Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1), în special anexa IV din acesta,

–  având în vedere articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE și statele sale membre se confruntă în continuare cu cea mai profundă criză economică și socială de la fondare; întrucât politicile neoliberale ale UE și politicile de austeritate impuse de UE în cadrul guvernanței economice au amplificat, conform așteptărilor, inegalitățile socioeconomice din statele membre și între acestea, ducând la o creștere a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială (rată care, în 2015, s-a ridicat la 24,4 % în cele 28 de state membre ale UE); întrucât dereglementarea pieței muncii și sistemele regresive de impozitare au contribuit la transferul randamentului de la lucrători la marii deținători de capital și au exacerbat decalajul de venituri și de bunăstare;

B.  întrucât stagnarea economică, rata ridicată a șomajului, șubrezirea drepturilor sociale și de muncă și creșterea inegalităților socioeconomice reclamă o tranziție fundamentală de la politicile urmărite în prezent de UE la politici care să consolideze eforturile statelor membre de a crea o creștere economică durabilă și ocuparea integrală a forței de muncă, precum și de a combate sărăcia, excluziunea socială și inegalitățile între venituri, prin politici de redistribuire și investiții publice generatoare de locuri de muncă;

C.  întrucât povara datoriilor care au rezultat din UEM este total disproporționată, existând câteva țări care profită, în timp ce altele au fost constrânse la o gravă recesiune economică; întrucât această datorie a reprezentat pretextul pentru impunerea unor programe de austeritate inacceptabile, care au condus la o creștere a datoriei, prin conversia datoriei private în datorie publică, agravată de consecințele bugetare ale recesiunii ulterioare, concomitent cu urmărirea obiectivelor de impunere a reformelor structurale și de subminare a funcțiilor sociale ale statului și a drepturilor lucrătorilor; întrucât aceste politici au avut drept rezultat creșterea ratei șomajului și a sărăciei, tăieri salariale drastice, creșterea vârstei de pensionare și scăderea nivelului cheltuielilor publice în domenii precum educația, cultura și sănătatea; întrucât aceste politici au impus executarea de programe de privatizare radicală și vor continua să diminueze cererea;

D.  întrucât răspunsul Comisiei Europene în fața crizei economice, sociale și democratice, precum cadrul de guvernanță economică, a eliminat permanent opțiunile de politică ale guvernelor și parlamentelor naționale suverane și alese în mod democratic, împiedicând exercitarea controlului democratic de către popoarele Europei și instituind o austeritate permanentă; întrucât există o opoziție în creștere în rândul populației față de acest proces capitalist de integrare europeană, care reflectă nevoia urgentă de a avea un proces de integrare care să contribuie la progresul social și democratic, la găsirea unei soluții echitabile și pașnice pentru provocările globale și la un dialog cultural la nivel mondial, urmând calea cooperării între țări cu drepturi egale;

E.  întrucât regimurile fiscale sunt astfel proiectate pentru a favoriza mai degrabă capitalurile mari decât clasa muncitoare; întrucât austeritatea și măsurile dure de disciplină fiscală, alături de pierderile masive ale veniturilor publice cauzate de evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, exercită o presiune suplimentară asupra bugetelor statelor membre și subminează interesele popoarelor și ale lucrătorilor; întrucât politica fiscală rămâne o competență a statelor membre; întrucât acordurile fiscale secrete, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea la nivel global, precum și transferul profiturilor în paradisuri fiscale sunt încă permise sau nu sunt abordate corespunzător în cadrul legal;

F.  întrucât alegerile bugetare ale UE nu reflectă prioritățile necesare pentru a stimula o creștere economică durabilă, calitativă și echilibrată din punct de vedere social și nici nu iau în considerare nevoia de solidaritate și de coeziune economică și socială între statele membre;

G.  întrucât UE se confruntă în prezent cu cea mai amplă criză umanitară a refugiaților de la cel de Al Doilea Război Mondial; întrucât UE și anumite state membre sunt direct responsabile pentru cauzele profunde ale acestui exod care determină oamenii să își părăsească locuințele ca urmare a războaielor, a schimbărilor climatice, a inechităților și a politicii de amestec în treburile interne și de agresiune impuse în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord prin intervenții militare și prin alimentarea conflictelor regionale, în coordonare deplină cu interesele geopolitice strategice ale SUA și ale NATO; întrucât modul în care este abordată această criză umanitară este dovada clară a naturii acestui eșec al UE de a își îndeplini obligațiile, inclusiv în temeiul dreptului internațional;

H.  întrucât UE are mai multe politici care pregătesc terenul pentru xenofobie și rasism și pentru dezvoltarea partidelor și mișcărilor radicale xenofobe și rasiste, deoarece impun discriminarea în tratamentul aplicat lucrătorilor, refugiaților și migranților pe baza naționalității;

I.  întrucât propunerea pentru un nou acord destinat Regatului Unit în cadrul UE, care ar fi fost aplicat în cazul în care referendumul britanic ar fi avut alt rezultat, ar încărca agenda dereglementării și a competitivității și ar submina libertatea de circulație și principiul nediscriminării; întrucât acest demers a fost o demonstrație a standardelor duble aplicate statelor membre din UE; întrucât interesele unilaterale ale statelor membre mai mari nu ar trebui să prevaleze asupra intereselor celor mai mici state;

J.  întrucât ar trebui să fie recunoscut dreptul oricărui stat membru de a se retrage din UE;

K.  întrucât rezultatul referendumului britanic demonstrează că este necesară o altă Europă, care trebuie clădită cu acordul populației, care așteaptă decizii concrete în domeniile sociale, precum ocuparea forței de muncă, transparența și bunăstarea, respingerea măsurilor de austeritate;

L.  întrucât toate deciziile privind relațiile viitoare dintre UE și Regatul Unit, după ieșirea Regatului Unit din UE, trebuie să fie rezultatul unui proces democratic și să implice atât Parlamentul European, cât și parlamentele naționale; întrucât toate statele membre au dreptul și datoria de a dezvolta relații economice, politice și culturale cu Regatul Unit conform propriei lor alegeri, pe baza intereselor reciproce, a prieteniei dintre popoare și a cooperării între state suverane;

M.  întrucât referendumul din Regatul Unit a demonstrat nevoia de a stimula procesul reunificării Irlandei printr-un referendum, astfel cum se prevede în Acordul din Vinerea Mare; întrucât existența unei frontiere internaționale între nord și sud ar avea consecințe negative grave pentru Irlanda; întrucât UE ar trebui să continue să susțină în mod proactiv procesul de pace în Irlanda și să prevadă continuarea acestuia în orice negociere privind retragerea Regatului Unit;

N.  întrucât există un deficit democratic care rezultă din politicile și opțiunile UE, care constituie o problemă enormă, iar mulți cetățeni simt că nu sunt reprezentați de instituții; întrucât acest deficit poate fi contracarat doar prin transparență, deschidere și apărarea valorilor democrației, inclusiv un grad mai ridicat de participare a cetățenilor, pace, toleranță, progres, solidaritate și cooperare între popoare;

O.  întrucât dorința suverană a popoarelor de a își decide propria cale de dezvoltare în fiecare stat membru ar trebui să fie apărată ca un drept absolut;

P.  întrucât criza schimbărilor climatice continuă să prezinte o amenințare la adresa stabilității, a sănătății și a mijloacelor de existență ale societăților în întreaga lume, precum și la adresa bunăstării animalelor și a biodiversității; întrucât angajamentele asumate în cadrul COP 21, deși ambițioase în aparență, ar trebui consolidate cu atenție în direcția potrivită;

Politici macroeconomice și de austeritate

1.  îndeamnă Comisia Europeană să prezinte un program de lucru care să abordeze provocările majore cu care se confruntă în prezent popoarele și statele membre, precum stagnarea economică, deflația, inegalitățile socioeconomice și sărăcia în creștere, investițiile și creșterea economică dezechilibrate, rata ridicată a șomajului și răspândirea condițiilor de muncă precare, șubrezirea drepturilor sociale și de muncă, nivelul ridicat al datoriilor, o nevoie crescută de protecție internațională, precum și criza schimbărilor climatice; este profund îngrijorat de intenția Comisiei Europene de a continua politicile de consolidare fiscală, privatizările, reforma structurală și dereglementarea, împotriva interesului popoarelor; afirmă că provocările sociale, economice, politice și de mediu pot fi depășite doar printr-o schimbare profundă, în direcția politicilor progresiste, care pun populația și mediul în centrul strategiilor de dezvoltare, și nu interesele piețelor financiare și ale marilor capitaluri;

2.  regretă profund impunerea în continuare de către instituțiile UE a măsurilor de austeritate asupra statelor membre și, în special, șantajul instituțiilor UE la adresa unor țări care își exprimă propriile opțiuni de creștere și dezvoltare; insistă asupra faptului că instituțiile europene ar trebui să respecte suveranitatea națională a fiecărui stat membru și decizia popoarelor de a progresa către dezvoltare, creștere economică și coeziune socială și nicio țară nu ar trebui să fie sancționată pentru stimularea economiei sale, fie prin planuri de investiții publice, fie prin politici fiscale de redistribuire și progresive;

3.  solicită încetarea imediată a așa-numitelor memorandumuri de înțelegere și a politicilor de austeritate și neoliberale contraproductive și dezastruoase din punct de vedere social pe care le-au impus; consideră că aceste memorandumuri au impus politici fiscale neloiale, care încalcă principiul egalității proporționale și a impozitării progresive; solicită crearea unui plan de urgență care să sprijine economia țărilor în care a intervenit troica;

4.  regretă răspunsul insuficient în cadrul UE la scandalurile privind impozitele; susține obligația de a prezenta public atât deciziile fiscale, cât și raportările pentru fiecare țară în parte, în vederea asigurării transparenței și a controlului; susține eliminarea centrelor off-shore și a altor paradisuri fiscale, sprijinirea cooperării pentru eliminarea secretului bancar în scopuri fiscale, promovarea măsurilor de cooperare în prevenirea și combaterea spălării banilor și a evaziunii fiscale, precum și sancționarea tranzacțiilor speculative prin măsuri de politică fiscală și garantarea faptului că impozitele se plătesc acolo unde se creează valoarea; solicită o reuniune internațională la nivel înalt în cadrul Națiunilor Unite, în vederea definirii unei foi de parcurs și a unui plan comun de acțiune pentru eliminarea paradisurilor fiscale și a dumpingului fiscal;

5.  solicită încetarea imediată a procesului de înființare a unei uniuni a piețelor de capital; reiterează necesitatea de a separa serviciile bancare de investiții de serviciile bancare pentru persoane fizice și de a consolida controlul public al sectorului financiar; subliniază că dereglementarea piețelor financiare, procesul dezastruos al privatizării cu care se confruntă sectorul financiar, fenomenul rezultat al fuziunilor și achizițiilor care au condus la o creștere semnificativă a concentrării industriei și care au creat așa-numitele bănci „prea mari pentru a se prăbuși”, precum și financiarizarea economiei, au fost răspunzătoare pentru criza economiilor țărilor; respinge uniunea bancară;

6.  solicită Comisiei Europene să asigure implementarea eficientă și în timp util a investițiilor, care să acorde prioritate țărilor care beneficiază de asistență financiară, vizând în special regiunile aflate în criză economică și în recesiune, cu niveluri ridicate ale șomajului și ale sărăciei, stimulând creșterea economică și crearea de locuri de muncă, precum și consolidând microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii (MIMM) și asigurând o dezvoltare economică și o coeziune socială sănătoase;

Guvernanța economică și UEM

7.  consideră că Tratatul privind stabilitatea fiscală, actul bugetar și semestrul european ar trebui să fie revocate, deoarece reprezintă o cămașă de forță economică nedemocratică, cu efecte adverse asupra investițiilor, a creșterii și a creării de locuri de muncă; subliniază necesitatea urgentă ca statele membre să își recâștige competențele de a decide în privința politicilor economice care abordează cel mai bine nevoile lor specifice;

8.  subliniază faptul că nivelul datoriei publice și externe în țările de la periferia UE se numără printre cele mai mari din lume – o consecință a naturii asimetrice a procesului de integrare; consideră că este imperativ să se reducă datoriile, prin renegocierea datoriei (a sumelor, a scadenței și a ratelor dobânzii) și prin anularea componentei sale speculative și nelegitime, aducând-o la niveluri sustenabile, în regim de urgență, ca o chestiune elementară de echitate; solicită o conferință interguvernamentală care să revoce Tratatul de stabilitate fiscală;

9.  îndeamnă Comisiei să permită – până la abrogarea definitivă a Tratatului de stabilitate fiscală – un spațiu de manevră fiscală, pentru a furniza în continuare lichidități pentru investiții, pentru dezvoltare în educație, cultură și sănătate și pentru o dezvoltare socială holistică, demers care va facilita ocuparea forței de muncă în condiții de calitate și de siguranță și va consolida bunăstarea;

10.  solicită crearea unui plan de urgență care să sprijine economia acelor țări care au avut de suferit din cauza intervenției troicii;

11.  solicită crearea unui program de sprijin pentru acele state membre care pot dori să negocieze renunțarea la zona euro, pe baza faptului că apartenența lor a devenit nesustenabilă și insuportabilă; subliniază că un astfel de program ar trebui să prevadă o compensație adecvată pentru daunele sociale și economice cauzate;

12.  prin urmare, respinge ferm raportul celor cinci președinți, care nu oferă nicio soluție de ieșire din sistemul de austeritate dominant, dar propune ca politicile existente să fie aprofundate, inclusiv prin creșterea competitivității și a convergenței structurale, impunând politici fiscale și o austeritate stricte;

Munca și drepturile sociale

13.  critică ferm politicile de austeritate – așa-numitele politici în materie de competitivitate, liberalizarea și dereglementarea pieței muncii – care au subminat drepturile de bază sociale și în materie de muncă în statele membre; susține dreptul la negocieri colective, cu implicarea directă a organizațiilor lucrătorilor, ca un instrument esențial pentru a proteja și a consolida drepturile de a combate discriminarea, dumpingul social, ocuparea forței de muncă în condiții precare și frauduloase, dereglementarea timpului de lucru, munca atipică, extinderea sectorului cu salarii reduse, concurența privind diminuarea salariilor, fenomenul lucrătorului sărac, excluziunea socială, pensionarii săraci și hărțuirea și violența la locul de muncă, precum și pentru a proteja lucrătorii de autoexploatare în noile forme de muncă, inclusiv munca în mediul digital și în spații aglomerate, protejând dreptul de „deconectare”;

14.  respinge și regretă criticile aduse de Comisia Europeană la adresa politicilor care urmăresc evaluarea salariilor și redistribuirea venitului și a bunăstării în favoarea lucrătorilor; subliniază necesitatea introducerii unor măsuri eficiente, pentru a combate discriminarea salarială în cadrul unei politici salariale care să ia în considerare conceptul salarizării egale pentru muncă egală; subliniază necesitatea punerii în aplicare a unor politici de dezvoltare care să promoveze creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să combată ratele ridicate ale șomajului, care afectează în cea mai mare măsură femeile și tinerii;

15.  îndeamnă Comisia Europeană să înceteze să recomande reorganizarea și reducerile în structurile administrative din statele membre și să înceteze să susțină și să promoveze flexisecuritatea în ocuparea forței de muncă și în serviciile publice, deoarece aceste abordări au slăbit fără îndoială drepturile sociale ale lucrătorilor și au consolidat transferul de avere către capitalurile mari;

16.  reamintește Comisiei Europene de angajamentul său de a adera la Carta socială europeană reînnoită și solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere pentru aderarea la Cartă; în plus, îndeamnă ferm Comisia să prezinte o propunere pentru un protocol social, care să pună interesele sociale și colective mai presus de libertățile economice;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Directiva privind detașarea lucrătorilor, în forma sa actuală, nu abordează problemele principale ale mobilității lucrătorilor în cadrul UE; îndeamnă Comisia Europeană ca, în strânsă colaborare cu statele membre, să efectueze o revizuire a acestei directive, să combată dumpingul social în toate aspectele sale și să asigure accesul lucrătorilor detașați la aceleași beneficii sociale pe care le au lucrătorii din țara de primire, inclusiv garantarea principiului salarizării egale pentru muncă egală în același loc; afirmă că în nicio situație un lucrător nu ar trebui să se confrunte cu diminuarea salariului sau a drepturilor sociale; în plus, solicită ca revizuirea viitoare a Regulamentului nr. 883/2004 să consolideze coordonarea sistemelor de securitate socială a statelor membre; subliniază necesitatea de a consolida aplicarea legislației sociale și în domeniul muncii în toate sectoarele;

18.  solicită o listă neagră a companiilor din UE, incluzând societățile de tip „cutie poștală”, responsabile pentru încălcări repetate ale legislației sociale și de muncă UE și a statelor membre, și solicită ca aceste companii să facă obiectul unei interdicții de a primi contracte și subvenții publice, inclusiv finanțare de la UE, pentru o anumită perioadă;

19.  solicită Comisiei Europene ca, în contextul discuției și al recomandărilor privind cadrele naționale de insolvență, să asigure participarea și informarea lucrătorilor și a organizațiilor lucrătorilor în toate stadiile procedurii și să prevină utilizarea strategică a procedurilor de insolvență pentru a scădea condițiile de angajare a lucrătorilor sau pentru a facilita disponibilizările; în acest context, solicită Comisiei Europene să faciliteze preluarea de către lucrători a companiilor care se confruntă cu insolvența, în vederea menținerii activității lor economice și a reducerii la minimum a pierderii locurilor de muncă;

20.  subliniază necesitatea unei strategii integrate de combatere a sărăciei, care să se concentreze, printre altele, asupra reducerii sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale; solicită evaluarea și crearea unor sisteme de venit minim, la nivelul statelor membre, care să garanteze un procent al venitului mediu în respectivele state membre, cu o referință minimă de cel puțin 60 %, ca un pas important către eradicarea sărăciei;

21.  subliniază necesitatea de a apăra și de a dezvolta, în statele membre, funcțiile sociale ale statului și oferta serviciilor publice, care ar trebui să includă, printre altele, accesul la justiție și la sistemele publice universale, gratuite și de calitate de educație și de sănătate, servicii de îngrijire pentru copii și pentru persoane bolnave și în vârstă, precum și un nivel ridicat de protecție socială în general;

22.  consideră că toate acțiunile și programele UE în domeniile culturii și educației ar trebui să conțină o dimensiune sistematică, incluzivă din punct de vedere social, să promoveze politici pentru învățământul public de calitate și să contribuie la accesul deplin la cultură și la recreere pentru toți; prin urmare, solicită Comisiei Europene și statelor membre să excludă toate cheltuielile publice legate de învățământ și cultură din calculul deficitului public în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere;

23.  regretă că programele UE privind mobilitatea nu și-au îndeplinit complet scopul și că au impus o discriminare inacceptabilă în ceea ce privește accesul; prin urmare, solicită Comisiei Europene să consolideze accesul la toate programele de mobilitate pentru toate persoanele care doresc să își depună candidatura, în special grupurile dezavantajate, și să îmbunătățească informațiile și accesul la programele privind mobilitatea în sistemele de învățământ profesional și tehnic; regretă tendința recentă, adoptată în cadrul anumitor programe, de a înlocui sistemele de granturi cu sisteme de garantare a creditelor, precum Erasmus+ și Europa Creativă; prin urmare, solicită sisteme decente de granturi, care să permită acoperirea întregii perioade petrecute în afara țării de origine, în vederea asigurării accesului universal la aceste programe de mobilitate;

24.  subliniază că serviciile online, comerțul electronic, domeniul drepturilor de autor (care îi vizează nu numai pe autori, ci și pe artiști, interpreți și producători), protecția, gestionarea și stocarea datelor, precum și neutralitatea rețelei, necesită o abordare comună, la nivelul comunității și la nivel internațional, care să aibă ca principiu director ideea că apărarea intereselor publice va avea întotdeauna prioritate față de logica afacerilor și a profitului; subliniază că internetul aparține domeniului public și că este deosebit de important să se asigure principiul neutralității rețelei;

Drepturile femeii și egalitatea de gen

25.  regretă profund că Comisia Europeană nu a reușit să prezinte o nouă strategie privind egalitatea între femei și bărbați pentru perioada 2015-2020 și solicită să se prezinte o astfel de strategie;

26.  solicită Comisiei Europene ca, în cooperare cu statele membre, să prezinte o propunere pentru o strategie a UE cuprinzătoare privind violența împotriva femeilor, care să abordeze toate formele de violență; salută propunerea Comisiei Europene privind aderarea UE la Convenția de la Istanbul și inițiativa de a lansa, în 2017, o campanie de sensibilizare privind combaterea violenței împotriva femeilor;

27.  condamnă retragerea Directivei privind concediul de maternitate; solicită Comisiei Europene să prezinte o nouă propunere care să respecte poziția Parlamentului în favoarea creșterii actualei perioade minime garantate a concediului de maternitate cu plata integrală a salariului de la 14 la 20 de săptămâni și a dreptului obligatoriu la concediu de paternitate plătit; consideră că trebuie adoptate măsuri specifice în toate statele membre pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața de familie și viața profesională pentru femei și bărbați și pentru a majora durata concediului pentru creșterea copilului, plătit integral, făcând progrese spre un sistem mai echitabil al concediului pentru creșterea copilului;

28.  de asemenea, solicită Comisiei Europene să garanteze și să includă accesul universal la sănătatea și la drepturile sexuale și de reproducere în toate domeniile de politică conexe la nivelul UE și dincolo de aceasta;

Democrația, drepturile omului și libertățile

29.  condamnă ferm acordul UE-Turcia, precum și alte propuneri care vizează externalizarea frontierelor UE, pentru a menține în afara UE persoanele care au nevoie de protecție, încălcând în totalitate angajamentele UE și ale statelor membre față de dreptul internațional, inclusiv principiul nereturnării; condamnă accentul puternic asupra prevenirii și represiunii migrației neregulamentare, inclusiv prin detenție, fără a ține cont de numărul în creștere al solicitanților de azil care fug din calea războaielor, a persecuției, a foametei și a dezastrelor climatice; condamnă înmulțirea propunerilor represive și a răspunsurilor militare din partea Comisiei Europene în perioada 2015-2016 la această criză umanitară, precum EUNAVFOR MED, operațiunea NATO în Marea Egee, propunerea de consolidare a puterilor Frontex prin înființarea unui sistem de pază europeană de frontieră, crearea de centre de detenție pentru refugiați, accelerarea returnărilor, inclusiv a solicitanților de azil, și presiunea Comisiei Europene de a declara Turcia (o țară cu o situație precară a drepturilor omului) drept o țară terță sigură pentru solicitanții de azil;

30.  solicită Comisiei Europene să redirecționeze fondurile alocate pentru înăsprirea controlului la frontiere și consolidarea „Fortăreței Europa” către primirea refugiaților și a migranților, în special prin programe de relocare, prin activități proactive de căutare și de salvare, prin crearea unor centre de primire deschise și demne și prin incluziunea socială a refugiaților și a migranților; solicită Comisiei Europene să dezvolte propuneri pentru modalități sigure și legale de acces la UE pentru toate femeile, bărbații și copiii care au nevoie de protecție, precum și pentru lucrătorii migranți, inclusiv un program de relocare imediat, ambițios și obligatoriu, și să sprijine propunerea Parlamentului European privind vizele umanitare în revizuirea Codului de vize, astfel încât oamenii să nu mai fie forțați să își riște viețile pe Marea Mediterană sau în deșerturi în drumul lor spre Europa;

31.  salută propunerile Comisiei Europene de a stabili măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în favoarea Italiei și a Greciei; regretă pasivitatea statelor membre în îndeplinirea angajamentelor luate în această privință;

32.  solicită punerea în aplicare a dreptului la viața de familie, astfel cum este consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului, fie într-o țară terță, fie în cadrul UE, precum și nevoia urgentă de a accelera relocarea, inclusiv accelerarea procedurilor pentru aplicanții vulnerabili; reamintește că țara de relocare ar trebui să se bazeze pe legăturile de familie, de limbă și culturale ale refugiaților; subliniază necesitatea de a promova incluziunea socială și integrarea pe piața muncii a refugiaților și a migranților, recunoscând și luând în considerare în favoarea lor competențele și calificările pe care le au, și de a asigura protecția împotriva exploatării și a discriminării;

33.  regretă eșecul Comisiei de a propune o variantă pentru Regulamentul Dublin, bazată pe o distribuire a răspunderii; exprimă îngrijorări majore în privința obligației statelor membre de a analiza dacă solicitarea unei persoane ar putea fi declarată inadmisibilă pe baza conceptelor de țară terță sigură sau prima țară de azil;

34.  solicită adoptarea imediată a Directivei orizontale a UE de combatere a discriminării, pentru a face progrese în combaterea discriminării, inclusiv a atacurilor asupra minorităților, a migranților și a solicitanților de azil, precum și asupra altor grupuri vulnerabile; consideră că amplificarea sentimentelor și a numărului de organizații rasiste și xenofobe are legătură cu ascensiunea extremei drepte și a fenomenelor fasciste în Europa, fapt care nu poate fi luat în considerare separat de politicile care au fost puse în aplicare în Europa și în statele membre în ultimele decenii;

35.  regretă numărul în creștere de acțiuni și cazuri de discursuri care instigă la ură, îndreptate împotriva minorităților etnice și religioase, a persoanelor LGBTI, a solicitanților de azil și a persoanelor fără locuință;

36.  solicită Comisiei să evalueze punerea în aplicare a strategiile naționale de integrare a romilor și recomandările Consiliului privind măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre și, dacă este cazul, să propună măsuri suplimentare pentru incluziunea efectivă a romilor;

37.  își exprimă îngrijorarea profundă față de Agenda europeană privind securitatea, care este unilaterală și represivă și vizează o singură dimensiune a politicilor represive și de extindere a instituțiilor UE de aplicare a legii; critică securizarea în creștere a politicilor, incluzând colectarea datelor cu caracter personal și crearea de profiluri ale cetățenilor, profitând de exacerbarea temerilor legitime ale persoanelor, utilizând combaterea terorismului pentru a ataca drepturile și libertățile cetățenilor și pentru a amplifica supravegherea statului; subliniază că, în pofida celor peste 80 de instrumente juridice cu caracter obligatoriu adoptate în ultimii 12 ani în domeniul combaterii terorismului, recentele atacuri violente au demonstrat în mod dramatic eșecul abordării exclusiv represive promovate de instituțiile UE și de guvernele statelor membre; condamnă legislația represivă, care nu doar a încălcat în mod considerabil drepturile omului ale tuturor cetățenilor și rezidenților UE, dar a contribuit activ, de asemenea, la subminarea și la compromiterea actualelor politici de prevenire, precum activitățile pentru tineret, politicile de coeziune socioeconomică și alte instrumente de prevenire destinate susținerii persoanelor expuse riscului de excluziune socială;

38.  solicită Comisiei să întreprindă eforturi serioase pentru a proteja cetățenii de supravegherea în creștere a statului; în acest context, își exprimă îngrijorarea profundă în privința competențelor extinse ale noii Unități Europol de semnalare a conținutului online (IRU) de a monitoriza și a controla internetul fără nicio intervenție judiciară; subliniază că noul regulament al Europol nu a oferit o bază legală explicită pentru IRU;

39.  consideră că revizuirea Directivei privind combaterea terorismului este extrem de vastă prin aceea că incriminează niște potențiale acte pregătitoare, fără a fi nevoie să existe un scop explicit de a comite cu intenție o infracțiune de terorism; subliniază faptul că acest lucru contravine unui principiu consacrat al dreptului penal potrivit căreia intenția este un element-cheie al oricărei definiții penale;

40.  solicită actualizarea Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, astfel încât să poată fi aliniată la Regulamentul privind protecția datelor recent adoptat;

41.  invită Comisia să țină seama pe deplin de hotărârea CJUE în cauzele conexate C 293/12 și C 594/12 din 8 aprilie 2014; în acest context, îndeamnă Comisia să se abțină de la propunerea unor măsuri suplimentare bazate pe păstrarea generalizată a datelor;

42.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru statele membre cu scopul de a îmbunătăți condițiile de detenție, în special având în vedere folosirea la scară largă a arestării preventive, inclusiv în cazurile care fac obiectul unui mandat european de arestare (MEA); invită Comisia să țină seama pe deplin de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind condițiile de detenție;

43.  este profund dezamăgit de pasivitatea Comisiei în ceea ce privește raportul legislativ din proprie inițiativă referitor la revizuirea mandatului european de arestare; invită Comisia să prezinte o nouă propunere, ținând seama de raportul Parlamentului cu privire la acest subiect, în special de aspectele legate de testele de proporționalitate;

44.  regretă faptul că Comisia nu a inclus în noile sale inițiative o nouă propunere actualizată privind accesul public la documente, care să reflecte acordul în prima lectură obținut de Parlament în 2011;

45.  îndeamnă Comisia să răspundă la solicitările formulate de Parlamentul European în rezoluțiile sale referitoare la acuzațiile de transport și deținere ilegală de prizonieri în anumite țări europene de către CIA, în special după raportul Senatului SUA privind actele de tortură comise de CIA;

46.  afirmă caracterul profund antidemocratic al acestei UE, după cum se poate observa din modul în care instituțiile europene tratează rezultatele participării cetățenilor și ale eforturilor lucrătorilor; prin urmare, îndeamnă Comisia Europeană să ia în serios participarea cetățenilor în diferitele sale manifestări democratice, să respecte orice referendum viitor referitor la probleme ale UE și solicită ca dreptul inalienabil al indivizilor de a dezbate și de a-și exprima voința să fie respectat; respinge, în această privință, argumentul inevitabilului;

47.  reamintește Comisiei angajamentul asumat de a prezenta o propunere privind un acord interinstituțional referitor la un registru de transparență obligatoriu pentru toate instituțiile UE; reafirmă necesitatea de a consolida democrația reprezentativă și participativă;

48.  invită Comisia Europeană să prezinte o propunere de revizuire a inițiativei cetățenești europene pe baza concluziilor prezentate în raportul de punere în aplicare al Parlamentului European;

49.  consideră că este necesar să se îmbunătățească calitatea procesului legislativ al UE; cu toate acestea, insistă că Agenda pentru o mai bună reglementare și REFIT nu ar trebui utilizate drept pretext pentru dereglementare, proces care deteriorează protecția socială, protecția consumatorilor, standardele de mediu, standardele de bunăstare a animalelor și dialogul social; insistă, prin urmare, ca toate evaluările de impact și deciziile Comitetului de analiză a reglementării să fie făcute publice;

50.  îndeamnă, în schimb, Comisia să garanteze că toate actele legislative viitoare sunt supuse unei evaluări a impactului social și în domeniul drepturilor fundamentale și să includă clauze de caducitate pentru a garanta revizuirea periodică a legislației UE;

Piața internă și comerțul internațional

51.  consideră că piața unică, în multiplele sale abordări sectoriale, a accentuat/facilitat desființarea instrumentelor suverane economice de reglementare, dominația economică, divergența și dezvoltarea inegală și a promovat evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală, transferul profiturilor către paradisuri fiscale, privatizarea, liberalizarea relațiilor comerciale și concentrarea capitalului; prin intermediul pieței unice și în numele competitivității, UE a sponsorizat/sprijinit și promovat atacuri împotriva drepturilor lucrătorilor, ceea ce a condus la inegalități sociale, dereglementarea forței de muncă, devalorizarea salariilor și ocuparea tot mai precară a forței de muncă, în timp ce politicile fiscale mai corecte și mai redistributive au fost distruse sau obstrucționate; constată că, spre deosebire de ceea ce se afirmă în mod sistematic, piața unică a condus la creșterea costurilor pentru consumatori și la degradarea serviciilor prestate;

52.  regretă întârzierea cu care Comisia a informat Parlamentul și Consiliul cu privire la actele de rectificare a actelor delegate și tranzitorii delegate corelate cu Codul vamal al Uniunii (CVU); consideră inacceptabil faptul că aceste notificări transmise cu întârziere au îngreunat exercitarea de către Parlament a puterii sale de control; prin urmare, îndeamnă Comisia să asigure o mai bună cooperare a serviciilor sale cu Parlamentul și o informare timpurie cu privire la finalizarea și punerea în aplicare a CVU;

53.  regretă că Comisia Europeană continuă să slăbească protecția denunțătorilor, a jurnaliștilor, a consumatorilor și a lucrătorilor prin Directiva privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale); îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să garanteze că denunțătorii sunt protejați atât juridic, cât și material atunci când se poate presupune în mod rezonabil că protejează interesul public; constată, cu toate acestea, că standardele de protecție rămân neuniforme pe teritoriul UE și nu oferă o protecție suficientă, așa cum arată cazuri recunoscute recente; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind protecția minimă a denunțătorilor;

54.  subliniază faptul că fiecare țară trebuie să aibă dreptul de a-și defini politicile comerciale și de a încheia acele acorduri comerciale care sunt cele mai conforme cu interesele lor și cu caracteristicile și nevoile lor economice, ținând cont de nivelurile lor de complementaritate cu țările terțe;

55.  consideră că rezultatul referendumului din Regatul Unit este încă un motiv care justifică faptul că ratificarea oricărui acord comercial în curs de negociere al UE cu părți terțe ar trebui să fie suspendată provizoriu; se opune abordării politicii comerciale în materie de liberalizare, dereglementare și privatizare, forțată de Comisia Europeană la numeroși parteneri din întreaga lume, precum și logicii dogmatice a liberului schimb, care determină acest punct de vedere comercial și respinge, în special, acordurile megaregionale, cum ar fi TTIP , CETA și TiSA, și, într-un mod diferit, APE; regretă orientarea comercială generală a UE, care compromite suveranitatea statelor membre și servește interesele geopolitice ale celor mai bogate țări, precum și ale corporațiilor multinaționale, de a controla și exploata activele din țări terțe, sporind asimetriile intra- și interregionale și perpetuând dependențele țărilor mai puțin dezvoltate (în interiorul și în afara UE); afirmă că aceste acorduri contribuie la distrugerea și dereglementarea muncii, la creșterea sărăciei, la sporirea speculațiilor (în special la produsele alimentare), precum și la distrugerea serviciilor publice și reprezintă o amenințare pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, agricultura și mediul durabil și diversitatea culturală; solicită un comerț internațional reglementat, pe bază de complementaritate reciprocă;

56.  solicită un comerț internațional reglementat, pe bază de complementaritate reciprocă; se opune, în special, includerii unei clauze privind ISDS în acordurile comerciale sau în cadrul UE, fie într-o formă tradițională, fie sub formă de ICS, deoarece consideră că nu există niciun motiv pentru a le acorda investitorilor jurisdicții speciale care obligă statele să plătească sume imense de bani și care le reduc spațiul de politică; insistă asupra faptului că toate documentele de negociere trebuie să fie făcute publice și că toate parlamentele naționale trebuie să fie consultate înainte de adoptarea unor astfel de acorduri, care afectează foarte mult existența cotidiană a națiunilor;

Dezvoltare regională, producția și sectoarele strategice

57.  respinge abordarea CE privind subordonarea politicii de coeziune guvernanței economice a UE; subliniază că politica regională este un instrument important pentru promovarea coeziunii economice și sociale, având ca obiective principale reducerea disparităților regionale, în special în regiunile mai sărace și în cele ultraperiferice, promovarea unei convergențe reale și încurajarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; insistă asupra faptului că politica de coeziune nu ar trebui să fie folosită ca instrument de pedeapsă financiară dacă o regiune sau un stat membru respinge politicile de dereglementare și de privatizare;

58.  recomandă să fie puse în aplicare de urgență măsuri destinate sectoarelor productive, care joacă un rol vital în fiecare economie, având astfel un rol esențial în dezvoltarea potențială a fiecărei țări; solicită promovarea proiectelor publice și sprijinirea MIMM-urilor, a cooperativelor și a autorităților publice locale, precum și consolidarea și orientarea în această direcție a fondurilor UE;

59.  îndeamnă Comisia să acorde prioritate țărilor care au fost cel mai grav afectate de criza economică și să vizeze în special regiunile aflate în recesiune, cu niveluri ridicate ale șomajului și sărăciei;

60.  consideră că fondurile de care UE dispune în prezent și resursele financiare pe care UE le consacră în prezent pentru politica de coeziune sunt insuficiente pentru a satisface necesitățile unei convergențe reale și pentru a face față disparităților regionale, nivelului ridicat al șomajului, inegalității de venituri și sărăciei din statele membre; subliniază necesitatea consolidării bugetului UE în domeniul politicii de coeziune; subliniază că este important ca gestionarea și amenajarea teritorială să rămână de competența statelor membre individuale; observă că este esențial să se evite restanțele la plăți în viitor pentru a garanta punerea în aplicare cu succes a politicilor de coeziune ale UE;

61.  observă valoarea redusă a investițiilor pentru cercetare-dezvoltare, astfel cum este propusă în bugetul UE; solicită CE să nu concentreze alocarea finanțării pentru cercetare în câteva universități, centre de cercetare și corporații;

62.  reafirmă faptul că apa este un drept universal, care ar trebui garantat fiecărei ființe umane și care nu ar trebui să facă obiectul privatizării;

63.  solicită o politică descentralizată în domeniul pescuitului (PCP), care să promoveze modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului, asigurând viabilitatea socioeconomică a acestuia, sustenabilitatea resurselor, menținerea și crearea de locuri de muncă, precum și îmbunătățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor din acest sector; solicită adoptarea de măsuri care să asigure suveranitatea națională asupra zonelor economice exclusive ale statelor membre și asupra resurselor de pescuit ale acestora;

64.  solicită protejarea biodiversității în mediile marine, asigurând condiții favorabile pentru refacerea populațiilor de pești, prin implementarea unor practici adecvate de gestionare durabilă; reafirmă necesitatea ca PCP să recunoască trăsăturile specifice ale pescuitului costier și la scară mică, precum și ca instrumentele existente să corespundă nevoilor sectorului;

65.  consideră că 30 de ani de politică agricolă comună au afectat semnificativ sectorul agricol din statele membre, contribuind la criza din sectorul agricol; solicită regândirea abordării privind unul dintre principiile fondatoare ale PAC (articolul 39, punctul 2), „asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă”, pentru a combate gradul crescut de concentrare a producției și gradul crescut de agricultură intensivă, reducerea numărului de agricultori la scară mică și de organizații ale agricultorilor, precum și accentuarea asimetriilor regionale și dependența de produse din exterior, care favorizează cele mai mari economii europene; regretă că acest fenomen pune în pericol patrimoniile noastre rurale și agricole de importanță mondială, în timp ce marile întreprinderi agroalimentare își extind marjele și impun propriul model de sistem alimentar mondial, care are efecte distructive asupra mediului; subliniază că agricultorii, și nu marile întreprinderi, trebuie să se afle în centrul oricăror politici agricole și alimentare pentru a stimula cu adevărat durabilitatea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă în toate regiunile;

66.  regretă că politicile actuale duc la reducerea drastică a numărului fermelor familiale tradiționale în întreaga UE și, ulterior, la degradarea activității economice și sociale în zonele rurale;

67.  se opune cu fermitate acaparării terenurilor, dominării pieței și stabilirii unor prețuri inechitabile de către marile întreprinderi agroalimentare, care exploatează agricultorii și impun supraproducția în detrimentul calității alimentelor, al bunăstării oamenilor și animalelor și al mediului;

68.  solicită CE să interzică toate formele de brevetare a semințelor, pentru a proteja agricultorii împotriva presiunii și puterii întreprinderilor multinaționale producătoare de semințe și pentru a proteja varietățile locale și patrimoniul genetic și cultural; solicită CE să colaboreze cu statele membre pentru a interzice autorizarea, cultivarea și comercializarea de OMG-uri și să ia măsuri privind utilizarea pe scară largă a pesticidelor;

69.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare, fără întârziere, punctele restante din strategia Uniunii Europene privind protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015; îndeamnă Comisia să conceapă o strategie nouă și ambițioasă pentru protejarea și bunăstarea animalelor pentru perioada 2016-2020, pentru a depăși carențele și lacunele existente, astfel încât să se creeze condiții echitabile și să se îmbunătățească bunăstarea animalelor la nivelul UE;

70.  consideră că finanțarea UE pentru agricultură ar trebui să vizeze dezvoltarea sistemelor agricole ale statelor membre astfel încât să reducă dependența acestora față de materii prime din exterior și să fie protejate patrimoniile agricole și rurale;

71.  solicită CE să studieze necesitatea creării de instrumente publice pentru reglementarea producției și a piețelor din sectorul laptelui, dar și din alte sectoare, pentru asigurarea unor prețuri de producție corecte, care să țină cont de costul materiilor prime și de prețul pentru consumatori, cu scopul de a asigura o distribuție corectă a valorii adăugate la nivelul lanțului de valoare adăugată din sector și pentru evitarea concentrării și intensificării producției, asigurând dreptul fiecărui stat membru de a planta, de a produce și de a-și exercita suveranitatea alimentară;

72.   subliniază necesitatea consolidării și a dezvoltării unei baze industriale diversificate în toate statele membre și regiunile, ținând cont de specificitățile regionale, acest aspect fiind esențial pentru a garanta un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de activitate economică și de dezvoltare;

73.  solicită CE să evalueze problema relocării producției industriale la nivelul lanțurilor globale de valoare și să propună interzicerea finanțării de către UE a relocării producției în țări terțe, cu scopul de a păstra locurile de muncă din domeniul industrial în statele membre;

74.  respinge uniunea energetică europeană, un proiect pentru principalele monopoluri europene din sector; solicită exercitarea controlului public asupra acestui sector strategic, întrucât îmbunătățirea eficienței energetice, diversificarea surselor, progresul energiei din surse regenerabile, utilizarea durabilă a potențialului endogen al fiecărei țări, securitatea aprovizionării, printre altele, necesită planificare și un control public și democratic asupra sectorului energetic; arată că este necesar să se propună criterii obligatorii de sustenabilitate pentru utilizarea energiei și pentru biomasă;

75.  reiterează faptul că energia este un bun public și că ar trebui asigurat un acces egal la energie, la prețuri accesibile ale energiei, în beneficiul consumatorilor; evidențiază faptul că UE ar trebui să se concentreze îndeaproape pe problema sărăciei energetice, aceasta afectând aproape 11 % din populația UE; în acest sens, îndeamnă Comisia să acorde prioritate măsurilor de atenuare a sărăciei energetice în viitoarele propuneri legislative și să prezinte un plan de acțiune până la jumătatea anului 2017;

76.  consideră că tranziția energetică ar trebui să conducă la un sistem energetic mai eficient, transparent, durabil, descentralizat și democratic, bazat pe energie din surse regenerabile, care să fie în beneficiul întregii societăți, protejându-i totodată pe cei mai vulnerabili și asigurând punerea la dispoziția acestora a beneficiilor măsurilor de eficiență energetică și ale energiei din surse regenerabile;

77.  reiterează solicitarea Parlamentului de a stabili ca obiective obligatorii o pondere de 30 % de surse regenerabile din consumul de energie și o pondere de 40 % de economii de energie până în 2030. Prin urmare, invită Comisia să reflecte acest aspect în viitoarele evaluări ale directivei privind ESR și ale directivei privind eficiența energetică și să promoveze aceste obiective obligatorii în timpul negocierilor directivelor; invită, totodată, Comisia să propună criterii obligatorii de sustenabilitate pentru utilizarea energiei și pentru biomasă;

78.  invită CE, în mod deosebit, să propună criterii de sustenabilitate pentru produsele industriale și să integreze pe deplin „economia circulară” în toate politicile relevante, ținând cont de întregul ciclu de viață al produselor; subliniază încă o dată necesitatea punerii pe deplin în aplicare a acțiunilor identificate în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic, inclusiv în ceea ce privește eliminarea subvențiilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător; consideră că abordarea de piață asupra economiei circulare are consecințe periculoase pentru public și că este nevoie de o responsabilitate puternică a statelor membre și a politicilor publice;

79.  respinge modelele de liberalizare impuse statelor membre în sectorul transporturilor; solicită, dimpotrivă, revocarea imediată a acestora, în funcție de necesitatea de a proteja obligațiile de serviciu public, ținând cont de promovarea unor politici de transport care să respecte suveranitatea și propria abordare strategică a statului membru în cauză privind propria coeziune teritorială și dezvoltare națională; solicită promovarea dialogului social între toți lucrătorii vizați, precum și cooperarea, pentru o mai bună integrare/interoperabilitate între rețelele naționale de transport; arată că este necesară promovarea transportului în comun, a soluțiilor de mobilitate partajată și a mersului pe jos și a ciclismului, în special în zonele urbane;

80.  îndeamnă Comisia să evalueze și să adapteze la era digitală, acolo unde este cazul, reglementările UE privind transportul; solicită Comisiei să reproiecteze cadrul de reglementare a diferitelor moduri de transport, pentru a promova noi inovări și servicii pentru mobilitate și logistică, asigurând standarde ridicate în ceea ce privește siguranța, condițiile de lucru și protecția consumatorilor, precum și o impozitare corectă și prevenirea efectelor nocive asupra mediului;

81.  invită Comisia să ia măsurile necesare pentru realizarea decarbonizării în sectorul transporturilor;

82.  solicită un plan ambițios pentru reducerea accidentelor rutiere, care să includă obiective clare de reducere;

Mediu

83.  consideră că criza climatică se datorează activităților umane nocive, după cum se recunoaște în raportul AR5 al IPCC, acceptat și avizat cea mai recentă COP 21, acestea folosind în mod abuziv un sistem de producție cu utilizare intensivă a energiei pentru utilizarea și exploatarea combustibililor fosili;

84.  subliniază, prin urmare, faptul că soluția de combatere a schimbărilor climatice trebuie să fie în principal avizată prin angajamente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră asumate de toate țările vizate, în funcție de responsabilitățile istorice și că aceasta nu ar trebui să fie lăsată pe seama instrumentelor bazate pe piață; din contră, se impune renunțarea la politicile capitaliste de dezvoltare, fără această măsură nefiind posibilă schimbarea metodelor de producție, a distribuției și a consumului;

85.  regretă faptul că, pe de o parte, angajamentele COP 21 nu garantează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și că, prin urmare, acestea nu asigură reducerea concentrațiilor acestora în atmosferă, la un nivel considerat compatibil cu creșterea temperaturilor medii cu cel mult 2 ºC; pe de altă parte, aceste angajamente au menținut și au consolidat mecanisme de piață ce transpun o formă de apropriere privată a naturii și a resurselor sale;

86.  apără creșterea finanțării alocate politicilor de conservare a mediului; solicită creșterea substanțială a programului LIFE, la cel puțin 1 % din bugetul UE; respinge slăbirea legislației privind protecția habitatelor și a speciilor de păsări aflate în pericol; solicită crearea unui instrument financiar specific dedicat finanțării rețelei NATURA 2000 și adoptarea de măsuri coerente pentru păstrarea naturilor pe care le include aceasta;

87.  solicită CE să integreze politica climatică și politica privind schimbările climatice în politicile sale; regretă lipsa de ambiție dovedită până în prezent de către Comisie în ceea ce privește obiectivele obligatorii;

88.  solicită CE să fie consecventă și să respecte principiul precauției, în mandatul său de a nu propune derogări suplimentare în ceea ce privește utilizarea substanțelor chimice, a pesticidelor nocive și a substanțelor endocrine ce afectează sănătatea umană și mediul și de a reduce expunerea la substanțe chimice prin apă, sol, aer și alimente, cu un impact negativ asupra sănătății umane și a mediului global, precum și să formuleze propuneri legislative pentru reducerea expunerii;

PENTRU PACE ȘI ÎMPOTRIVA MILITARIZĂRII ȘI A NATO

89.  condamnă evoluția către militarizarea UE; respinge strategia europeană de securitate și politica sa externă și de securitate comună (PESC), precum și politica de securitate și apărare comună (PSAC); solicită să se pună capăt cooperării între UE și NATO și respinge actuala politică expansionistă a NATO; insistă asupra desființării tuturor bazelor militare străine din Europa;

90.  insistă asupra faptului că orice activitate externă a UE trebuie să respecte principiile unei politici externe strict civile, în conformitate cu dreptul internațional și aplicată într-o manieră nediscriminatorie, prin asumarea unui rol central în soluționarea pe cale pașnică și pe calea diplomației a conflictelor, inclusiv în inițiativele de mediere și în programele de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR), respectând Carta Organizației Națiunilor Unite; subliniază că este important să se depună eforturi pentru a consolida și a îmbunătăți regimul de control asupra exportului de arme internațional (Tratatul privind comerțul cu arme) și al UE, pentru a sprijini regimul TNP și dezarmarea nucleară, precum și măsurile privind eradicarea sărăciei, acordarea de ajutor umanitar, dezvoltarea economică și socială durabilă și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, favorizând astfel relațiile economice echilibrate, comerțul echitabil și distribuția echitabilă a resurselor și a bogăției în vecinătatea UE și în lume;

91.  solicită CE să își respecte angajamentul de a se implica în punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare ale ONU, împreună cu partenerii din cadrul PEV; subliniază faptul că crearea de locuri de muncă este o problemă decisivă pentru viitorul majorității țărilor din vecinătate; sprijină accentul pus pe ocuparea în rândul tineretului și pe promovarea întreprinderilor mici și mijlocii; subliniază faptul că aceste măsuri necesită o abordare la mai multe niveluri, de la nivel național la nivelul regional și local, dar și o cooperare regională, subregională și transfrontalieră, capabilă să mobilizeze statele membre ale UE, țările partenere și autoritățile locale și regionale ale acestora; solicită abordări și programe realiste, cu beneficii concrete pentru populație; solicită Comisiei să prezinte o strategie pentru cooperarea cu vecinii vecinilor, care a fost anunțată în contextul revizuirii politicii de vecinătate;

92.  respinge orice utilizare a bugetului UE în scopuri militare sau civil-militare; respinge implementarea unui proiect pilot privind cercetarea PSAC efectuată în comun de Comisia Europeană și AEA care să vizeze, printre altele, sistemele de aeronave pilotate de la distanță (RPAS); se opune cu fermitate ca finanțarea din fondurile Orizont 2020 sau din bugetul UE în general să fie utilizată pentru cercetarea în domeniul militar, civil-militar sau de securitate, în general, și pentru dezvoltarea RPAS, în special; solicită Comisiei să asigure respectarea angajamentelor Uniunii privind eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă, obiectivele de dezvoltare durabilă, controlul armelor, regimul TNP și dezarmarea nucleară;

93.  solicită CE să îmbunătățească transparența cheltuielilor în domeniul activităților internaționale, începând din toate fazele, de la programare până la evaluarea ex ante; își reafirmă critica față de absența continuă a controlului parlamentar în domeniul politicilor externe și de securitate;

94.  susține că afacerile externe țin de suveranitatea fiecărui stat membru și respinge existența unei politici externe unice a UE; reamintește faptul că politicile externe ale statelor membre ale UE, individual sau în cooperare, trebuie să respecte principiile unei politici externe strict civile, în conformitate cu dreptul internațional și aplicată într-o manieră nediscriminatorie și faptul că rolul în soluționarea pe cale pașnică și pe calea diplomației a conflictelor ar trebui asumat sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite și într-un spirit de parteneriat și solidaritate reciprocă, respectând suveranitatea țărilor terțe;

95.  respinge cu fermitate promovarea și sprijinirea bazei industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB) și a complexului militar industrial (MIC), precum și creșterea și aprofundarea cooperării în materie de apărare; respinge orice utilizare a bugetului UE în scopuri militare sau civil-militare; solicită politici autentice pentru pace, solidaritate și egalitate, care să vizeze controlul armelor, dezarmarea completă, mai ales la nivel nuclear, și demilitarizarea UE;

96.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că numeroase guverne nici măcar nu respectă angajamentele naționale, comunitare și internaționale asumate în ceea ce privește exportul de arme; solicită stoparea comerțului cu arme al UE și a exportului de arme și echipamente militare în zonele de conflict;

_____________________

97.  solicită Comisiei să își revizuiască programul de lucru în acord cu rezoluția Parlamentului;

98.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.