PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară
19.10.2016 - (2016/2936(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Sabine Lösing, Javier Couso Permuy, Takis Hadjigeorgiou, Marie-Christine Vergiat, Paloma López Bermejo, Marina Albiol Guzmán, Neoklis Sylikiotis, Stelios Kouloglou, Kostadinka Kuneva, Tania González Peñas, Xabier Benito Ziluaga, Estefanía Torres Martínez, Miguel Urbán Crespo, Lola Sánchez Caldentey în numele Grupului GUE/NGL
B8-1129/2016
Rezoluția Parlamentului European referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare[2],
– având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) (8079/15),
– având în vedere summitul privind securitatea nucleară, care a avut loc la Washington DC în perioada 31 martie - 1 aprilie 2016,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la crearea unei zone denuclearizate în regiunea Orientului Mijlociu (A/RES/66/61),
– având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu[3],
– având în vedere decizia Adunării Generale a ONU A/RES/70/33 de înființare la Geneva în cursul anului 2016 a unui grup de lucru deschis pentru a avansa în direcția dezarmării nucleare multilaterale și raportul acestuia adresat Adunării Generale a ONU și adoptat la 19 august 2016 (A/71/371),
– având în vedere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), acordurile de garanții generalizate și protocoalele adiționale ale Agenției Internaționale a Energiei Atomice (AIEA), Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), Tratatul de reducere a armelor strategice ofensive (SORT) și reînnoirea din 2010 a acordului START (noul START),
– având în vedere documentul final al Conferinței din 2010 de revizuire a TNP, în special planul de acțiune, cu 64 de acțiuni subsecvente concrete,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, din păcate, deținerea și utilizarea armelor nucleare joacă încă un rol preponderent în politica militară a statelor care dețin arme nucleare, atât a celor recunoscute, cât și a celor nerecunoscute; întrucât deținerea și proliferarea armelor de distrugere în masă, precum armele nucleare, chimice și biologice, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și securității internaționale;
B. întrucât procesul de dezarmare multilaterală a fost întrerupt timp de mai mulți ani și a lipsit voința politică de a-l relansa; întrucât unele dintre prioritățile urgente în materie de securitate sunt împiedicarea teroriștilor sau a altor state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducerea stocurilor de armament nuclear la nivel mondial, stoparea modernizării în acest domeniu și evoluția spre o lume fără arme nucleare;
C. întrucât concluziile și planul de acțiune ale Conferinței din 2010 de revizuire a TNP au fost principalele acorduri de instituire a unui veritabil proces de dezarmare nucleară; întrucât în mod evident nu s-au înregistrat progrese și nu a existat voință politică în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor concrete de punere în aplicare ale TNP, cum ar fi cele 64 de măsuri concrete din planul de acțiune convenit în 2010;
D. întrucât trebuie consolidați în continuare toți cei trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și dreptul la cooperare în privința utilizării energiei nucleare în domeniul civil;
E. întrucât UE s-a angajat să prevină, să descurajeze, să oprească și, dacă este posibil, să elimine programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial; întrucât este necesar ca UE să-și intensifice eforturile de combatere a fluxurilor de proliferare și a finanțării proliferării, să sancționeze actele de proliferare și să elaboreze măsuri pentru a împiedica transferurile intangibile de cunoștințe și know-how prin intermediul tratatelor multilaterale, al mecanismelor de verificare, al controalelor exporturilor coordonate la nivel național și internațional și al programelor de colaborare vizând reducerea amenințărilor;
F. întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20 aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare, la 24 septembrie 1996; întrucât acest tratat nu a intrat în vigoare, deoarece unele părți nesemnatare și semnatare ale TNP nu l-au semnat sau nu l-au ratificat;
G. întrucât patru din cele nouă state care dețin arme nucleare nu sunt membre ale TNP, iar Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) a renunțat la statutul său de membru; întrucât Consiliul Uniunii Europene și Consiliul de Securitate al ONU au condamnat ceea ce RPDC a pretins că a fost un „test încununat de succes cu o bombă cu hidrogen” desfășurat la 6 ianuarie 2016; întrucât, la 9 septembrie 2016, RPDC a desfășurat cel de-al cincilea test nuclear, fapt care încalcă în mod clar obligațiile sale internaționale în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU;
H. întrucât UE s-a implicat în negocierile internaționale și procesul de mediere a negocierilor dintre E3/EU+3 și Iran în vederea găsirii unei soluții pașnice și diplomatice pentru chestiunea programului nuclear iranian; întrucât UE joacă un rol important ca parte a Planului comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, supraveghind punerea în aplicare a acordului;
I. întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de arme nucleare sub-strategice continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia), fără a exista dezbateri și discuții democratice în aceste țări, cu atât mai puțin o confirmare a prezenței sau absenței ADM pe teritoriul lor;
J. întrucât prin conceptul strategic din 2010 și revizuirea strategiei de descurajare și apărare din 2012, NATO se angajează să urmărească obiectivul de a crea condițiile necesare pentru o lume fără arme nucleare;
K. întrucât Rusia și Statele Unite continuă să pună în aplicare noul tratat START, care va expira în 2021 dacă nu va fi prelungit de ambele părți;
L. întrucât sunt necesare coordonarea și colaborarea strânse între Uniunea Europeană și vecinii săi, în special între Statele Unite și Rusia, cu scopul de a relansa și a continua procesul de reducere a stocului de focoase nucleare și regimul de neproliferare,
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pericolul unei relansări a cursei înarmării nucleare; subliniază, prin urmare, că consolidarea TNP ca piatră de temelie a regimului de neproliferare și de dezarmare la nivel mondial are o importanță vitală și este urgent necesară pentru reafirmarea validității înțelegerii majore care stă la baza TNP; solicită să fie depuse toate eforturile pentru punerea în aplicare a TNP în toate aspectele sale și pentru consolidarea acordurilor, tratatelor și agențiilor care formează actualul regim de neproliferare, în special a CTBT și a acordurilor de garanții generalizate ale AIEA; afirmă că, dacă se dorește ca eforturile multilaterale să fie eficiente, acestea trebuie să fie încadrate într-o viziune bine dezvoltată privind crearea, cât mai curând posibil, a unei lumi fără arme nucleare;
2. reamintește UE și statelor membre că dezarmarea nucleară și neproliferarea nucleară sunt strâns legate și se susțin reciproc; consideră că, pentru a asigura supraviețuirea și respectarea TNP, este necesară o foaie de parcurs cu un calendar al etapelor și termenelor de dezarmare nucleară; îndeamnă statele care dețin arme nucleare să își respecte angajamentul de la articolul 6 din TNP, de a negocia cu bună credință măsuri eficace pentru încetarea cât de curând a cursei înarmării nucleare și pentru dezarmarea nucleară; subliniază că statele care dețin arme nucleare nu și-au respectat acest angajament în mod suficient, deși este esențial pentru ca întregul sistem de neproliferare să fie în continuare relevant;
3. invită UE și statele sale membre să facă din dezarmarea nucleară o prioritate a politicii externe și de securitate și să depășească blocajul negocierilor privind dezarmarea nucleară de la nivel bilateral și global;
4. salută includerea, începând cu anul 2003, a unor clauze de neproliferare a ADM în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție, și trebuie incluse în toate acordurile UE, inclusiv în acordurile mixte;
5. salută sensibilizarea crescândă a cetățenilor și a politicienilor; sprijină campania „Primari pentru pace” de dezarmare nucleară și pentru o lume fără arme nucleare până în 2020 și inițiativa „Global Zero”; subliniază rolul parlamentelor și al parlamentarilor în promovarea neproliferării nucleare și a dezarmării nucleare și salută eforturile Rețelei parlamentare mondiale pentru dezarmarea nucleară (PNND);
6. îndeamnă statele membre ale UE care dețin arme nucleare să oprească imediat ameliorarea calitativă, dezvoltarea, producția și stocarea focoaselor nucleare și a vectorilor lor purtători; invită aceste state să ia noi inițiative în vederea începerii unor negocieri între statele cu putere nucleară privind reducerea drastică în continuare și, în final, eliminarea armelor nucleare;
7. solicită aderarea strictă la moratoriul asupra experiențelor nucleare până la intrarea în vigoare a CTBT, întrucât mai este nevoie de ratificări; îndeamnă celelalte state enumerate în anexa II la CTBT, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a acestuia, să semneze/ratifice rapid tratatul, întrucât acest tratat de interzicere totală a experiențelor nucleare, universal și verificabil la nivel internațional, reprezintă cea mai eficientă modalitate de a interzice exploziile pentru testarea armelor nucleare și orice alte explozii nucleare;
8. sprijină eforturile suplimentare de consolidare a mandatului AIEA, inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale AIEA și alte acțiuni destinate să dezvolte măsurile de consolidare a încrederii; dorește să se asigure că organizației îi sunt puse la dispoziție resurse suficiente care să-i permită să-și îndeplinească misiunea esențială de a garanta securitatea activităților nucleare;
9. regretă că state care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează arsenalele și întârzie să acționeze pentru a-și reduce sau elimina arsenalele nucleare și adeziunea la doctrina militară a intimidării prin mijloace nucleare;
10. invită toate statele care dețin arme nucleare să acorde garanții negative de securitate și să se abțină de la orice utilizare sau amenințare cu utilizarea armelor nucleare;
11. sprijină ferm măsurile luate de Rusia și SUA vizând reducerea semnificativă a stocului lor de arme nucleare, astfel cum s-a convenit în acordurile START și SORT; regretă, în acest sens, absența, de la intrarea în vigoare a noului acord START în 2011, a unor noi negocieri cu privire la reducerea urgent necesară a focoaselor nucleare instalate și neinstalate, inclusiv, pentru prima dată, a armelor nucleare sub-strategice; îndeamnă, prin urmare, să fie ratificat CTBT și să se continue noul acord START;
12. condamnă cele mai recente teste nucleare efectuate de RPDC, inclusiv testul cu bombă cu hidrogen, acestea reprezentând o amenințare gravă la adresa păcii și stabilității în Peninsula Coreeană și în regiunea Asiei de Nord-Est; sprijină, cu toate acestea, negocierile celor șase părți, solicită reluarea lor în vederea denuclearizării Peninsulei Coreene, observă că China joacă un rol important în această privință și sprijină, de asemenea, inițiativele recente privind primele convorbiri bilaterale dintre cele două state din Peninsula Coreeană; își afirmă sprijinul și angajamentul de a se găsi o soluție pașnică și diplomatică la problema nucleară din RPDC; solicită RPDC să reia dialogul constructiv cu comunitatea internațională, în special cu participanții la negocierile celor șase părți, în vederea angajării pe calea păcii și a securității durabile într-o Peninsulă Coreeană fără arme nucleare; subliniază că negocierile privind denuclearizarea ar fi facilitate considerabil dacă în paralel s-ar purta discuții privind înlocuirea Armistițiului coreean din 1953 cu un acord de pace permanent, fapt propus de RPDC, dar respins de mai multe ori;
13. salută rezoluțiile Adunării Generale a ONU din decembrie 2011 și 2012 privind instituirea unei zone fără arme nucleare în Orientul Mijlociu și concluziile Consiliului din iulie 2012 în sprijinul acestui proces; consideră că negocierile privind instituirea unei zone fără arme nucleare în Orientul Mijlociu, în zona mediteraneeană și în Asia de Nord-Est reprezintă un pas esențial în vederea soluționării preocupărilor legate de securitate ale țărilor din regiune; regretă amânarea conferinței planificate pentru 2012 privind instituirea acestei zone fără arme nucleare; solicită inițierea imediată a acestei conferințe;
14. solicită tuturor țărilor din regiune, în așteptarea instituirii unei zone fără arme nucleare, să nu dezvolte, să nu producă, să nu testeze și să nu achiziționeze în niciun alt mod arme nucleare, și nici să nu permită staționarea de arme nucleare sau de dispozitive explozive nucleare pe teritoriul lor ori pe teritoriile aflate sub controlul lor;
15. solicită instituirea unei zone fără arme de distrugere în masă în Europa; solicită în special guvernelor Franței și Regatului Unit să renunțe la armele nucleare pe care le dețin; îndeamnă Guvernul SUA să retragă armele nucleare tactice din Europa și Guvernul Federației Ruse să nu își instaleze armele nucleare în partea de vest a teritoriului său sau să și le retragă din această regiune; solicită anularea tuturor acordurilor de utilizare comună a armelor nucleare dintre statele membre ale UE și SUA/NATO;
16. salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis, ca urmare a rezoluției Adunării Generale a ONU A/RES/70/33, și recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al Grupului de lucru deschis (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza în 2017 o conferință deschisă tuturor statelor, pentru a negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic prin care să se interzică armele nucleare și care să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că un astfel de demers va consolida obiectivele și obligațiile în materie de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și va contribui la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;
17. invită UE și statele sale membre să sprijine și să contribuie în mod semnificativ la recomandările Grupului de lucru deschis, în special la îndeplinirea obiectivul privind un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic prin care să se interzică armele nucleare, în cadrul unui proces care se bazează pe principiile transparenței, ireversibilității și posibilității de verificare, ținând seama în mod corespunzător atât de aspectele legate de securitate, cât și de cele umanitare, ale armelor nucleare;
18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pe probleme de dezarmare, președintelui Conferinței din 2015 de revizuire a TNP și directorului general al AIEA.