PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia

24.10.2016 - (2016/2935(RSP))

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Marine Le Pen, Edouard Ferrand, Mireille D’Ornano, Marcel de Graaff, Gerolf Annemans, Janice Atkinson, Harald Vilimsky, Jean-Luc Schaffhauser în numele Grupului ENF

B8-1158/2016

Propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia

(2016/2935(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 octombrie 2016,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația libertății presei s-a înrăutățit considerabil în ultimii zece ani în Turcia; întrucât țara ocupă locul 151 în clasamentul mondial al libertății presei în lume, publicat de Reporteri fără frontiere în 2016, deși în 2005 era pe locul 98;

B.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea presei sunt elementele esențiale și fundamentale ale democrației;

C.  întrucât Turcia este țară candidată la aderarea la UE;

D.  întrucât guvernul turc abuzează de starea de urgență și de tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 pentru a restricționa grav libertatea de exprimare și libertatea presei;

E.  întrucât, potrivit organizației Reporteri fără frontiere, 89 de jurnaliști au fost arestați în primele șase săptămâni ale stării de urgență și 104 mass-media au fost închise, drept pentru care 2 300 de jurnaliști și-au pierdut locul de muncă și cel puțin 330, acreditarea de presă; întrucât numeroși alți jurnaliști se află în prezent în arest la poliție ori au fost reținuți și eliberați fără a capete de acuzare, sau încă nu au fost deținuți, dar au fost emise mandate de arestare împotriva lor;

F.  întrucât numeroase încălcări sistematice și a libertății presei au avut loc și înainte de tentativa de lovitură de stat și starea de urgență de după, cele mai cunoscute cazuri de urmărire penală pentru terorism și spionaj fiind: cel din mai 2015, împotriva ziarului Cumhuriyet, pentru a fi postat un video și un reportaj în care se prezintă camioane încărcate cu arme pentru jihadiștii din Siria, arestarea editorului acestuia ziar, Can Dündar și a jurnalistului Erden Gul, în noiembrie; raidul poliției stațiile de televiziune și ziarele grupului media Ipek și concedierea jurnaliștilor săi în octombrie 2015; și preluarea de către guvern a ziarului Zaman, în martie 2016;

G.  întrucât jurnaliștii sunt ținta nu numai a unor acțiuni judiciare sau guvernamentale, ci și a unor acte de violență de masă, cum ar fi atacul asupra ziarului Hürriyet de către o mulțime condusă de un parlamentar AKP în septembrie 2015 sau cei patru bărbați care l-au bătut pe jurnalistul Ahmet Hakan, tot de la Hürriyet;

H.  întrucât încălcările libertăților mass-mediei în Turcia au afectat, de asemenea, cetățeni din țări europene, cum ar fi satiristul german Jan Böhmermann și jurnalistul neerlandez Ebru Umar;

I.  întrucât mii de site-uri internet sunt în prezent blocate în Turcia; întrucât, potrivit Human Rights Watch, autoritățile turce au fost responsabile pentru aproape trei sferturi din solicitările la nivel mondial către Twitter pentru eliminarea de postări și blocarea conturilor în primele șase luni ale anului 2015;

J.  întrucât încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea presei nu este singura problemă structurală în Turcia; întrucât aceste probleme includ, printre altele, tratamentul grupurilor religioase și al altor grupuri minoritare, refuzul de a recunoaște Republica Cipru și ambiguitatea în privința grupărilor teroriste din Siria și Irak;

1.  solicită guvernului Turciei să respecte toate condițiile democrației și statului de drept, și să pună capăt discriminării cetățenilor în ceea ce privește libertatea de exprimare și alte drepturi fundamentale;

2.  solicită Consiliului să anuleze negocierile de aderare a Turciei la UE;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și guvernului Turciei.