Procedură : 2016/2936(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1132/2016

Texte depuse :

B8-1132/2016

Dezbateri :

PV 26/10/2016 - 17
CRE 26/10/2016 - 17

Voturi :

Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0424

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 428kWORD 100k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1122/2016
19.10.2016
PE589.732v01-00
 
B8-1132/2016

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară  (2016/2936(RSP))


Urmas Paet, Petras Auštrevičius, Dita Charanzová, Gérard Deprez, Fredrick Federley, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Valentinas Mazuronis, Louis Michel, Javier Nart, Jozo Radoš, Marietje Schaake, Pavel Telička, Hilde Vautmans în numele Grupului ALDE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară  (2016/2936(RSP))  
B8-1132/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă(2),

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere că la Conferința de revizuire a TNP din 2015 nu s-a reușit să se convină asupra unui document final,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere documentele adoptate la Summitul privind securitatea nucleară de la Washington, din primăvara anului 2016,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2310 (2016) cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT),

–  având în vedere Declarația de la Tbilisi din 1977, adoptată prin consens de Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa,

–  având în vedere declarația G7 din 11 aprilie 2016 cu privire la neproliferare și dezarmare, emisă la Hiroshima, Japonia,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu (A/RES/66/61),

–  având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu(3),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/33 din 7 decembrie 2015 referitoare la progresul în direcția dezarmării nucleare multilaterale și raportul adresat Adunării Generale a ONU de către grupul de lucru deschis, adoptat la 19 august 2016 (A/71/371),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mediul de securitate din vecinătatea Uniunii Europene s-a deteriorat considerabil și a devenit mai puțin previzibil; întrucât natura amenințărilor este atât convențională, cât și neconvențională, iar amenințările sunt generate de actori atât statali, cât și nestatali, regionali și globali;

B.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea internațională sunt puse serios în dificultate de diferite evoluții, printre care se numără deteriorarea relațiilor dintre state care dețin arme nucleare, cum ar fi Federația Rusă, Statele Unite ale Americii, India, Pakistanul și Israelul, precum și continuarea dezvoltării capacităților nucleare de către Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC);

C.  întrucât proliferarea armelor biologice și chimice de distrugere în masă este redusă și treptat oprită prin aplicarea efectivă la nivel internațional a interdicției și a obligațiilor cuprinse în Convenția privind armele biologice și toxice (BTWC) din 1972 și în Convenția privind armele chimice (CWC); întrucât, cu toate acestea, proliferarea armelor nucleare de distrugere în masă și a mijloacelor de furnizare a acestora rămâne unul dintre cele mai serioase motive de îngrijorare pentru comunitatea mondială;

D.  întrucât, începând din ianuarie 2016, nouă state (Statele Unite ale Americii, Rusia, Regatul Unit, Franța, China, India, Pakistan, Israel și Republica Populară Democrată Coreeană) dețin un număr total de aproximativ 15 395 de arme nucleare, față de circa 15 850 în 2015;

E.  întrucât împiedicarea organizațiilor teroriste și a oricăror altor state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducând și eliminând toate arsenalele nucleare, și avansarea către o lume fără arme nucleare reprezintă o prioritate;

F.  întrucât nu au fost făcute progrese în ceea ce privește măsurile concrete către dezarmare nucleară convenite la Conferința de revizuire a TNP din 2010; întrucât la Conferința de revizuire a TNP din 2010 s-a pus din nou accent pe impactul umanitar al armelor nucleare;

G.  întrucât trebuie să se acorde prioritate în continuare consolidării obiectivelor de bază în materie de neproliferare și dezarmare din cadrul celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare;

H.  întrucât statele care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează și își consolidează arsenalele de arme nucleare și întârzie acțiunile de reducere sau eliminare a arsenalelor lor nucleare și de reducere a gradul de aderare la o doctrină militară de disuasiune nucleară;

I.  întrucât Rusia și Statele Unite ale Americii continuă să aplice noul Tratat de reducere a armelor strategice (START), care va expira în 2021; întrucât propunerea oficială a Statelor Unite de a se angaja în negocieri posterioare noului Tratat START nu a fost primită favorabil de către Federația Rusă și întrucât, până în prezent, nu a fost negociată nicio continuare la noul tratat START pentru a aborda problema reducerii armelor nucleare nestrategice și a celor strategice în vederea eliminării lor;

J.  întrucât exploziile pentru testarea armelor nucleare și/sau orice alte explozii nucleare reprezintă o amenințare pentru pacea și securitatea internațională și subminează regimul mondial de dezarmare nucleară și de neproliferare; întrucât tratatul de interzicere a experiențelor nucleare este modul formal cel mai eficient de a interzice testele cu arme nucleare și orice alte detonări nucleare; întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), la 24 septembrie 1996;

K.  întrucât, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a o organiza, Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, prevăzută a se desfășura înainte de decembrie 2012, în conformitate cu acordurile încheiate prin consens între statele părți la TNP în cadrul Conferinței de revizuire din 2010, nu a avut loc;

L.  întrucât siguranța și securitatea armelor nucleare ale SUA desfășurate în Turcia sunt tot mai atent monitorizate din cauza conflictului armat din Siria;

M.  întrucât controlul armelor și acordurile de neproliferare reprezintă o parte importantă a sistemului de securitate european de după Războiul Rece, sistem care, în prezent, pare tot mai fragil în fața agresiunii Rusiei în Ucraina;

N.  întrucât, la 5 decembrie 2015, s-au împlinit 20 de ani de la semnarea memorandumului de la Budapesta; întrucât Ucraina a respectat toate dispozițiile acestui memorandum și a luat poziții proactive în chestiunile privind dezarmarea și neproliferarea nucleară, spre deosebire de Federația Rusă, care și-a încălcat angajamentele ocupând o parte din teritoriul Ucrainei (Crimeea) și lansând un atac armat în estul Ucrainei; întrucât această situație a creat un precedent periculos în care un stat care garantase securitatea Ucrainei ca răspuns la decizia Ucrainei de a se alătura TNP ca stat care nu deține arme nucleare a violat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, a subminat și a afectat grav nu doar credibilitatea instrumentului în ansamblu, ci și garanțiile negative de securitate oferite de statul care deține arme nucleare și tratatul în sine, precum și ideea promovării dezarmării nucleare globale și a neproliferării pe baza legislației internaționale și a tratatelor multilaterale;

O.  întrucât Rusia a desfășurat la Kaliningrad rachete nucleare cu rază scurtă de acțiune pentru a realiza exerciții și survolări care implică sisteme cu capacități nucleare și întrucât decizia Rusiei de a suspenda Acordul privind eliminarea și gestionarea plutoniului încheiat cu Statele Unite în anul 2000 a intensificat preocupările referitoare la importanța tot mai mare acordată de Rusia armelor nucleare;

P.  întrucât UE joacă un rol important ca parte la Planul comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, inclusiv dată fiind calitatea sa de membru deplin al comisiei comune care supraveghează punerea în aplicare a acordului;

Q.  întrucât, la 9 septembrie 2016, RPDC a realizat cel de-al cincilea său test nuclear, la numai câteva luni de la testul din 6 ianuarie 2016; întrucât acest test, despre care RPDC susține că a reprezentat „o testare reușită a bombei cu hidrogen”, încalcă în mod clar obligațiile internaționale ale acestei țări în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și al Declarației comune din 1992 dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord privind denuclearizarea Peninsulei Coreene, care prevede că cele două țări nu vor dezvolta și nu vor deține niciun fel de arme nucleare; întrucât proliferarea oricărui tip de arme de distrugere în masă, în special a armelor nucleare, precum și proliferarea mijloacelor de livrare a acestor arme reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC a anunțat în 2003 retragerea sa din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), a realizat teste nucleare începând din anul 2006 și în 2009 a declarat oficial că a dezvoltat arma nucleară pentru disuasiune, ceea ce înseamnă că amenințarea reprezentată de această țară la adresa vecinilor săi din Asia de Nord-Est și la adresa păcii și securității regionale și internaționale s-a amplificat;

R.  întrucât Strategia europeană de securitate din 2003 prevede că proliferarea armelor de distrugere în masă are potențialul de a reprezenta cea mai mare amenințare la adresa securității noastre, inclusiv prin posibilitatea unei curse a înarmării cu arme de distrugere în masă, și întrucât UE se s-a angajat să obțină aderarea universală la regimurile instituite de tratatele multilaterale, precum și consolidarea tratatelor și a dispozițiilor acestora în materie de verificare; întrucât strategia globală a UE pe 2016 nu include nicio referire la armele de distrugere în masă, la neproliferare și la controlul armelor;

S.  întrucât, din păcate, în perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din 2015, UE nu a reușit să convină asupra unei poziții comune cu privire la dezarmarea nucleară, admițând pentru prima dată că au fost exprimate „opinii diferite” cu privire la consecințele menținerii armelor nucleare și întrucât la Conferința de revizuire a TNP din 2015 nu a fost posibil să se adopte un document final din cauza dezacordurilor privind continuarea eforturilor regionale de creare a unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

T.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a preveni, descuraja, opri și, dacă este posibil, pentru a elimina programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial, astfel cum se prevede clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

1.  este profund preocupat de deteriorarea securității regionale și internaționale, de reapariția rolului armelor nucleare în acest context și de lipsa de implementare a unor acțiuni efective de dezarmare și neproliferare;

2.  cere tuturor statelor care dețin arme nucleare să ia măsuri intermediare concrete pentru a reduce riscul detonării de arme nucleare, inclusiv măsuri de reducere a statutului operațional al armelor nucleare și de deplasare a armelor nucleare din zonele de desfășurare spre cele de depozitare, de diminuare a rolului armelor nucleare în cadrul doctrinelor militare și de reducere rapidă a tuturor tipurilor de arme nucleare;

3.  își exprimă preocuparea profundă față de potențialele încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

4.  sprijină concluziile Summitului privind securitatea nucleară din 2016, recunoscând faptul că schimburile comerciale și utilizarea neautorizată a materialelor nucleare reprezintă o amenințare imediată și serioasă la adresa securității mondiale și dorește să se realizeze localizarea integrală și securizarea fizică a tuturor materialelor care pot fi utilizate pentru fabricarea de arme;

5.  salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis al ONU însărcinat cu continuarea negocierilor multilaterale privind dezarmarea nucleară, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/33; salută recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al Grupului de lucru deschis (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza în 2017 o conferință, deschisă tuturor statelor, pentru a negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să se interzică armele nucleare și să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că un astfel de demers va consolida obiectivele în materie de neproliferare și dezarmare și obligațiile cuprinse în TNP și va contribui la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;

6.  invită statele membre să sprijine organizarea unei astfel de conferințe în 2017 și să participe constructiv la procedurile aferente și o invită pe VP/ÎR Federica Mogherini și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie constructiv la procedurile din cadrul conferinței de negociere din 2017;

7.  reamintește cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), la 23 septembrie 1996, și subliniază că un tratat universal de interzicere a experiențelor nucleare, care să poată fi verificat în mod eficace la nivel internațional, este modul cel mai eficace de interzicere a exploziilor pentru testarea armelor nucleare și a oricăror altor explozii nucleare;

8.  îndeamnă restul statelor enumerate în Anexa II la CTBT, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului, să semneze și/sau să ratifice urgent CTBT pentru a face ca acest instrument internațional crucial să intre pe deplin în vigoare fără alte întârzieri și salută, în acest sens, adoptarea Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 2310 (2016);

9.  își exprimă aprecierea pentru progresul semnificativ realizat de către Comisia pregătitoare a CTBT în ceea ce privește finalizarea și funcționarea sistemului său internațional eficient de monitorizare, care, deși tratatul nu a intrat în vigoare, contribuie la stabilitatea regională ca măsură de creștere semnificativă a încrederii, consolidează regimul de neproliferare și dezarmare nucleară și aduce avantaje științifice și civile pentru state; își exprimă convingerea că, pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului de monitorizare, Comisia pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare va continua să se bazeze pe contribuțiile financiare ale statelor;

10.  îndeamnă statele care dețin arme nucleare să înceteze orice viitoare planificare strategică bazată pe utilizarea capacităților nucleare; cere intensificarea dialogului cu toate statele care dețin arme nucleare, în vederea creării unei agende comune care să vizeze reducerea progresivă a arsenalului de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile depuse de SUA și de Rusia de a reduce armele nucleare desfășurate, după cum au convenit în noul Tratat START;

11.  recunoaște că eliminarea de pe teritoriul european a focoaselor nucleare cu rază scurtă, tactice și desemnate ca fiind sub-strategice ar putea contribui în mod pozitiv la crearea de condiții pentru instituirea și a altor zone fără arme nucleare, contribuind astfel la îndeplinirea obligațiilor de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și, între timp, la stabilirea unui precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

12.  salută crearea de zone fără arme nucleare ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; își exprimă, în acest context, marea dezamăgire pentru eșecul de a organiza conferința din 2012 prevăzută în TNP privind crearea unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

13.  sprijină continuarea eforturilor de consolidare a mandatului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA), inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de salvgardare ale IAEA și alte măsuri destinate să dezvolte încrederea reciprocă;

14.  consideră că Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear iranian, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui nu doar să facă posibilă o îmbunătățire importantă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și să contribuie la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite), împreună cu ÎR/VP; își exprimă sprijinul deplin pentru VP/ÎR în rolul său de coordonator al comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și deplină în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;

15.  condamnă ultimele teste nucleare desfășurate de RPDC și respingerea de către această țară a mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv cea mai recentă din 2 martie 2016 (2070); îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare renunțând la programele nucleare și de rachete balistice, într-un mod complet, verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor IAEA, precum și celorlalte norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și să se întoarcă la masa negocierilor; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare; își afirmă dorința de a se găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC; îndeamnă China ca, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, să exercite o presiune consistentă asupra RPDC;

16.  salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

17.  salută prezentarea Strategiei globale a UE și îndeamnă SEAE să actualizeze și să extindă Strategia UE 2003 împotriva proliferării armelor de distrugere în masă și noile linii de acțiune din 2009, ca măsuri subsecvente respectivei strategii, ținând seama de aspectele și problemele descrise mai sus, pentru ca UE să devină o forță motorie în consolidarea și avansarea în cadrul contractelor multilaterale de dezarmare nucleară și de neproliferare;

18.  salută angajamentele regulate pe aceste subiecte luate prin intermediul Consorțiului de neproliferare al UE și al altor organizații și grupuri de reflecție ale societății civile și invită Consorțiul de neproliferare al UE să își extindă agenda și să includă, în egală măsură, considerații în materie de dezarmare;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pe probleme de dezarmare, Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare și directorului general al IAEA.

(1)

JO C 349E, 22.12.2010, p. 77.

(2)

JO C 440, 30.12.2015, p. 97.

(3)

JO L 196, 24.7.2012, p. 67.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate