor, inclusiv prin represalii împotriva familiilor lor care locuiesc încă în Eritreea;
I. întrucât autoritățile din Eritreea au refuzat accesul unui raportor special al ONU privind drepturile omului, numit în octombrie 2012 pentru a investiga motivele creșterii exodului; întrucât Raportoarea specială a ONU pentru drepturile omului a fost, de asemenea, supusă unor amenințări;
J. întrucât Comisia de anchetă a ONU din Eritreea a concluzionat în 2015 că guvernul Eritreei săvârșește „încălcări sistematice, răspândite și grave ale drepturilor omului în contextul unei absențe totale a statului de drept”; întrucât tiparele comune de abuzuri din Eritreea includ: munca forțată în timpul serviciului militar obligatoriu, arestări arbitrare, rețineri, execuții extrajudiciare și dispariții forțate, alături de tortură, tratament degradant în detenție, restricții asupra libertății de exprimare și de circulație, hărțuirea lucrătorilor ONU, a organizațiilor societății civile, a jurnaliștilor și a persoanelor LGBTI, precum și reprimarea libertății religioase, care, potrivit Raportoarei speciale a ONU pentru situația drepturilor omului în Eritreea, ar putea fi considerate crime împotriva umanității;
K. întrucât drepturile omului sunt universale, inalienabile, indivizibile, interdependente și strâns legate între ele; întrucât dezvoltarea este un drept; întrucât, potrivit mai multor ONG-uri și Raportoarei speciale a ONU pentru situația drepturilor omului în Eritreea, standardele pentru libertatea presei și libertatea de exprimare sunt considerate printre cele mai joase din lume;
L. întrucât cel puțin 21 de scriitori și jurnaliști eritreeni, inclusiv scriitorul suedezo-eritreean Dawit Isaak, au fost arestați în septembrie 2001 în baza unor acuzații necunoscute și încă sunt reținuți și izolați fără a li se aduce la cunoștință acuzațiile sau fără a beneficia de un proces; întrucât există afirmații grave potrivit cărora este posibil ca ei să fi murit în condițiile îngrozitoare din închisorile din Eritreea;
M. întrucât nimic nu indică existența unor organizații ale societății civile; întrucât acest lucru înseamnă că eficacitatea ajutorului internațional pentru Eritreea este perturbată;
N. întrucât Cornul Africii este și a fost întotdeauna o regiune geostrategică importantă; întrucât astăzi întreaga regiune este destabilizată; întrucât statele din Golf agravează această destabilizare, în special în contextul războiului din Yemen; întrucât aceste țări mențin relații privilegiate cu Eritreea, inclusiv Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite, care utilizează facilități logistice eritreene, cum ar fi Portul Assab, pentru intervențiile militare din Yemen;
O. întrucât Eritreea este considerată de UE și, în special, de unele dintre statele sale membre care au colonizat o parte din regiune drept o țară strategică pentru interesele lor geopolitice și economice;
P. întrucât ajutorul internațional, inclusiv ajutorul pentru dezvoltare, ar trebui să se concentreze în primul rând asupra nevoilor populației, a democrației, a statului de drept, a universalității și indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a respectului pentru demnitatea umană, a principiilor egalității și solidarității, a respectării principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;
Q. întrucât UE a finanțat proiecte în Eritreea de la declararea independenței sale în 1993; întrucât Eritreea a suspendat cooperarea cu UE în 2001, când Eritreea a expulzat aproape toate agențiile umanitare străine care își desfășurau activitatea în țară;
R. întrucât, la 28 noiembrie 2015, miniștrii din UE-28 și din mai multe state africane, inclusiv din Eritreea, precum și din Uniunea Europeană și Uniunea Africană au lansat „Inițiativa privind ruta de migrație UE-Cornul Africii”, cunoscută și sub denumirea de „Procesul de la Khartoum”, care își propune să externalizeze controlul frontierelor UE și să limiteze numărul de migranți care ajung în Europa sub pretextul luptei împotriva traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți; întrucât Procesul de la Khartoum înseamnă și legitimitate internațională și sprijin financiar acordat regimului din Eritreea; întrucât autoritățile din Eritreea au anunțat în februarie că acest acord nu va conduce la nicio reformă a politicii privind serviciul militar din Eritreea;
S. întrucât Procesul de la Khartoum a fost promovat de către președinția italiană a Consiliului UE cu obiectivul de combatere a traficului de ființe umane, a introducerii ilegale de migranți și a cauzelor profunde ale migrației; întrucât Eritreea poate fi beneficiarul acțiunilor din cadrul Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa și poate primi fonduri suplimentare canalizate prin intermediul instrumentelor europene pentru democrație și drepturile omului,
1. consideră că o soluție durabilă la problemele Eritreei poate fi realizată doar prin promovarea unui stat liber, democratic și stabil, în care demnitatea și drepturile oamenilor pot fi îmbunătățite, garantând drepturi egale pentru toți cetățenii și luptând împotriva corupției;
2. condamnă cu fermitate încălcările sistematice tot mai frecvente ale drepturilor omului în Eritreea și condamnă consecințele dezastruoase ale acestor încălcări pentru populația din Eritreea și pentru regiune, în ansamblul său;
3. condamnă cu fermitate hărțuirea sistematică a jurnaliștilor și a reprezentanților societății civile din Eritreea; condamnă, în plus, amenințările sistematice lansate împotriva diasporei eritreene, inclusiv taxa de redresare și reconstrucție (TRR);
4. este preocupat de legătura generalizată dintre afaceri, politică și corupție în Eritreea; solicită o anchetă internațională independentă privind implicarea societăților din UE în încălcări ale drepturilor omului, în special în forme de sclavie, precum și complicitatea acestora și sprijinul lor pentru regimul din Eritreea;
5. este profund preocupat de situația economică și socială cu care se confruntă populația din Eritreea în general, în special de situația refugiaților și a persoanelor strămutate, al căror număr va continua să crească, dată fiind situația dramatică a drepturilor omului din țară și tensiunile din țările vecine;
6. condamnă ferm Procesul de la Khartoum care legitimează guvernele care constituie sursa migrației; condamnă sprijinul financiar al UE pentru politici al căror scop este externalizarea controalelor la frontieră sub pretextul luptei împotriva traficului și crearea unor „campanii de informare”, care, în realitate, legitimează regimurile autoritare și dictatoriale, fără a aduce nicio schimbare în politicile interne ale unor țări precum Eritreea;
7. condamnă toate tipurile de condiționalitate politică, inclusiv colaborarea în materie de gestionare a migrației, privind asistența oficială pentru dezvoltare (AOD); invită UE și statele sale membre să țină seama efectiv de principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare în toate acțiunile lor legate de Eritreea, pentru a se asigura că acestea sunt aliniate și nu subminează obiectivul de reducere a sărăciei și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); regretă tendința tot mai mare a politicii de dezvoltare a UE de a urma interese geopolitice, de securitate și de profit privat;
8. solicită protejarea accentului pe dezvoltare și a naturii AOD, inclusiv un sistem de raportare transparent și responsabil; reamintește rolul unic al AOD în obținerea unor rezultate eficiente ale dezvoltării; solicită ca ajutorul UE să fie în concordanță cu principiile privind eficacitatea dezvoltării convenite la nivel internațional, să se concentreze asupra drepturilor omului, să promoveze egalitatea de gen și abilitarea femeilor și să se concentreze pe abordarea problemelor profunde ale inegalității, sărăciei și malnutriției cronice, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă aprobate recent (ODD);
9. reamintește că politica în materie de investiții a UE, în special atunci când este vorba de finanțe publice, trebuie să contribuie la realizarea ODD;
10. îndeamnă UE să ia măsuri urgente și eficiente pentru a ajuta locuitorii din Eritreea să își sporească rezistența în fața El Niño, în scopul de a garanta siguranța alimentară și accesul la apă și la servicii de salubrizare;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului ACP-UE, Comunității Africii de Est și guvernelor statelor sale membre, precum și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.