PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul
24.10.2016 - (2016/2956(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Lars Adaktusson, Cristian Dan Preda, Elmar Brok, Esther de Lange, György Hölvényi, Michèle Alliot-Marie, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1159/2016
B8-1166/2016
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak[1], din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților[2], în special punctul 4, din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor[3], din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic[4], în special punctul 27, din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor[5], în special punctele 2, 5 și 8, din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2013 și politica Uniunii Europene în această privință[6], în special punctele 129 și 211, din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru drepturile omului din 2015[7], în special punctele 66 și 67, din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh[8], din 30 aprilie 2015 referitoare la persecutarea creștinilor în întreaga lume, în legătură cu uciderea studenților în Kenya de către grupul terorist al-Shabaab[9], și din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita „ISIS/Daesh[10]”, în special punctele 11, 12 și 14,
– având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 referitoare la Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și la amenințarea pe care o reprezintă Da’esh, din 14 decembrie 2015 referitoare la Irak, din 16 martie 2015 referitoare la Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și privind amenințarea pe care o reprezintă ISIL/Daesh, din 20 octombrie 2014 referitoare la criza cauzată de ISIL/Daesh în Siria și în Irak, din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria, din 14 aprilie 2014 și din 12 octombrie 2015 referitoare la Siria și din 15 august 2014 referitoare la Irak,
– având în vedere, printre altele, Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere; Orientările UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional; Orientările UE privind violențele împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa lor; Orientările privind politica UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante; Orientările UE privind copiii și conflictele armate; Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului; precum și Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,
– având în vedere Rezoluția 2091 (2016) din 27 ianuarie 2016 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la luptătorii străini din Siria și Irak,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Irak, în special Rezoluțiile 2299 (2016) și 2249 (2015) prin care sunt condamnate atacurile teroriste comise recent de ISIS/Da’esh,
– având în vedere „Examinarea raportului prezentat de Irak” de către Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale, din 2 octombrie 2013; „Observațiile finale cu privire la raportul prezentat de Irak” ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului, din 3 martie 2015; „Observațiile finale cu privire la raportul prezentat de Irak” ale Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, din 13 octombrie 2015; „Observațiile finale cu privire la raportul prezentat de Irak” ale Comitetul ONU privind drepturile economice, sociale și culturale”, din 27 octombrie 2015; și „Observațiile finale cu privire la Irak” ale Comitetului ONU pentru drepturile omului, din 3 decembrie 2015,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât operațiunea pentru eliberarea orașului Mosul de „ISIS/Daesh” a început, iar litigiile nerezolvate privind frontierele interne în nordul Irakului, dacă nu sunt soluționate de către actorii militari care luptă împotriva „ISIS/Daesh” și de către comunitatea internațională în ansamblul său, ar putea împiedica refacerea și repatrierea locuitorilor strămutați, reprezentând astfel o amenințare la adresa existenței în viitor a minorităților vulnerabile din zonă;
B. întrucât câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar, precum și regiunea în ansamblu, au constituit patria ancestrală a creștinilor (caldeeni/siriaci/asirieni), a comunității yazidi, a arabilor sunniți și șiiți, a kurzilor, a minorității shabak, a turkmenilor, a comunității kaka’i, a membrilor comunității sabiene-mandeene (cunoscuți și sub numele de „creștinii Sfântului Ioan”) și a altora, în care au locuit vreme de secole într-un spirit general de pluralism, stabilitate și cooperare comună, în ciuda perioadelor de violență și de persecuție externe, până la începutul acestui secol și la ocuparea celei mai mari părți a regiunii de către „ISIS/Daesh” în 2014;
C. întrucât, la un moment dat, creștinii din Irak erau în număr de peste 1,5 milioane, în 2003, dar numărul lor s-a redus la mai puțin de 200 000-350 000 în prezent, mulți dintre ei trăind în sărăcie și nesiguranță;
D. întrucât prezența creștinilor și a altor minorități în Irak și în Orientul Mijlociu în ansamblu a fost în mod tradițional de o importanță deosebită pe plan social, întrucât aceștia au avut o contribuție majoră la stabilitatea politică, iar dispariția acestor minorități din regiune va avea un efect destabilizator suplimentar;
E. întrucât, la 4 februarie 2016, Parlamentul a recunoscut că „ISIS/Daesh” comite genocide împotriva creștinilor și membrilor comunității yazidi, precum și a altor minorități etnice și religioase care nu sunt de acord cu așa-numita „interpretare a Islamului” de către „ISIS/Daesh” și „că persecuția, atrocitățile și crimele internaționale constituie crime de război și crime împotriva umanității”;
F. întrucât Parlamentul s-a alăturat Consiliului Europei, Departamentului de Stat al Statelor Unite, Congresului Statelor Unite, Parlamentului Regatului Unit, Parlamentului Australiei și altor națiuni și instituții prin recunoașterea faptului că atrocitățile comise de „ISIS/Daesh” împotriva minorităților etnice și religioase din Irak includ crime de război, crime împotriva umanității și genocid;
G. întrucât Parlamentul a solicitat comunității internaționale și statelor membre ale acesteia, inclusiv UE și statelor sale membre, să asigure condițiile de securitate și perspectivele necesare pentru toate persoanele care au fost forțate să-și părăsească țara de origine sau au fost strămutate cu forța, pentru a-și putea exercita, în mod real, dreptul lor de a se întoarce în țara lor de origine, cât mai curând posibil, astfel cum este consacrat la articolul 13 alineatul (2) din Declarația universală a drepturilor omului și la articolul 12 alineatul (4) din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, de a-și păstra casele, terenurile, proprietățile și bunurile, precum și bisericile și siturile religioase și culturale și pentru a le oferi posibilitatea să se bucure de o viață și un viitor sigure și demne și să participe pe deplin ca cetățeni egali la realitățile sociale, economice, culturale și politice ale propriei țări;
H. întrucât eliberarea nordului Irakului de „ISIS/Daesh” ar putea duce la repetarea creșterii strămutărilor și a intensificării fluxurilor migratorii care, potrivit liderilor religioși, fac foarte probabil exodul definitiv al creștinilor, cu excepția cazului în care există acțiuni umanitare coordonate la care să participe organizații umanitare religioase;
I. întrucât Parlamentul a subliniat că este important ca comunitatea internațională să acorde protecție și ajutor, inclusiv protecție militară și ajutor militar, în conformitate cu dreptul internațional, tuturor celor vizați de așa-numita „ISIS/Daesh” și de alte organizații teroriste din Orientul Mijlociu, cum ar fi minoritățile etnice și religioase, precum și ca acești cetățeni să participe la viitoarele soluții politice durabile;
J. întrucât Parlamentul a subliniat că este important să se asigure o zonă sigură de refugiu pentru caldeeni/siriaci/asirieni și pentru alte persoane amenințate din regiunea câmpiilor Ninive din Irak, o zonă în care numeroase minorități etnice și religioase au fost prezente în număr foarte mare și au coexistat pașnic dintotdeauna;
K. întrucât Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 60–/1 (2005) stipulează că „Fiecare stat poartă responsabilitatea protejării propriilor populații împotriva genocidului, a crimelor de război, a purificării etnice și a crimelor împotriva umanității”;
L. întrucât articolul 2 din Constituția irakiană „garantează drepturile religioase depline ale tuturor persoanelor la libertatea credinței și practicilor religioase”;
M. întrucât articolul 125 din Constituția irakiană garantează „drepturile administrative, politice, culturale și educaționale ale diferitelor naționalități, cum ar fi turkmenii, caldeenii, asirienii, precum și ale tuturor celorlalte grupe de populație”;
N. întrucât actorii militari continuă să forțeze în retragere ISIL în nordul Irakului, în coordonare cu forțele de securitate irakiene, cu forțele peshmerga ale guvernului regional kurd și cu forțele de securitate locale autohtone ce au ca misiune securitatea națională;
O. întrucât repatrierea comunităților autohtone din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar la casele lor ancestrale și revitalizarea economică a acestor comunități într-un mod care oferă o posibilitate pentru diferite comunități etnice și religioase de a prospera, promovează stabilitatea Irakului și interesele de securitate ale comunității internaționale;
P. întrucât autodeterminarea locală și protejarea securității pentru comunitățile din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar în cadrul Republicii Federale Irak ar restabili și ar păstra drepturile umane fundamentale, inclusiv drepturile de proprietate ale popoarelor autohtone din regiunea respectivă;
Q. întrucât mai mulți lideri creștini (caldeeni/siriaci/asirieni), yazidi și turkmeni și-au exprimat sprijinul pentru o regiune administrativă autonomă care să includă câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar;
R. întrucât prim-ministrul Irakului, Haider al-Abadi, a declarat la 15 aprilie 2015 că „dacă țara nu se descentralizează, se va dezintegra. Pentru mine, nu există limite în ceea ce privește descentralizarea”;
1. își exprimă sprijinul pentru Republica Irak și poporul său în ceea ce privește recunoașterea unei provincii viabile și sustenabile din punct de vedere politic, social și economic în câmpia Ninive și în regiunile Tal Afar și Sinjar, în concordanță cu manifestările legitime de autodeterminare ale popoarelor autohtone;
2. subliniază că dreptul de întoarcere în regiunea de origine a populațiilor autohtone strămutate din câmpia Nineveh Sinjar, din Tal Afar și Sinjar, multe dintre acestea strămutate în interiorul Irakului - ar trebui să fie o prioritate politică a guvernului irakian sprijinit de UE, inclusiv de statele sale membre, precum și de comunitatea internațională;
3. subliniază că, la momentul întoarcerii populațiilor autohtone din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar în regiunea lor de origine, cu sprijinul guvernului Republicii Irak și al guvernului regional kurd, acestor populații trebuie să li se restabilească pe deplin drepturile umane fundamentale, inclusiv dreptul lor la proprietate, care ar trebui să aibă întâietate în fața oricăror pretenții la dreptul de proprietate exprimate de către terți;
4. subliniază că aceste comunități autohtone din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar - creștini (caldeeni/siriaci/asirieni), yazidi, turkmeni și alții - au dreptul la siguranță, securitate și autodeterminare în cadrul structurii federale a Republicii Irak;
5. îndeamnă guvernul Irakului și guvernul regional kurd, precum și UE și statele sale membre, comunitatea internațională și actorii internaționali, să garanteze integritatea și securitatea teritorială în câmpia Ninive, în Tal Afar și în Sinjar;
6. îndeamnă guvernul Irakului și partenerii săi internaționali să acorde prioritate soluționării pașnice a chestiunilor legate de frontierele interne ale Republicii Irak aflate în dispută;
7. îndeamnă UE și statele sale membre, coaliția împotriva ISIL, comunitatea internațională și actorii internaționali să colaboreze cu guvernele naționale și regionale ale Republicii Irak pentru găsirea unei soluții sustenabile în ceea ce privește securitatea în câmpia Ninive, în Sinjar și în Tal Afar;
8. îndeamnă UE și statele sale membre, ONU și statele sale membre, să colaboreze cu guvernele naționale și regionale ale Republicii Irak și cu toți actorii naționali sau internaționali relevanți pentru a monitoriza reintegrarea pașnică în regiunile de origine a popoarelor autohtone din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar care sunt, în prezent, persoane strămutate în interiorul țării, refugiați sau solicitanți de azil în altă parte;
9. îndeamnă UE și statele sale membre, ONU și statele sale membre să colaboreze cu guvernele naționale și regionale ale Republicii Irak, inclusiv cu guvernul regional kurd, pentru a desemna câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar drept teritorii necontestate, reprezentate din punct de vedere politic de populațiile și comunitățile autohtone din regiune; subliniază necesitatea consolidării capacităților profesionale ale viitoarelor administrații din câmpia Ninive, din Sinjar și din Tal Afar și evidențiază necesitatea ca UE, statele sale membre și comunitatea internațională să ofere o formare specială;
10. încurajează UE și statele sale membre, precum și comunitatea internațională, să sprijine guvernul Irakului în punerea în aplicare a deciziei de creare a unei provincii a câmpiei Ninive, în conformitate cu decizia Cabinetului din 21 ianuarie 2014, în descentralizarea în continuare, prin crearea, de asemenea, a unor provincii în Tal Afar și în Sinjar și în sprijinirea noilor administrații provinciale pentru ca acestea să-și realizeze întregul potențial, în concordanță cu manifestările legitime de autodeterminare ale popoarelor autohtone;
11. încurajează statele membre ale UE să adauge forțele de securitate locale pe lista forțelor autorizate să primească asistență; consideră că forțele de securitate locale ar trebui să includă forțele locale care s-au angajat să protejeze comunitățile minorităților etnice și religioase foarte vulnerabile din câmpia Ninive, din Tal Afar, din Sinjar și din alte locuri de amenințarea pe care o reprezintă salafismul jihadist; îndeamnă statele membre ale UE să aprovizioneze forțele de securitate locale pentru protejarea pe termen lung a regiunilor lor de origine;
12. îndeamnă guvernul irakian, cu sprijin din partea UE și a statelor sale membre, să ofere mijloace pentru deminarea zonelor ocupate anterior de „ISIS/Daesh” și să coopereze cu consiliile locale care reprezintă minoritățile pentru a asigura coordonarea funcțională și pentru a evita întârzierile care ar putea împiedica întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate intern;
13. îndeamnă UE, statele membre ale acesteia și comunitatea internațională să își intensifice eforturile în vederea abordării provocărilor umanitare cu care se confruntă poporul irakian, în special copiii, persoanele în vârstă, femeile însărcinate și alte persoane vulnerabile, și îndeamnă toate părțile implicate să permită acordarea de asistență umanitară fără niciun obstacol; subliniază necesitatea unei acțiuni umanitare pe scară largă în regiunea Ninive în timpul operațiunii de eliberare; reiterează importanța implicării organizațiilor de ajutorare religioase în acțiuni umanitare coordonate, în special pentru minoritățile etnice și religioase strămutate;
14. subliniază importanța Mosulului pentru întregul Irak și îndeamnă guvernul irakian să asigure reprezentarea minorităților în cadrul noii administrații a orașului Mosul; consideră că întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate în interiorul țării va depinde de stabilitatea noii administrații; subliniază dreptul legitim al minorităților la viața politică și la restituirea drepturilor lor de proprietate; consideră că este o mare nevoie de o mass-medie echilibrată în regiune care să promoveze pacea și să combată propagarea în continuare a ideologiei salafismului jihadist după ce se va fi încheiat ocuparea orașului Mosul de către „ISIS/Daesh”; solicită acordarea de sprijin pentru proiecte care promovează mass-media moderate și combat discursul de incitare la ură;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, guvernului regional din Kurdistan, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2014)0171.
- [2] Texte adoptate, P8_TA(2014)0027.
- [3] Texte adoptate, P8_TA(2014)0066.
- [4] Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.
- [5] Texte adoptate, P8_TA(2015)0071.
- [6] Texte adoptate, P8_TA(2015)0076.
- [7] Texte adoptate, P8_TA(2015)0079.
- [8] Texte adoptate, P8_TA(2015)0179.
- [9] Texte adoptate, P8_TA(2015)0178.
- [10] Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.