PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia
24.10.2016 - (2016/2935(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Rolandas Paksas în numele Grupului EFDD
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1162/2016
B8-1162/2016
Propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE[1] și Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume[2],
– având în vedere Orientările UE privind libertatea de exprimare online și offline din 12 mai 2014,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,
– având în vedere Raportul pe 2015 privind progresele înregistrate de Turcia,
– având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Turcia ocupă poziția 151 din 180 de țări în Clasamentul mondial al libertății presei pentru 2016 realizat de organizația Reporteri fără frontiere;
B. întrucât, până la 19 octombrie anul curent, cel puțin 130 de jurnaliști se aflau în detenție, iar numărul jurnaliștilor fără locuri de muncă ajunsese la 10 000 după epurările ce au urmat tentativei de lovitură de stat;
C. întrucât, în cele câteva luni de când este declarată starea de urgență, situația privind libertatea presei s-a înrăutățit și este deja sub nivelul îngrijorător la care se afla înainte de această perioadă, deoarece, conform Asociației Jurnaliștilor din Turcia, peste 100 de jurnaliști au fost arestați începând din 15 iulie, 150 de instituții de presă au fost închise, 2 500 de jurnaliști au rămas fără locul de muncă și pentru 660 de jurnaliști au fost anulate legitimațiile de presă; întrucât un număr mare de jurnaliști renunță la carierele lor deoarece spun că în Turcia nu mai este posibil să practici un jurnalism critic;
D. întrucât cel puțin 150 de platforme și instituții de presă, atât online, cât și offline, au fost închise;
E. întrucât Decretul-lege nr. KHK/668 din 27 iulie 2016, adoptat după declararea stării de urgență, prevede închiderea posturilor private de radio și televiziune și a ziarelor și periodicelor private care au legătură cu Fethullah Gülen; întrucât decretul prevede și că orice post de radio sau televiziune, ziar sau periodic, publicație sau canal de distribuție despre care se consideră că reprezintă o amenințare la adresa securității naționale poate fi închis la propunerea unei comisii înființate ad hoc și cu aprobarea ministrului competent;
F. întrucât, la 28 septembrie, cabinetul primului ministru turc a emis ordine de închidere a 23 de posturi de TV și radio cu justificarea că acestea susțin activități separatiste și subversive;
G. întrucât președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a prelungit starea de urgență cu încă 90 de zile începând de la 19 octombrie;
H. întrucât o coaliție formată din 26 de grupuri internaționale de susținere a libertății mass-mediei și a respectării drepturilor omului a emis o declarație prin care solicită încetarea stării de urgență;
I. întrucât represiunea a vizat și canalele TV kurde și alevite, inclusiv pe unele dintre acestea care au sediul în afara Turciei;
J. întrucât în concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 s-a solicitat o coerență între ajutorul financiar acordat de Uniunea Europeană și progresele generale înregistrate de țările candidate, inclusiv cu privire la respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale,
1. recunoaște că guvernul turc are dreptul și responsabilitatea de a ancheta evenimentele violente din cadrul tentativei de lovitură de stat din iulie 2016 și de a-i aduce pe responsabili în fața justiției;
2. regretă puternic situația intolerabilă a libertății de exprimare, de opinie și a libertății mass-mediei, atât offline, cât și online, din Turcia, care se deteriorează și mai tare în urma tentativei de lovitură de stat din 15 iulie;
3. afirmă că libertatea de exprimare și de opinie, inclusiv pentru mass-media independente, sunt valori europene fundamentale și că o presă independentă are un rol esențial pentru o societate democratică; subliniază că situația actuală a mass-mediei și a libertății de exprimare din Turcia este în mod clar incompatibilă cu valorile europene;
4. subliniază că Turcia nu mai respectă condițiile de ordin politic din criteriile de la Copenhaga; solicită suspendarea imediată a ajutorului financiar acordat Turciei în cadrul instrumentului de asistență pentru preaderare, deoarece condițiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestuia nu mai sunt îndeplinite;
5. consideră că restricțiile impuse în cadrul stării de urgență sunt mai stricte decât cele permise în temeiul dreptului internațional privind drepturile omului, inclusiv limitarea nejustificată a libertății mass-mediei și a dreptului la libertate de exprimare; invită guvernul turc să restrângă domeniul de aplicare al măsurilor de urgență, să nu folosească aceste măsuri pentru a îngrădi libertatea de exprimare și să ridice starea de urgență cât se poate de repede;
6. solicită eliberarea imediată a tuturor jurnaliștilor și a celor care lucrează în mass-media aflați în închisoare și redeschiderea instituțiilor de presă închise;
7. regretă practicile unor înalți funcționari guvernamentali de a ataca și intimida jurnaliștii, folosirea Decretului-lege nr. KHK/668 ca instrument de îngrădire a libertății de exprimare și de opoziție și atmosfera politică generală, care creează un mediu care îngrădește libertatea de exprimare în mass-media și pe internet;
8. regretă că starea de urgență a fost folosită și pentru a hărțui membrii familiilor jurnaliștilor care au fugit în străinătate sau care s-au ascuns, inclusiv prin anularea pașapoartelor lor sau reținerea acestora în locul celor care fuseseră acuzați;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernului și parlamentului Turciei.