Procedură : 2016/3004(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1305/2016

Texte depuse :

B8-1305/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 01/12/2016 - 6.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 483kWORD 83k
24.11.2016
PE593.742v01-00
 
B8-1305/2016

depusă în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la decizia de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor  (2016/3004(RSP))


Sophia in ‘t Veld, Cecilia Wikström, Angelika Mlinar în numele Grupului ALDE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la decizia de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor  (2016/3004(RSP))  
B8-1305/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special alineatele (6) și (11),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor,

–  având în vedere Acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor, aprobat în numele Uniunii Europene,

–  având în vedere documentele de lucru ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 19 septembrie 2010 privind viitorul Acord internațional dintre Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA) privind protecția datelor cu caracter personal atunci când sunt transferate și analizate în scopul prevenirii, investigării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a terorismului, în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (DT\ 830119EN și DT\ 830120EN),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „ „Restabilirea încrederii în fluxurile de date dintre UE și SUA” (COM(2013)0846) din 27 noiembrie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(1),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 14 iulie 2014 privind viitorul Acord internațional dintre Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA) privind protecția datelor cu caracter personal atunci când sunt transferate și analizate în scopul prevenirii, investigării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a terorismului, în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (DT\1031547EN),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 29 octombrie 2015 referitoare la cursul dat Rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE(2),

–  având în vedere avizul preliminar al Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 12 februarie 2016 cu privire la Acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la fluxurile de date transatlantice(3),

–  având în vedere Declarația Grupului de lucru pentru protecția datelor instituit în temeiul articolul 29, adoptată la 26 octombrie 2016, cu privire la Acordul cadru UE-SUA,

–  având în vedere articolul 16 din TFUE și articolele 7, 8, 21, 47, precum și articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, Comisia Europeană/Republica Federală Germania, C-518/07,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14, prin care a fost invalidată Decizia Comisiei 2000/520,

–  având în vedere avizul Serviciului juridic al Parlamentului din 14 ianuarie 2016 privind Acordul cadru UE-SUA (SJ-0784/15),

–  având în vedere avizul avocatului general al Curții de Justiție din 8 septembrie 2016 privind proiectul de acord dintre Canada și Uniunea Europeană referitor la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în noiembrie 2006, a fost înființat Grupul de contact la nivel înalt (GCNI), alcătuit din înalți funcționari ai Comisiei, ai Președinției Consiliului și ai Departamentului justiției, securității interne și de stat al SUA, pentru a examina modalitățile care să permită o conlucrare mai eficientă și mai strânsă între UE și SUA pentru schimburile de informații privind asigurarea aplicării legii, asigurând-se, totodată, că sunt garantate protecția datelor cu caracter personal și a vieții private;

B.  întrucât în concluzia formulată în raportul final al GCNI din octombrie 2009, se afirmă că un acord internațional care să oblige atât UE, cât și SUA să aplice principii comune, aprobate de ambele părți, în materie de protecție a datelor în ceea ce privește transferurile transatlantice de date din domeniul asigurării respectării legii reprezintă cea mai bună opțiune;

C.  întrucât, la 3 decembrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să deschidă negocierile pentru un acord între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind protecția datelor cu caracter personal atunci când acestea sunt transferate și prelucrate în scopul prevenirii, investigării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a terorismului, în cadrul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală;

D.  întrucât, la 29 aprilie 2016, Comisia a cerut Consiliului să ia o decizie cu privire la adoptarea acordului;

E.  întrucât, la 19 iulie 2016, Consiliul a decis să solicite aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordului;

F.  întrucât acordul a fost parafat la 9 septembrie 2015 și a fost semnat la 2 iunie 2016;

G.  întrucât la 6 octombrie 2015 Curtea de Justiție, în hotărârea pronunțată în cauza C-362/14, a invalidat Decizia Comisiei 2000/520,

H.  întrucât acordul, fiind un acord internațional, ar putea prima asupra legislației secundare a Uniunii adoptată de legiuitorul UE, iar această prevalență a acordului cadru UE-SUA s-ar aplica apoi în viitor pachetului de măsuri privind protecția datelor;

I.  întrucât scopul acordului, după cum se afirmă la articolul 1, este de a asigura un nivel ridicat de protecție a informațiilor cu caracter personal și de a consolida cooperarea dintre Statele Unite și Uniunea Europeană și statele sale membre în ceea ce privește prevenirea, investigarea, detectarea sau urmărirea penală a infracțiunilor, inclusiv a terorismului;

J.  întrucât, la 12 februarie 2016, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis avizul preliminar privind acordul, recomandând îmbunătățiri esențiale ale textului pentru a fi în conformitate cu Carta și cu articolul 16 din TFU și în mod special clarificând faptul că toate garanțiile se aplică tuturor persoanelor din Uniunea Europeană, nu numai cetățenilor UE, asigurând accesul la căi de atac eficiente, în sensul dispozițiilor din Cartă, precum și clarificând faptul că nu sunt autorizate transferurile masive de date sensibile;

K.  întrucât „Judicial Redress Act” a SUA (Legea privind căile de atac judiciare) din 2015 a fost promulgată de Președintele Obama la 24 februarie 2016 (H.R.1428), autorizând Departamentul de Justiție (DOJ) să desemneze țări terțe sau organizații regionale de integrare economică ale căror resortisanți ar putea să intenteze, în temeiul „Privacy Act” (Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal) din 1974, acțiuni civile împotriva anumitor agenții guvernamentale ale SUA în scopul accesării, modificării sau pentru a cere reparații în cazul divulgărilor ilegale ale documentelor transferate de o țară străină în SUA cu scopul prevenirii, investigării, detectării sau urmăririi penale a infracțiunilor;

L.  întrucât Departamentul de Justiție al SUA poate desemna țări sau organizații ale căror cetățeni pot recurge la aceste căi de atac civile dacă țara lor sau organizația lor dispune de garanții adecvate de protecție a vieții private aplicabile transmiterii de informații către SUA, astfel cum prevede acordul cu Statele Unite sau așa cum stabilește Departamentul de Justiție (DOJ), permite transferul de date cu caracter personal în scopuri comerciale între teritoriul său și SUA și dispune, pentru transferul datelor, de politici agreate de DOJ care nu contravin intereselor de securitate națională a SUA;

M.  întrucât, până în prezent, Uniunea Europeană sau statele sale membre nu au fost desemnate de Departamentul de Justiție al SUA drept „țări acoperite” ale căror cetățeni pot intenta acțiuni civile împotriva anumitor agenții guvernamentale ale SUA în temeiul „Privacy Act” din 1974;

N.  întrucât căile de atac prevăzute prin „Judicial Redress Act” din SUA nu ar fi acordate cetățenilor resortisanți din țări terțe care trăiesc în Uniune și ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate și transferate Statelor Unite în temeiul acordului;

O.  întrucât actuala legislație a SUA conține diverse limitări și condiții prealabile privind domeniul de aplicare, direcțiile de acțiune prevăzute, desemnarea agențiilor vizate și aplicarea „Privacy Act” din 1974 în chestiuni vizând asigurarea respectării legii;

P.  întrucât, datele cu caracter personal prelucrate pe baza Acordului UE-SUA privind registrele cu numele pasagerilor (PNR) și a Acordului UE-SUA privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din UE către SUA în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP) sunt în prezent exceptate de la aplicarea dispozițiilor privind despăgubirile civile în conformitate cu „Privacy Act” din 1974;

Q.  întrucât, în declarația sa din 26 octombrie 2016, Grupul de lucru pentru protecția datelor instituit prin articolul 29 a subliniat că ar putea fi nevoie de unele clarificări pentru a se asigura că nivelul de protecție a datelor cu caracter personal oferit de acordul-cadru este în deplină concordanță cu dreptul UE și că, în special, ar trebui să se acorde atenție următoarelor aspecte: definițiile noțiunilor „date cu caracter personal” și „prelucrarea datelor” diferă de definițiile din dreptul UE; perioada de păstrare a datelor ar trebui definită mai strict în raport cu scopul urmărit; restricțiile aplicate drepturilor de acces ale unei persoane fizice sunt foarte largi, iar accesul ar putea fi îmbunătățit prin crearea unui mecanism pentru dreptul de acces indirect;

1.  consideră că există o incertitudine juridică în ceea ce privește compatibilitatea acordului cu dispozițiile tratatelor (articolul 16) și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolele 7, 8, 21, 47 și articolul 52 alineatul (1)) în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor cu caracter personal, principiul nediscriminării și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil;

2.  decide să solicite avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea acordului cu tratatele;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei spre informare și de a lua măsurile necesare pentru obținerea avizului Curții de Justiție.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0388.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0233.

Notă juridică - Politica de confidențialitate