Propunere de rezoluţie - B8-1057/2016Propunere de rezoluţie
B8-1057/2016
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom

28.9.2016 - (2016/2891(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

David Borrelli, Laura Agea, Rolandas Paksas în numele Grupului EFDD

Procedură : 2016/2891(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B8-1057/2016
Texte depuse :
B8-1057/2016
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B8-1057/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom

(2016/2891(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020[1],

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor[2],

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite, în special articolele 22 și 23 referitoare la drepturile economice și sociale, precum și la dreptul la muncă,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolul IV privind solidaritatea,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 6 și 147,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care le impune atât statelor membre, cât și Uniunii să asigure competitivitatea industriei europene, și în special articolul 173,

–  având în vedere articolul 174 din TFUE referitor la coeziunea economică, socială și teritorială, în special în sectoarele afectate de tranziția industrială,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la industria siderurgică și la restructurarea, transferul și închiderea întreprinderilor din UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la planul de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa[3],

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității[4],

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la strategiile regionale pentru zonele industriale din Uniunea Europeană[5],

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050[6],

–  având în vedere Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective[7],

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă[8],

–  având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană[9],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2005, intitulată „Restructurare și ocuparea forței de muncă — anticiparea și asistarea restructurării în vederea dezvoltării ocupării forței de muncă: rolul Uniunii Europene” (COM(2005)0120) și avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2005[10],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Plan de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa” (COM(2013)0407),

–  având în vedere recomandările mesei rotunde la nivel înalt din 12 februarie 2013 privind viitorul industriei siderurgice europene,

–  având în vedere reuniunea Consiliului Competitivitate din 18-19 februarie 2013, în cadrul căreia Comisia a fost îndemnată să prezinte un plan de acțiune,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât închiderea sediului său de la Gosselies, din Belgia, în aprilie 2017, care a fost anunțată de Caterpillar la 2 septembrie 2016, va lăsa peste 2 000 de persoane fără loc de muncă, în contextul restructurării globale și al planului de reducere a costurilor anunțat în septembrie 2015, va cauza daune colaterale și asupra lanțului de aprovizionare al companiei și ar putea conduce la pierderea globală, în următorii ani, a peste 5 000 de locuri de muncă în UE și a până la 10 000 de locuri de muncă la nivel mondial;

B.  întrucât Caterpillar a anunțat că are în vedere, de asemenea, închiderea unității sale din Irlanda de Nord, ca parte a restructurării întreprinderilor din această țară, ceea ce ar putea conduce la o pierdere suplimentară de până la 250 de locuri de muncă;

C.  întrucât, în perioada 2009 - 2015, dividendele acționarilor acestei companii au crescut cu 50 %, în timp ce numărul de locuri de muncă a fost redus cu 15 %; întrucât compania, care, în 2015, a înregistrat vânzări și venituri în valoare de 47 de miliarde USD, este, în prezent, principalul producător mondial de echipamente de construcții și miniere, motoare diesel și cu gaz natural, turbine industriale cu gaz și locomotive diesel-electrice;

D.  întrucât, la 7 septembrie 2016, grupul francez Alstom și-a anunțat intenția de a opri, până în 2018, producția industrială de la Belfort, din regiunea Franche-Comté, și de a-și transfera activitățile de producție a trenurilor într-o altă unitate, situată la Reichshoffen, Alsacia, întrucât compania este de părere că nivelul actual de comenzi de locomotive pentru trenuri de marfă și trenuri de mare viteză asamblate în Belfort nu justifică menținerea fabricii deschisă; întrucât această decizie ar duce la pierderea a 400 de locuri de muncă;

E.  întrucât, în mai 2016, compania a declarat că, în anul fiscal până în luna martie 2016, câștigurile ajustate înainte de dobânzi și impozite au crescut cu 23 %;

F.  întrucât sectorul industrial european a jucat un rol semnificativ din punct de vedere istoric în procesul de integrare europeană, iar prosperitatea și cunoștințele pe care le-a generat au dat un sens major proiectului european și, totodată, l-au justificat;

G.  întrucât ponderea forței de muncă ocupate direct în sectoarele industriale a scăzut, din păcate, în mod constant la nivelul întregii Europe de la aproximativ o cincime din populația activă în 2000 la o șesime în 2015;

H.  întrucât industria europeană de echipament feroviar, care însumează un mare număr de IMM-uri, asigură 400 000 de locuri de muncă, reinvestește 2,7 % din venitul său anual în C-D și reprezintă 46 % din piața mondială de echipament feroviar;

I.  întrucât sectorul feroviar în ansamblu asigură peste un milion de locuri de muncă directe și peste 1,2 milioane de locuri de muncă indirecte în UE și, de asemenea, furnizează tehnologii esențiale pentru o mobilitate durabilă;

J.  întrucât intensificarea comerțului internațional, care a avut loc în paralel cu o reducere fără precedent a locurilor de muncă din sectoare industriale din Uniunea Europeană, nu a condus la scăderea consumului de materiale, ci, mai degrabă, la o creștere a importurilor de produse mari consumatoare de energie;

K.  întrucât, în ultimele decenii, în medie, la nivelul sectorului industrial, productivitatea muncii a crescut mult mai rapid decât productivitatea resurselor, în timp ce estimările arată că munca reprezintă mai puțin de 20 % din costurile de producție, iar resursele reprezintă 40 %; întrucât, chiar și în aceste condiții, creșterile salariale din Uniunea Europeană se află în mod constant sub nivelul creșterii productivității;

L.  întrucât componenta cea mai avansată și mai durabilă a sectorului siderurgic, care asigură fabricarea unor produse tehnologice cu valoare ridicată, respectă sănătatea lucrătorilor și a populației din împrejurimi și garantează standarde de mediu stricte, joacă un rol important pentru strategia industrială europeană;

M.  întrucât măsurile de austeritate orientate către stabilitate constituie un obstacol în calea întregii economii europene, agravând în continuare dificultățile sociale profunde cu care se confruntă lucrătorii și regiunile afectate de închiderile de întreprinderi; întrucât ratele ridicate ale șomajului din UE sunt corelate cu baza productivă industrială și de fabricație din ce în ce mai mică, rezultată în urma globalizării inegale;

N.  întrucât relocările nestrategice din cadrul UE, care sunt motivate exclusiv de câștiguri financiare pe termen scurt și de considerente de reducere a costurilor, conduc la o spirală socială descendentă, distrug valoarea sistemică și sunt incompatibile cu orice formă de politică industrială eficientă, coeziune, inovare și dezvoltare;

O.  întrucât companiile în curs de restructurare sau de reducere a personalului au responsabilitatea de a plasa dialogul social în centrul proceselor corespunzătoare și ar trebui să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social, deoarece, așa cum experiența a demonstrat în repetate rânduri, o restructurare/reducere a personalului sustenabilă din punct de vedere social și economic nu este niciodată posibilă fără un dialog social adecvat, fără acordarea unei atenții deosebite informării și consultării lucrătorilor, fără ajutoare sociale maxime pentru a facilita tranziția sau fără servicii extinse de plasare a personalului disponibilizat, de formare și de reconversie profesională;

P.  întrucât mai multe sectoare din industria europeană se confruntă cu o criză a investițiilor care le pune în pericol viitorul, în timp ce, pe de altă parte, se așteaptă ca materialele din oțel durabile, rezultate din procese de producție care respectă standarde de mediu și sanitare stricte, să constituie materiale de bază pentru soluții industriale sustenabile pentru urbanizare și mobilitate, printre alte priorități strategice;

Q.  întrucât diferențele dintre regimurile de insolvență, atât în interiorul, cât și în afara UE, conduc la lacune de care întreprinderile multinaționale profită pentru a-și minimiza costurile în cazul restructurării/reducerii personalului, maximizând, în același timp, costurile societale ale deciziilor lor în materie de relocare prin transferul de active de la o țară la alta, decizii care sunt adoptate adesea pe baza unor criterii oportuniste; întrucât acest transfer inechitabil al externalităților către societăți întregi intensifică efectul negativ al altor externalități sociale și de mediu negative, precum și al diferențelor dintre regimurile fiscale, care denaturează în mod grav piața internă;

R.  întrucât preluarea și autogestionarea companiilor aflate în dificultate de către angajați și lucrători a furnizat adesea soluții creative și viabile la procedurile de insolvență, prin menținerea activității, a investițiilor, a know-how-ului și a locurilor de muncă,

1.  își exprimă profunda solidaritate față de miile de lucrători care riscă să își piardă locul de muncă, față de familiile lor, față de toți operatorii industriali și de servicii din lanțul de aprovizionare, în special IMM-uri, precum și față de toți cei afectați în mod direct;

2.  subliniază că planurile de restructurare industrială nu ar trebui să fie evaluate exclusiv dintr-o perspectivă a proprietarilor companiilor și pe termen scurt, ci ar trebui să ia în considerare efectele sistemice pe care le au asupra societății europene și asupra economiei în ansamblu, inclusiv respectarea standardelor de mediu și sanitare;

3.  denunță desființarea în continuare a sectoarelor strategice ale industriei europene și solicită elaborarea colectivă a unor politici alternative, convenite cu toți partenerii sociali, care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor europene majore de reindustrializare, la o economie circulară și la tranziția energetică, respectând, în același timp, standardele de mediu și sanitare stricte;

4.  îndeamnă statele membre să asigure o protecție socială adecvată și completă, condiții de muncă corespunzătoare și salarii decente, prin intermediul legislației sau al convențiilor colective, precum și o protecție eficace împotriva concedierilor abuzive;

5.  regretă lipsa unei veritabile politici industriale a UE care să poată proteja lucrătorii UE și lanțurile de aprovizionare împotriva deciziilor speculative pe termen scurt luate deseori pe alte continente; solicită o politică industrială a UE care să permită participarea publicului în industriile strategice, pentru a se menține know-how-ul, producția și ocuparea forței de muncă corespunzătoare în Uniunea Europeană;

6.  subliniază că, fără o analiză critică a acordurilor comerciale internaționale obișnuite, nu este posibilă elaborarea și, cu atât mai puțin, punerea în aplicare a unei politici industriale de succes;

7.  solicită adoptarea de urgență a unor măsuri sociale pentru a ajuta lucrătorii și familiile lor, lanțurile de aprovizionare și economia locală din zonele afectate, garantând astfel că nimeni nu este lăsat deoparte, și pentru a asista și sprijini regiunile afectate să depășească această situație economică și socială dificilă;

8.  invită Comisia să ia în considerare nevoia de a introduce un regim european privind venitul minim pentru a face față situațiilor de urgență socială declanșate de globalizare, delocalizare și dezindustrializare;

9.  subliniază importanța competențelor și calificărilor lucrătorilor din sectorul metalelor de bază și din industriile conexe; solicită politici industriale și de ocupare a forței de muncă active, prin care să se asigure dezvoltarea acestor cunoștințe și recunoașterea lor ca activ important al industriei europene a metalelor de bază; solicită ca menținerea know-how-lui industrial și a unei forțe de muncă calificate să fie luată în considerare în procesul de evaluare a viabilității producției în orice uzină;

10.  solicită Comisiei să prezinte un cadru european al procedurilor de insolvență care să plaseze nu numai creditorii, ci toate părțile interesate, în special lucrătorii, în centrul procesului, concentrându-se pe păstrarea a cât mai multe locuri de muncă; solicită, în acest sens, facilitarea unor instrumente precum vânzarea de acțiuni către salariați și autogestionarea lucrătorilor pentru a menține producția fabricilor în pofida insolvenței proprietarilor inițiali;

11.  solicită revizuirea politicii în domeniul concurenței și a normelor privind ajutoarele de stat, cu scopul de a facilita intervenția publică care vizează menținerea coeziunii sociale și regionale, îmbunătățirea standardelor de muncă și de mediu și abordarea preocupărilor în materie de sănătate publică;

12.  solicită o analiză critică a măsurilor financiare care au condus la actuala criza care afectează grupul Caterpillar, inclusiv a profiturilor declarate, a dividendelor plătite acționarilor și a dobânzilor plătite băncilor și creditorilor, precum și o revizuire a politicilor de austeritate din Europa care au redus activitatea economică globală și, în consecință, au condus la diminuarea cererii pentru operatorii privați și publici;

13.  denunță faptul că, fără o raportare efectivă pentru fiecare țară în parte, companiile transnaționalele pot transfera profiturile în altă țară în timp ce declară pierderi și chiar insolvența; solicită extinderea obligațiilor de raportare pentru fiecare țară în parte la toate jurisdicțiile, precum și obligații de informare mai stricte pentru companiile care închid fabrici sau își reduc personalul sau pentru cele care își declară insolvența în orice stat membru;

14.  îndeamnă statele membre să recupereze resursele alocate anterior pentru a sprijini companiile, pornind de la premisa că aceste companii și-ar planifica în mod strategic prezența pe termen lung în sectorul industrial, sub formă de subvenții, avantaje fiscale de orice fel, reduceri ale prețului terenurilor etc., atunci când o companie decide unilateral să transfere sau să închidă unitățile sale de producție sau să își reducă personalul;

15.  amintește că ajutorul potențial acordat de Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) nu poate fi utilizat pentru a facilita transferul de pe un amplasament industrial și insistă ca FEG să fie folosit în schimb pentru a-i ajuta pe angajați și lucrători să preia compania, în vederea menținerii activității, a know-how-ului și a locurilor de muncă;

16.  regretă că FEIS a fost propus ca o oportunitate de a promova investițiile, deoarece acesta nu a fost în măsură să sprijine IMM-urile și proiectele la scară mică ale acestora, ci, în schimb, a favorizat proiecte de infrastructură mari care nu au capacitatea de a genera locuri de muncă pe termen lung;

17.  recomandă ca fondurile europene să fie utilizate pentru a subvenționa caracterul distinctiv al IMM-urilor și al microîntreprinderilor;

18.  subliniază nevoia de mobilizare a FEG chiar și atunci când întreprinderile care se închid ca urmare a dinamicii globalizării disponibilizează sub 500 de lucrători, deoarece baza industrială europeană este alcătuită în mare parte din întreprinderi cu mai puțin de 500 de lucrători;

19.  invită atât UE, cât și statele sale membre, să se asigure că sunt disponibile resursele financiare necesare pentru plasarea personalului disponibilizat, inclusiv pentru sprijinirea angajaților și lucrătorilor care doresc să își înființeze o întreprindere, precum și pentru acțiuni de formare, de recalificare și de redresare menite să sprijine perioadele critice de tranziție din industria europeană;

20.  solicită o politică europeană industrială și socială revizuită care să nu se mai bazeze pe practici sociale, fiscale și ecologice îndoielnice și îndeamnă Comisia să țină sub control consecințele negative pe scară largă și complexe ale delocalizării către țări terțe, inclusiv prin revizuirea normelor în materie de concurență, pentru a descuraja ferm procesele de delocalizare și a evita înrăutățirea efectelor crizei;

21.  subliniază că limitarea cererii nu trebuie să conducă la o concurență neloială pentru locuri de muncă în rândul statelor membre; solicită, prin urmare, dezvoltarea unor soluții pe termen lung care să conducă la crearea și protejarea locurilor de muncă de calitate și a activității industriale din regiunile Europei, respectând cu strictețe standardele de mediu și sanitare nenegociabile și acordând o atenție deosebită IMM-urilor;

22.  subliniază că este nevoie ca investițiile publice în sectoarele strategice ale industriei europene să fie libere de constrângerile privind un buget echilibrat, cu condiția prealabilă de a respecta cu strictețe standardele de mediu și sanitare nenegociabile, pentru a menține și chiar a crea locuri de muncă în cadrul acestor sectoare industriale care au fost afectate în mod special de globalizare, delocalizare și dezindustrializare;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să subvenționeze investițiile publice în cercetare, dezvoltare și tehnologie, cu condiția prealabilă de a respecta cu strictețe standardele de mediu și sanitare nenegociabile, pentru a sprijini competențele și know-how-ul, ceea ce reprezintă o premisă fundamentală pentru creșterea competitivității și sustenabilității sectoarelor strategice;

24.  solicită atât Uniunii Europene, cât și statelor sale membre:

•  să găsească modalități de a proteja locurile de muncă expuse, în prezent, riscului, cu condiția prealabilă de a respecta cu strictețe standardele de mediu și sanitare nenegociabile, prin toate mijloacele disponibile, inclusiv prin distribuirea producției lor între mai multe instalații care îndeplinesc aceleași condiții prealabile și prin limitarea dividendelor acționarilor;

•  să asigure transparența transferurilor financiare dinspre filialele europene către societatea-mamă din afara UE, în special când aceasta se află într-un paradis fiscal;

•  să evalueze dacă ar trebui aplicate sancțiuni companiilor industriale care impun planuri de restructurare sau de reducere a personalului în țările-gazdă fără să fi epuizat mai întâi toate căile alternative, inclusiv dialogul amplu cu toți partenerii sociali;

25.  subliniază că standardele UE privind responsabilitatea socială a întreprinderilor trebuie să fie apărate cu hotărâre atunci când o companie încearcă să își transfere producția fără să ia în considerare consecințele sociale și teritoriale ale deciziilor sale pe termen scurt;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate