Procedură : 2016/2936(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1125/2016

Texte depuse :

B8-1125/2016

Dezbateri :

PV 26/10/2016 - 17
CRE 26/10/2016 - 17

Voturi :

Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0424

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 438kWORD 110k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1122/2016
19.10.2016
PE589.722v01-00
 
B8-1125/2016

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (2016/2936(RSP))


Klaus Buchner, Bodil Valero, Ulrike Lunacek, Molly Scott Cato, Sven Giegold, Barbara Lochbihler, Bart Staes în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (2016/2936(RSP))  
B8-1125/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(2),

–  având în vedere seminarele organizate de UE cu privire la neproliferare și dezarmare și reuniunile periodice ale Consorțiului UE pentru neproliferare,

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere că, la Conferința de revizuire a TNP din 2015, nu s-a reușit să se convină asupra unui document final,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință de revizuire a părților la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere documentele adoptate la Summitul privind securitatea nucleară de la Washington din primăvara lui 2016,

–  având în vedere Rezoluția 2310 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT),

–  având în vedere Declarația de la Tbilisi din 1977, adoptată prin consens de Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la crearea unei zone denuclearizate în regiunea Orientului Mijlociu (A/RES/66/61),

–  având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu(3),

–  având în vedere deciziile recente a Grupului de lucru deschis/Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (A/RES/70/33, A/71/371) de înființare la Geneva a unui grup de lucru deschis însărcinat să continue negocierile multilaterale privind dezarmarea nucleară în cursul anului 2016 și raportul adresat de acesta Adunării Generale a ONU și adoptat la 19 august 2016,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mediul de securitate al UE s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai fluid, mai periculos și mai puțin previzibil; întrucât amenințările sunt convenționale, neconvenționale și hibride, generate de actori atât statali, cât și nestatali;

B.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt grav afectate de diferite evoluții, inclusiv de deteriorarea relațiilor dintre statele care dețin arme nucleare, cum ar fi Federația Rusă și Statele Unite ale Americii, India și Pakistanul, precum și de continuarea dezvoltării capacităților nucleare de către Coreea de Nord;

C.  întrucât proliferarea formelor biologice și chimice ale armelor de distrugere în masă este pe punctul de a fi redusă la minimum și oprită progresiv prin aplicarea efectivă la nivel internațional a interdicției și obligațiilor prevăzute de Convenția privind armele biologice și toxice din 1972 (BTWC) și de Convenția privind armele chimice (CWC), dar proliferarea armelor de distrugere în masă nucleare și a vectorilor acestora reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și securității internaționale; întrucât împiedicarea teroriștilor sau a altor state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducerea și eliminarea tuturor arsenalelor nucleare și avansarea către o lume fără arme nucleare reprezintă prioritatea de urgență maximă în materie de securitate;

D.  întrucât s-au înregistrat oficial progrese în ceea ce privește securizarea materialelor fisile de uz civil cu ocazia summiturilor privind securitatea nucleară, care au fost organizate în cadrul unui proces complementar, diferit de TNP, și întrucât acestea au contribuit la consolidarea TNP, crescând credibilitatea componentei privind neproliferarea a acestuia, dar întrucât deteriorarea relațiilor dintre Statele Unite și Rusia pune în pericol alte eforturi de a securiza și a reduce materialele fisile;

E.  întrucât nu s-au realizat progrese în ceea ce privește măsurile concrete către dezarmare nucleară convenite la Conferința de revizuire a TNP din 2010;

F.  întrucât este necesar să se consolideze în continuare obiectivele esențiale de neproliferare și dezarmare ale celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare;

G.  întrucât, în prezent, statele care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează și își consolidează arsenalele de arme nucleare și întârzie să acționeze pentru a-și reduce sau elimina aceste arsenale și pentru a-și reduce adeziunea la doctrina militară a intimidării prin mijloace nucleare;

H.  întrucât Conferința de revizuire a TNP din 2010 a readus în atenție impactul umanitar al armelor nucleare, evidențiat de guvernele Norvegiei, Mexicului și Austriei cu ocazia conferințelor succesive privind impactul umanitar al armelor nucleare și prin rapoartele redactate cu prilejul acestora, precum și prin angajamentul umanitar internațional inițiat de Austria și prezentat la Conferința de revizuire a TNP din 2015, care a fost aprobat de 127 dintre statele membre ale ONU;

I.  întrucât readucerea în atenție a pericolelor, riscurilor și impactului umanitar ale armelor nucleare ne amintește că orice sistem de armament trebuie să fie judecat întotdeauna prin prisma impactului acestuia asupra oamenilor și a mediului și întrucât, conform dreptului internațional umanitar, standardul minim care trebuie respectat, de asemenea, în perioade de conflict, afirmă că se admite folosirea armelor doar dacă utilizarea lor respectă principiul proporționalității față de câștigurile militare urmărite, principiul diferențierii combatanților de civili, precum și principiul precauției; întrucât utilizarea armelor nucleare ar constitui, în plus, o încălcare gravă a drepturilor universal recunoscute ale omului și un afront la adresa demnității umane;

J.  întrucât testările armelor nucleare și/sau orice altă explozie nucleară reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale, precum și a mediului și sănătății publice și subminează dezarmarea nucleară globală și regimul de neproliferare; întrucât Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare este modul cel mai eficient de a interzice testările armelor nucleare și orice altă detonare nucleară;

K.  întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20 aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), la 24 septembrie 1996;

L.  întrucât Federația Rusă și Statele Unite continuă să pună în aplicare noul Tratat strategic de reducere a armelor (START), care va expira în 2021, în cazul în care nu va fi prelungit de ambele părți; întrucât, în discursul său din 2013 de la Berlin, președintele SUA, Barack Obama, a prezentat o propunere concretă de reducere a focoaselor nucleare, pe care a repetat-o în 2016 la Washington; întrucât aceste manifestări ale disponibilității de a se angaja în negocieri privind încheierea unui acord în continuarea noului tratat START nu s-au bucurat de reciprocitate din partea Federației Ruse și, până în prezent, nu a fost negociată nicio continuare a noului tratat START menită să găsească soluții la problema reducerii armelor nucleare nestrategice și strategice în vederea eliminării lor;

M.  întrucât există deja o serie de tratate privind zonele denuclearizate pentru alte regiuni ale lumii, și anume America Latină și Marea Caraibilor, Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est, Africa și Asia Centrală;

N.  întrucât, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a o organiza, Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, prevăzută a se desfășura înainte de decembrie 2012, în conformitate cu acordurile încheiate prin consens între statele părți la TNP în cadrul Conferinței de revizuire din 2010, nu a avut loc;

O.  întrucât Conceptul strategic din 2010 și Revizuirea posturii de descurajare și apărare din 2012 ale NATO obligă această organizație să creeze condițiile necesare pentru o lume fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de bombe nucleare neghidate cu rază scurtă de acțiune deținute de SUA, considerate drept arme nucleare tactice sau sub-strategice, continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia), în ciuda îngrijorărilor manifestate în aceste țări, inclusiv în parlamentele unora dintre aceste țări, cu privire la pericolele, riscurile și lipsa de securitate pe care le generează astfel de arme atunci când sunt desfășurate în conformitate cu politicile actuale ale NATO, și anume de a păstra dreptul de a folosi arme nucleare în primul rând, de a refuza să confirme sau să nege numărul sau prezența lor pe teritoriul statelor membre ale NATO și de a nu respecta interdicția de a transporta arme nucleare, prevăzută de TNP în cazul în cazul în care se decide folosirea lor în acte de război;

P.  întrucât, în urma conflictului armat din Siria, care se desfășoară în apropierea bazei aeriene de la Incirlik, precum și a evenimentelor petrecute în cadrul și în vecinătatea acestei baze aeriene în timpul și după lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016, siguranța și securitatea armelor nucleare ale SUA desfășurate în Turcia sunt supuse unui control mai strict;

Q.  întrucât, la 5 decembrie 2015, s-au împlinit 20 de ani de la semnarea Memorandumului de la Budapesta; întrucât Ucraina a respectat toate dispozițiile acestui memorandum și a adoptat poziții active în chestiunile privind dezarmarea și neproliferarea nucleară, spre deosebire de Federația Rusă, care și-a încălcat angajamentele ocupând o parte din teritoriul Ucrainei (Crimeea) și lansând un atac armat în estul Ucrainei; întrucât această situație a creat un precedent periculos, în care un stat care garantase securitatea Ucrainei ca răspuns la decizia acesteia de a adera la TNP ca stat care nu deține arme nucleare a încălcat suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia și a afectat grav instrumentul garanțiilor negative de securitate oferite de statul care deține arme nucleare, precum și TNP și ideea de a promova dezarmarea și neproliferarea nucleară globală în temeiul dreptului internațional și al tratatelor multilaterale;

R.  întrucât, potrivit mass-mediei, Federația Rusă desfășoară sau intenționează să desfășoare rachete de tip Iskander cu rază scurtă și capacități nucleare la Kaliningrad, au loc exerciții și survolări care implică sisteme cu capacități nucleare, iar liderii ruși fac declarații privind importanța intimidării prin mijloace nucleare; întrucât decizia Federației Ruse de a suspenda Acordul privind eliminarea și gestionarea plutoniului încheiat cu Statele Unite în anul 2000 a amplificat îngrijorările referitoare la importanța tot mai mare acordată de Rusia armelor nucleare;

S.  întrucât UE joacă un rol important ca parte a Planului comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, inclusiv prin rolul său de membru cu drepturi depline al Comisiei comune care supraveghează punerea în aplicare a acordului;

T.  întrucât, la 9 septembrie 2016, la numai opt luni de la testul din 6 ianuarie 2016, Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) a desfășurat al cincilea test nuclear, despre care a susținut că a reprezentat „o testare reușită a bombei cu hidrogen”, încălcând în mod clar obligațiile internaționale care îi revin în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și al Declarației comune din 1992 dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord privind denuclearizarea, care prevede că cele două țări nu vor dezvolta și nu vor deține niciun fel de arme nucleare; întrucât proliferarea oricărui tip de arme de distrugere în masă, în special a armelor nucleare și a vectorilor acestora, reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC a anunțat în 2003 retragerea sa din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), realizează teste nucleare începând din 2006, iar în 2009 a declarat oficial că a dezvoltat o armă nucleară pentru intimidare, ceea ce înseamnă că amenințarea reprezentată de această țară la adresa vecinilor săi din Asia de Nord-Est și la adresa păcii și securității regionale și internaționale s-a amplificat;

U.  întrucât Strategia europeană de securitate din 2003 prevede că proliferarea armelor de distrugere în masă este probabil cea mai mare amenințare la adresa securității noastre, făcând posibilă o cursă a înarmărilor cu arme de distrugere în masă, și că UE s-a angajat să obțină aderarea universală la regimurile instituite de tratatele multilaterale și , precum și la consolidarea tratatelor și a dispozițiilor lor în materie de verificare; întrucât Strategia globală a UE pe 2016 nu include nicio referire la armele de distrugere în masă, la neproliferare și la controlul armelor;

V.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a preveni, descuraja, opri și, dacă este posibil, pentru a elimina programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial, astfel cum se prevede clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003 și întrucât a asigurat o cooperare mai strânsă a grupurilor de reflecție europene în domeniul neproliferării în cadrul Consorțiului UE pentru neproliferare;

W.  întrucât este necesar ca UE să-și intensifice eforturile de combatere a fluxurilor de proliferare și a finanțării acesteia, să sancționeze actele de proliferare și să elaboreze măsuri vizând împiedicarea transferurilor imateriale de cunoștințe și know-how prin toate mijloacele de care dispune, inclusiv tratate multilaterale, organisme precum Grupul furnizorilor nucleari și mecanisme de verificare, controale ale exporturilor coordonate la nivel național și internațional, programe de colaborare vizând reducerea amenințărilor și pârghii politice și economice;

X.  întrucât, din păcate, în perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din 2015, UE nu a reușit să convină asupra unei poziții comune cu privire la dezarmarea nucleară, admițând pentru prima dată că au fost exprimate „opinii diferite” cu privire la consecințele armelor nucleare; întrucât în cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2015 nu a fost posibil să se adopte un document final din cauza dezacordurilor privind continuarea eforturilor regionale de creare a unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

Y.  întrucât este posibil să se construiască bombe nucleare „simple folosind element combustibil uzat de la reactoarele de cercetare care funcționează cu uraniu puternic îmbogățit (HEU),

1.  este profund preocupat de deteriorarea securității regionale și internaționale, de reapariția rolului armelor nucleare în acest context și de neaplicarea unor măsuri efective de dezarmare și neproliferare;

2.  cere tuturor statelor care dețin arme nucleare să ia măsuri provizorii concrete pentru a reduce riscul detonării de arme nucleare, inclusiv reducerea numărului de arme nucleare aflate în stare de funcționare, deplasarea armelor nucleare din zonele de desfășurare spre cele de depozitare, diminuarea rolului armelor nucleare în cadrul doctrinelor militare și de reducerea rapidă a tuturor tipurilor de arme nucleare;

3.  exprimă o preocuparea profundă privind intensificarea amenințărilor nucleare generate de deteriorarea relației dintre Federația Rusă și NATO, inclusiv potențiale încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, declarațiile care indică o mare disponibilitate de a recurge la arme nucleare și declarațiile potrivit cărora se au în vedere posibile desfășurări de arme nucleare și pe alte teritorii din Europa; reamintește că atât Comitetul Internațional al Crucii Roșii, cât și Curtea Internațională de Justiție, au ajuns la concluzia că este de neconceput ca armele nucleare să poată fi utilizate fără a încălca dreptul umanitar internațional;

4.  sprijină concluziile Summitului privind securitatea nucleară din 2016, recunoscând faptul că schimburile comerciale și utilizarea neautorizată a materialelor nucleare reprezintă o amenințare imediată și serioasă la adresa securității mondiale și dorește să se realizeze localizarea integrală și securizarea fizică a tuturor materialelor care pot fi utilizate pentru fabricarea de arme;

5.  salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis al ONU însărcinat cu continuarea negocierilor multilaterale privind dezarmarea nucleară, în conformitate cu Rezoluția A/RES/70/33 a Adunării Generale a ONU;

6.  salută, de asemenea, recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al Grupului de lucru deschis (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza în 2017 o conferință deschisă tuturor statelor privind negocierea unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să se interzică armele nucleare și să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că un astfel de demers va consolida obiectivele și obligațiile în materie de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și va contribui la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;

7.  invită statele membre să sprijine organizarea unei astfel de conferințe în 2017 și să participe constructiv la procedurile aferente și o invită pe VP/ÎR Federica Mogherini și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie constructiv la procedurile din cadrul conferinței de negociere din 2017;

8.  reamintește cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), la 23 septembrie 1996, și subliniază că un tratat universal de interzicere a experiențelor nucleare, care să poată fi verificat efectiv la nivel internațional, este modul cel mai eficace de interzicere a exploziilor pentru testarea armelor nucleare și a oricăror altor explozii nucleare;

9.  îndeamnă restul statelor enumerate în Anexa II la tratat, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului, să semneze și/sau să ratifice tratatul cu un simț reînnoit al urgenței, pentru ca acest instrument internațional crucial să producă efecte juridice depline fără alte întârzieri; salută în acest sens adoptarea Rezoluției 2310 (2016) de către Consiliul de Securitate al ONU;

10.  își exprimă aprecierea pentru progresul semnificativ realizat de către Comisia pregătitoare a CTBT în ceea ce privește finalizarea și exploatarea sistemului său internațional eficace de monitorizare, care, deși tratatul nu a intrat în vigoare, contribuie la stabilitatea regională ca măsură de creștere semnificativă a încrederii, consolidează regimul de neproliferare și dezarmare nucleară și aduce alte avantaje științifice și civile pentru state; își exprimă convingerea că, pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului de monitorizare, Comisia pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare va continua să se bazeze pe contribuțiile financiare ale statelor;

11.  cere intensificarea dialogului cu guvernul SUA și cu toate statele care dețin arme nucleare, în vederea stabilirii unui calendar comun de reducere progresivă a arsenalului de focoase nucleare; sprijină, în special, demersurile întreprinse de SUA și de Federația Rusă pentru a-și reduce armele nucleare desfășurate, așa cum au convenit în noul Tratat START;

12.  regretă, în acest sens faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Tratat START în 2011, nu s-au purtat alte negocieri cu privire la reducerea urgent necesară a focoaselor nucleare instalate și neinstalate și nici nu s-au adoptat măsuri de reducere și eliminare a armelor nucleare cu rază mică și a armelor nucleare tactice considerate arme nucleare sub-strategice sau nestrategice conform înțelegerii prealabile dintre SUA și Federația Rusă;

13.  salută crearea de zone denuclearizate ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă denuclearizată în Orientul Mijlociu este extrem de importantă în vederea unei păci de durată și generale în regiune; își exprimă, în acest context, marea dezamăgire față de faptul că nu s-a reușit să se organizeze conferința din 2012 prevăzută de TNP privind crearea unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

14.  recunoaște că retragerea de pe teritoriul european a focoaselor nucleare cu rază scurtă de acțiune, a celor tactice și a celor desemnate ca fiind sub-strategice ar putea contribui în mod pozitiv la crearea condițiilor pentru instituirea și a altor zone denuclearizate, contribuind astfel la îndeplinirea obligațiilor de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și, între timp, la stabilirea unui precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

15.  sprijină continuarea eforturilor de consolidare a mandatului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale IAEA și alte demersuri destinate să dezvolte încrederea reciprocă; dorește să se asigure că organizației îi sunt puse la dispoziție resurse suficiente care să-i permită să-și îndeplinească misiunea esențială de a garanta securitatea activităților nucleare; solicită să se realizeze progrese în cadrul Comisiei pregătitoare a următorului TNP din 2017 și al Conferinței la nivel înalt privind dezarmarea nucleară din 2018;

16.  consideră că Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear cu Iranul, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui nu doar să facă posibilă o îmbunătățire importantă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și să contribuie la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea Comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3; îți exprimă sprijinul deplin pentru VP/ÎR în rolul său de coordonator al Comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și integrală în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;

17.  condamnă ultimele teste nucleare desfășurate de RPDC și respingerea de către această țară a mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv a celei mai recente, din 2 martie 2016 (2070); îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare prin abandonarea programelor nucleare și de rachete balistice în totalitate, în mod verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor AIEA, precum și altor norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și să se întoarcă la masa negocierilor; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare;

18.  își afirmă dorința de a găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC; își reafirmă sprijinul pentru negocierile celor șase părți și solicită reluarea lor; solicită RDPC să reia dialogul constructiv cu comunitatea internațională, în special cu participanții la negocierile celor șase părți, în vederea angajării pe calea păcii și a securității durabile într-o Peninsulă Coreeană denuclearizată, acesta fiind cel mai bun mijloc pentru a asigura un viitor mai prosper și mai stabil pentru RPDC; îndeamnă China să pună presiune mai mare pe DRPC;

19.  salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile sale de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

20.  salută prezentarea Strategiei globale a UE și îndeamnă SEAE să adopte măsuri subsecvente și să actualizeze și să extindă Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 2003 și Noile linii de acțiune din 2009, ținând seama de aspectele și problemele descrise mai sus, pentru ca UE să devină o forță motrice în consolidarea și continuarea acordurilor multilaterale de dezarmare și de neproliferare nucleară;

21.  salută abordarea periodică a acestor teme în cadrul Consorțiului pentru neproliferare al UE și al altor organizații și grupuri de reflecție ale societății civile și invită Consorțiul de neproliferare al UE să își extindă agenda pentru a include, în egală măsură, considerații în materie de dezarmare;

22.  îndeamnă AIEA și Comisia Europeană să înceteze să utilizeze uraniul puternic îmbogățit (HEU) în reactoarele de cercetare din motive de securitate;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Înaltului Reprezentant al ONU în probleme de dezarmare, Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare și directorului general al IAEA.

(1)

JO C 440, 30.12.2015, p. 97.

(2)

JO C 349E , 22.12.2010, p. 77.

(3)

JO L 196, 24.7.2012, p. 67.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate