Propunere de rezoluţie - B8-1115/2016Propunere de rezoluţie
B8-1115/2016
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la acizii grași trans (AGT)

17.10.2016 - (2016/2637(RSP))

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-1801/2016 și B8-1802/2016
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Renate Sommer, Daciana Octavia Sârbu, Nikolay Barekov, Anneli Jäätteenmäki, Lynn Boylan, Martin Häusling, Piernicola Pedicini, Mireille D’Ornano în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară


Procedură : 2016/2637(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B8-1115/2016
Texte depuse :
B8-1115/2016
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B8-1115/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la acizii grași

(2016/2637(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, în special articolul 30 alineatul (7)[1],

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 decembrie 2015 către Parlamentul European și Consiliu privind prezența acizilor grași trans în produsele alimentare și în regimul alimentar de zi cu zi al populației Uniunii (COM(2015)0619),

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare intitulat „Acizii grași trans în Europa: care este situația actuală? O sinteză a dovezilor: 2003-2013”,

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 2009 care oferă recomandări privind consumul alimentar de acizi grași trans,

–  având în vedere publicațiile OMS intitulate „Eficiența politicilor de reducere a consumului alimentar de acizi grași trans: o trecere în revistă sistematică a dovezilor[2], „Eliminarea acizilor grași trans în Europa - O notă de informare[3]” și „Efectul consumului de acizi grași trans asupra lipidelor din sânge și a lipoproteinelor: reexaminare sistematică și analiză meta-regresie”[4],

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privitoare la acizii grași trans (O-000105/2016 – B8-1801/2016 și O-000106/2016 – B8-1802/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât acizii grași trans (AGT) sunt un anumit tip de grăsime nesaturată;

B.  întrucât AGT sunt grăsimi nesaturate care se găsesc în mod natural în produsele alimentare obținute de la rumegătoare, cum ar fi produsele lactate și carnea, și în anumite plante și produse de origine vegetală (praz, mazăre, salată și ulei de rapiță), precum și în uleiurile vegetale parțial hidrogenate produse industrial (uleiuri vegetale care sunt modificate cu adaos de atomi de hidrogen și sunt utilizate în prăjire, coacere și în produsele alimentare prelucrate cu scopul de a prelungi termenul de valabilitate);

C.  întrucât, în consecință, consumul de AGT este legat în principal de consumul de uleiuri parțial hidrogenate produse industrial și utilizate de industrie într-o gamă largă de băuturi și produse alimentare (atât produsele alimentare preambalate, cât și produsele alimentare care nu sunt preambalate, cum ar fi produsele alimentare vândute în vrac și alimentele servite la servicii de restaurant și catering);

D.  întrucât EFSA a concluzionat în 2010 că AGT proveniți de la rumegătoare au efecte similare celor din produsele industriale;

E.  întrucât grăsimile provenite de la rumegătoare conțin 3-6 % AGT;

F.  întrucât consumul uman de AGT care apar în mod natural de la rumegătoare este, în general, scăzut și întrucât OMS precizează că AGT care apar în mod natural nu sunt susceptibile să constituie un risc pentru sănătate în alimentația reală actuală, având în vedere consumul relativ scăzut;

G.  întrucât prezenta rezoluție se referă doar la acizii grași produși industrial;

H.  întrucât numeroase restaurante și centre de fast-food folosesc AGT în produsele alimentare prăjite, deoarece sunt ieftini și pot fi utilizați de mai multe ori în friteuzele comerciale;

I.  întrucât alți AGT sunt adăugați sau formați în timpul pregătirii unor produse alimentare (de exemplu biscuiți, prăjituri, gustări sărate și alimente prăjite);

J.  întrucât consumul frecvent de uleiuri de origine vegetală parțial hidrogenate produse pe cale industrială a fost asociat cu creșterea riscului de boli cardiovasculare (mai mult decât orice alte factor pe termen lung), infertilitate, endometrioză, calculi biliari, boala Alzheimer, diabet, obezitate și anumite tipuri de cancer;

K.  întrucât autoritățile europene ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a combate cauzele obezității;

L.  întrucât consumul ridicat de AGT crește riscul dezvoltării de boli coronariene (mai mult decât orice alt nutriment per calorie) - o boală care este modest estimată la aproximativ 660 000 de decese pe an în UE, circa 14 % din rata totală a mortalității;

M.  întrucât EFSA recomandă că „consumul de AGT ar trebui să fie cât mai scăzut posibil în contextul unei diete adecvate din punct de vedere nutrițional”[5];

N.  întrucât OMS recomandă, mai specific, ca consumul de AGT să fie mai mic de 1 % din aportul zilnic de energie[6];

O.  întrucât Agenția pentru Alimentație și Medicamente din Statele Unite (FDA) a concluzionat, în iunie 2015, că uleiurile parțial hidrogenate nu sunt „considerate în general sigure” pentru utilizarea în alimentația umană;

P.  întrucât, în pofida disponibilității limitate a datelor la nivelul întregii UE, un studiu recent, care compilează date primite de la nouă state membre ale UE, arată că media zilnică a consumului de AGT se situează sub 1 % din aportul zilnic de energie, însă există un consum mai mare pentru anumite subpopulații din unele dintre statele membre respective[7];

Q.  întrucât analiza celor mai recente date puse la dispoziția publicului confirmă că, în ciuda anumitor informații cu privire la reducerea AGT din produsele alimentare, încă există o serie de produse alimentare care conțin niveluri ridicate de AGT, și anume peste 2 g AGT la 100 g de grăsime (de exemplu, biscuiți sau popcorn cu aproximativ 40-50 g TFA la 100 g de grăsime, precum și produsele alimentare care nu sunt preambalate, cum ar fi produsele de brutărie), pe anumite piețe alimentare din UE;

R.  întrucât anumite studii internaționale arată că politicile care vizează limitarea conținutului de AGT al alimentelor implică o reducere a nivelului de AGT, fără creșterea conținutului total de grăsimi; întrucât aceste politici sunt fezabile, realizabile și ar putea avea un efect pozitiv asupra sănătății publice;

S.  întrucât faptul că, din nefericire, doar unul din trei consumatori în UE are cunoștințe despre AGT arată că măsurile de etichetare nu au reușit să fie eficace și că trebuie luate măsuri pentru a crește gradul de sensibilizare prin intermediul sistemului educațional și campaniilor media;

T.  întrucât legislația UE nu reglementează conținutul de AGT în produsele alimentare și nici nu impune etichetarea lui;

U.  întrucât Austria, Danemarca, Letonia și Ungaria au o legislație în vigoare care limitează conținutul de AGT din produsele alimentare, în timp ce majoritatea celorlalte state membre au ales măsuri voluntare, cum ar fi autoreglementarea, recomandări privind aportul alimentar sau criterii de compoziție pentru anumite produse tradiționale;

V.  întrucât există dovezi că introducerea de către Danemarca a unor limite legale pentru AGT industriali, stabilind o limită națională de 2 % din conținutul de acizi grași trans în uleiuri și grăsimi în 2003, s-a realizat cu succes, prin reducerea semnificativă a deceselor cauzate de bolile cardiovasculare[8];

W.  întrucât verificarea listei cu ingrediente a produselor preambalate în ceea ce privește uleiurile parțial hidrogenate reprezintă singurul mod pentru consumatori de a identifica produsele care ar putea conține AGT; întrucât, în conformitate cu normele actuale ale UE, consumatorii pot fi derutați cu privire la diferența dintre uleiurile parțial hidrogenate (care, printre alți acizi grași, conțin AGT) și uleiurile hidrogenate complet (care nu conțin AGT, ci doar acizi grași saturați), dat fiind că Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că această informație trebuie să fie trecută pe lista de ingrediente a produselor alimentare preambalate;

X.  întrucât studii recente au demonstrat că persoanele cu un statut socioeconomic mai ridicat au o alimentație mai sănătoasă decât persoanele cu un statut socioeconomic mai redus și că acest decalaj are tendința să crească în același timp cu inegalitățile sociale;

Y.  întrucât, există tendința de a fi utiliza AGT în special în produse alimentare mai ieftine și întrucât persoanele cu venituri mai reduse sunt mai expuse la produse alimentare mai ieftine cu un conținut ridicat de AGT, mărind riscul de creștere a inegalităților în materie de sănătate;

Z.  întrucât ar trebui să se adopte decizii adecvate la nivelul UE în vederea reducerii consumului de AGT industriali;

AA.  întrucât organizațiile de sănătate, grupurile de consumatori, asociațiile de profesioniști din domeniul sănătății și întreprinderile alimentare au îndemnat[9] Comisia să prezinte o propunere legislativă care să limiteze cantitatea de AGT din alimente până la un nivel similar celui stabilit de autoritățile daneze (mai exact 2 g de AGT la 100 g de grăsimi);

1.  reamintește că problema AGT constituie o prioritate pentru Parlament și își reiterează îngrijorarea cu privire la riscurile pe care AGT le prezintă pentru sănătatea umană;

2.  subliniază faptul că SUA au anunțat deja că producătorii de alimente vor trebui să elimine uleiurile parțial hidrogenate din produsele vândute pe piața internă de la mijlocul anului 2018, având în vedere concluzia din 2015 că acizii grași trans nu sunt recunoscuți, în general, ca fiind siguri;

3.  reamintește că există dovezi că limitarea AGT poate aduce beneficii rapide și semnificative pentru sănătate; subliniază, în acest context, succesul experienței în Danemarca, care a condus la o limită națională de 2 % de AGT în uleiuri și grăsimi în 2003;

4.  subliniază faptul că cea mai mare parte a populației europene - în special grupurile cele mai vulnerabile - nu dispun de informații cu privire la AGT și consecințele acestora asupra sănătății, ceea ce îi poate împiedica să facă alegeri informate;

5.  este preocupat de faptul că grupurile vulnerabile, inclusiv cetățenii cu un nivel scăzut de educație și un statut socioeconomic mai redus, tind într-o mai mare măsură să consume produse alimentare cu un nivel mai ridicat de AGT;

6.  ia act de faptul că toate strategiile de reducere a AGT existente par a fi asociate cu reduceri semnificative ale nivelurilor de AGT în produsele alimentare și regretă lipsa unei abordări armonizate la nivelul UE privind AGT;

7.  consideră, prin urmare, că aceste acțiuni nu ar trebui să fie luate doar la nivel național și că sunt necesare măsuri la nivelul UE pentru a reduce în mod considerabil consumul mediu de AGT;

8.  subliniază faptul că, în opinia OMS[10], o politică de etichetare a acizilor grași trans va fi probabil măsura cea mai costisitoare de pus în aplicare în mod eficient, în timp ce în țările care au introdus interdicții de utilizare a acizilor grași trans, impactul financiar al interdicției a fost minim, având în vedere costurile scăzute de implementare și de monitorizare;

9.  consideră că lipsa de informare în rândul consumatorilor cu privire la impactul negativ al AGT asupra sănătății face din etichetarea obligatorie privind AGT un instrument important dar insuficient în comparație cu limitele obligatorii, în încercarea de a reduce consumul de AGT în rândul cetățenilor europeni;

10.  subliniază, în plus, în acest sens, că o strategie de etichetare a acizilor grași trans afectează doar anumite alimente, neafectând produsele alimentare care nu sunt preambalate și alimentele din restaurante;

11.  invită Comisia să stabilească, cât mai curând posibil, limite obligatorii ale UE privind AGT industriali (atât ca ingredient, cât și ca produs final) în toate alimentele pentru a reduce consumul lor în rândul tuturor grupurilor de populație;

12.  solicită ca o astfel de propunere să fie introdusă în termen de doi ani;

13.  solicită ca o astfel de propunere să fie însoțită de o evaluare a impactului, care să estimeze costurile de reformulare industrială pe care le-ar implica o limitare obligatorie și eventualul risc ca aceste costuri să fie transferate către consumatori;

14.  ia act, în acest context, de anunțul Comisiei de a desfășura o evaluare de impact detaliată, cu scopul de a evalua costurile și beneficiile diverselor opțiuni de praguri și solicită Comisiei să ia în considerare în mod specific efectul asupra IMM-urilor;

15.  invită sectorul industriei alimentare să acorde prioritate soluțiilor alternative care respectă normele de sănătate, cum ar fi utilizarea uleiurilor îmbogățite, noi proceduri de modificare a grăsimilor sau combinații de înlocuitori ai AGT (fibre, celuloză, amidon, amestecuri de proteine etc.);

16.  solicită, de asemenea, Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a îmbunătăți cunoștințele în ceea ce privește nutriția și a încuraja consumatorii și le permite să facă alegeri mai sănătoase, precum și să colaboreze cu industria pentru a încuraja o reformulare a produselor lor din perspectiva sănătății;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate