PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară
19.10.2016 - (2016/2936(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Knut Fleckenstein, Victor Boștinaru, Ioan Mircea Pașcu, Ana Gomes, Julie Ward, Doru-Claudian Frunzulică în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1122/2016
B8-1131/2016
Rezoluția Parlamentului European referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare (TNP) cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare[2],
– având în vedere seminarele organizate de UE cu privire la neproliferare și dezarmare și reuniunile periodice ale Consorțiul UE pentru neproliferare,
– având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,
– având în vedere că, la Conferința de revizuire a TNP din 2015, nu s-a reușit să se convină asupra unui document final,
– având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință de revizuire a părților la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),
– având în vedere documentele adoptate la Summitul privind securitatea nucleară de la Washington în primăvara anului 2016,
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2310 (2016) cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT),
– având în vedere Declarația de la Tbilisi din 1977, adoptată prin consens de Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu (A/RES/66/61),
– având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu[3],
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/33 din 7 decembrie 2015 referitoare la avansarea în direcția dezarmării nucleare multilaterale și raportul Grupului de lucru deschis (OEWG) adresat Adunării Generale a ONU adoptat la 19 august 2016 (A/71/371),
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât mediul de securitate global și, în special, cel al UE s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai fluid, mai precar și mai puțin previzibil; întrucât observă că există amenințări convenționale, neconvenționale și hibride, generate de actori regionali și globali atât statali, cât și nestatali;
B. întrucât pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt grav afectate de diferite evoluții, inclusiv de deteriorarea relațiilor dintre statele care dețin arme nucleare, cum ar fi Federația Rusă și Statele Unite ale Americii, India și Pakistanul, precum și de continuarea dezvoltării capacităților nucleare de către Coreea de Nord;
C. întrucât proliferarea formelor biologice și chimice ale armelor de distrugere în masă este redusă la minimum și oprită progresiv prin aplicarea efectivă la nivel internațional a interdicției și obligațiilor prevăzute de Convenția privind interzicerea armelor biologice și cu toxine din 1972 și de Convenția privind interzicerea armelor chimice; întrucât, cu toate acestea, proliferarea armelor nucleare de distrugere în masă și a mijloacelor de furnizare a acestora rămâne unul dintre cele mai grave motive de îngrijorare pentru comunitatea mondială;
D. întrucât, începând din ianuarie 2016, nouă state (Statele Unite, Rusia, Regatul Unit, Franța, China, India, Pakistan, Israel și Republica Populară Democrată Coreeană) dețin un număr total de aproximativ 15 395 de arme nucleare, față de circa 15 850 în 2015;
E. întrucât printre priorități se numără împiedicarea teroriștilor sau a unor noi state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducând și eliminând toate arsenalele nucleare, și avansarea către o lume fără arme nucleare;
F. întrucât, în unele regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină și Marea Caraibilor, Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est, Africa și Asia Centrală, există deja o serie de tratate privind zonele fără arme nucleare;
G. întrucât nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește pașii concreți către dezarmare nucleară conveniți la Conferința de revizuire a TNP din 2010; întrucât această conferință a acordat din nou atenție impactului umanitar al armelor nucleare, evidențiat de guvernele Norvegiei, Mexicului și Austriei prin intermediul unor conferințe succesive privind impactul umanitar al armelor nucleare și al rapoartelor redactate cu prilejul acestora, precum și prin angajamentul umanitar internațional inițiat de Austria și prezentat la Conferința de revizuire a TNP din 2015, care a fost aprobat de 127 dintre statele membre ale ONU;
H. întrucât este necesar să se consolideze în continuare obiectivele de bază în materie de neproliferare și dezarmare ale celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare;
I. întrucât statele care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează și își consolidează arsenalele de arme nucleare și întârzie să acționeze pentru a reduce sau elimina arsenalele lor nucleare și adeziunea la o doctrină militară care presupune intimidarea prin mijloace nucleare;
J. întrucât s-au înregistrat oficial progrese în ceea ce privește securizarea materialelor fisile de uz civil prin intermediul summiturilor privind securitatea nucleară, care au fost organizate în cadrul unui proces complementar, în afara TNP, și care au contribuit la consolidarea TNP, crescând credibilitatea componentei privind neproliferarea a acestuia, dar întrucât atitudinea recentă adoptată de Rusia și deteriorarea relațiilor sale cu Statele Unite continuă să pună în pericol eforturile de securizare a materialelor fisile și de reducere a cantității acestora;
K. întrucât Rusia și Statele Unite continuă să pună în aplicare noul Tratat pentru reducerea armelor strategice (START), care va expira în 2021 dacă nu va fi prelungit de ambele părți; întrucât, în discursul său din 2013 de la Berlin, președintele SUA, Barack Obama, a formulat o propunere semnificativă în vederea reducerii focoaselor nucleare, pe care a repetat-o în 2016 la Washington; întrucât aceste propuneri de a se angaja în negocieri privind încheierea unui acord în continuarea noului Tratat START nu s-au bucurat de reciprocitate din partea Federației Ruse și, până în prezent, nu a fost negociată nicio continuare la noul Tratat START pentru a aborda problema reducerii armelor nucleare nestrategice și strategice în vederea eliminării lor;
L. întrucât exploziile pentru testarea armelor nucleare și/sau orice alte explozii nucleare reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale și subminează regimul mondial de dezarmare și neproliferare nucleară; întrucât Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) reprezintă cel mai eficient instrument de interzicere a testărilor armelor nucleare; întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a CTBT, la 24 septembrie 1996;
M. întrucât, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a o organiza, Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, prevăzută a se desfășura înainte de decembrie 2012, în conformitate cu acordurile încheiate prin consens între statele părți la TNP în cadrul Conferinței de revizuire din 2010, nu a avut loc;
N. întrucât Conceptul strategic din 2010 și Revizuirea strategiei de descurajare și apărare din 2012 ale NATO fac referire la crearea condițiilor necesare pentru o lume fără arme nucleare;
O. întrucât, dat fiind conflictul armat din Siria, care se desfășoară în apropierea bazei aeriene de la Incirlik, precum și evenimentele petrecute în cadrul și în vecinătatea acestei baze aeriene în timpul și după lovitura eșuată din 15 iulie 2016, siguranța și securitatea armelor nucleare ale SUA utilizate în Turcia sunt supuse unui control amănunțit;
P. întrucât acordurile privind controlul și neproliferarea armelor constituie un element important al sistemului de securitate european de după Războiul Rece, sistem care, din cauza crizei din Ucraina, pare, în prezent, din ce în ce mai fragil;
Q. întrucât, la 5 decembrie 2015, s-au împlinit 20 de ani de la semnarea memorandumului de la Budapesta; întrucât Ucraina a respectat toate dispozițiile acestuia și a luat poziții proactive în chestiunile privind dezarmarea și neproliferarea nucleară, spre deosebire de Federația Rusă, care și-a încălcat angajamentele ocupând o parte din teritoriul Ucrainei (Crimeea) și lansând o agresiune armată în estul Ucrainei; întrucât această situație a creat un precedent periculos în care un stat care garantase securitatea Ucrainei ca răspuns la decizia acesteia de a adera la TNP ca stat care nu deține arme nucleare a violat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a subminat și, în general, a afectat grav sistemul garanțiilor negative de securitate oferite de statul care deține arme nucleare, precum și TNP și ideea de a avansa în direcția dezarmării nucleare globale și a neproliferării pe baza legislației internaționale și a tratatelor multilaterale;
R. întrucât, potrivit surselor media, Rusia desfășoară sau intenționează să desfășoare rachete de tip Iskander cu rază scurtă și capacități nucleare la Kaliningrad, precum și exerciții și survolări care implică sisteme cu capacități nucleare și întrucât declarațiile liderilor ruși privind importanța intimidării nucleare și decizia Rusiei de a suspenda dispoziția privind plutoniul și acordul de management încheiat cu Statele Unite în anul 2000 au intensificat preocupările referitoare la importanța acordată de Rusia armelor nucleare;
S. întrucât UE joacă un rol important ca parte a Planului comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, inclusiv prin rolul său de membru deplin al comisiei comune care supraveghează punerea în aplicare a acordului;
T. întrucât, la 9 septembrie 2016, la numai câteva luni de la testul din 6 ianuarie 2016, RPDC a desfășurat un nou test nuclear, despre care a susținut că a reprezentat „o testare reușită a bombei cu hidrogen”, încălcând astfel în mod clar obligațiile internaționale care îi revin în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și al Declarației comune din 1992 dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord privind denuclearizarea, care prevede că cele două țări nu vor dezvolta și nu vor deține niciun fel de arme nucleare; întrucât proliferarea oricărui tip de arme de distrugere în masă, în special a armelor nucleare, precum și a mijloacelor de livrare a acestor arme reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC a anunțat retragerea sa din cadrul Tratatului de neproliferare nucleară (TNP) în 2003, a realizat teste nucleare începând din anul 2006 iar, în 2009, a declarat oficial că a dezvoltat o armă nucleară pentru intimidare, ceea ce înseamnă că amenințarea reprezentată de această țară la adresa vecinilor săi din Asia de Nord-Est și la adresa păcii și securității regionale și internaționale s-a amplificat;
U. întrucât Strategia europeană de securitate din 2003 prevede că proliferarea armelor de distrugere în masă este probabil cea mai mare amenințare la adresa securității noastre, inclusiv prin posibilitatea unei curse a înarmării cu arme de distrugere în masă, și că UE s-a angajat să obțină aderarea universală la regimurile instituite de tratatele multilaterale și consolidarea tratatelor și a dispozițiilor lor în materie de verificare; întrucât Strategia globală a UE pentru 2016 nu include nicio referire la armele de distrugere în masă, la neproliferare și la controlul armelor;
V. întrucât, din păcate, în perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din 2015, UE nu a reușit să convină asupra unei poziții comune cu privire la dezarmarea nucleară, admițând pentru prima dată că au fost exprimate „opinii diferite” cu privire la consecințele armelor nucleare; întrucât în cadrul conferinței nu a fost posibil să se adopte un document final din cauza dezacordurilor privind continuarea eforturilor regionale de creare a unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;
W. întrucât este important să se sprijine și să se consolideze participarea societății civile în cadrul procesului internațional în deplină transparență;
X. întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a preveni, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și întrucât a asigurat o cooperare mai strânsă a grupurilor de reflecție europene în domeniul neproliferării ca parte a Consorțiului UE pentru neproliferare,
1. este profund preocupat de deteriorarea securității regionale și internaționale, de reapariția rolului armelor nucleare în acest context și de nepunerea în aplicare a unor acțiuni efective de dezarmare și neproliferare;
2. solicită tuturor statelor care dețin arme nucleare să ia măsuri intermediare concrete pentru a reduce riscul detonării de arme nucleare, inclusiv reducerea statutului operațional al armelor nucleare și deplasarea armelor nucleare spre zonele de depozitare și departe de cele de desfășurare, diminuarea rolului armelor nucleare în cadrul doctrinelor militare și reducerea rapidă a tuturor tipurilor de arme nucleare;
3. își exprimă preocuparea profundă cu privire la intensificarea amenințărilor nucleare în urma atitudinii adoptate de Rusia, care are repercusiuni asupra securității, stabilității și previzibilității la nivel mondial, precum și cu privire la deteriorarea relațiilor cu NATO, inclusiv în ceea ce privește potențiale încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, declarațiile care indică o mare disponibilitate de a recurge la arme nucleare și declarațiile potrivit cărora se au în vedere desfășurări de arme nucleare și pe alte teritorii din Europa; reamintește că, în avizul său consultativ din 1996, Curtea Internațională de Justiție a hotărât că, în temeiul dreptului internațional în vigoare la vremea respectivă, nu poate „formula o concluzie definitivă în ceea ce privește legalitatea sau ilegalitatea utilizării de către un stat a armelor nucleare în circumstanțe extreme de auto-apărare”;
4. sprijină concluziile Summitului privind securitatea nucleară din 2016, recunoscând faptul că schimburile comerciale și utilizarea neautorizată a materialelor nucleare reprezintă o amenințare imediată și gravă la adresa securității mondiale și dorește să se realizeze localizarea integrală și securizarea fizică a tuturor materialelor care pot fi utilizate pentru fabricarea de arme;
5. salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis al ONU (OEWG) însărcinat cu continuarea negocierilor multilaterale privind dezarmarea nucleară, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/33; salută recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al OEWG (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza o conferință în 2017, deschisă tuturor statelor, pentru a negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic prin care să se interzică armele nucleare și care să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că astfel se vor consolida obiectivele în materie de neproliferare și dezarmare și obligațiile prevăzute în TNP și se va aduce o contribuție la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;
6. invită statele membre ale UE să sprijine organizarea unei astfel de conferințe în 2017 și să participe constructiv la procedurile aferente și invită VP/ÎR Federica Mogherini și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie constructiv la procedurile din cadrul conferinței de negociere din 2017;
7. reamintește cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), la 23 septembrie 1996, și subliniază că un tratat universal de interzicere a experiențelor nucleare, care să poată fi verificat în mod eficace la nivel internațional, este modul cel mai eficient de interzicere a exploziilor pentru testarea armelor nucleare și a oricăror altor explozii nucleare;
8. îndeamnă restul statelor enumerate în Anexa II la tratat, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului, să semneze și/sau să ratifice tratatul urgent, pentru ca acest instrument internațional crucial să intre pe deplin în vigoare fără alte întârzieri; salută în acest sens adoptarea Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 2310 (2016);
9. își exprimă aprecierea față de progresul semnificativ înregistrat de comisia de pregătire a CTBT în ceea ce privește finalizarea și funcționarea sistemului său internațional de monitorizare eficient, care, chiar și fără ca tratatul să intre în vigoare, contribuie la stabilitatea regională ca măsură de creștere semnificativă a încrederii, consolidează regimul de neproliferare și dezarmare nucleară și aduce beneficii științifice și civile pentru state; își exprimă convingerea că, pentru funcționarea continuă a sistemului de monitorizare, comisia de pregătire a CTBTO va continua să se bazeze pe contribuțiile de finanțare ale statelor;
10. deplânge faptul că, în ciuda așteptărilor contrare, armele nucleare câștigă din nou teren în cadrul planurilor strategice ale statelor care dețin arme nucleare; solicită intensificarea dialogului cu toate statele care dețin arme nucleare, în vederea urmăririi unei agende comune care să vizeze reduceri progresive ale stocurilor de focoase nucleare; sprijină în special eforturile depuse de SUA și Rusia de a reduce armele nucleare desfășurate, în conformitate cu acordul din noul Tratat START;
11. deplânge faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Tratat START în 2011, nu s-au purtat alte negocieri cu privire la reducerea urgent necesară a focoaselor nucleare instalate și neinstalate și nici nu s-au adoptat, conform înțelegerii prealabile dintre SUA și Rusia, măsuri de reducere și eliminare a armelor nucleare cu rază mică și a armelor nucleare tactice considerate arme nucleare sub-strategice sau nestrategice ;
12. recunoaște că eliminarea de pe teritoriul european a focoaselor nucleare cu rază scurtă, tactice și desemnate ca fiind sub-strategice ar putea contribui în mod pozitiv la crearea de condiții pentru instituirea unor noi zone fără arme nucleare, contribuind astfel la îndeplinirea obligațiilor de neproliferare și dezarmare prevăzute în TNP și, între timp, la stabilirea unui precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;
13. solicită crearea de zone fără arme nucleare ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; în acest context, își exprimă marea dezamăgire pentru eșecul de a organiza conferința din 2012 prevăzută privind crearea unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;
14. sprijină continuarea eforturilor de consolidare a mandatului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale IAEA și alte demersuri destinate să dezvolte măsurile de consolidare a încrederii; dorește să se asigure că organizației îi sunt puse la dispoziție resurse suficiente care să-i permită să-și îndeplinească misiunea esențială de a garanta securitatea activităților nucleare; solicită să se realizeze progrese în cadrul comitetului de pregătire a următorului TNP din 2017 și al Conferinței la nivel înalt privind dezarmarea nucleară din 2018;
15. consideră că Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear cu Iranul, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui să contribuie nu doar la îmbunătățirea considerabilă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea Comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite), împreună cu ÎR/VP; îți exprimă sprijinul deplin pentru ÎR/VP în rolul său de coordonator al Comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și deplină în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;
16. condamnă ultimele teste nucleare desfășurate de RPDC și respingerea de către această țară a mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv cea mai recentă din 2 martie 2016 (2070); îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare renunțând la programele nucleare și de rachete balistice, într-un mod complet, verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor IAEA, precum și celorlalte norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și să se întoarcă la masa negocierilor; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare; își afirmă dorința de a găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC; îndeamnă China să pună o presiune mai mare pe DRPC;
17. salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile sale de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;
18. salută prezentarea Strategiei globale a UE și îndeamnă SEAE să adopte măsuri subsecvente și să actualizeze și să extindă Strategia UE din 2003 împotriva proliferării armelor de distrugere în masă și Noile linii de acțiune din 2009, ținând seama de aspectele și problemele descrise mai sus, pentru ca UE să devină o forță motrice în consolidarea și continuarea acordurilor multilaterale de dezarmare și de neproliferare nucleară;
19. salută abordarea periodică a acestor teme în cadrul Consorțiului pentru neproliferare al UE și al altor organizații și grupuri de reflecție ale societății civile și invită Consorțiul de neproliferare al UE să își extindă agenda pentru a include, în egală măsură, considerații în materie de dezarmare;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru probleme de dezarmare, Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare și directorului general al AEIA.